Loading ...
Scuzaţi englezismul-americanism, dar termenul descrie prea bine conceptul pentru a nu-l folosi. Wikipedia ne spune mai multe despre ceea ce inseamna burnout.
Burnout este acea stare în care poţi ajunge din cauza stresului. Îti pierzi flacăra. Nu te mai poti mobiliza. Creativitatea e la minus. Ceea ce înainte făceai cu pasiune, acum nu mai poţi face deloc. Un fel de extenuare…
Am ajuns de mai multe ori în această stare, din cauză că mă aglomerez prea mult în anumite perioade ale anului. Decembrie a fost o “lună nebună”, iar acum sunt, din nou, în burnout. Anul trecut, când am trecut prima dată prin asta, mi-am propus să fiu mai atent anul viitor. Deh… vezi să nu.
Acum încerc să ies, pentru că trebuie să redevin productiv. Mă gândesc la o schimbare a mediului de lucru, ca posibilă soluţie.
Cum aţi iesit din burnout? Ce funcţionează la voi?
Loading ...
Cand mi se intampla sa fiu extenuata, un puisor de somn ma pune intotdeauna pe picioare sau o carte buna sau o discutie cu cineva apropiat care stie sa asculte.
Sau o schimbare de loc de munca pentru cei care au tendinta de a se plictisi repede si au nevoie intotdeauna de ceva nou.
Chiar si schimbarea tarii e o posibila solutie-eu mi-am asumat acest risc si sunt tare multumita de hotararea luata.
Si uite asa am iesit din burnout…slava Domnului!
Monya, sa stii ca si eu ma gandesc la schimbarea tarii, pentru o luna, doua. Deci functioneaza? :)
...sau o schimbare de perspectiva… (care nu presupune nici schimbarea locului de munca, nici schimbarea tzarii, nici somn -deshi acesta din urma este unul din remediile cele mai sanatoase alaturi de alimentatzia sanatoasa). Totushi, in ciuda precautziilor shi dietei shi exercitziilor fizice, potzi sa “relapse” in “burnout”. Asta te face…ne face, recidivishti.
Daca, totushi, reusheshti prin schimbarea perspectivei asupra lucrurilor, vietzii, nevoilor, scopurilor…adica asupra existentzei tale reale, potzi sa faci fatza oricarui tip de stres. Daca omul traieshte prin convingeri, atunci acestea ar fi bine sa fie dintre acelea care sa il tzina pe om pe picioare indiferent de greutate.
Pazea: burnout-uri repetate nemenajate pot duce la boli cum ar fi colita…care nu este dintre cele mai fericite lucruri care exista pe globul asta de huma.
Pazea II: nu stresul ne omoara, ci felul in care reactzionam la el. De asta sunt convins ca daca omul ishi face curat in convingeri shi le zideshte intzelept, poate fatza oricarui tip de stres. Aici nu ma refer la pozitivism ci la un realism sanatos.
...in rest…nu e bine ca omul sa ramana singur…
Da, Filip, functioneaza si inca foarte bine.
Mi-a placut ideea lui Porta cu schimbarea de perspectiva, o s-o aplic si eu la momentul potrivit.
Pana atunci, spor la treaba si mult bine, dragi reperisti!
Porta, in ultima fraza ai pus punctul pe i. Am avut un timp minunat, de sarbatori, impreuna cu oameni care mi-s dragi si in mijlocul carora ma simt… eu :).
O schimbare de perspectiva, in schimb, mi se pare o chestiune mult prea delicata si nu neaparat necesara. Suna ambiguu, pe de-asupra. Ce mi-am propus eu este sa-mi fixez obiective masurabile, pe termen scurt (pe langa cele mai mari, pe termen lung). Succesele mici si repetate dau energie mai mare decat succesele mari si rare. Sau cel putin au un impact mai mare in viata de zi cu zi.
good point…pentru cei care gandesc ca tine. Doar ca eu incerc sa nu mai tzin cont atat de mult de impartzirea timpului cat de timp in sine.
asha ca eu nu il mai delimitez, deshi sunt conshtient ca nu voi putea niciodata scapa de delimitarea inexorabila a timpului.
asha se face ca atunci cand spun perspectiva: ma refer la acel set de valori pe care le dramuieshti toata viatza in asha fel incat sa traieshti convins ca valoarea, rostul shi adevarul sunt partzi intrinseci ale existentzei tale.
oricum, fiecare ishi dramuieshte viatza asha cum crede el de cuviintza. astfel, unii impart timpul, shi rezultatele nu se lasa ashteptate, altzii nu…
Ma regasesc si eu in ceea ai spus tu, Filip, legat de timpul petrecut in familie. Fiind departe de ei, am ajuns si eu sa profit de fiecare clipa petrecuta impreuna, sa-i inteleg mai bine, sa-i apreciez si sa-i iubesc, parca mai mult…
Dezavantajul solutiei cu schimbarea tarii consta in faptul ca esti departe de cei dragi si pierzi, uneori, momente importante din viata lor si ei dintr-a ta, momente care raman pierdute pentru totdeauna. Asta ca sa stiti ce va asteapta daca veti porni in lumea larga.
Eu mai am experiente de plecat pentru mai mult timp si intotdeauna a fost bine. Imi place mult sa calatoresc!
Imi place mult si mie sa calatoresc..ma scoate din “burnout”. Atunci cand sunt departe de “aici”, e o alta viata pentru mine, o alta lume.
Desi nu cred ca e cea mai buna solutie, o deconectare de mediul in care ne salasluieste trupul poate aduce o alinare si o oportunitate de a ne schimba perspectiva asupra viitorului si asupra prezentului. Eu imi iau astfel, de multe ori, energia de a merge mai departe, de a spera in ceea ce nu vad.
riscul pe care monya si l-a luat, de a schimba tara, ma ingandureaza si pe mine de multe ori. imi doresc ca intr-o zi, sa pot sa mi-l asum.
Buna!!
chiar azi am gasit site-ul si imi place tare mult ;)
Deci faza cu burnout:
Si mie mi se intampla de multe ori sa am faze de astea (mai ales din cauza scolii grele pe care o fac) si (1.)ajungand acasa sau chiar pe drum imi pun cashtiile si ascult muzica (bineinteles crestina:)) si prin acest mod ma apuc sa ma gandesc la lucruri faine (ex.cerul ) si cum o sa fie dupa toate aceste prob. dupa viata si cumva ma linistesc stiind ca dupa soare si furtuna va “veni o vreme mai buna” sau (2.) ma apuc sa ma rog si domnul ma ajuta si ma incurajeaza. Cred ca este cea mai bunea methoda, te simti ushurat.
Exact cum ii scris mai sus si eu am avut o luna(luna Decembrie ) o luna “groaznica” toate miau mers pe dos dar am incercat sa imi gasesc alinarea ruganduma si a mers
Si cu calatoriiltul sau mutarea in alta tara is deacort=>dar la mine au mers tocmai invers: Is mutat in occident de vreo trei ani dar va spun sincer ma simt mai stresat ca acasa uneori ma candesc ca atunci cand gat scoala sa ma mut iar deacolo de unde am venit
Dap, orice metoda de relaxare ajuta. Plimbare, muzica, iesire din “nebunie”.
Oare daca ne relaxam prea mult, ajungem sa fim lenesi si sa nu ne mai putem intoarce la ce avem de facut? Simt, oarecum, pericolul asta.
Iti spun sincer eu nu prea cred ca in timp ce te relaxezi vei uita complet ce ai de rezolvat si te vei intoarce iara la lucru cu nou “elan”:)
O alta metoda dea mea este sa ma apuc sa cant la keyboard
(orice)=>deci pana la urma tot la muzica ma intorc:)
V-am citit cu interes mesajele si am doua intrebari:
Una indreptata spre monya si filip: si eu am o viata extrem de plina. Totusi credeti, chiar credeti ca schimbarea peisajului va aduce mai multe primaveri? oare daca vrei sa realizazi multe in viata nu trebuie sa si lupti mult? Va inteleg atunci cand vorbiti de o pauza (si eu abia astept sa plec anul acesta intr-o scurta vacanta in afara tarii) dar oare chiar acesta ne este scopul, de a duce o viata de pauze sau de huzur aici pe pamant, mai ales in cazul in care avem familii (dar si daca nu)?
Cealalta intrebare ii este adresata lui Porta (sau portei): tu lucrezi? iar daca da, cate ore, si mai faci cumva si o scoala pe langa, departe de familie? e usor a scrie sfaturi, cand…! sau poate ma insel, atunci iarta-ma.
Nume Nou, nu te grabi la concluzii pripite. Nu cunosti nici situatia lui Monya, nici a mea. Tot ce cunosti sunt niste franturi de… ceva… scrise aici.
Salut Nume Nou..
e o intrebare care ma framanta si pe mine.. oare acesta ne e scopul, sa ducem o viata de pauza, de plecare departe in alte tarii..distractii?
multumesc pentru ca ai pus intrebarea asta, a deschis noi framantari in mine.. dar acum, te intreb eu, care e raspunsul tau la intrebarea asta?
cum vezi tu aceasta lupta? care e lupta?
Draga NumeNou (sunt un eu, nu o ea)
Felul in care s-a ridicat problema: cum ieshi din burnout?, include orice fel de activitate: in familie, in afara ei, shcoala, loc de munca, placari, vacantze, shi asha mai departe. Cu cat sint mai multe, cu atat burnout-ul poate fi mai greu de evitat shi mult mai greu de ieshit din el.
“Sfaturile” pe care le-am dat sunt experientze proprii. “Sufar” de burnout de prin clasa a 8-a, avand episoade recurente de-a lungul vietzii scholare, in care am invatzat mult fara sa imi menajez nici trupul nici mintea. Astea bine-ntzeles ca m-au costat sanatatea trupului. Iata de ce am formulat “sfaturile” legate de perspectiva. Tot din acelashi motiv am formulat shi ideea despre netzinerea in seama a timpului. Un timp arhaic, asha cum era…pe vremuri, nu ar strica. Societatea ishi impune mecanismele de eficientizare prin delimitarea lucrului. Totushi, scrierile filosofice, teologice, shi beletristice din secolul XIX, de exemplu, sunt mai profunde shi mult mai bine inchegate decat multe din scrierile studentzilor de astazi. E drept, nu erau atatzia eruditzi ca acum, dar poate ca nu asta este important, ci felul in care itzi ordonezi, nu timpul, ci valorile.
Nu am enuntzat nici o idee fara acoperire sau cu ushuratate. Eu chiar cred in cele pe care le scriu. Nu e un experiment ci e o constatare. Iata, de ce te insheli in ceea ce priveshte sfaturile meu. Nu conteaza cat de multe ai de facut in viatza de zi cu zi, ci conteaza cum le menajezi valoric.
Cu cordialitate,
Porta
Nume nou, ce-am scris eu mai sus sunt doar niste ganduri din experienta mea de viata, nu le stiu pe toate si nici nu am asemenea pretentii…Vorbeam de solutii pentru burnout, stare pe care am trait-o si eu nu demult.
Nu sunt pentru “o viata de pauza”, ci pentru cate o pauza, cand simt ca ma lasa puterile si am nevoie de relaxare.
Si, da, daca vrei sa realizezi ceva in viata, trebuie sa lupti mai mult, dar sunt pentru o lupta deschisa, onesta, fara ipocrizie si fara sa calci in picioare pe nimeni. O lupta in care Dumnezeu e prezent si-mi ghideaza pasii…El si principiile sale, peste care nu vreau sa trec, sunt reperul meu zilnic.
O zi cu mult spor sa aveti cu totii!
...buna..interesant tot ce ziceti voi…dar pentru mine ceea ce ma scoate din bornout nu sunt mometele pe care le planific pentru asa ceva, poate chiar atunci nu imi iasa asa si in loc sa ma relaxez devin mai stresata…ceea ce ma linisteste si ma relaxeaza sunt momentele pe care Dumnezeu mi le daruieste in fiecare zi, momente pe care le petrec in prezenta Lui…
....si bineinteles imi place “sa schimb aerul ” dar asta se intampla rar, un somn bun e ceva de dorit, cred ca atunci cand esti stresat somnul e nelinistit…o abandonare totala in Bratele lui Isus face somnul bun…Domnul cu voi..
Lupta mea…
din tot ce am citit mai sus pot spune: oare nu le avem toti pe ale noastre?!
de ce ar fi lupta mea demna de consemnat, mai ales ca de obicei oamenii cei mai nesuferiti sunt cei care se plang atunci cand ai dori sa te plangi tu insuti…
mai degraba sa ne intarim picioarele si genunchii slabanogiti, si sa-i ascultam cu rabdare pe cei care se plang aratandu-ne astfel mai incercati si demonstrand, pe de alta parte, ca ceea ce nu ne omoara ne formeaza!
cu stima,
pentru voi toti
N-a negat nimeni luptele fiecaruia. De altfel, luptele fiecaruia sunt diferite, ceea ce nu inseamna ca un om este mai incercat pentru ca asculta cu rabdare vaicareala altora. Eu zic sa nu ne pierdem vremea cu ascultarea rabdatoare a unora ca se plang despre cat is ei de lovitzi de soarta. Fiecare suntem, intr-un fel sau altul. In loc sa-i lasam sa se planga, deci sa se ingrijoreze, sa facem intocmai ce ai spus tu, NumeNou, sa ne intarim genunchii slabanogitzi shi sa nu ii lasam sa se vaicareasca. Vaicareala nu e de folos nimanui, iar daca eu nu sunt in stare sa ii rabd pe cei care se vaicaresc sa imi fie cu iertare.
Dar pentru ca fiecare om e mandru, shi ramane mandru, zic, din nou, sa ne facem bine socotelile in ce priveshte felul in care luam viatza in piept, sau felul in care credem ca putem lua viatza in piept. Nu suntem ispititzi decat atat cat putem duce, deci nu avem dreptul sa ne plangem. La urma urmei, suntem oameni, shi despartzitzi de Cristos nu putem face nimic. Identitatea spirituala shi a personalitatzii se contureaza intru Cristos printr-o implicare vie a persoanei Sale in existentza alor Sai. Ashadar, sa rumegam bine Legea shi proorocii, pentru ca rostul omului poate fi descoperit exclusiv in trairea omului de catre Dumnezeu.
Burnout? Unul dintre raspunsurile normale pentru ieshirea din ea este acelashi pe care l-am dat shi la primul post: nu e bine ca omul sa ramana singur. Totushi, este bine ca shlefuirea sa vina din launtrul persoanei pentru ca sa nu ajunga povara pentru celalalt.
...cam atat…
Citez:
“Burnout? Unul dintre raspunsurile normale pentru ieshirea din ea este acelashi pe care l-am dat shi la primul post: nu e bine ca omul sa ramana singur” – deci sa inteleg ca omul poate face fata vietii (caci viata nu e usoara) doar daca este casatorit? – ce facem cu ceilalti?
PS. mi-ai interpreat gresit unele argumente…
Dar eu nu am spus ca omul poate face fatza vietzii numai daca se casatoreshte. Am spus, insa, ca daca schimbarea incepe din launtrul sau – de preferat inainte de casnicie – multe evenimente “neplacute” vor putea fi evitate, sau se va trece cu bine peste ele. Cat despre casnicie, nu trebuie sa scot eu in evidentza beneficiile unei astfel de “intreprinderi”. In plus, sfatul lui Dumnezeu este ca omul sa nu ramana singur. Daca vrea sa ramana, foarte bine. Pavel nu a avut nici o problema in a ramane singur. Nici el, nici altzii. Dar treaba mea nu e cu cei care aleg sa ramana singuri, pentru ca sunt minoritate, ci cu cei care se casatoresc pentru ca sunt majoritari. Riscuri sunt in ambele tabere, scutit de ispite nu e nimeni, fie ca e fie ca nu e casatorit. Oricum, eu sunt de parere, shi nu sunt singurul, ca a fi casatorit e mai bine decat a fi necasatorit.
ps-ul e indreptatzit pentru ca nu am raspuns neaparat celor scrise de tine, shi nici nu am dus argumentele pana la capat. Nu asta se dorea…de altfel, dupa cum bine atzi putut observa, unele argumente de-ale mele au luat-o in tot felul de directzii.
E foarte important sa nu fii singur, sa ai o persoana cu care sa comunici la un nivel mult mai profund, unde sa’ti gasesti alinare, unde sufletul si mintea sa se poata relaxa, fara griji… Deci Filip, sustin si eu mare si tare: Nu e bine ca omul sa fie singur! Viata mea merge intr’un ritm foarte stresant de aproape un an… un an in care nu am avut nici macar cateva minute de respiro… si ca atare am trecut prin mai multe burnouts, dar le’am depasit pt ca mi’am putut gasi alinarea si linistea langa omu’ meu, si ca atare am reusit sa imi incarc bateriile poate mai repede de a realiza ca sunt in starea de oboseala exasperata. Numai prezenta lui ma ajuta enorm.
pt tine Filip, ca barbat, cel mai bun lucru ar fi sa te insori si sa te bucuri de nevasta’ta… ;) si sa vezi cum nu mai ai tu probleme!
aa si inca o kestie care le ajuta pe fete: coafor, manikiura,, pedikiura, masaj, fitness, intretinerea asta care costa…da’ si ajuta!
Aha, deci asta e solutia pentru mine! :p
Notat.
Cum am iesit eu. Pai eu nu am iesit din stres si efectele lui, nu este bine stiu si simpt. Ma mai gandesc la asta , este si maine o zi.
....muzica ma ajuta…enorm…ma ajuta sa ma descarc…muzica e viata mea…insa pana nu recunosc esecul meu total si incapabilitatea de a iesi din starea asta (care la mine culmineaza cu depresie spirituala)si nu ii dai lui Dumnezeu controlul total nu ma ridic…De cele mai multe ori a fost nevoie ca El sa ma tranteasca iarasi si iarasi pana sa ajung sa Il las pe El sa rezolve totul…Acum sunt in aceasta stare..am 5 zile de cand am iesit din depresie dar starea de burnout inca persista…iar eu ma mentin in incapatanarea mea de a-I da lui Dumnezeu o mana de ajutor pt rezolvarea problemei mele…NU FACETI CA MINE!!sper ca voi sa puteti renunta mai repede la control…