Loading ...
Înainte de ceva greu din viaţa mea, mă apucă disperarea. Atunci realizez ce puţin sunt eu, ce puţin depinde de mine şi că doar cu ajutorul lui Dumnezeu pot trece mai departe.
Viaţa te face de multe ori să dai cu capul de pereţi, să suferi, ca să te înveţe ceea ce nu vrei să înveţi. Mulţumesc Domnului că mi-a răspuns cu “nu” la rugăciunea mea. În ţara asta şi, de fapt, cam peste tot, e plin de corupţie, oameni care nu se gândesc decât la bani. Trebuia sa realizez mai bine asta si să mă obişnuiesc. Viaţa nu e roz, numai dacă ne-o facem noi aşa.
Este un verset în Eclesiastul 7:3 “Mai bună este întristarea decît râsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună”. Aveam nevoie de o asemenea întristare, care să-mi facă inima mai smerită şi nu să rămână arogantă.
Scrâşnesc din dinţi, mă ridic şi privesc cu speranţă spre înainte. Nu voi mai fi supărată, pentru că nu are rost să mă preocupe marunţişurile vieţii. Privesc în jur şi văd oameni mult mai dezamăgiţi decât mine. Privesc spre cer şi văd fericire, Îl voi vedea pe Dumnezeu!
Alina E. A
Loading ...
eshti ferm convinsă de validitatea ultimului paragraf?
nu cred ca ceea ce Dumnezeu numeşte “cele mici” sunt chiar mici. cred însă că sunt lucruri cu adevărat mari. de exemplu să schimbi un scutec. Dumnezeu distruge ordinea pe care noi o numim normală, înlocuind-o cu ordinea creată de El. aici, cred că trebuie să învăţăm să înţelegem ierarhia lui Dumnezeu. nu e tocmai uşor să Îl citeşti pe Dumnezeu. nu intră în nici un tipar.
si de cele mai multe ori aceste maruntisuri ne implinesc viata asta, care e de multe ori prea monotona si sufocanta.
viata este facuta din detalii.. sau nu?
Aveti dreptate si sunt de-acord cu voi.
Totusi, cred ca nu ati inteles ce-a vrut Alina sa spuna.
O las pe ea sa explice…
nu poti sa devii un om puternic daca ai parte doar de lucruri bune, doar de raspunsuri de “DA” la toate rugac iunile tale, tocmai greutatile te fac un om puternic, daca devii constient de chestia asta ai putea sa iti faci toate suferintele si dezamagirile mai “roz”. ideea totusi e s anu iti intorci privirea de la Dumnezeu, peste orice greutate ai da..
da, sunt maruntisuri pentru care mi-asi da viata si care ma implinesc, vezi articolul zambesc.. insa sunt unele pentru care e o nebunie sa te preocupi.
Stiti e ca un sit arheologic unde gasesti “maruntisuri” incredibil de valoaroase dar si multe care nu valoreaza nimic.
de ce să nu îţi întorci faţa de la Dumnezeu indiferent prin ce greutate treci?
pt k nu vei obtine nimic. Fericirea e legata de Dumnezeu, fericirea e in Dumnezeu, e Dumnezeu, daca nu crezi acum asta.. imi vei da dreptate mai tarziu.
eu n-am spus ca nu cred. eu vreau sa vad lumea ca intzelege ceea ce crede.
de aceea te rog sa imi explici fericirea dupa cum reiese din ceea ce ai scris tu.
fericirea ii o iluzie blacktears .. de cand cu pacatul .. a venit si necazul peste om..so ..am fost creati perfecti .. deci tindem spre perfectiune.. doar ca pacatul ne-a pervertit
prin fericire poti intelege ce doresti tu . si ii diferita de la om la om.. doar suntem diferiti .. poate fericirea mea ii sa stau atarnat pe o coarda in vf de munte si sa privesc rasaritul .. fericirea ii doar o expresie a unei stari pe care o simti si nu o poti explica
nu-mi place de tine ca te iei de oameni >:P think about
iar pe mine nu mă interesează că nu îţi plac.
dar ca sa fiu şi mai nesuferit, iată: tu spui că fericirea e o iluzie, deci nu există. atunci de ce spui ca fericirea este o expresie a unei stări pe care o simţi?
dar ca să umplu paharul: eu nu mă iau de oameni. eu pun întrebări şi ridic probleme. avem impresii, nu adevăruri.
Cum sa nu existe daca e o iluzie? Si iluzia o experimentezi, deci ea exista. Si nimicul exista, si il simti.
dani spunea k pacatul ne-a pervetit si asa este -> Corinteni 13:12 “Acum, vedem ca într’o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.” ... asta va fi atunci.. cand Il voi vedea, voi fi implinita.!
deci noi creştinii sunt nişte fraieri? se lasă duşi de nişte iluzii? spune-mi, fearless, crezi că fericirea e o iluzie? totuşi care e scopul unui creştin? care e scopul creştinismului? nimicul acesta chiar se poate simţi? iluzia nu este oare ceva ce PARE a fi dar nu este? adică adevărul nu există în iluzie. spune-mi, ce înseamnă ultimele cuvinte ale apostolului Pavel: aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin?
noi nu avem aici fericire? atunci ce rost mai are creştinismul?
prea multe intrebari,..totusi.
Da, eu simt nimicul, crestinii nu sunt “fraieri” ,scopul unui crestin nu cred ca sunt eu in stare sa’l spun acum. Adevarul exista in iluzie pt k in fiecare iluzie este ceva concret, bazat pe adevar.
Ultimile cuvinte se refera la felul in care suntem noi cunoscuti de Dumnezeu, pe deplin. Asta e felul in care vom cunoaste si noi.
Cred ca avem aici fericire, nu deplina dar avem. Am mai spus de fericire in zambesc…
*acum gaseste “nod in papura” :))
dacă nu ştii care e scopul creştinului atunci de ce mai crezi în Dumnezeu? totuşi, de ce crede un creştin în Dumnezeu? prea multe întrebări? de ce credeţi ca lumea e cum e? este o verigă lipsă, sau cel puţin o verigă slabă: noua generaţie de creştini care nu ştiu de ce cred în Dumnezeu! spuneţi-mi cum vreţi, dar mă sfâşie că suntem o generaţie care trăieşte din iluzii. în iluzie nu este nimic legat de adevăr. pavel nu vede o iluzie, ceva irealizabil. prea multe întrebări…ne sfâşie o lume întreagă şi noi ce facem? spuneţi-mi: ce înseamnă: Dumnezeu este dragoste?
noi credem într-o iluzie?
Dumnezeu se joacă cu noi de-a adevărul?
pentru ca să fiu de nesuportat: ce e fericirea?
ar fi fost bine sa fi pus intrebari si sa ridici probleme .. inteleg asta .. doar ca nu am sa iti mai raspund. banuiesc ca o sa te prinzi dC.
Doar nebunii pun atat de multe intrebari … asa cumva tzin minte ca scrie pe undeva prin Proverbe, dar poate ca gresesc… my fault then… my illusion
sunt si vor fi numeroase intrebari fara raspuns. Tu numesti iluzie, ceva irealizabil sau ceva abstact? Vezi ca is 2 kestii diferite.
vouă vă e frică să cunoaşteţi! sincer, nu cred ca ştiu foarte mulţi în ce cred.
dragilor, dacă de dragul meu răspundeţi întrebările mele incomode atunci ar fi fost mai bine să nu fi scris nimic. chiar credeţi că eu întreb de dorul lelii? sunt incomod, şi astfel de întrebări sunt foarte incomode. sincer, aşa până la sânge, suntem o generaţie de blegi spiritual.
spuneţi-mi, dacă aţi avut o patimă, cum aţi trecut peste ea?
nu îmi pare rău de nici o întrebare, şi de nici o atitudine pe care am luat-o faţă de voi, iar remarcile voastre ironice m-au lăsat rece. în loc să îmi justificaţi punctele voastre de vedere, îmi aruncaţi nimicuri ironice. bravo, nu degeaba suntem pe unde suntem. “Domnul e mare”, dar APROAPE nici unul nu-mi puteţi spune o experienţă personală care să veridice afirmaţia! e mai uşor să rostim decât să gândim!
oricum, sunteţi nişte scumpi!
dragule, adevarul exista indiferent de pozitia pe care o iei tu in ultimul tau post. imi place sa raspund cu placere intrebarilor adresate corect si nu in delasare sau ‘a lua peste picior’.
si totusi te respect! pentru ceea ce esti si pentru ceea ce faci.
ralu. iluzia ii o perceptie asupra unui lucru sau obiect care exista .. abstract ii altceva .. poti sa faci o paralela intre ele. dar is diferite .. deci iluzie =~ irealizabil
intrebarea mea ii era pusa lui BlackTears :P ca sa inteleg mai bine ce vrea sa afle.
De unde atata aciditate?
Daca BlackTears nu era crestin si punea aceste intrebari, intrebari foarte corecte, ce faceati, ii raspundeati tot asa?
“Fericirea e o iluzie”. Nu sunt de-acord. Fericirea este o stare. Ea depinde de binele spiritului, a sufletului si a trupului nostru si de binele celor pe care-i iubim.
Dani se simte fericit agatat pe-un varf de munte, eu ma simt fericit coborand o partie de ski, BlackTears se simte fericit facand ceea ce-i place lui cel mai mult, etc.
Fericirea e o stare temporara care poate sa fie sau sa nu fie, intr-un anumit moment in timp. Opusul fericirii este tristetea, nu?
Bucuria, spre deosebire de fericire, are natura divina. Bucuria e conditionata de cunoasterea lui Dumnezeu si a cailor prin care El lucreaza, precum si de implinirea PORUNCII Sale: “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”.
Acum… cu totii calcam zilnic pe bec si “uitam” ce ne zice Tatal. Dar stiti ceva? Nu ni se cere sa fim impecabili, ci sa ne ridicam de fiecare data cand suntem trantiti la pamant. Iar Dumnezeu, in dragostea Sa, ne accepta pe fiecare cu “bubele” noastre si ne imprima puterea si dorinta de a merge mai departe. Esenta vietii? Johnny Walker: keep walking.
mai, e usor sa pui intrebari si sa nu fii multumit de nici un raspuns. Pai nu am spus ca nu stiu care este scopul crestinismului, ci doar ca nu eram in stare sa-l spun in momentul acela din diferite motive.
Blacktears e usor sa fii iritat si sa nu’ti convina cam nimic. Te rog, raspunde si tu la intrebarile care le-ai pus, spune punctul tau de vedere si ceea ce crezi.
Astept sa raspunzi si nu sa vii cu argumente dc nu ai raspunde.
imi spune şi mie cineva de ce sunteţi supăraţi pe mine?
fearless, eu nu am adus nici un argument legat de ce nu aş răspunde…
cu întrebările acestea mă confrunt şi eu. voiam să văd cum gândesc şi alţi creştini…
...hm…ciudat…
în afară de Filip şi de Ralu, nici unul dintre voi nu răspundeţi decât evaziv la întrebările mele. când întreabă: cum vă raportaţi la homosexuali? răspunsul imediat este: ia ghici!
acesta nu este nici răspuns nici înţelepciune. ralu a avut curajul să scrie un răspuns la care eu unul nu mă aşteptam dar care m-a înviorat pentru că am citit un om care căută să înţeleagă.
uitaţi-vă în jur şi spuneţi-mi ce vedeţi?
dar cei mai mulţi dintre voi nici nu vă veţi chinui să gândiţi întrebarea, ci veţi căuta să mai aruncaţi un strop de acid. da, sunt deranjat de multe idei pe care le-am citit. ne e frică să fim criticaţi, pentru că o vedem direct ca şi insultă nu ca şi mijloc de a aprofunda şi de a recunoaşte greşeli.
chiar dacă sunt atât de incomod, aţi fi putut măcar să vă gândiţi de ce scriu ce scriu, şi nu să îmi aruncaţi din prima, din plictis, sau din suprasolicitare nimicurile ironice pe care mi le-aţi aruncat.
wittgenstein spunea pe bună dreptate că omul are nevoie de şoc intelectual ca să aprofundeze cunoaşterea. deci…
e foarte bine ca incerci sa gasesti raspunsuri la intrebarile tale, BlackTears, dar eu zic ca mai bine decat sa le cauti la oameni, cauta-le la Dumnezeu. daca tot iti place sa cunosti mai mult, incearca sa cunosti mai bine Scriptura, cauta sa intelegi..Roaga-te lui Dumnezeu sa-ti descopere..after all, acolo e Adevarul:) cat despre nenumaratele intrebari pe care le avem fiecare, ele nu sunt gresite, dar nici nu trebuie in mod necesar sa-si gaseasca toate raspunusuri..daca am intelege tot,unde si-ar mai gasi locul CREDINTA? si, oricum, Dumnezeu ne-a promis in Cuvantul Sau ca odata, in Cer, vom cunoaste pe deplin. can’t wait for that day:) pana atunci, nu putem decat sa ne bucuram de realitatea noastra relativa si sa incercam sa ramanem ancorati in Domnul nostru care e singurul neschimbabil, singurul reper…:)
cat despre FERICIRE…nu inteleg ce ne tot chinuim aici sa o definim..oare chiar ne ajuta cu ceva? hmmm…mult mai importanta si relevanta pentru viata noastra de crestini e BUCURIA, asa cum zicea si Filip. aceasta e mai presus de fericire si e modul nostru cel mai simplu si mai aproape de perfectiune de a fi fericiti.:) bucuria trece dincolo de orice circumstante nefavorabile si e durabila tocmai pt.ca nu vine de la noi ci este generata de Dumnezeu. asa ca, hai sa ne bucuram in Domnul!:)
now we are getting somewhere
la bucurie trebuia sa ajungem. oricum, nu conteaza.
sfaturile tale sunt bune, sunt esenţa. dar eu nu am pus întrebările astea în van. nici asta nu contează.
apropo, sigur spune Pavel că vom cunoaşte pe deplin?
eu ma simt fericit tot timpul, nu facand un lucru anume ci facand orice lucru chiar shi cele mai simple shi neinsemnate lucruri ma fac fericit… sunt fericit cand mananc shi imi potolesc foamea, sunt fericit cand citesc ceva interesant shi ma imbogatzesc intelectual, sunt fericit cand trag in piept o gura de aer curat dupa ploaie… pt mine fericirea nu este doar o stare temporara ci este o “atitudine permanenta” (ca sa zic asha) care din pacate se mai intrerupe cate-odata… dar per ansamblu eu nu caut fericirea ci o gasesc…
Platon folosea dialogul ca instrument pt gasirea adevarului shi esentzei… shi toata lumea shtie ca problemele intre oameni apar din cauza lipsei de comunicare… deci eu sunt pro dialogului…
in toata acesta discutzie am observat un conportament foarte neproductiv shi aproape comunist… in loc sa abordatzi problema ca atare shi sa raspundetzi la intrebari, majoritatea atzi fost mult mai zeloshi sa analizatzi tonul shi felul in care au fost puse intrebarile… pt aceshtia dintre voi, care vorbesc numai pt ca n-au ce face cu timpu va spun ca mai bine atzi merge la coltzu strazii sa barfitzi cu vecinii… pt ca aici sunt unii care chiar pun suflet in cuvintele pe care le scriu… nu ma ashtept sa intzeleaga totzi acest concept, dar macar din respect pt lucrurile pe care nu le intzeleg ii rog sa vorbeasca numai daca au ceva de spus… multzumesc…
am gasit o intrebare interesanta care merita sa fie gandita…
care este scopul creshtinismului?...
scopul?... pai sa vedem… ce inseamna a avea un scop?... de ex IRA are un scop, o misiune spatziala are un scop, examenele au un scop… etc… ar mai fi shi lucruri care nu au scop sau care au scopuri multiple cum ar fi arta, sportul, etc…
scopul, tzelul, misiunea sunt chestii pe care oamenii le stabilesc shi le pun termene de timp sau spatziu pt realizare… de cele mai multe ori cand avem de-a face cu scopuri care depashesc durata de viatza a unui om sau care sunt f greu realizabile, se procedeaza prin impartzirea obiectivului final in obiective mai mici a caror realizare devine predictibila deci planificabila…
eu nu vad creshtinismul incadrandu-se la nici o categorie de mai sus… deci pot sa afirm ca de fapt nu are scop… dar nici nu este o arta shi nici nu este ceva pe care il realizeaza oamenii… ash putea sa-i spun psihoza generala… sau o mare ingramadire de iluzii…
deci nu este ceva pe care noi oamenii il facem, nici nu-l controlam, iar ce shtim despre el nu putem verifica din sursa sigura shi nu putem recrea in laborator ca sa deducem vreo formula…
creshtinismul nu are scop pt ca de fapt nu exista… creshtinismul este un concept, ash putea spune o minciuna care se propaga din om in om shi exista doar atata timp cat se gasesc oameni care sa creada in el… daca ar fi oamenii pe alte planete ei nu ar cunoashte conceptul de creshtinism, dar in schimb ar cunoashte ce este foamea, sexul, fericirea, moartea… lucrurile adevarate nu au nevoie de credintza noastra ca sa existe… dar minciunile inceteaza sa mai existe daca nimeni nu mai crede in ele…
probabil ca daca atzi citit pana aici suntetzi deja revoltatzi de ineptziile pe care le spun… shi totushi ratzionamentul meu este bazat pe aceleashi instrumnte de logica shi intuitzie cu care voi o sa incercatzi sa demonstratzi contratiul…
cum este posibil ca tot ceea ce credeam ca este adevarat, lucruri shi idei pt care eram gata sa ma sacrific sunt de fapt doar minciuni shi iluzii?... nu este oare asta adevarata inshelatorie pe care a pus-o la care Satana?... daca ai fi in Matrix, de unde ai putea shti ca nu este real?... sau shi mai simplu… daca totzi din jurul tau itzi zic ca cerul e albastru cum de tzie tzi se pare ca e gri?...
de cand te-ai nascut shi pana acum ai fost dresat de societate shi familie sa crezi un set de dogme, sa ai prejudecatzi, shi sa te luptzi pana la moarte pt a le apara…
a fi “altfel” inseamna cu adevarat a fi singur impotriva tuturor… dar odata ce ai reushit sa fii altfel, o sa descoperi nu numai ca nu eshti singur ci pt prima data o sa cunoshti cu adevarat ce inseamna impreuna…
pt a merge mai departe cu discutzia devine foarte important raspunsul la o intrebare simpla… cine sunt?
nu ar trebui să ne temem de întrebări. acestea au ca scop şocuri intelectuale care ne forţează neuronii să definească, să contureze în perspectivă personală lucrurile din jur. Earendil descrie precis problema creştinismului contemporan (dar nu numai) şi anume că ne lipim de dogme digerate de alţii, le acceptăm din lene intelectuală şi spirituală pentru ca apoi să ne umflăm în pene când sunt criticate sau trase la rost.
eu mă opresc acum aici, pentru că am senzaţia, plăcută de altfel, că Earendil are să-şi continue raţionamentul…
Blacktears,..si totusi tu nu ai raspuns.
pentru moment răspunsurile mele nu au nici o importanţă.
din moment ce tzi-am cerut sa raspunzi inseamna ca au totusi importanta, macar pt mine.
BlackTears.. imi place cum gandesti`. nu pot explica ..de ce. dar imi place. [ probabil ca nu te intereseaza, da am tzinut s`o spun :) ] ..
Earendil, nu vrei sa-ti termini ideea?
cum spuneam… pt a merge mai departe trebuie sa raspundetzi la o intrebare simpla… cine sunt? adica fiecare sa-shi dea cu parerea despre el insushi shi sa incerce sa explice cat mai elocvent cine este el, fara date personale shi
va rogfara clishee…doar daca ai raspuns la intrebarea asta, fiecare pt el insushi, doar atunci potzi sa afli alte raspunsuri la alte intrebari importante… – cei care au gasit acest raspuns ei singuri shi nu au inghitzit ceea ce le-a spus lumea din jur, sunt sigur ca realizeaza importantza cunoashterii raspunsului…
shi va rog sa punetzi intrebari precise pt ca sa putetzi shi primi raspunsuri precise… daca intrebatzi in doi peri sau generalitatzi, atunci e putzin probabil sa va multzumeasca raspunsurile…
BlackTears… ash vrea sa te pot contrazice (sau aproba)... dar pana acum nu ai scris nimik concret… nu ai dezvaluit ce crezi ci doar ai judecat ce cred altzii shi ai pus intrebari retorice… implica-te in ceea ce scrii… oricum nu cred ca sunt multzi care te cunosc ca sa-tzi fie rushine sa spui chestii compromitzatoare…
nu te ingrijora, Earendil, nu scriu pentru a primi aprobare. nici nu doream sa fiu concret. atitudinea pe care am intalnit-o aici o intalnesc foarte des. nu mi-e nimic nou. eu unul speram ca dintr-o intrebare sa iasa un dialog. nu a fost sa fie asha, dar shtiu de ce. parte din vina este a mea. cand se lanseaza intrebari, reflexul este de a spune: raspunde tu mai intai. chiar daca ash raspunde propriilor întrebări, “nimeni” nu mi-ar putea oferi raspunsuri mai precise.
nu este tupeu ca sa se raspunda “din suflet” întrebărilor. iar eu nu din cauza rushinii nu raspund, ci pentru ca orice ash scrie ar fi trecut cu vederea. aici vorbesc foarte serios. se ashterne praful peste multe rubrici de aici. uitatzi-va totzi la tipurile de articole care se scriu, la intrebarile care se pun, la raspunsurile care se dau. sunt foarte putzine care au invatzatura sau care pot oferi “ceva” dincolo de clişee ordinare. eu incep analiza cu mine. mi-am frant creierii sa imi definesc multe dintre nedumeriri shi inca mai caut.
shtiu ca alunec cam greu pe gatul unora, altzii poate chiar nu ma inghit deloc. nu face nimic. se face multa risipa de timp, multa risipa de vorbe. uitatzi-va la o generatzie care nu mai cauta sa shtie ce e estetica, ce e arta, ce e tiparul, ce e conventzionalul, sau nonconformismul. ne hranim cu senzatzia (iluzia) ca shtim “tot” ce ne inconjoara. punetzi pe cineva sa defineasca credintza!
eu nu am raspunsuri clare, sau complete la multe dintre intrebarile mele. ceea ce cautam pe reper era mai multa truda. la unii e, la altzii nu, dar asha e lumea…
totushi, care este scopul reper. org? in functzie de scop se merita sau nu se merita a se scrie pe site. ca sa fiu mai precis: de ce scrietzi pe reper?
(aici nu il intreb pe Filip, ci tozi ceilaltzi)
mai tzinetzi minte? ...candva…undeva…cineva a avut planuri mari…
“Astăzi e ziua cea mare, ziua zero pentru reper.org – suntem cu toţii entuziasmaţi de ce va urma de-acum înainte!
Am creat acest loc pentru a facilita schimbul de idei între oameni, tineri în mod special.
De ce reper?
Pentru că noi credem într-un singur Reper şi într-un singur drum către El. Credem însă, că acest drum e diferit pentru absolut fiecare om în parte, de aceea detestăm încercările unora de a-şi impune propriul drum ca standard de urmat! Ducem lipsă de oameni-model, ducem lipsă de înţelepciunea bătrânilor, ducem lipsă de conducători spirituali – ferice de cei ce trăiesc în preajma unor asemenea oameni!
Dar dacă ducem lipsă de conducători spirituali, de ce să ne comportăm ca o turmă proastă de oi?
Vă invit să fim oiţa care s-a pierdut – individul diferit de comunitate – pe care Păstorul o salvează personal! Iar după ce am înţeles de ce e în stare să facă Păstorul pentru fiecare oiţă în parte, după ce am înţeles că Lui chiar îi pasă, atunci cum să mai rămân o oiţă proastă, leneşă şi indiferentă!?
reper.org provoacă la analiză critică, dură şi obiectivă a propriei credinţe!
Întrebarea pe care trebuie să ne-o adresăm cu toţii, este: Ce cred eu?. Răspunsul vine doar în urma unui salt în necunoscut, prin credinţa proprie în Reper. Acest salt înseamnă să ne despărţim de turmă, să gândim outside-the-box, să înţelegem unde greşeşte turma şi să nu facem aceleaşi greşeli, să înţelegem că nici un om nu e perfect şi că suntem damnaţi dacă nu ne găsim propriul drum către Reper.
reper.org încurajează interacţiunea şi exprimarea opiniilor/credinţelor proprii.
reper.org nu este un site de meditaţii zilnice – toţi primim prea mult spam pe mail, pe tema asta.
reper.org nu are scopul de a distruge doctrine, cu atât mai puţin de a îndoctrina.
reper.org doreşte să creeze şi să îmbunătăţească, nu să distrugă.”
...daca va intreb: urmam acest model?, ma mir de ce raspunsuri imi vetzi da!