Loading ...
Totul incepe prin întrebarea: ţi-ai pus întrebarea cum de in România ii diferită închinarea?
Poate aşa cum au zis alţi înainte să prinzi Strong! True! Worship! prinzi doar Shadow of the Worship.
Poate răspunsul este unul simplu: puţini români ştiu să se închine cu adevărat.
Deci ce zice omul: asta inseamnă un singur lucru, că închinarea trebuie înbunătăţită”.
Cea mai mare greşeală! Eu zic ca inimă trebuie înbunătăţită! Ştiu că problema închinări a fost ezitată prea mult.
Toţi ştiu că trebuie făcută cu toată inima (în duh si adevăr) că... bla bla bla...
Singura mea întrebare pentru voi este: ce poţi face să schimbi închinarea dacă toţi ştiu cum trebuie făcută şi totuşi închinarea este la fel?
E evident că închinarea se face cu toată inima! Da vreau să vă întreb esenţa esenţelor… din închinare!
A prins-o cineva?
PS: Dacă zici ca închinarea din România este O.K, eu îţi zic: mai încearcă să te duci şi altundeva să vezi cum e închinarea!
SweetFlame International
“Toţi ştiu că trebuie făcută cu toată inima (în duh si adevăr) că... bla bla bla…” Shi totushi nimeni, sau prea putzini shtiu ce inseamna: duh shi adevar. Acel “bla bla bla” e esentzial pentru a fi intzeles. Totushi, iata ca toata lumea gandeshte in termenii: bla bla bla.
“E evident că închinarea se face cu toată inima!” Daca e atat de evident ca asha se face, inseamna ca intr-adevar e in duh shi in adevar, deci pentru ar trebui sa o schimbi.
“Dacă zici ca închinarea din România este O.K, eu îţi zic: mai încearcă să te duci şi altundeva să vezi cum e închinarea!” Care este acest “altundeva”? Ce se intampla acolo? Cum e inchinarea acolo?
Acestea fiind spune trebuie sa observam ca esentza inchinarii e universala, adica in duh shi adevar (aspect pe care va rog sa il explicatzi careva), totushi forma ei este influentzata cultural. De aici se trag diferentzele in inchinare dintre baptishtii din africa shi baptishtii din Romania. Sa impui o schimbare de ordin cultural in inchinare pentru simplul motiv ca pare “mai duhovniceasca” sau din orice alt motiv in afara de acela ca “este intr-adevar in duh shi adevar”, este o barbarie.
Pana aici in argumentatzia mea, inchinarea se refera la acel “program” din biserica in care se canta. Totushi cand Isus Cristos Se adreseaza femeii canaanite El nu numai la acest aspect se refera. Inchinarea, cum bine shtitzi cuprinde orice aspect al vietzii, de la comunicarea cu prietenii, la sacrificarea vietzii pentru sotzie, dupa ce va fi trecut prin schimbatul scutecelor, curatzenia in casa, cafeaua cu prietenii, locul de munca, shi tot asha shi mai shi mai departe.
SweetFlame felicitari pentru articol. Inchinarea nu e o atitudine gregara care sa se poata inscrie in anumite tipare. “Inchinarea in DUH si ADEVAR” nu este o “Inchinare IN GRUP si Neadevar”, inchinarea in Duh si Adevar are legatura doar cu persoana ta, nu te poti inchina in Duh atunci cand esti intr-un grup, te poti inchina in duh doar atunci cand esti singur, oare Iisus de ce atunci cand simtea nevoia sa se roage apela la singuratate ? Modalitatea prin care se face aceasta inchinare nu trebuie sa se inscrie in tiparele formulate de diferite culte, fiecare are propriul sau mod de inchinare care nu ar trebuie sa fie determinat de ce spun ceilalti despre modul in care te inchini tu.
Închinarea este unică profundă şi personală şi cred că nu poate fi extinsă la nivel naţional precum infrastructura.
ar trebui sa se foloseasca infrasunete in biserica la inchinare…
conteaza cum esti invatat,parerea mea! daca in biserica din care faci parte esti invatat intr-un fel,mergi in felul invatat.Si vb ptr acei care raman doar in biserica aceea.Eu mi-am schimbat modul de inchinare odata ce am plecat acolo,am vazut o alta inchinare mai adevarata si mai profunda.Tin minte intr-o duminica – m-a luat un frate din biserica la intrebari si m-a intrebat: Sora Rebeca,de ce inchizi ochii cand canti? te gandesti la iubitu tau? sau de ce am in versurile cantarilor cantari de dragoste…,,langa tine vreau ,sa fiu aproape iar,,- e cumva prietenul meu in biserica si ii fac decleratie de dragoste?
deci eu zic ca depinde mult….fiecare cu parerea lui!
fiti binecuvantati!
Pace si Domnul sa va dea un Duh de inchianre:)
Eu cred ca nu locul sau atmosfera creata da inchinarea ci cred ca inchinarea tine de inima noastra. De exemplu intru loc in care toti zic ca nu se pot inchina, tu daca o faci cu dragote cu Dumnezeu te inchin. Inca ceva, pe mine ma enerveaza faptul ca toti se plang ca nu e inchinare, dar cand ii momentul sa se inchine toti fac altceva, si nu prea is deaccord cu chestiile pshiologice, sa ii facem pe ceilalti sa simpta ca e inchianare si etc, da inchiare nu se face, ci se traieste si nu altu tio poate face ci tu cu vointa ta. cred ca is desutl de limpede:).
In concluzie, da, e adevarat ca inchinare e in umbra si nu pt ca nu is instrumente, sau etc, ci pt ca nu stim sa ne inchina cand avem ocazia. Si ar mai fi ceva, multi lideri de inchinare, o fac de show, si ma seaca ca ei nu stiu sa traiasca ce canta… asta, cand ii o cantare de rugaciune nu se stiu ruga ci fac show… si ma mai seaca ca de obicei in trupele astea de inchiare is oameni care nu prea au nimic daface cu Domnul numa cu biserica, si dupa ce so terminal lauda, ii vezi pe afara ca vorbesc, ca nu le mai tace gura, nu stie sa ii lase pe alti sa fie atenti si etc.
Eu cred ca inchinarea implica supunere, si adorare fata de Domnul, asa ca baza laudei este inchinarea: prin aceasta Il putem pune pe Dumnezeu peste noi, pt a-L inalta si mai muuuult..precum a facut si David! si trebuie sa mentionez k pe vremea lui David nu era inca scris vs. 24 din Ioan, ca sa putem spune ca l-a pus ca baza inchinarii lui catre Domnul, si totusi, cum zice Scriptura? era un om dupa inima lui Dumnezeu! Sa nu ma intelegetzi gresit, nu vreau sa spun prin asta ceva impotriva Inchinarii in Duh si Adevar, din contra: chiar incurajez aceasta..pt k este Voia lui Dumnezeu!Si sunt convinsa k David s`a inchinat in duh si adevar..numa k a facut`o pur si simplu inspirat de Dumnezeu…noi de multe ori credem ca stim cum sa ne inchinam si probabil k de si mai multe ori chiar ne inchinam formandune o impresie buna despre inchinarea proprie..da precum zicea Rebeca, depinde f mult de ‘obicei’..
1, Cat despre diferenztele intre inchinarea din Romania si cea din strainatate si eu cred ca nu putem compara asa relativ cumva.. dar de ex. comparam Hillsong cu oarecare biserica penticostala sau ma rog..din Romania! Chiar k doar suntem de multe ori umbre..Reuben Morgan, Darlene Zschech etc (dak tot suntem la Hills) au compus singuri cantarile, adik cu Dumnezeu(!) dar, din pacate se gasesc prea putini atat in Ro cat si altundeva care chiar sa se intereseze de asa ceva..pt. ca sunt convinsa ca Inchinarea nu este neaparat un talent dela Dumnezeu, pt k oricarui om este cu putinta sa se inchine in DUH si in ADEVAR
2, iar daca am ajuns dinou la capitolul DUH si ADEVAR trebuie sincera fiind, sa contrazic pe ‘anonim’! io` cred ca nu este nici un bai la a se inchina in grup!!..daca gaseste cineva o baza biblica pt. aceasta, va rog sa-mi ziceti si mie..dar oricum este cam putin posibil, deoarece aceasta ar fi practic in contradictoriu cu alta parte din Scripturi, si anume din Ioan 17:22, cand Isus Il ruga pe Tatal: “Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentruca ei sa fie UNA, cum si noi suntem una.” si in vs 23: “...sa fie in chip DESAVARSIT UNA..”
Oricum mai sunt multe de spus la capitolul asta.
Sweet Flame, si din partea mea felicitari! :)
Be blessed!:D
eu ce cred: eu cred ca inchinarea este o modalitate de a avea o relatie mai puternica cu Dumnezeu si care te ajuta foarte mult .Inchinarea este un dar de la Dumnezeu care putini oameni stiu sa-l pretuiasca . Dorin.
oameni buni: CE INSEAMNA INCHINARE? CE CUPRINDE INCHINAREA?
i guess..k inchinarea este supunerea duhului nostru inaintea lui Dumnezeu, aratandui Lui recunostinta, dragostea.. fata de El..aceasta in adevar, fara prefacatorie etc…
...mi se pare ca unii nu fac diferenta intre ATMOSFERA si HAR…Am auzit pe multi iesind de la inchanre si spunand..nu a fost har..nu am auzit pe nimeni sa se roage cu voce tare…instrumentatia a fost prea tare…chestii…faze…Sa fie ATMOSFERA..adica sa existe vreo 10 oameni care se tipa…oare in asta consta succesul unui program de inchinare?...eu cred ceva putin diferit..inchinarea e un mod de a trai..dak zi de zi tu nu te inchini adica…inchinarea o poti lua chiar dupa cum ii este si numele…TE INCHINI DUMNEZEULUI ADEVARAT…cum?...prin tot ce faci…dak vorbesti…o faci asa incat sa nu-ti fie rusine sa o auda si EL…dak te uiti la un film gandeste-te ca dak Iesus ar fi cu tine..sa nu roseasca…sau chestii simple..incluzand si acel timp dedicat special unor convorbiri cu El…Apoi sunt sigur aca la programele de inchinare in cadrul bisericii..vei pune o mana de ajutor…si nu vei mai astepta de la liderii de inchinare sa faca ceva ci te vei inchina tu…Si nu vei mai avea timp sa te uiti la volumul instrumentatiei..sau la fusta lu aia…sau la pantalonii preaaaa stramti a lu aia..sau faze de genul asta…cred eu..Atunci inchinarea nu va mai fi doar o umbra..cand toti vor avea acelasi scop..venerarea lui Dumnezeu..intr-un mod sincer…trait in timpul fiecare secunde din viata…
Inchinarea in duh .. ma mam gandit .. si ingeri au duh .. si dumnezu ii duh si isus ii duh si duhu sfant logic… si noi avem duh .. cred ca una din lucrurile pe care duhu nu le ascunde .. ii inchinarea ii ceva … inauntru duhului ..
Intai omu tre sa invete sa se inchine singur …. si apoi in unitate .. cu alti … subliniez unitate …
Apoi frate drag … sincer tio zic .. ca daca mai vedea ca dansez intr-o bisercia mai scoate afara da ce nu ai scoate … prezenta lui dumnezeu din mine .. si dansezi ca prostu de unu singur afara asa ai zice.. de unu singur .. tot ceru danseaza afara cu mine si duhu sfant ii langa mine .. decat sa fiu izolat intro biserica de prezenta lui dumnezeu in inchinare … mai bine ies afara si dansezca is mai castigat …
wai dansezi .. da .. demulteori dansez la inchinare .. poate aliti ma juideca .. si ce .. fac ce vrea inima mea in inchinare .. dansez break-dance din toata inima mea si is mai castigat decat unu care se ridica in picioare si citeste de pe ecran versurile cu gura
Astai problema frate romanu nu stie sa se inchine de ce? pai normal .. daca in romania nu sunt prea mult biserici care striu sa se inchine cu adevarat .. poate sunt da putine …. asta invata oameni in biserica atata stiu .. parca nimeni nu vrea nimica mai mult .. ram la nivelu ala care lo invatat .. si unde ii gloria .. care creste .. doara merg din glorie in glore .. poardon din vechi in mai vechi … unde is bunatatile domnului care se noiesc .. pai o fi primit un pachet fratele pastor da nustia sa il foloseasca si lo trimis inapoi …..!
Si daca Inchinarea ii personal .. atunci cum ii aioa din biserica .. clar o umplutura pentru ca ii facuta pentru ca trebuie facuta!
Unitatea o fost papata de baubau… si .. cum poti sa zici ca ai unitate cand sant oameni in biserica care nici nu se cunosc sau care nu au nici un preten .. sau care is certati cu cineva de acolo chiar cu pastoru!
Inchinarea ii mod de viata
Muzica poate fi lauda is inchinare ..
care inchinarea cuprinde lauda si lauda inchinarea !
inchinarea nui numa muzica
Dansul poate fi lauda is inchinare ..
Vorbele pot fi lauda is inchinare ..
Faptele pot fi lauda is inchinare ..
care e modelul ultim, absolut al inchinarii?
Imi pare mie, sau tu sweetflame confunzi tare rau de tot termenii Lauda si Inchinare. Nu ai vrea sa`i detailezi individual putin?
Lol ii vba de inchinare …. da inchinarea cuprinde si lauda…. ...
confunzi tu daca zici ca lauda si inchinarea … ii atunci cand se urca pe scena.. echila de lauda si inchianre si canta ….. aia ii o mika parte numa
SweetFlame eu nu cred ca inchinarea cuprinde lauda…cred ca este invers..
si ce`i baiu cu scena, etc.?! Poti sa`L lauzi pe Domnul si sa te inchini Lui nu numa pe scena..nu este niciunde in Biblie scris ca lauda si inchinarea se face numai pe scena…
sau poate te`am inteles gresit nush :P
Becky, “inchinarea in duh” e o inchinare care difera fundamental de “inchinarea ad-hoc/grup”. Inchinarea in Duh e superioara oricarei alte forme de inchinare, datorita faptului ca intr-o astfel de inchinare esti fata in fata cu D-zeu, putini sunt oamenii care chiar au parte de o astfel de inchinare. Dar ce este inchinarea si pentru ce ne inchinam in fata unul D-zeu nevazut?
Dumnezeu a ales un popor anumit ca poporul sau (vechii evrei), omul a facut prima alianta cu Dumnezeu. Omul apare in prima parte a Biblie in conformitate cu structura societatii respective [adica cu perioada in care se presupune ca Moise a redactat Tora] , drept “sclav al lui Dumnezeu”, si prin viclenie sau printr-o prosternare si mai inferioara se inclina in fata lui pentru a incerca sa-l impresioneze, fie prin rugamintisi amenintari, fie prin mijloace magice. Oare are D-zeu nevoie de inchinarea noastra, e dependent El de anumite moduri de inchinare, cat ii adevar si cat ii minciuna in modurile actuale de inchinare ?
Ps : Intr-o reprezentare mai inalta omul isi apare siesi ca “rob credincios” al celui mai inalt Stapan Suveran. Reprezentarea cea mai inalta si mai pura cu putinta, in granitile monoteismului (crestinismul sustine acest lucru), ajunge la ideea fiecarui om ca si copil in relatia cu “tatal” Dumnezeu, mijlocita de “fiul”.
Becky mai citeste ce am scris io o data … aia am zis ca lauda si inchinare nui pe o scena ,....
si daca tu imi zici mie ca nui adevarat ca Lauda cuprinde Inchinarea … si Inchinarea cuprinde lauda …..
EX: Il laud pe dumnezeu inchinunduma cu fata pana la pamant … nu neaparat asa da ii un exemplu
EX2: Ma inchin la Dumnezeu cu laudele mele pentru cea a facut…
Va mai intreb odata, dar un picutz schimbat:
cine reprezinta modelul inchinarii creshtine?
-
fiindca inchinarea cuprinde fiecare aspect al vietii, Domnul Isus este exemplul ultim al inchinarii crestine si este un model demn de urmat pana in cel mai mic detaliu. dar pe vremea Domnului Isus a fost o cultura si acum traim intr’o cu totul alta cultura.. iar cultura influenteaza forma inchinarii. sh’atunci..?
ce este inchinarea..? si ce cuprinde ea?
-
aceste intrebari trebuie ridicate dupa aceasta:
cum arata inchinarea lui Cristos?
spun asta nu pentru ca nu a fost o alta cultura. Inchinarea nu are nici o legatura cu cultura. Cand Cristos spune: duh shi adevar, este un adevar universal valabil. Suntem multe natziuni, un singur Cristos. Ne putem lega de diferentzele culturale, doar dupa ce shtim cum S-a inchinat Cristos.
-
tu ai fost cel care le’a ridicat cu mult inainte.
‘..trebuie sa observam ca esentza inchinarii e universala, adica in duh shi adevar (aspect pe care va rog sa il explicatzi careva), totushi forma ei este influentzata cultural. De aici se trag diferentzele in inchinare dintre baptishtii din africa shi baptishtii din Romania.’
in fine…
Cristos s’a inchinat in duh si adevar. :p:p:p
-
asha e dar inca nimeni nu mi-a raspus la intrebare pana la capat.
cine este modelul inchinarii creshtine? Cristos.
cum s-a inchinat Cristos? Duh shi adevar? Adevarat, dar tot nu rezolvatzi problema, pentru ca nimeni nu da detalii despre felul inchinarii lui Cristos pentru a putea intzelege ce inseamna duh shi adevar.
Daca Scriptura este sursa gandirii creshtinului atunci pe baza ei trebuie sa ishi dezvolte teologia. Din moment ce Cristos este subiectul principal al Scripturii, revelatzia deplina a lui Dumnezeu, atunci din modelul Sau ne dezvoltam ideile. Modelul Sau este atat ideologic cat shi practic. Practica Sa este o intrupare a ideilor Sale. So, cum se inchina Cristos?
-
spune’ne tu.
-
nu va spun.
Porta, si eu gandesc la fel:) trebuie sa-L luam pe Isus ca ideal..El este cheia oricarei interpretari..totusi vad ca avem probleme cum sa interpretem chestia cu inchinarea in Duh si Adevar..
deci in primu rand..CE SUNT LAUDA SI INCHINAREA? (Ps.: ms mult SweetFlame:))) inteleg acuma;) )
..LAUDA..este foarte apropiata cu mulumirea..diferentza k in Multumire noi ii suntem recunoscatori lui Dumnezeu pt. ceea ce face pt. noi, iar in lauda, pt. Ceea ce este El..
..INCHINAREA…include..reverenta, dedicatie..adorare..respect..onorare..toate la adresa lui Dumnezeu:) [dp. evreeste: “apleaca-te in considerarea Dumnezeului,adorandu-L”...ceva de genu?:P]
iar apoi…CUM TREBUIE SA FIE INCHINAREA noastra? DOAR IN DUH SI ADEVAR?!
nu1) IN DUH > Ioan 4:20-24…ar fi bine sa ne uitam mai incolo de v. 24, daca vrem sa vedem intradevar ce cere Isus de la noi…ceea ce i´a zis Isus Samaritencei este valabil si pt. noi (v. 22)...poate si noi ne inchinam la ce nu cun..adik poate nu-L cunoastem pe Dumnezeu, asa cum vrea El sa fie cunoscut de noi…sau poate alta bariera pt. duhul nostru este atitudinea noastra..poate ca nu suntem destul de sinceri fata de Domnul, sau nu suntem deschisi pt voia Lui..sau poate duhul nostru este legat de pacat…DAR..ADEVARATA INCHINARE IN DUH nu putea exista, decat DUPA JERTFA LUI HRISTOS…DC? pentruca aceasta este singura Jertfa, care sa elimine aceste barieri, si SA NE ELIEBEREZE DUHUL, pt.k prin aceasta vom avea o inchinare in care sa simtzim libertate in Hristos..
2) IN ADEVAR > precum ziceam..sa fim liberi in Hristos..dar nu duhul nostru ne ofera aceasta libertate, nici macar nu ne da sentimentul de libertate, ci ADEVARUL ABSOLUT, CUVANTUL LUI DUMNEZEU…acesta este Adevarul despre care ii vbea Domnul Samaritencei (si noua)...si Isus S’a rugat pt. noi..L’a rugat pe Tatal sa fim SFINTITI PRIN ADEVAR..PRIN CUVANTUL LUI…practic, ISUS A MIJLOCIT PT NOI SI PRIN RUGACIUNE pt. ca dupa Jertfirea Lui SA PUTEM TRAI SFINTITI, IN ADEVAR…(ioan 17:17)
3) in concluzie, Inchinarea in “Duh si Adevar” include direct si Inchinarea IN SFINTENIE >..sa fim sfintiti, sa fim PUSI DE’O PARTE PENTRU HRISTOS…altfel ce sens ar avea daca ne-am inchina in Adevar (adica crezand in Cuvant si increzandune in El), si nu L-am trai…si acesta este un fel de inchinare: SA TRAIM IN SFINTENIE…cum ne indeamna David in Cronici 16:29 “...Inchinati-va inainte Domnului cu podoabe sfinte” sau “in frumusetea Sfinteniei”!:D
sau in Psalmul 96:9… ceputem intelege prin a trai in sfintenie? a fimCURATI, PUSI DE’O PARTE..pt ce? pt. Hristos..PT RASPANDIREA ADEVARULUI!..pt. ca sa le dam si altora posibilitatea de`a se inchina..
4) IN FRICA DE DOMNUL > aceasta este ce cere Domnul..Deut.10:12…nu doar de la Israel pe vremea aceea, ci este si pana in ziua de azi Voia Lui Dumnezeu, care ramane neclintita… :)
pt a ne forma o imagine aproximativa despre Inchinarea si Lauda dupa Voia lui Dumnezeu, ar trebui si sa ne punem sa studiem viata (sau cel putin inchinarea) altor slujitori ai Domnului…in mod special cei din Sfintele Scripturi..
aici CATEVA EXEMPLE:
DAVID…
IOSUA…Iosua 5:14
GHEDEON…Jud. 7:15
..si multi altii…:P si sa deie Domnul sa fim si noi printre ei:)
-
pai Becky, daca Domnul Isus e modelul ultim, de ce te’ai mai complica cu studierea vietilor nu stiu cui?
Porta, tu nu iti spui punctul de vedere pentru ca nu esti sigur de el? oh, cat bai..
-
Becki, multzumesc pentru efortul de a scrie tot ce ai scris. Totushi, nu ai raspuns la intrebare, iar prezentarea ta este mai degraba mistica decat explicativa.
Sunt totushi intrigat de partea cu lauda shi inchinarea. Definitzia pe care o dai le separa pe baze nejustificate. Lauda shi inchinare cuprind toate elementele acelea dar nu sunt separabile. Nu potzi sa il lauzi pe Dumnezeu fara sa I te inchini shi nici invers. In plus, reverentza este acea teama de Dumnezeu, prin care intzelegi cui i te inchini.
Nu potzi sa spui ca este un moment in care I Te inchini lui Dumnezeu shi un altul in care doar Il lauzi. Se presupun reciproc datorita cauzei reverentzei, Persoana lui Dumnezeu.
Jeannie, presupui ca nu shtiu raspunsul. Frumoasa tentativa. Nu shtiu daca e tipic romanilor dar cu sigurantza este un fenomen sacaitor: decat sa se raspunda la o intrebare se readreseaza intrebarea expeditorului. Pe langa aceasta este mai placut sa se presupuna ca nu shtie decat ca are un scop precis pentru care pune intrebarea. Atzi observat ce se intampla cand cineva aude ca altcineva s-a imbogatzit? Replica e aproape intotdeauna: a furat, ca altfel nu avea cum. Decat sa presupunem ca omul chiar a muncit cinstit e mai ushor sa presupui ca a furat. Te linishteshti cand presupui ca celalalt e un nemernic. Dar gata cu psihanaliza mea.
Decat sa taraganatzi problema mai bine atzi raspunde la intrebari. Acestea nu sunt prea grele. Tot ce am cerut a fost o descriere a inchinarii lui Cristos. “Oh, cat bai…”
Ei, sa nu credetzi ca sunt rau cu voi. Din contra, nu fac altceva
saracutzul de minedecat sa observ baiurile. E drept, sunt baiurile care nu imi convin mie. Conform relativismului, acestea nu trebuie sa fie baiuri universal valabile ci doar personale.Oricum, mutzumesc pentru eforturile de a elucida problemele…sincer…
jeannie, te asigur k daca ceri ajutorul Domnului pt studiul Bibliei nu va mai fi nevoie sa te complici de una singura :)
anyway…stiu ca Isus este idealul ultim, dar intr’un singur caz nu te poti uita ce ar fi facut El…cand pacatuiesti, sa te uiti in Biblie.. si sa gasesti un pasaj in care sa scrie, what would Jesus do…aici clar k doar El ne poate salva…
in toate celelalte Isus ne este un exemplu:)
Totush sa stii jeannie k Dumnezeu poate sa vbeasca oamenilor si din vremurile vechi…nu pt salvarea lor neaparat…dar sa stii k mie Domnul mi’a vbit in multe feluri si m’a ajutat ff mult…
Si dupa teoria ta, ar fi deajuns doar Evanghelia dup` Ioan…k sa vedem cum a trait Hristos…
However, eu cred ca stie Domnul mai bine si dc a lasat El si alte carti, sau dc a bagat in seama si pe alti slujitori…
jeannie, iti doresc sa ai o inchinare placuta Domnului..cel putin atat de placuta cum a fost cea a lui David ;)
Eu cred ca s-a raspuns bine la intrebari in primele comentarii. Inchinarea adevarata este in duh si adevar si nu are absolut nimic de-a face cu muzica si cantatul in biserica.
Tot ceea ce fac este inchinare. Sau nu este, dar ar trebui sa fie (de prea multe ori o dau in bara)!
Si de-aici porneste totul…
sti cum ii religia ?
are si nu are
sti cum ii crestinismu ca si stil de viata ?
are ce a avut si cristos
...........
Isus se inchina ca si un evreu .. muzica evreiasca .. dansuri evreiesti .. daca ii vba de cantat si dansat …
Da auzi ce ai zice … daca io zic ca ma simt bine sa dansez in biserica pe pop-alternativ .. gen united .. pt ca ma simt mai bine .. is mai deschis
daca ii vorba despre asta ii vorba .. ambientul e creat ca sa te simti bine pe el cand te inchini/.... un fel de decor …. nu inchinarea pentru ambient cum cred uni
ce legatura este intre a te simtzi bine shi inchinare?
care e legatura dintre Cristos, inchinare ca a unui evreu shi dansuri shi muzica evreieshti?
de cand este asociat dansul cu inchinarea? (intreb pentru ca observ ca i accentuat mult acest aspect)
vrea cineva sa raspunda totushi intrebarilor pe care le-am pus? raspunsul va implor a fi unul de genul: cand Isus se inchina facea: 1, 2, 3. sau inchinarea lui Cristos consta in: 1, 2, 3. Normal ca o facea in duh shi adevar, dar tocmai asta incerc sa scot la iveala: ce facea in duh shi adevar. Ca sa putem dezbate semnificatzia inchinarii in duh shi adevar trebuie sa vedem ce facea Cristos atunci cand Biblia spune ca se inchina.
-
Porta, modul in care mi’ai raspuns ma determina sa cred ca a fost o insulta pentru tine sa cred ca ai vreo indoiala legata de ceva. te’am intrebat.. de ce nu ne spui? pentru ca nu esti sigur de punctul tau de vedere? altfel spus.. pentru ca ai indoieli cu privire la el? mi’e greu sa’mi dau seama cum ai dedus ca inclin sa spun ca tu nu stii un raspuns. nu toti cei care posteaza pe reper pot sa isi explice punctele de vedere pana in panzele albe si totusi, posteaza. in spatele lui ‘oh, atata bai..’ statea gandul ca, probabil, avand indoieli legate de modul in care privesti tu inchinarea, ti’e mai bine sa nu raspunzi, ci sa mai studiezi subiectul.
se scrisesera cateva posturi de cand tu ai pus acele intrebari si le’am scris din nou pentru a fi reamintite. si asta numai pentru ca sunt intrebari vitale in dezbaterea temei..
Becky, nu te rog sa’mi spui care e teoria mea, dar multumesc pentru gandurile de bine. le voi pastra.
-
-
e ca un lant.. inchinarea cuprinde si rugaciune, dar nu ne putem inchina in duh si adevar daca problema pacatelor care pun un zid de despartire intre noi si Dumnezeu nu este rezolvata. altfel spus, Cuvantul Lui este adevarul si orice incercare de a face altfel decat spune Biblia, nu mai inseamna adevar. inchinarea nu inseamna doar rugaciune. ea cuprinde tot ce reprezinta viata de zi cu zi.. sh’atunci tot ceea ce facem in fiecare zi trebuie sa fie ca pentru Domnul. putem, intr’adevar, sa facem ceva pentru Domnul pazind poruncile Lui.. asta este dovada de iubire si ca sa putem pazi poruncile Lui, trebuie sa le cunoastem si cunoscandu’le, daca vrem sa ne inchinam Lui, trebuie sa le implinim in viata noastra.
Cristos se inchina nu numai in pustie cand se ruga, ci si cand era in mijlocul multimii prin faptul ca facea voia Tatalui Sau care L’a trimis. putea sa faca voia Tatalui Sau numai in conditiile stabilite de Dumnezeu. conditiile lui Dumnezeu sunt lasate in Scriptura, dar modul de a le interpreta a le fiecaruia determina diferente ataaaat de majore.
sunt unii oameni de parere ca atunci cand il ai pe Dumnezeu, trebuie sa simti ceva special, aparte.. nu stiu ce, si daca se intampla sa nu mai simti acel ceva, inseamna ca nu’L mai ai pe Dumnezeu ori, cel putin, ii o problema undeva. cred ca legatura dintre ‘a te simti bine’ si ‘inchinare’ s’a creat atunci cand, cu ajutorul muzicii, s’a ajuns la concluzia ca simti ceva. muzica, in sine, creeaza o stare placuta si atunci ‘a fost har la biserica’. de aceea se pune atata accent pe muzica in zilele noastre? pentru ca din ce in ce mai putini oameni cunosc Biblia, dar traiesc cu impresia ca stiu suficienta Biblie si fiindca simt ceva’ul se inchina in duh si adevar si.. that’s it?..
mdeci.. cand Isus se inchina:
1. se ruga
2. implinea Scriptura
3. facea voia Tatalui Sau,
dar nici una din acestea nu lipsea pentru a putea fi vorba despre o inchinare in duh si adevar si o viata in asemanare cu Dumnezeu. pentru ca Biblia nu poate fi interpretata pe bucatele.
-
ma intreb daca aceste conditzii de inchinare sunt chiar atat de nebuloase incat inchinarea noastra trebuie sa fie ataaaat de diferita? Exista un tipar de inchinare? Exista o inchinare in duh shi in adevar universal valabila? Determina in vreun fel esentzial dar neimportant cultura stilul de inchinare?
Ai raspuns ca atunci cand Cristos Se inchina: Se ruga, implinea Scriptura, face voia Tatalui. Ultimele doua sunt una shi acelashi lucru pentru ca a implini Scriptura, care era cuvantul lui Dumnezeu inseamna a implini voia Tatalui, fapt pentru care voi fi la fel de sacaitor shi continui sa va intreb pentru o detaliere shi mai clara:
1.cum arata inchinarea lui Isus? Ce facea? datzi exemple, explicatzi, descrietzi.
ai dat raspunsul general, cel pe care aproape orice om il are. Problema e ca nu shtim ce inseamna ca Isus Se ruga, ce inseamna ca facea voia Tatalui. Observatzi va rog manifestarile lui Isus cand Se inchina, fie in singuratate, fie in public. Nici unul din noi, sau prea putzini, exorcizeaza, vindeca bolnavi, etc. totushi mila shi dreptate voiesc nu jertfe, spune Scriptura. El a venit bland…ca un Miel…
Refuz sa cred ca inchinarea omului inaintea lui Dumnezeu are legatura foarte mare cu ideea de a ma simtzi bine in prezentza Lui, sau de a-mi fi mie bine. Cata pace a avut Cristos cand S-a rugat de trei ori in Ghetsimani ca sa se departeze de la El paharul? Transpira sange din pricina tensiunii in care se afla. El, Fiul lui Dumnezeu, era…amarat de moarte. Asha scrie? Apoi ajungem pe cruce. Tot El, Fiul lui Dumnezeu, II striga Tatalui de ce L-a parasit? Acelashi Cristos ne spune ca va fi ferice de noi cand vom fi prigonitzi. Ferice inseamna ca vom avea pace? Vom fi impasibili shi vom rade shi vom dansa cand vom fi prigonitzi? Totushi, apostolul Pavel ne spune sa ne bucuram, shi iarashi ne zice, bucuratzi-va! El ne spune spune asta care s-a rugat de trei ori ca Dumnezeu sa ii indeparteze ghimpele din trup, shi Dumnezeu n-a facut-o. Refuz sa cred ca inchinarea are ca scop relaxarea creshtinului, shi nici nu cred ca trebuie sa ne inchinam in mod diferit de restul bisericii pentru simplul motiv ca noua ni se pare ca asha e bine shi cu atat mai putzin pt ca ne simtzim bine. Daca marturisim shi credem ca biserica este Trupul lui Cristos in care Duhul Sfant este prezent, shi care poate hotari excluderea unora membri in disciplina atunci faptul ca eshti singurul care te inchini diferit ar trebui sa fie cel putzin motiv de reflectare.
Creshtinismul nu e religia linishtii mintale shi sufleteshti. Din contra este o religie care te confrunta mereu cu tine shi te pune mereu in contrast cu Dumnezeu. De aceea inchinarea este o smerire continua care presupune o frangere a mintzii shi a Duhului care sa te faca conshtient in firea ta rastignita ca fara Dumnezeu nu potzi face nimic. Pacatuim zilnic, shi pacatul ne departeaza de Dumnezeu. Linishtea vine dintr-o conshtientizare a unor adevaruri care imi sunt externe mie, acestea fiind in Dumnezeu. Inchinarea în duh shi adevar presupune o smerire in frica shi cutremur al carei rezultat este linishtea ca Dumnezeu este dragoste. Inchinarea nu cauta placerea mea ci cauta fatza lui Dumnezeu. totzi care au vazut fatza lui Dumnezeu s-au cutremurat shi au cazut cu fatza la pamant cu frica de moarte pentru ca au vazut chipul lui Dumnezeu. Daca noi suntem templul Duhului, trebuie sa luam etica inchinarii de la templu, nu modelul, ci etica. Un preot intra o singura data in Sfanta Sfintelor dupa ce se sfintzea pentru a nu fi omorat pe loc de Dumnezeu. Se aduceau jertfa in fiecare zi. Totul se sfintzea zilnic. Iata de ce cred ca inchinarea nu poate fi decat o inchinare conshtient reverenta shi zdrobitoare, cutremuratoare, la fel ca cea a vameshului. O continua recunoashtere a starii de fapt a fiintzei inaintea lui Dumnezeu. Inaintea lui nu vii decat cu fiintza la pamant.
Atzi spus ca Isus Se ruga, ca implinea voia Tatalui. Cum o implinea? Ce facea? Care este voia Tatalui? Care sunt conditziile pe care le enumara Scriptura?
Nici o referintza biblica nu spune ca Isus dansa cand se inchina, nici macar la nunta din Cana. Putem presupune ca se dansa la nunta, dar ma intreb cat de multe shtim noi despre obiceiurile de nunta ale evreilor ca sa presupunem asha ceva? Este destul de indraznetz sa spui ca Isus dansa. In plus daca Isus dansa atunci shi noi ar trebui sa dansam tot ca shi El pentru ca este singurul model patentat. Orice alt dans, strain de cel iudaic este pagan, nu? Toate popoarele din jurul lui Israel erau pagane, shi aveau dansurile lor. Deci daca Isus dansa nu putea sa o faca decat in still iudaic, deci shi noi tot la fel. Problema e ca Isus nu era numai intru-totul om ci era intru-totul Dumnezeu. Privitzi cu mare atentzie la inchinarea lui sa-i vedetzi caracteristicile particulare, shi cu atat mai mult rugaciunea din Ioan 17.
Pentru mine, in duh si adevar inseamna ca stiu cine sunt, stiu ce inseamna El pentru mine si cam stiu ce trebuie sa fac. :)
toate astea în raport cu ce sau cu cine? Normal, vom raspunde: în raport cu Dumnezeu.
Nu te poţi raporta la tine, şi la ce înseamna Dumnezeu pentru tine ca şi om, şi ce trebuie sa faci, ca şi om, decat daca inainte de asta: ştii cine e El, ştii ce inseamna El pentru om şi ce face pentru om. In funcţie astea, existenţa omului se raporteaza corect Dumnezeu şi la sine.
Cred ca definiţia lui Filip este partea B.
Sau, in alte cuvinte, este forma pe care o ia fondul.
Nice!
Porta: de ce sa nu te simti bine cand te inchini? oare nu trebuie sa ma simt fericita? trebuie neaparat sa ma simt mereu incompleta si apasata? ca si Isus in gradina ghetimani? ma simt si asa… dar ma simt si bucuroasa… ca atunci cand s’a nascut… sau a inviat. Daca Isus omul a avut un temperament si o educatie diferita de a mea.. de ce trebuie eu sa il imit? nu e corect… Trebuie sa ne identificam cu Isus. Corect!.. dar oare Lui i’ar place sa fim ceea ce nu suntem, si mai mult sa ne pierdem din originalitatea cu care ne’a creat? Dzeu ne’a facut atat de diferiti, exista atata diversitate in ce priveste omul, dar in skimb duminica la biserica trebuie sa fim toti identici?!
Inchinarea nu e doar duminica la biserica! Inchinarea e un stil de viata… Mi’am inchinat viata Lui… atunci asa sa fie zilnic. Daca sunt rupta si franta in doua… ma inchin cu fata la pamant, daca sunt fericita sar si cant si strig de bucurie ca Dl s’a indurat de mine :)
sunt cam ipocrita daca imi pasa de ce zic altii si o fatarnica daca mi’e rusine sa ma bucur cu El…
Originalitatea este un pretext pentru a face nu ceea ce este in conformitate cu Scriptura ci cu ce e pe placul omului.
briseis: ce intzelegi cand spui: ceea ce suntem? Ceea ce suntem noi ca shi oameni este doar samavolnicie. Nimeni nu intra in mantuire shi ramane asha cum este. Totzi cei care sunt mantuitzi devin ceea ce nu sunt. Se schimba shi mintea shi sentimentele. Originalitatea nu este altceva decat capacitatea omului de se folosi cu intzelepciune de ceea ce are in jur shi ceea ce e in el. Nicaieri in Biblie nu este ingaduita inchinarea viscerala, emotiva decat daca ratziunea este intretzesuta cu sentimentele. Credintza in Dumnezeu este o credintza in cunoshtintza de cauza, o intrepatrundere de ratziune shi sentimente.
Nu trebuie sa fim identici la biserica pentru ca nu putem fi. Tot ce facem este sa ne supunem unei porunci date de Apostolul Pavel ca toate lucrurile in Biserica sa se faca un buna randuiala ca fiecare sa se poata inchina shi ca cei de lume care ajung in biserica sa nu ne considere nishte smintitzi. Iata ca inchinarea bisericii este orientata mereu inspre aproapele tau. De fapt inchinarea bisericii implineshte porunca lui Cristos, iubeshte-L pe Dumnezeu cu toata fiintza ta shi pe aproapele tau ca pe tine insutzi. Inchinarea este dedicata lui Dumnezeu shi dintru Dumnezeu, dar pe deplin conshtienta de perspectiva pe care o poate avea un om nemantuit despre inchinarea bisericii, astfel incat totul se face in randuiala ca sa nu fie poticnire in nimeni. Personal cred ca sunt multzi nefericitzi in biserica care nu shtiu sa se inchina in nici in linishte, nici impreuna cu biserica. Ordinea in biserica este o oglindire a caracterului lui Dumnezeu. Sunt de acord ca in biserica sunt multe lucruri care nu ar trebui sa fie, dar daca asha stau lucrurile mergetzi shi vorbitzi pastorilor. Nu va asculta? Oare? shi daca nu va asculta, este el singurul de acuzat? Sau se poate sa te insheli tu care ceri o altfel de inchinare? Sunt multe aspecte care se leaga de inchinare shi cum ar trebui facuta.
Lumea prin natura ei este galagie shi zgomot. Consider ca biserica ar trebui sa fie in primul rand un loc linishtit in care sa te potzi inchina in linishte. Acasa zboara shi danseaza, for all i care, dar cand e vorba de o adunare a copiilor lui Dumnezeu in biserica vreau sa ma pot identifica cu biserica shi biserica cu Cristos. De aceea am nevoie sa shtiu ca cei care se inchina acolo sunt fratzii mei in credintza, mantuitzi de acelashi Domn shi cu care ma voi vedea in cer. Am nevoie ca shi inchinator de linishte macar doua ore pe saptamana daca nu patru sau shase. Vetzi spune: da ai linishte acasa dimineatza la timpul de partashie. Asta daca nu cumva e seara sau in timpul zilei, dar asta este alt subiect. Spunetzi-mi va rog catzi tineri se roaga doua oare in fiecare zi?
Daca nu itzi pasa de ce spun altzii eshti ipocrita nu vice versa. CS Lewis spune ca dovada ultima a unei mandrii desavarshite este cand nu iei in consideratzie ce spun altzii despre tine ca om. Prin altzii ma refer la acei oameni care spun bine ce spun despre tine, nu cei care vorbesc numai ca sa se afle in treaba.
Sari de bucurie, n-am treaba, dar unde shi cand? In biserica? Unul sare, alta sta, altul nu poate sari, altul face alte cele…imaginea e cel putzin tulburatoare. Toate Scriptura atrage atentzia ca bucuria omului sa fie o bucurie intzeleapta care se nashte din duh shi adevar. O astfel de bucurie nu se dezlantzuie decat atunci cand ishi are locul sa se dezlantzuie. Dar tare ma tem ca ceea ce unii cred ca este bucurie autentica este doar un sentimentalism ieftin pus in carca prezentzei Duhului…
Noi vorbim mult despre manifestarea fizica a bucuriei, dar Biblia nu vorbeshte decat de autenticitatea bucuriei. In plus, ingaduitzi pe cei slabi ca sa nu cada (Romani 14). Asta nu inseamna sa ingadui tot felul de mofturi care sunt semne ale prostiei nu ale slabiciunii. Creshtinii trebuie sa ishi explice unul altuia situatzia shi sa actzioneze in conformitate cu acestea.
Nu eshti fatzarnic daca acasa te bucuri cu mainile in aer ca eshti mantuit iar la biserica te abtzii. este pur shi simplu o atitudine de civilitate care nu se rezuma doar la cei mantuitzi ci shi la cei nemantuitzi prin care se ocroteshte in parte marturia bisericii shi ofera shansa unei inchinari ordonate.
auzi porta… deci toata lumea ar trebui sa se manifeste dupa regulile tale?... adica daca tu scotzi nishte argumente din biblie shi unele pe care le crezi de bun simtz, atunci sunt automat bune shi tre respectate de restu?...
eu sunt in general tolerant cu ceilaltzi… dar pana la punctul cand cineva se autoproclama un mic tiran shi incearca sa-mi impuna parerea lui ca “lege”...
cat despre atmosfera… cei care au studiat un pic psihologie, sau antropologie, sau dinamici sociale, shtiu ca e f ushor sa induci unei multzimi de oameni o anume dispozitzie, prin mijloace cat se poate de lesne de procurat… nu e nimic magic sau religios, nu e nici macar har…
deci ramane doar motivatzia fiecarui om… motivele pt care te rogi, cantzi, etc… shi banuiesc ca unu din motive e ca te face sa te simtzi mai bine – mai puternic, mai fericit, etc… daca nu te face, atunci ajungi sa crezi ca “inchinarea” e o “umbra”...
Până să ajung eu tiran mai este.
De unde să îmi scot argumentele decât din Scriptură din moment ce etalonul moral al creştinismului e Biblia? Argumentele pe care le scot din Biblie nu le numesc eu de bun simţ, doar le recunosc ca atare. Am scris eu pe undeva că nu e bine să te bucuri în biserică? Am scris însă că bucuria nu se manifestă neaparat prin gesturi largi, şi ridicări de mâini, sau dans, ci printr-o înţelegere raţional-sentimentală a adevărurilor lui Dumnezeu.
De când sunt eu cel care pretinde că în biserică trebuie să te simţi bine? Cred însă că în biserică trebuie să simţi ce simţi în mod profund, adânc.
...Micul Tiran…
Apropo de toleranţă: am nevoie de o definiţie a toleranţei. Se încumetă cineva să o definească? Ieri l-am auzit pe Patapievici şi pe Gheorghe Ceauşescu, profesorul universitar, că ideea, conceptul de toleranţă a fost introdus în societatea europeană de creştinism care accepta şi îngrijea bolnavii, copii abandonaţi şi pe cei care sufereau de malformaţii. Totul se dezbătea într-un context al conducătorilor europei de a nu recunoaşte trecutul şi fundamentul creştin al Europei de azi, pe care cei doi o consideră o inepţie, cel puţin.
so, o definiţie a toleranţei, vă rog.
E necesara o dihotomie intre invatatura lui Iisus si invatatura crestinatatii. Toleranta apare in invatatura lui Iisus in mod explicit (Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti), in schimb crestinatatea nu poate sa vorbeasca de “toleranta”, toate dogmele promovate de Biserica au lovit si au avut ca efect intoleranta religioasa. Crestinismul a fost si o sa ramana multa vreme o religie a intolerantei, in fond toate religiile lumii sunt religii intolerante, dar crestinismul si-a construit istoria in primul rand pe baza intolerantei si a repulsiei fata de cei care gandeau diferit de Biserica. Patapievici fiind un “habotnic BOR” poate sa sustina orice, problema e ca istoria crestinismului nu se poate asocia cu istoria tolerantei religioase. Ma surprinde un lucru, cum a putut Patapievici sa uite de faptul ca idea unei societati deschise si tolerante a aparut intai la greci si abia mai tarziu in tezele unor fiinte pe care Biserica le-a considerat eretice.
Totuşi nici învăţătura lui Cristos nu este tocmai tolerantă: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, nimeni nu vine la Tatăl decât prine Mine. Ca apoi să continue: Nimeni nu vine la Mine decât dacă Îl atrage Tatăl. Asta exclude absolut orice pretenţie a altei religii de a putea oferi mântuirea.
Ce spune Iisus (Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, nimeni nu vine la Tatăl decât prine Mine) nu cred ca intra in zona intolerantei religioase. Iisus prezinta care ii conditia pe care orice om de pe acest pamant trebuie sa o indeplineasca pentru a ajunge la Tatal, Iisus nu spune ca islamistii, iudaistii si budistii nu pot sa ajunga la Tatal, El spune doar ca pentru a ajunge la Tatal, fiinta umana (indiferent de religie), trebuie sa-l recunoasca pe El ca D-zeu. Dupa cum bine stim, toare religiile pamantului pretind ca detin “calea adevarata” spre D-zeu, in orice religie exista o exclusivitate in privinta mantuirii. In cazul celor rostite de Iisus nu cred ca se poate sustine existenta unor indicii care sa ne determine sa spunem ca exista o anumita intoleranta fata de cei care gandesc altfel.
Problema stă tocmai în faptul ca nici o alta religie nu admite că greşeşte în ce priveşte singura mântuire. Bine-nţeles că orice om are acces la mântuire, totuşi, Cristos spune că nici o altă religie nu poate oferi mântuirea adevărată pe care o propovăduia El. Asta înseamnă că un islamist nu poate rămâne islamist, şi un budist nu poate rămâne budist. El trebuie să renunţe ca o serie întreagă de învăţături şi să creadă în cele pe care Cristos le-a propovăduit, ba mai mult, să se încreadă în Însuşi Cristos. Aceşti oameni nu pot să asimileze sau să contopească principiile învăţăturii lor cu cele ale lui Cristos. Trebuie să renunţe la ceva şi să accepte altceva.
Porta, gresesti atunci cand spui ca “Aceşti oameni nu pot să asimileze sau să contopească principiile învăţăturii lor cu cele ale lui Cristos”, morala religioasa nu difera fundamental de la o religie la alta, budismul e foarte apropiat in privinta moralei de crestinism, iudaismul e piata de fundament a crestinismului, islamismul s-a format avand la baza principii din iudaism si crestinism. Cred ca orice om poate sa asimileze si sa inteleaga invatatura lui Iisus. O persoana care a citit cele patru adevaruri sfinte rostite de Buddha o sa-l inteleaga foarte bine si pe Iisus.
Acel “nu pot” trebuie înţeles ca “nu trebuie”.
Foarte multe învăţături seamănă, dar asta nu este de ajuns. Mântuirea în care cred eu este cea care presupune locuirea omului de către Dumnezeu.
Hinduismul, mai ales cel “post modern” (daca mi se permite un asemenea barbarism) asimileaza aproape orice religie. Toate religiile lumii au suferit mutaţii crunte în timp. Doctrinele de bază nu mai sunt păstrate cu stricteţe decât de foarte puţini, şi în foarte puţine regiuni. Toate religiile se mulează într-un fel sau altul pe bagajul cultural al regiunilor în care pătrund. Creştinismul nu face excepţie. Totuşi, dintre toate religiile, ale căror învăţături se aseamănă, creştinismul având elemente aproape identice cu celelalte religii diferă în însăşi fundamentul lor: creştinismul mărturiseşte un Dumnezeu viu care locuieşte în om prin intermediul credinţei pe care i-o dă. Consecinţa este că împlinirea unor reguli, principii, se face prin relaţia vie care există între Creator şi om, relaţie care este în dragoste, astfel încât împlinirea poruncilor este o consecinţă naturală, nu un prerogativ. Omul nu primeşte mântuirea pentru că face faptele, ele neavând nici o putere, ci face faptele ca şi consecinţă a relaţiei dintre el şi Dumnezeu. Aici este un ceva important: faptele trebuie mereu orientate înspre aproapele omului, din simplă şi pură dragoste, cu dezinteres pentru propria persoană, şi nu pentru câştigarea unor privilegii, care oricum sunt primite, dar nu trebuie să fie scopul înfăpturii faptelor.
Ce nume pompos are acest articol: Inchinarea – numai o umbra in Romania?
Consider ca dezamagirea unora referitor la cum isi traiesc propria viata…ca doar asa se explica aceasta “ingrijorarea” ca doar in Romania inchinarea la adresa lui Dumnezeu nu este decat o “umbra”, nu ar trebui sa fie generalizata. SweetFlame, aceasta inchinarea care tie ti se pare numai “o umbra” “mai ales” in Romania obisnuia sa fie foarte reala atunci cand ROMANII mergeau la inchisoare pentru Hristos, cand ROMANII erau batjocorati pe stada pentru ca sunt pocaiti, cand ROMANII nu mergeau la “adunarile celor rau si nu se asezau pe scaunul celor batjocoritori”. Dar ceea ce doresc sa subliniez cu precadere acum este ca astazi mai sunt inca ROMANII care nu doresc sa fie “relevanti” lumii in care traiesc conformandu-se standardelor acesteia. Acesti ROMANI sunt adevaratii inchinatori pe care si-i doreste Tatal, si sa stii ca mai sunt….imi pare rau ca unii nu-i mai vad ci ii confunda cu “habotnicii” si “nerelevantii”!
...good point…
Scriptura pretinde, cere credinciosului sa îşi dea viaţa pentru credinţa lui. Nu numai atât, dar îi spune dinainte de a fi mântuit că va avea de suferit, apoi, ca şi cuţitul învârtit în rană: ferice de voi când vă vor prigoni în Numele Meu.
Daca mulţi au fost gata să moară pentru setul lor de credinţe, mai precis, pentru încrederea în Cristos ca Dumnezeu şi om înviat din morţi, mă întreb atât pe mine, cât şi pe oricine altcineva: pentru valorile pe care le vreau în biserică merită să îmi pierd viaţa? Întreb asta într-un context în care dacă ar fi să vină vreo prigoană, de orice fel, dar să presupunem că vine una cruntă, închinarea pe care o cerem şi pe care o numim fiecare ca fiind adevărată merită să îţi “ceară” viaţa?
Din moment ce pentru Cristos eşti gata să mori, închinarea este un dialog între om şi Dumnezeu, deci forma ei contează...deci?
life style:))
!!
!! poate zici ca nu mam referit in articol la asta .. io cred ca ii vorba de inima lui dumnezeu care oameni trebuie sa o prinda 
! io cred ca oameni ar putea sa faca lucruri sa se intample daca le ajuta putin … nuu cred ca poti sta cu burta la soare si as zici ca face dumnezeu ….
pentru ca isus a zis luati tot ce e bun
daca oameni au luat ce e bun din el .. nu ma intereseaza restu .. 
Mam referit la inchinarea in biserica si la inchinarea personala .. intima ….
Comunismul… o tema .. vasta
da inchinarea?
poate nu intelegi aia sa numit trezire omule
si a fost una temporara
pentru ca oameni s-au vazut liberi si au crezut ca is liberi in toate domenile … au trecut 17 ani si se vorbeste inca de aceea trezire? ... se vorbeste si de una care trebuie sa vina …. dar… as vrea oameni sa uite trecutu si sa privieascaa vitoru
Eu am o problema poate cu ma mutumi cu inchinarea romaneasca … numa si numa nu mi se pare destul de intensa .. vreo problema biblia zice ca nu si chiar ma incurajeaza sa nu ma multumesc cu putin cand ii vorba de dumnezeu!..... biblia dumnezeu .. poate fi interpretat cum vreti .. si dealungul anilor va fi si fiecare va interpreta dupa cum crede ca este corect sau dupa cat este de influentat .. dumnezu nu judeca asta si nici nu va judeca .. te judeca ca te multumesti cu putin…
faci parte dintrun ciclu .. si esti cat se poate determinat de el …. la fel si generatia .. feicare a interpretat articolul cum a vrut si am lasat sa se intample asta
Uita-tzi trecutul shi nu mai ai nici un viitor. Shtiu, shtiu, atzi mai auzit-o pe asta! Join the club!
Totushi, toata Scriptura s-a petrecut in trecut…
Ordine si disciplina
! ca pe vrmea lui raposatu’. Si mai dam vina pe cei de la putere ca is comunisti?! Daca din ce am spus tu ai inteles ca trebuie sa ne comportam ca animalele ca sa dam frau liber instinctului primar, atunci te inseli. Prea putini se roaga in bisericile baptiste si prea mult se vorbeste anapoda. Daca vb de civilizatie, poate poti sa imi explici de ce se striga de la amvon, cand se pate vb normal ca la o gloata de oameni si nu de porci. Inteleg ca suntem pacatosi dar oare cine e in masura sa fie mai presus decat celalalt? De ce biserica duminica doar unul se roaga sau doar cativa si restul zic amin si apoi faca ce or vrea … pt ca trebuie ordine si disciplina? De ce mergem pana la urma duminica la biserica sau joia si vinerea? Sa ascultam cum cineva isi impune convingerile religioase sau sa ascultam Cuvantul explicat pe intelesul nostru? Asa era si in evul mediu: lumea mergea la biserica pt ca sa asculte Cuvantul… “interpretat”. Daca ai puterea sa skimbi ceva Porta, te rog skimba, si nu veni cu texte de ordine si disciplina ca la armata… ca nu e cazul. Tu rastignesti pe cineva in fiecare zi cu o asemenea atitudine… Si sa stii micule tiran ca din pacate, ai o armata plina de umbre cu care poti sa faci instructie si disciplina cat vrei.
de aceia inkinarea din ziua de azi e o umbra… pt ca nu te poti exprima liber ca nu cumva sa fii o pricina de poticnire pt ceilalti, cand fratii tai ar trebui sa fie una cu tine in lauda si inkinare in biserica.
Tonul pe care l-am folosit pentru a-ţi răspunde, Briseis, a fost calm. Nu ţi-am răspuns nici nervos, nici cu vreo dorinţa ascunsă de a te jigni. Nu te-am izbit cu afronturi pe tine ca şi om. Am comentat ideile tale. Apropo, ideea aceea cu vorbiţi păstorului nu se adresa ţie, direct, ci oricărui om care se adresează unui păstor în orice fel de situaţie. Asta înseamnă că inclusiv eu trebuie să îmi măsor bine cuvintele când merg să vorbesc cu un păstor. În primul rând, trebuie să fac asta pentru munca unui păstor nu e tocmai floare la ureche cum se crede în folclor. În al doilea rând, nu oricine poate să păstorească decât dacă este chemat. Cine nu este chemat şi este păstor ar trebui să se lase. În al treilea rând, binecuvântarea se face prin rugăciune şi punerea mâinilor care înseamnă investirea cu o autoritate bine stabilită. El devine slujitorul bisericii în felul în care nici un alt membru nu o va face. În plus devine păstor cu acordul bisericii. Dar asta este o altă dezbatere.
Nu vă încumetaţi să meşteriţi trecutul bisericii pentru sunt puţini pe reper care au dreptul să emită judecăţi despre ascest subiect. Nu numai evul mediu a fost caracterizat de ascultarea Cuvântului…hm…interpretat…ci toată istoria bisericii de la primii apostoli, până la ultimul păstor din istorie. De unde să cunoască omul medieval despre cum să se închine din moment ce era analfabet? Ce primea aia avea. Că era o interpretare greşită, aşa e, dar nu toţi erau incompetenţi. În plus, sunt mulţi şi astăzi, păstori, şi membri ai bisericilor protestante care intr-un avânt inconştient se aruncă în interpretări ale Scripturii care nu au nici o legătură cu adevărul. Dacă este vreunul care crede că prin prezenţa Duhului îşi poate permite să enunţe învăţături aşa cum i se pare lui că e bine, atunci ar trebui să îşi revizuiască avântul.
Dacă fac vreo schimbare? Hm. Da fac. Deci textul pe care l-am scris se bazează pe fapte.
De unde ştii care e interpretarea corectă şi care e ideologie impusă?
Eu nu strig de la amvon.
Mergi la biserică pentru a te inchina şi pentru a învăţa despre Dumnezeu. Apoi trebuie să mergi acasă şi să verifici dacă ceea ce ai auzit este biblic sau nu. Dacă nu e, atunci iei atitudine. Dacă toată lumea e atât de capabilă de a interpreta orice aspect, orice învăţătură biblică, de ce a rânduit
Duhul Sfânt, nu eu, micul tiranînvăţători şi păstori încă din vremea apostolilor? Spune-mi te rog Briseis, dacă nu este apostolul Pavel cel care propune disciplina în închinare?N-am interpretat din cuvintele tale că ar trebui să ne comportăm ca animalele, din contră, că ar trebui să fie bucurie şi împlinire spirituală. Dar, pe mine nu adevărul mă deranjează în închinare ci acea atitudine falsă a unei închinări false, pur emotive, fără vreun fundament raţional sau spiritual. Susţinătorii acestei închinări pretind că este adevărată pentru simplul motiv că te face să te simţi bine. Biblia nu spune că fariseul liniştit era cel aproape de ceruri, ci vameşul care era cu faţa în pământ pentru că ştia că era păcătos. Orice fericire spirituală este o urmare a unei frângeri interne, spirituale şi raţionale şi emotive. Omul nu poate fi fericit decât dacă crede în adevăr învăţătura Scripturii şi o împlineşte. Simplu, nu? Ei, nu tocmai simplu, pentru că presupune conştientizarea stării de păcat. În plus, neprihănirea de care vorbeşte Scriptura nu este a noastră de facto, ci este a lui Cristos. Noi suntem ascunşi în Cristos în chip misterios, scrie Pavel în Romani, nu suntem noi sfinţi decât prin faptul că Dumnezeu este în om. Astfel , în puterea Lui ne bucurăm şi ne pocăim, nu prin puterea noastră.
Iar în final, Romani 14 este clar în ce priveşte îngăduinţa celor mai slabi.
Este drept: nu te potzi exprima cum vrei ca să nu fii o pricină de poticnire pentru alţii. Asta este parte a dragostei frăţeşti.
...Micul Tiran…
Deşi înţeleg că întrebările tale, Briseis, îşi au răspunsul în ele, te rog să răspunzi fiecăreia dintre ele. Le-am găsit interesante, şi cu cât le-am citit mai mult, cu atât am devenit tot mai curios de părerea ta. Aşadar, rogu-te, fă-mi hatârul acesta şi răspunde la întrebările tale.
Mulţumesc pentru efort.
(NU sunt ironic în formulare! Chiar mă interesează!)
...Micul Tiran…(...ei, aici n-am ce scrie.)
-
n’ai ce scrie? ai putea mentiona ca esti in crestere.. sau nu?
-
Marele Tiran? Ho ho ho! Ei, da! Asta chiar suna bine! Cu ce rezolv problema creşterii mai rapid? Vitamine?
is deacord cu birseis!
Bisderica nu …. biserica ar trebui sa fie mai mult ca o familie si nui
biserica ii o prostie mare … cu m mare… cel putin ce o facut omul din ea … nu ce vreoia dumnezeu sa fie
daca zici ca nuti convine cva in ea … rpd .. sar tati demoni demoni .. rebeliune etc etc…. familia lucreaza pe comunicare colaborare si a cadea deacord …
-
tine’o tot asa.. esti pe drumul cel bun, Porta.
-
Mulţumesc Jeannie pentru încurajare, face cât o cutie mare de vitamine! Dar să nu confundăm lucrurile, acum sunt Micul Tiran.
Biserica este o prostie, nu? Scuza-ma, rectific: ceea ce a făcut omul din ea este o prostie, nu?
Ce a făcut omul din ea?
Ce facem noi ca să o aducem înapoi la ceea ce trebuie să fie.
Dar ca să fiu acuzat pe drept de tiranism vă rog să daţi o definiţie clară a Bisericii. Da-ţi o definiţie care să cuprindă TOT ce ar trebui pentru ca orice om să ştie odată pentru totdeauna ce este biserica. Nu putem dezbate decât dacă avem premisele clare.
Stai, mi-a scăpat ceva: ce înseamnă că biserica ar trebui să fie o familie?
Ce te face să crezi că nu e o familie?
Care sunt acţiunile pe care le întreprindeţi pentru a rectifica ceea ce numiţi greşelile bisericii?
Dar mai întâi de toate: ce este biserica?
SweetFlame..tu cati ani ai? demonstrezi multa imaturitate prin interpretarea ignoranta pe care o dai Scripturii! Si tu vorbesti despre ceea ce ar trebui sa fie o biserica cand tu insuti o denigrezi….
iar biserica si-a zidit-o Hristos si portile locuintei mortilor nu o vor putea birui…o sugestie bine venita ar fi aceea ce a mai citi scriptura, sa intelegi timpurile in care traim….prigoana este o fericire dintre cele noua….
multa sanatate,
Totuşi, care e problema cu ordinea şi disciplina în biserică? De ce trebuie mereu legată ordinea şi disciplina cu era lui răposatu sau cu orice altă eră istorică de opresiune?
porta…din ignoranta si lipsa de incelepciune…
Nu putem să credem despre Biserică absolut orice vrem. Nu putem să facem din închinare orice. Nu putem mărturisi despre credinţa noastră oricum vrem. Dacă ajungem să facem totul legat de biserică şi interpretarea Scripturii doar din instinct visceral, pentru că ne face să ne simţim bine ne-am greşit chemarea. Nu mă îngrijorez pentru nimic pentru că toţi vom da socoteală pentru ce am făcut cu credinţa. Ştiţi bine că judecata începe de la Casa Domnului, şi dacă pentru cei dinăuntru judecata va fi atât de aspră, vă daţi seama de cum va fi pentru cei de afară. Dacă vreunul din noi îşi ia în umeri responsabilitatea de a învăţa pe alţii ar face bine să îşi dea seama că oricine face aşa ceva va avea parte de o judecată mult mai aspră.
Cineva spunea că la picioarele crucii pământul este neted. Este drept. Dar pe urmă ni se spune că fiecare va fi judecat după faptele lui trecând printr-o probă de foc. Cei ce au zidit orice altceva decât aur, argint şi pietre scumpe vor intra în cer doar cu temelia care este Cristos. Unii vor avea mai mult, alţii vor avea mai puţin. Unii au zece talanţi, alţii cinci, alţii unul. Aţi observat cui i se dă talantul pierdut de cel nevrednic, nu? Celui cu zece talanţi. Ce spun slujitorii stăpânului? Doamne, dar el are deja mai mult de zece talanţi. Răspunsul este cât se poate de crunt: Foarte bine! Celui are i se va da, iar celui ce n-are i se va lua şi ce are…sau poate spune altfel?
Biserica nu este terenul de încercare a teoriilor şi plăcerilor nici unui creştin aşa că aţi face bine să gândiţi de vreo trei patru ori înainte de a mă face pe mine tiran sau pe altul incapabil de o închinare adevărată. De altfel, de ce mă supăr eu pe voi? Vă rog să mă iertaţi! Nu am eu ce să judec în voi. Ne vedem după ce murim la judecată. Eu ştiu pentru ce trebuie să dau socoteală până acum.
Încă tot nu mi-aţi răspuns la întrebări, voi ce care sunteţi atât de vânjoşi în a vă apăra principiile absolutiste. Dacă bine aţi observat nu v-am făcut pe nici unul nici tiran, nici comunist aşa că aţi face bine să vă potoliţi. Dar, iată, vai, iar sunt supărat. Chiar n-am motiv. Of, of of, iar trebuie să îmi cer iertare. Mereu îmi aduc aminte de Romani 14.
În plus, toate cuvintele noastre vor trece, va rămâne doar Cuvântul. Acela se va regăsi în faptele şi în vorbele noastre. Din cuvintele noastre vom fi scoşi neprihăniţi…sau nu…
Totuşi, de ce nu puteţi să îmi deconstruiţi argumentele fără a mă face tiran sau comunist? E chiar atât de greu să discutaţi normal şi să nu citiţi afectaţi posturile altora? Normal că nu va fi toată lumea de acord cu părerile nici unuia dintre noi, dar trebuie neaparat să recurgeţi la asemenea artificii? Nu-mi pare rău de voi. De altfel, ce să-i faci? Asta va fi toată viaţa. Am mai scris-o asta şi o mai scriu odată: renunţaţi la apelative şi la etichetări. Răspundeţi ideii, nu omului, daţi în idee, nu în om. Ce treabă am eu cu voi? Dacă voi gândiţi într-un fel, foarte bine. Aţi ales să postaţi aici. Foarte bine…din nou. Dar ar fi trebuit să ştiţi că nu toţi sunt de acord cu voi, aşa cum nici voi nu sunteţi de acord cu mine. Nu vă plac ca şi om foarte bine. Dar nu în mine trebuie să daţi, de parcă eu aş fi următorul Mao, ci în ideea mea. În loc să daţi în mine mai bine luaţi-vă argumentele necesare pentru a-mi combate ideea. E chiar atât de greu? Dacă e greu, atunci nu vă pot cere cele scrise mai sus. Dacă numai atât se poate…ei, vorba noastră socială: asta e.
cu cordialitate, şi un dram de tristeţe,
Porta
porta…subscriu in totalitate…sunt la fel de nerabdatoare sa primesti raspunsuri…
eu cred ca e multa vorbarie din partea unora care, cu respect o spun stiu multe… dar nu stiu cat de mult traiesc din ce stiu. Cred ca oricine poate cadea in capcana de a sti multe, dar a trai putin, si mai ales cei ce trec pe la amvon. Asa e, vb mult, si nu prea mai apucam sa si facem. Cat despre faptul ca inchinarea este falsa la unii, nu stiu cum o masurati, si daca e doar sentimentala, iarasi, cum o masurati? Poti sa fii foarte ordonat si cuminte in inchinare, dar niciodata sa nu fi stat fata in fata cu EL. Si aici vine treaba cu a te simti bine la inchinare. Cu EL totdeauna e bine, chiar daca plangi si te doare. Cum a zis cineva: decat singur in lumina, mai bine cu Dumnezeu in intuneric. Si se vede cine sta cu EL fata in fata. Inchinarea e in primul rand personala apoi in grup, subscriu si eu. Si oarece ordine tre sa fie in inchinarea comunitara, insa cine poate zice cat si cum, inafara de ceea ce scrie? Eu cred ca fiecare biserica in parte…
Hey Porta..daca au dat in tine ca persoana…ce te lasi asa afectat (citez)?! rabda si tu nitica prigoana…si oricum idee (iar a ta una constructiva) apartine intotdeauna unui om care de altfel se face responsabil de ceea ce afirma
Dar, Nume Nou, nu sunt afectat. Daca ash fi fost ash fi scris altfel.
Cealalta fatza a monedei pentru cele scrise de y_daddy: e multa vorbarie din partea multora care nu shtiu nimic, shi nu shtiu cat de mult traiesc. Legendele, fabulele, mitologia se nashte in popor. Faptul ca scriitorii diferitelor epoci pun pe hartie aceste mituri nu inseamna ca ei le creeaza. Partea ciudata cu scriitorii este ca ei pot reformula atat de frumos miturile incat sa placa prea mult poporului. Manipularea nu a venit aproape niciodata din popor ci de la conducere, sau de la intelectuali…ma rog, oamenii cu carte, nu neaparat intelectuali. In plus, nici intelectualii nu sunt crema intzelepciunii. Prea multzi se lasa amagitzi de ideologii, shi prea multzi creeaza ideologii mult prea daunatoare. Dar sa nu disperam, avem simpla shi cumplita datorie de a ne folosi de talantzii primitzi, shtiind ca vom da socoteala. Va rog sa ma iertatzi ca tot mentzionez tema raspunderii finale, dar nu imi da pace de vreo cinci zile.
Decat fara El în lumina, mai bine cu Dumnezeu în întuneric. Ma intreb cum poate fi cineva fara Dumnezeu in lumina? Daca prin lumina intzelegi ceea ce cred eu ca intzelegi. Din nou ma intreb: de unde shtim cine sta cu El fatza in fatza? Care sunt caracteristicile unui om care stai fatza in fatza cu Dumnezeu?
kinnda off topic…
Eram in drum spre shcoala cand imi trecu un gand prin minte. Amobservat ca de multe ori pe reper se face distinctzie intre ceea ce scriem shi ceea ce traim. Ideea este indreptatzita. Totushi pe reper nu ishi are locul pentru ca nu pot fi probate. Nu este locul aici pe reper sa punem la indoiala activitatea nici unuia dintre interlocutori pentru simplul motiv cu nu le putem proba. Daca facem ce spunem cu atat mai bine, daca nu, sa ne fie rushine. Totushi, reper, prin natura sa, este un loc al ideilor care se vor infaptuite. Ca se infaptuiesc foarte bine, ca nu, cu atat mai rau.
Uneori se cer fapte pe reper. IN primul rand nu potzi avea fapte fara un fundament ideologic, care sa se solidifice intr-o convingere. Iar reper este, din nou, prin natura sa, un loc al ideilor caer se vor implinite. Aici dezbatem ceea ce facem sau ceea ce urmeaza sa facem. In al doilea rand, faptele nu pot fi probate aici, shi nici nu ishi au locul. Tot ce putem face este sa spunem am facut cutare sau n-am facut cutare, dar taote acestea tot prin cuvinte le facem. E drept ca un om care spune ceva shi nu face, e de rushine, shi ideea lui nu prea valoareaza mult in ochii altora, dar de unde shtim ca cei ce scriu aici nu fac ceea ce spun?
Omul nu ar trebui sa faca nimic fara sa aibe un fundament ideologic in spate.
Porta, o interventie excelenta si deloc offtopic!
Fiecare participant la discutii are destul discernamant pentru a alege ce doreste sa exprime. Fie ca sa traim lucrurile pe care le credem!
“Omul nu ar trebui sa faca nimic fara sa aibe un fundament ideologic in spate.”
E falsa premisa formulata de tine Porta, omul ar trebui sa faca “bine” nu doar atunci cand are in spate un fundament ideologic, omul trebuie sa faca “bine” chiar si atunci cand nu are un “fundament ideologic in spate”. Fundamentul ideologic nu e necesar pentru a face “ceva”, tot printr-un “fundament ideologic” se poate ajunge la fanatism. Se poate trai foarte bine si fara “intoxicarea” produsa de un “fundament ideologic” care promoveaza o gandire binara (bine/rau).
Dar oare poate cineva sa faca ceva bine fara sa shtie de ce? Fundament ideologic inseamna, cel putzin in mintea mea, motivul pentru care face ceva. Acel motiv e alcatuit dintr-o inlantzuire de idei. Nu ma refer la un sistem ideologic strict formulat, ci la un proces de gandire in urma caruia omul ia decizia sa faca ceva, bine sau rau.
Ideile stau la baza oricarui bine sau rau.
Binele nu e dependent de o ideologie exclusivista (ideologia crestina). Binele nu are nevoie de o ideologie anume pentru a exista, binele nu apare in gandirea umana datorita faptului ca anumite ideologii impun “binele” ii “constiinta umanitatii”, “Binele” apare in orice constiinta capabila de o obiectualitate deplina, binele apare inaintea ideologiei. Omul poate sa faca bine fara sa aiba nevoie de o ideologie care sa-l determine sa faca bine. Daca tu faci “bine” doar datorita faptului ca o ideologie este adanc fundamentata in fiinta ta si ea (ideologia) iti cere in mod explicit sa faci bine, poate uneori peste vointa ta…..atunci cred ca ne desparte esentialul, Binele trebuie sa-l faci dintr-o pornire interioara si nu dintr-o necesitate teologica. Ideile nu stau la baza tuturor actelor desfasurate de o fiinta, ideile pot sa fie premergatoare actului doar atunci cand actul in sine este unul premeditat de o ideologie asimilata in trecut, ori binele nu cauta ideologia ci constiinta gata sa faca bine inainte oricarei idei.
Exista un standard universal valabil pentru orice cultura al binelui? Toate culturile, ma rog, totzi oamenii implinesc acelashi bine indiferent de epoca sau de regiunea geografica? Daca ar fi sa luam cate un reprezentant al fiecarei culturi din fiecare epoca shi i-am pune in fatza unei anumite situatzii vor face totzi acelashi bine, aceea fapta numita de noi bine?
Cine stabileshte standardul binelui? ...asta daca exista un standard…Shi de ce nu ar exista?
Dar oare nu tocmai faptul ca cineva sau ceva legifereaza definitzia binelui este lucrarea intzelepciunii? Nu cred ca binele este cel ca triumfa in om daca e lasat sa se dezvolta singur. Nu cred ca un om poate sa faca binele decat in comparatzie cu raul pe care il face. Un om nu trebuie educat ca sa faca raul, ci trebuie invatzat sa faca binele. Diferentza dintre bine shi rau, de fapt, definitzia binelui shi raului, se face prin comparatzia consecintzelor faptelor omului.
Nu cred ca o cultura, oricare ar fi ea, actzioneaza pur shi simplu in virtutea inertziei interioare. Cred insa ca datorita faptului ca actziunile pur interne au dus la formularea legilor shi principiilor shi ideologiilor care faceau distinctzie intre bine shi rau. Orice cultura, din cate shtiu eu, are legi scrise shi nescrise, care se schimba mereu. Membri acestor culturi, nu actzioneaza oare in virtutea unui set de principii shi nu in virtutea pornirilor? E adevarat ca se actzioneaza shi din instinct, din pornirea launtrica, dar aceasta nu a adus decat haos. Nici formularile anumitor legi nu au adus mai mult bine, dar asta nu se datoreaza decat incapacitatzii omului de face distinctzie intre bine shi rau.
Imi pare rau, ei nu chiar, anonim, dar nu pot gandi decat binar: bine rau. De aceea te rog sa imi explici daca se poate gandi shi altfel decat binar.
binele si raul a fost facut cunoscut noua la caderea omului in pacat. de acea stim ce e bine, inca de la nastere, si tot de atunci stim ce e rau. le avem in noi.
Cred ca exista un standard universal care e chiar conceptul de bine, ramificatiile acestui concept pot sa fie zarite in toate civilizatiile care au existat in decursul timpului. Esenta conceptului de bine exista in orice societate si in orice constiinta, problema e ca noi ne oprim intodeauna la nuante fara a analiza esenta care e dincolo de nuante, esenta conceptului de Bine e “bine insusi” infaptuit in orice societate si civilizatie.
Porta, sunt de acord cu mesajul tau, dar eu aveam in vedere faptul ca binele nu e dependent de o anumita ideologie. Plec de la ideea ca omul poate sa faca bine si fara sa fie educat intr-o anumita ideologie, in fond aici e mare problema; daca omul poate sa faca bine inainte de a interactiona cu ideologia “binelui” ? Poate omul sa faca bine fara sa cunoasca ce spune Biblia despre Bine si Rau ? Poate sa fie constiinta un bun “samaritean” si sa-l determine pe om sa faca bine chiar daca el nu stie ce este Binele si Raul in conceptia religioasa despre lume ?
Raspunsul la toate intrebarile a fost oferit de Dani, noi stim inainte de a interactiona cu ideologia ce este binele si ce este raul.
Porta, Gandirea Binara este o gandire a conflictului in care lumea are doua culori, negru si alb. Trandisciplinaritate propune un alt mod de gandire. Acceseaza linkul pentru mai multe informatii despre Trandisciplinaritate.
click aici pentru link
inchinarea adevarata e asa cum spui si tu in duh si adevar. nu stiu exact ce intelegi tu prin asta, dar eu nu cred ca toti oamenii trebuie sa se inchine la fel…(ai spus ca prin alte parti inchinarea e mai buna).dupa cum spuneam…inchinarea adevarata e in duh si adevar,deci nu ai nevoie de stiu ce instrumente sau un anumit ton,cantari ritmate sau mai putin ritmate sau mai stiu eu ce si pe deasupra inchinarea nu inseamna doar cantare ci viata ta de zi cu zi.daca vrei o inchinare adevarata cred ca ar fi mai ine sa-L lasi pe Duhul Sfant sa lucreze in tine tine si atunci inchinarea ta va fi ok. si din punctul meu de vedere in celelalte tari inchinarea din afara bisericii e mult mai slaba decat la noi( PE BUNE INCHINAREAINSEAMNA MULT MAI MULT DECAT A CANTA IN BISERICA )...si crede-ma ca am umblat destul….prin afara tarii.ziceai ca inchinarea trebuie imbunatatita,adica inima trebuie imbunatatita, pai…aici tot Duhul Sfant trebuie sa intervina…hmm…si ai dreptate, dar cred ca nu numai in Romania e nevoie de o imbunatatire.pentru ca nu suntem perfectii,sau cel putin nu stim sa ne folosim perfectiunea,sigur nu putem face un lucru perfect.se pare ca nu stim ce e inchinarea…hmm…cred ca ar trebui sa studiem mai profund Biblia….o inchinare adevarata…fa ce simti draga lasa-te calauzit de Duhul Sfant si ai sa vezi ca o sa iti meraga mai bine.inchinarea adevarata nu depinde de nimic altceva decat de tine…de inima ta si de dorinta ta de a-L lauda pe Domnul…apropo atunci cand Il lauzi pe El I te inchini.
Toata lumea da in Porta, parca e singur cu furtuna, dar el sta tare. Apreciez ca stai tare pe pozite. Si imi pare rau ca am dat in tine, in loc sa contrazic ceea ce ai afirmat tu. Imi cer iertare pt jignirile aduse. De obicei sunt tare finutza dar se pare ca mai omor si eu cate o musca, cu sange rece (nu te fac pe tine musca, ci e doar o metafora). Sincer iti spun ca e foarte greu sa ramai calm la felul in care vezi tu disciplina si ordinea in biserica. Intradevar apostolul Pavel ne lasa cateva oranduiri in biserica, dar ma intreb daca primii crestini atunci cand se rugau, se ruga doar Pavel si diaconii, mai marii bisericii, sau si ceilalti? Ma intreb daca ridicau sau nu mainile spre cer cand cantau sau se rugau. Mai bine nu mai pun si alte intrebari, ca sa nu imi ceri sa imi raspund singura la ele. Nu stiu cum a fost, dar imi imaginez si cred ca a existat multa dragoste si ingaduinta. Aici cuprind: bunatate, sinceritate, mila, incurajare. Lucruri care definesc dragostea, iar dragostea, zic eu, defineste biserica lui Hristos. Ce lipseste in ziua de azi e sinceritatea, acea naivitate de copil; cand il intreb pe un frate cum se simte, cum o duce si stai si asculti si incerci sa il incurajezi si nu te uiti la ceas, sau cand iti cere sa te rogi pt el ca are ceva baiuri, ii zici “o sa ma rog pt tine” si… cum te desparti de el te bucuri ca nu te’a tinut mai mult si de rugat… aha, cum nu?! Cati va regasiti in frazele acestea? Iar acuma intelegi indignarea’mi? Biserica nu mai este ce a fost la inceput si de aceia si inkinarea a ajuns a fi doar o umbra.
in postul anterior am scris ce am scris ca reactie