Loading ...
E uimitor cât de uşor îmi e să fiu indiferent faţă de jertfa Lui!
Am rămas perplex zilele trecute, ascultându-mi gândurile! “Ouch!”, am zis, “de când îs aşa?”... Mă iau cu una, cu alta şi nici nu-mi dau seama cum, valorile mele de bază, dispar tot mai mult din focus.
Înfiorătoare şi înfricoşătoare această fiinţă – OMUL. Atunci când se crede mai tare şi mai în siguranţă, atunci cade mai adânc! Atât de fragil… atât de nestatornic! Chiar nu înţeleg sensul vieţii în afara cunoaşterii lui Dumnezeu! Poate că totuşi speranţa îi ţine pe mulţi în viaţă...
Mă prăbuşesc din nou înaintea Ta! Primeşte-mă...
Loading ...
eu azi am realizat pentru prima oara in viatza mea.. ca NU am itneles niciodata cat de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru noi, pentru mine..
Momentul in care Isus era pe cruce si striga.. nu striga “Nu mi-ati dat de mancaRE!” si nici “Nu am hainele pe care le vreau!” .. In acel moment in care se producea despartirea de Cer.. Striga: “Tata!! Nu ma parasi!! Am nevoie de TINE!!” ..
Rare sunt momentele in care strigam cu disperare spre cer..
Asa de mare a fost dragostea LUI.. incat a lasat Slava cereasca, cu heruvimii si serafimii care ii recunosc statutul.. ca sa se intrupeze.. pentru mine si pentru tine..
Faptul ca Mormantul este GOL demonstreaza inestimabila dragoste a Lui Dumnezeu pentru mine!!
Spunea cineva ca crestinismul fara inviere nu este numai crestinismul fara ultimul capitol.. NU mai poate fi numit crestinism.. pentru ca esenta lui se concentreaza in biruinta asupra mortii prin invierea LUI, a singurului Mijlocitor!!..
Hristos a inviat!!
Adevarat a-nviat!
Intr-un fel e bine ca suntem slabi.. cred ca asa depindem mai mult de El..Puterea Lui in slabiciune e desavarsita…
samee, iertare ca nu`s de acord in totalitate cu tine. Uneori, intr`adevar suntem slabi, dar asta nu inseamna ca e bine. Cred ca ar trebui sa detaliezi tu ceea ce ai vrut sa spui. Unii, cand sunt slabi, se departeaza de Dumnezeu, ramanand descurajati. Altii, intr`adevar, se apropie mai mult de El.
Filip spunea ca atunci cand omul se crede mai tare, atunci se prabuseste mai adanc. Ma gandeam ca Dumnezeu ar putea sa aiba grija de noi in asa fel incat niciodata sa nu ne prabisum. Dar El ingaduie prabusirea noastra tocmai pentru a ne arata acolo, in groapa in care am cazut, ca si acolo El stie sa lucreze si poate sa remedieze situatia, sa modeleze caracterul nostru…
Dar ce te faci cand cazi in urma unei decizii nechibzuite si crezi, poate convins chiar, ca asta a fost voia lui Dumnezeu?..
filip,
te prabusesti, El sigur te primeste. dar vezi ce faci dupa asta
vezi ce faci
:)..asa`i….cand ne credem mai tari atunci cadem mai adanc….cred ca ar trebui sa invatzam de`aici….greseala ii kiar asta: ca dupa ce biruim ne credem tari`...si poate Dumnezeu ne ajuta sa realizam cat suntem de slabi de fapt…..asa ca..dupa o biruintza..nu`i indicat sa ne credem tari..:)...Dumnezeu e taria noastra! El sa va binecuvinteze pe totzi si sa ne dea intzelepciune!:)