Loading ...
Voi deschide un subiect atât de aproape de clişeu, în zilele noastre. Vă mai aduceţi aminte de discuţia aceasta?
Ei bine… după câteva insuccese în relaţii cu fete, m-am oprit să reflectez, punându-mi două întrebări:
1. De ce nu a mers?
2. Ce-mi doresc de la o fată?
Cu puţină răbdare, într-un efort de plonjon în trecut, am reuşit să-mi răspund la întrebări.
Aşadar, aş vrea să vă împărtăşesc ce îmi doresc eu de la o fată – să zicem viitoarea soţie. Trei lucruri:
1. Să fim prieteni înainte de a fi iubiţi şi să ne simţim bine împreună, în mod natural.
2. Să vrem aceleaşi lucruri.
3. Să existe chimie … atracţie fizică între noi.
Băieţi, ştiti ce vreţi de la o fată? Informaţia aceasta ne poate scuti de multe …
ce zici filip de asta? .. daca nu ai mai avea asteptari atunci ce s-ar intampla? sa daruiesti fara ca sa mai astepti ceva in schimb. s-o luam altfel .. dragostea nu e pentru tine, ca doar nu e egoista, ci e pentru celalalt. daca fiecare am da, ca si pentru Dumnezeu nu ca si pentru oameni, cred ca ar fi mult mai bine in lumea asta.
ce vreau eu de la prietena mea? daca as zice nimic, as minti. daca as zice totul, poate m-as apropia de adevar, de-si si daca as primi nimic tot as iubi-o si tot nu i-as reprosa ca nu am primit nimic de la ea. pentru mine, prezenta ei, fericirea ei si siguranta/linistea ei ma fac sa ma simt implinit si fericit. ce primesc pe deasupra e un bonus ; ) si doar incerc sa inteleg ca e un bonus si nu ma obijnuiesc cu el ca pe ceva ce-l merit tot timpul. s-ar putea ca data viitoare sa nu fie asa, iar daca eu am atasat bonusul la ceea ce primesc by default, voi ajunge sa cer din ce in ce mai mult. si nu e bine. cu alte cuvinte, incerc sa ma fericesc cu ceea cea am, sa fiu multumit cu putinul cel primesc si sa nu pierd nimic din ceea ce e frumos si scump.
ar fi multe de zis dar ma limitez la atat, lasand locul altor comentarii.
Obisnuiam sa vorbesc si eu asa…
Dar fii atent la ce am scris. Am zis ce asteptari am de la ea? Nu. Deci, desi suna frumos ce zici, esti un pic off-topic – cel putin pentru mine, fiind un topic foarte personal.
Sau poate nu e off-topic, daca “prezenta ei, fericirea ei si siguranta/linistea ei ma fac sa ma simt implinit si fericit”.
cat timp ii trebuie unui baiat sa-si dea seama ca nu merge?
In spatele “nu merge” se pot ascunde tare multe lucruri…
Am eu o intrebare…
Intri intr-o relatie cu ganduri mari, iti doresti o viata impreuna cu ea. La un moment dat lucrurile incep sa scartaie si-ncepi sa… iti schimbi parerea. Sau cel putin sa iei in considerare varianta: “totusi poate ca nu…”. Si te cuprinde indoiala. Si te gasesti intr-o relatie care ai crezut ca merge undeva, dar acum nu mai esti sigur.
Ai 2 variante: 1) lupti pt. relatie si mergi mai departe; 2) inchei relatia.
Ce experiente aveti?
de fapt nu shtii ce-tzi doreshti… totzi visam… dar nu prea shtim ce avem nevoie cu adevarat… invatzam de la altzii sau din cartzi/filme ce sa ne dorim shi cum sa obtzinem cele ce ne dorim… tocmai de-asta e clisheu…
daca vrei sa simtzi magia, nu ar trebui sa incerci s-o explici, sa o impartzi in etape (sitematizezi) sau sa prevezi viitorul (relatiei)... pe de alta parte potzi fi pragmatic shi sa faci o lista cu lucrurile de care ai nevoie (confort sentimental, bani, familie) shi apoi sa compari lista cu persoanele pe care le intalneshti ca sa gaseshti cea mai buna patida…
decat sa gasehsti raspuns la intrebarea “ce-mi doresc?”, mai bine ai gasi persoana… sau shi mai bine… sa te gaseasca ea pe tine…
shi mi se pare ca pana acum asta s-a shi intamplat doar ca in timp tu te-ai schimbat, te-ai maturizat… fata respectiva a fost ceea ce aveai nevoie la acel moment, in acea faza a dezvoltarii tale… apoi urmatoarea relatzie shi tot asha… daca vrei ca o relatzie sa nu se schimbe ar trebui ca cele 2 persoane sa nu se schimbe… o chestie imposibila… asha ca accepta schimbarea, accepta lucrurile noi pe care le primeshti cand le pierzi pe cele vechi…
nu te multzumi cu oricine doar ca sa scapi de singuratate… pt ca asha ajungi doar sa fii impreuna cu cineva dar singur pe dinauntru… shi tot in ideea asta… totdeauna o sa fie o parte din tine pe care n-o s-o dezvalui nimanui… gaseshte care parte din tine vrei s-o impartzi shi atunci o sa itzi fie ushor sa vezi cine e intersesat de tine… banuiesc ca deja ai trecut prin destule experientze ca sa nu te mai ashteptzi sa-tzi citeasca cineva gandurile… decide ce cartzi pui pe masa… gaseshte-tzi ori o fata tanara shi credula care sa te asculte shi urmeze fara ezitari, ori una care e destul de matura sa shtie ce vrea shi ce vrea sa ofere…
Observi ca nu am descris un portret al celei pe care mi-o doresc. Nu cred in asta.
Mai de graba as spune ca stiu ceea ce caut – in linii mari. Si nu ma voi multumi decat atunci cand voi gasi ceea ce cautam.
Sfatul tau din final… merci, da’ ma descurc. : p
> (licantrop)
Am citit post-ul tau si am ramas putin nedumerit … adika pt fiecare etapa a maturizarii mele , alta relatie , sau kum ? :-?
Zici bine ca “de fapt nu shtii ce-tzi doreshti… totzi visam…” , pt ca cam asa e de regula … dar asta nu inseamna ca asta e si un lucru bun … o relatie serioasa nu se cladeste pe “nu stiu, o sa vad…” . Si banuiesc ca in fond scopul unei relatii nu e doar ca sa ai pe cine plimba prin parc sau scoate in oras , sau pe cine sa-ti exersezi talentul de poet , ci dorinta de a-ti gasi ajutorul potrivit … multe relatii nu inseamna neaparat multa experienta ( apropo … iti foloseste la ceva experienta aia , in afara de faptul ca devii tot mai putin dispus sa impartasesti cu celalat din propria ta persoana ? ) cat inseamna , mai ales, mult esec …
Faptul ca iti stabilesti niste standarde, ca iti definesti niste asteptari , nu te scuteste de esec … dar te scapa uneori de batai de cap inutile … E frumos sa visezi , dar e extrem de dureros sa te trezesti din vise …
Ce asteptari am eu … sa fie crestina ( ma gandeam de catava vreme la urmatoarea kestie : ca de la om care si-a pastrat cu fidelitate legamantul cu Domnul,poti sa te astepti si sa-si pastreze cu fidelitate un legamant cum e casatoria …nu-i 100% sigur , dar ai sanse mai mari :D ) ... din asta decurge un alt lucru extrem de important : sa fie frumoasa pe dinauntru ... si bineinteles conteaza si “chimia” ...
Sau mai bine zis … dragostea mea sa fie lucrul de care sufletul ei are nevoie , iar prezenta ei sa-mi ofere linistea de care sufletul meu are nevoie …
unii se maturizeaza mai greu ca altzii… poate niciodata… unii invatza f mult dintr-o singura experientza (chiar shi experientza imaginara), iar altzii repeta mereu aceleashi gresheli pt ca nu vor sa renuntze la o anumita iluzie sau principiu sau metoda…
banuiesc ca nu vi se mai par amuzante glumele la care va spargeatzi cand aveatzi 12 ani… dar visele… s-au schimbat?
nu zic ca e mai bine sa fii matur decat copil… Isus a zis sa fim ca shi copiii… shi totushi copii fiind tot ce ne dorim e sa ajungem mari…
asha ca zic din nou… fiecare experintza ishi are vremea ei, fiecare relatzie se intampla exact atunci cand trebuia sa se intample pt ca noi sa ne bucuram, sa suferim shi sa invatzam un lucru important care sa ne faca viatza mai plina…
eu ash fi curios, Filip… lucrurile pe care le cautzi acum dupa ce ai analizat, difera foarte mult de ceea ce-tzi doreai mai demult? s-au imputzinat sau nu? cum potzi afla daca fata are sau nu are ce cautzi? o intrebi pur shi simplu? ai gasit o metoda noua, diferita de cea pe care ai aplicat-o pana acum?
e prima oara cand ai gandit shi analizat problema? e prima oara cand ai gasit raspunsul? e asta ultima oara cand ai mai greshit?
eu nu am ashteptari… nu mai incerc sa-mi constrang personalitatea (visele) in forme sau cuvinte… nu confrunt oamenii din jur cu ashteptarile mele ci direct cu mine ca intreg shi nu judec rezultatele etic ci doar estetic… cu unii ma potrivesc iar cu altzii nu… nu e bine sau rau ci e natural… shi cu cat sunt mai natural cu atat mi-e mai lezne sa-i vad pe ceilaltzi cum sunt cu adevarat… nu caut indicii, privesc intregul… sau altfel spus, indiciile au valoare doar in masura in care reveleaza intregul… pt ca relatziile le avem cu oameni nu cu bucatzi de oameni… nu potzi iubi doar o parte din sotzia ta… itzi poate placea sau nu o parte sau alta dar relatzia o ai cu intregul (personalitate, suflet, trup…) de asta nu sunt de acord cu etichetele… shi consider ca nu pot merge la piatza shi sa caut femei cu o anume eticheta… e trist ca majoritatea oamenilor cauta etichete pt a avea relatzii… exista un comertz cu oameni ce-shi flutura etichetele ostentativ sau care-shi ascund etichetele… unii le falsifica, altzii nu afisheaza pretzul… in contextu asta e destul de normal sa nu mai cautam persoane ci criterii ce trebuie indeplinite sau oferte promotzionale…
este o carte f pragmatica shi eficienta… “Love Marketing” Ed Corint… se gaseshte la magazinele Ed Teora…
Probabil expresia “am asteptari” are o usoara nota de egoism in ea … in sensul ca , astept EU …
In sensul cel mai profund crestinesc , a nu avea asteptari de la persoana cealalata , inseamna a fi gata sa-i oferi totul , fara a astepta in schimb nimic … totusi , licantrop, nu stiu daca sensul asta ai vrut sa-l subliniezi cand spui “eu nu am asteptari” din moment ce in primul post spui “totdeauna o sa fie o parte din tine pe care n-o s-o dezvalui nimanui”
Hai sa nu le zicem “asteptari” ... hai sa zicem ca intr-o relatie pornim cu anumite principii , si avem un scop pentru relatia asta . Nu poti porni fara nici un principiu pentru ca atunci te declari dispus la orice … Nu cred ca e bine sa nu-ti stabilesti nici un scop … o relatie fara scop , nici macar la acea “maturizare” despre care vorbesti nu-ti poate sluji prea bine. Pe principii cladesti , pentru scopuri lupti ;-)
Un om e prea complex pentru a fi cuprins in cuvinte , de acord . Nu cautam etichete , cautam omul dinlauntru … cum iti dai seama ce fel de om este omul dinlauntru ? Daca stii sa asculti , daca stii sa observi … si daca stii chiar sa intrebi , si din comunicare iti dai seama de multe …
De exemplu , in fata insuccesului , unii isi re-analizeaza bazele … principiile si scopurile , “asteptarile” daca vrei , incercand sa-si dea seama daca insuccesul se datoreaza unor carente personale … altii cauta doar sa-si aline ranile …
“A nu avea asteptari” e o chestie menita sa asigure un oarecare confort psihic personal … chiar daca o dau in bara , oricum nu asteptam nimic … nu ?
Maturizarea pe care ti-o aduce un esec intr-o relatie , nu inseamna alte sute de relatii dupa … nu ?
Consider ca adevarata maturizare inseamna sa stii sa-ti analizezi greselile , sa stii sa-ti pastrezi principiile corecte , si sa stii sa renunti la cele eronate/iluzorii/copilaresti .
Iar o relatie adevarata , nu e o relatie in care construiti ziduri in 2 … un fel de joc tactic , de a face o poza spion la ce se afla dincolo de zidul “inamic” ... modelul e Hristos si Biserica … un model in care fiecare parte se ofera pe sine total celeilalte parti ….
LostWithoutYou, sunt de-acord cu tine: din cand in cand trebuie sa tragi linie si sa-ti analizezi trecutul, pentru a invata din el. Cauti sa intelegi cum si de ce s-a intamplat ceea ce s-a intamplat, pentru a avea mai multe informatii pe viitor.
Oposul acestei atitudini este de a merge ca intercity-ul prin viata, cu scurte stationari la nastere, majorat, casatorie si moarte.
Nu pledez pentru un spirit analitic bolnav – bolnav de analiza. Moderatia isi are rolul ei. Dar unele lucruri sunt prea importante pentru a nu fi analizate si pentru a nu invata din ele.
Licantrop, ceea ce caut acum nu difera prea mult de ceea ce cautam mai demult, in esenta. Probabil doar exprimarea e mai clara pentru mine, acum. Nu am de unde sa stiu ca a fost ultima data cand am dat pe langa. Da’ te tin la curent. : )
Cat despre cum stiu daca o fata e buna pentru mine, cat ‘om trai… sunt sigur ca, la un moment dat, cu totii ne dam seama, intr-un fel sau altul. Sa existe oare o formula in “Love Marketing”? : p
chiar daca o dau in bara , oricum nu asteptam nimic … nu ?
nu… am zis ca nu judec etic – a fost bine a fost rau… ci doar estetic – mi-a placut sau nu… bineintzeles ca imi doresc sa fie ceva care imi place… dar nu am nevoie de principii ca sa stabilesc daca imi place o chestie sau nu… principiile au valoare etica, sunt menite sa te plaseze pe o anumita directzie morala… dar eu zic ca relatziile nu ar trebui sa fie constranse (definite) de morala de moment… Isus a stat la masa cu femeile stricate… a avut relatzii ce contrazic drumul drept al moralitatzii (cel putzin in ochii unor contemporani)... moralitatea pune etichete… intolerantza, relatziile de dushmanie sunt rezultatul unor principii… oricat de bune sau universale ar fi principiile, in cele din urma duc la un fel sau altul de etichetare… iar etichetele modifica perceptzia, denaturalizeaza… principiile ne dau iluzia de sigurantza shi de asta le iubim asha de mult… etichetele ne simplifica viatza, dar simplificand-o o saracesc…
cautarea unei formule sau a unor ashteptari are la baza o gandire mecanicist-moralista… presupune ca orice efect are o cauza shi ca daca se cunosc datele introduse, se aplica formula shi se afla rezultatul final… o persoana este suma unor aspecte ce pot fi cunoscute individual shi deci putem cunoashte o persoana daca shtim destule date despre ea… shi aplicam modul asta de operare chiar shi asupra noastra… iar cand formula eshueaza in a prezice corect realitatea, spunem ca e vina noastra, ca nu am avut destule date, ca am greshit calculele, ca nu au fost conditzii prielnice…
dar exista shi alte feluri de a vedea lumea… eu personal tind spre modelul holist – mai ales cand vine vorba de oameni shi relatzii…
holismul este intr-un fel teoria intregurilor… accentul este pus pe privirea de ansamblu… deci omul este un intreg, asha ca il tratez ca pe un intreg… nu caut doar frumusetzea interioara, nu separ trupul de suflet, viciile de virtutzi, nu fac dintr-o persoana doar o enumerare de elemente… e adevarat ca e folositor sa cunoshti puncte slabe ale adversarului cand eshti in competitzie, sau sa afli pe ce ishi cheltuie banii daca vrei sa ii vinzi ceva… dar cand e vorba de o relatzie de iubire sau casatorie, nu mai potzi pune problema mecanicist sau mercantilist sau strategic… adica potzi, dar nu cred ca e cel mai fericit tip de relatzie – parerea mea…
intrgul este mai mult decat suma partzilor… o echipa este mai mult decat cei ce o alcatuiesc – exista un spirit al echipei… un om este mai mult decat suma celulelor corpului sau a lucrurilor pe care le-a invatzat sau chiar a pozitziei planetelor la momentul nashterii… aici nu incercam sa definim ce e omul ci incercam sa gasim metoda de relatzionare cu acest intreg care este omul…
relatzia dintre doi oameni este un intreg… incepe shi se termina shi nu poate fi repetat sau dublicat… este evident ca unele aspecte se pot repeta sau ca voi fi atras de persoane care au ceva in comun (de ex. sex feminin)... dar fiecare relatzie ar trebui privita ca o entitate separata cu o viatza proprie care se nashte, traieshte un timp shi apoi moare… o entitate amorala per ansamblu, fara eticheta intrucat este unica… o entitate ce nu ar trebui disecata ci apreciata estetic ca o opera de arta… shi ce e shi mai frumos e ca potzi aprecia aceasta opera de arta, te potzi minuna de ea chiar in timp ce este creata… iar daca te ghidezi dupa gusturi, dupa ceea ce-tzi place shi nu dupa principii prestabilite, ai shanse mult mai mari sa-tzi placa rezultatul final…
Nu din dorinta de a discredita ce ai scris, nici din cauza ca as avea o pozitie total diferita, imi pare cumva rupt de realitate ce zici. Nu pot sa pun mana pe ceva si sa spun ca “de-aia e rupt de realitate”. E doar o perceptie a mea…
Imi place comparatia cu echipa: “intregul este mai mult decat suma partilor”. Atat de adevarat!
Nu cred, insa, ca relatiile trebuie si pot fi privite ca “entitati separate”. Totul se leaga si totul influenteaza totul. Orice actiune are reactiune si orice fapta are consecinte. Poate la nivel idealist e asa cum zici in ultimul paragraf.
Legat de principii… cred ca unii pun prea mare valoare pe ele si traiesc sub strictetea lor. Altii le discrediteaza complet sau partial. Eu nu m-as lega atat de mult de asta, cat de modul in care ele ne ajuta… [nu incep sa divaghez la ora 3 AM]
Eu cind am decis sa am o prietena, mi-am facut o lista de vreo 30 de puncte care erau negociabile in mica masura, dar unul singur era batut in cuie: sa nu fie blonda. In cazul meu nu numai ca nu-mi plac blondele, dar in afara de brunete nu mai exista fete frumoase. Si aici am dat-o in bara: sotia mea este blonda. E drept ca m-am razbunat si mi-am facut doua fete brunete si frumoase (spun ca mi-am facut pentru ca nevasta-mea nu a avut decit o contributie… minora).
Asa ca la capitolul cerinte, te-am intrecut, Filip, cu citeva ture de stadion. Acuma e drept ca nu am o experienta prea mare in aplicarea listei de cerinte la alte fete, pentru ca, incapatinat cum sint, am insistat pe linga aceeasi fata citiva ani pina cind a cedat si a spus “Da”-ul acela care i-a schimbat numele de familie. E adevarat ca ea avea un prieten cind m-am bagat eu pe fir, dar asta e, traim intr-o lume cruda in care nu exista odihna nici pentru prada nici pentru pradator (nu ma judecati prea aspru, pe vremea aceea nu aveam standarde crestine). Asa ca, gindeste-te cit de dulce a fost premiul dupa o lupta de aproape 4 ani.
Ai dat o lista minimala care pare logica si la care bunul simt nu ar raspunde decit ca cerintele sint corecte. Totusi eu iti spun, bazat pe propria experienta si pe cea a prietenilor apropiati, ca nici una dintre ele nu conteaza. Sa ma explic:
1. Sinteti prieteni daca faceti lucruri impreuna. De ce crezi ca tradarile in casnicie se fac de cele mai multe ori cu colegi de serviciu? Deci cauta o fata cu care sa faci aceleasi lucruri (de exemplu sa aveti grija de reper.org). In felul acesta apropierea intre voi o sa creasca si nici nu o sa bagati de seama ca sentimentele intre voi sint altele. Sentimentele umane se schimba in timp. De unde stii ca nu o sa gasesti mai tirziu o fata cu care sa te simti mai bine impreuna in mod natural? Raspunsul este: vointa ta de a ramine fidel sotiei.
2. Sa vreti aceleasi lucruri nu este o conditie esentiala. De exemplu daca prietenei/sotiei tale ii place sa se plimbe in parc in timp ce tu ai vrea sa scrii un articol pe reper.org, nu cedezi si mergi in parc? De ce cedezi din ce este al tau pentru ea? Raspunul este: vointa de a-i arata sotiei ca tu o iubesti.
3. Asta este cea mai slaba optiune dintre toate. Gindeste-te la cea mai frumoasa fata din cercul tau de cunostinte. Apoi uita-te pe geam pe strada si sigur vei vedea una mai frumoasa ca ea in mai putin de 30 de minute. Asta fara sa mai pun la socoteala faptul ca timpul si nasterile o vor indeparta destul de mult de imaginea pe care o are acuma. Din nou vointa te va face sa ramii fidel sotiei tale.
Bineinteles ca nu spun ca aceste 3 cerinte nu sint corecte si de dorit, dar nici una sau nici macar toate trei nu sint eliminatorii. Dar, daca vointa este cea care suplineste lipsa uneia sau mai multor cerinte mai tirziu in viata, de ce sa nu o folosesti inca de la inceput?
Stii care este cea mai frumoasa fata? Fata care te iubeste.
Stii care este fata cu care te simti cel mai bine? Fata care te iubeste.
Stii care este cel mai bun prieten al tau? Fata care te iubeste.
Stii cine face lucrurile care iti plac tie? Fata care te iubeste.
Stii cu care fata exista cea mai buna relatie dpdv fizico-chimic? ? Cu fata care te iubeste.
Asa ca alege o fata din cercul tau de cunostinte (asta ca sa nu pierzi prea mult timp), fa-o sa te iubeasca si esti un om facut. Cum sa faci asta… intreaba-l pe Cyrano de Bergerac :-)
io nu vreau sa ma marit cu filip, sa fie clar asta!
“moralitatea pune etichete… intolerantza, relatziile de dushmanie sunt rezultatul unor principii…”
Chiar deloc … de unde te inspiri cand iti stabilesti standardele morale ?
Iisus a stat la masa cu femeile stricate nu pentru ca i-ar fi placut modul lor de viata … daca la asta te referi … ci pentru ca a iubit pacatosul ( si nu Pacatul !) ... vezi “du-te si nu mai pacatui ” ...
Modelul tau bazat pe “evaluez o relatie dupa cat de mult mi-a placut” seamana mai mult a hedonism decat a holism …
Oricum , iti dau dreptate cand vorbesti despre faptul ca trebuie totul privit ca un intreg . Totusi , ia in cosiderare ca exteriorul este supus degradarii timpului … la 20 de ani e o printesa … la 40 poate nu mai e la fel … ce faci ? schimbi ca nu-ti mai place ?
... sa stii ca interiorul se rasfrange si in exterior … ai vazut vreodata o persoana a carei privire iti inspira atata calm si liniste … de unde crezi ca vine ?
Nu poti sa te debarasezi de principii si sa le arunci ca fiind ceva rau … te bazezi pe ceva atat de instabil ca si emotiile de moment ? Analizeaza-te pe tine insuti , si vezi cat de stabile sunt acestea …
Daca nu vrei sa fii intolerant/daca nu vrei sa etichetezi/etc , fa din dragoste , din balndete , din umilinta principiile tale … pe calea asta au mers si sfintii lui Dumnezeu
Morala lumii este morala de moment … nu ne luam dupa ea (nici macar daca azi e in biserica uneori) ... tu faci din placere morala ta ( “e bun daca mi-a placut” ... acolo ajungi pana la urma ) ... asta (placerea) nu e tot de moment ?
De fapt … pana la urma , tot de tine depinde … depinde ce doresti , ce “cauti” :) ( tot cautare se cheama si daca zici ca astepti sa fii gasit ) Cauti o relatie care sa-ti aduca doar satisfactii ? ... care sunt cuvintele tale “cheie” pentru o relatie ? Uite o lista , alege : dragoste, placere , stabilitate , fidelitate , incredere , prietenie , bucurie , aventura , ... (mai pot fi multe altele ) ... zi-mi cum ti le ordonezi ca sa-ti spun cine esti :D Glumesc :)
Nu exista formula ,asta e clar . Nici macar stabilindu-ti niste principii , nu te scuteste nimeni de la esec … stii ce e mai curios , insa ? cu cat incerci mai mult sa urmezi modelul dat de Hristos, ai sanse din ce in ce mai mari sa-ti fie ranite sentimentele …
@dani… whiu! :D
@LostWithoutYou, referitor la ultima ta afirmatie – probabil ca ai dreptate. In acelasi timp, insa, cu cat incerci mai mult sa urmezi modelul Lui, cu atat ai mai multa pace, mai multa dragoste si esti mai liber sa te implici in relatii. Esti liber sa fii tu insuti, asa cum esti, pentru ca desi fericirea ta e conditionata de oamenii din jurul tau, viata ta nu depinde de ei. Fiind impacat cu tine si cu Dumnezeu, te poti implica in relatii. Dar am ajuns un pic off-topic. Si unii vor zice ca fericirea lor nu e conditionata de oameni…
Florin, ai dreptate din perspectiva ta. Si eu din a mea. E complexe lucrurile :).
cand m-am referit la intreg am luat in considerare shi timpul… despre principii tot ce am de zis e ca fiecare situatzie are nevoie de principii personalizate… nu exista principii universale sau mai degraba situatziile particulare supun principiile unor streching-uri care de multe ori schimba radical shi ireversibil respectivul principiu…
o chestie cu care suntem totzi de acord… nu iegzista formula… ... dar nici n-ar mai fi interesant daca s-ar gasi formula…
problema cu suferintza… e mai conplicata… o chestie pe care am invatzat-o personal e ca suferintza cat ar fi de dezagreabila nu e neaparat nefolositoare… am invatzat sa accept suferintza ca pe o parte a vietzii tot asha cum e shi fericirea… nu sunt de acord cu renuntzarea sistematica la orice dorintza ca fiind calea spre eliberarea de suferintza… consider ca viatza, fiind ceva dinamic, trebuie sa cuprinda toate aspectele posibile… de asemenea nu sunt de acord cu proiectarea problemelor sentimentale asupra lui Dzeu sau modelului Hristos… este un fel de camuflare, de refulare, negare shi duce in cele din urma la devieri comportamentale… am patzit eu shi am vazut la altzii in jurul meu… solutzia pe care o gasesc deocamdata cea mai benefica este traitul… :) ... a trai presupune ca nu te ascunzi de viatza, ca eshti creativ in modul tau unic, ca ai pasiune pt tot ce dai shi primeshti, ca ai curaj sa renuntzi la ceea ce pierzi shi curaj sa iubeshti noutatea… grecii antici puneau o singura intrebare la inmormantari: “a avut pasiune?”...
e frumos, copil fiind, sa shtii ca eshti preten cu Isus shi potzi sa-i spui toate problemele tale shi El le rezolva… dar e cu totul altceva cand cautzi in interior sa afli cine eshti shi gaseshti acolo inauntru pe Dumnezeu… hopa… Tu erai aici?... ok … acuma am pace… sunt liber sa traiesc cu pasiune, sa fiu eu insumi…
shi nu e off-topic… pt a avea relatzii (mai mult decat instinctuale) trebuie sa fii conshtient de tine insutzi, sa te cunoshti, sa shtii cine eshti… de fapt relatzia mea cu mine insumi afecteaza calitatea tuturor relatziilor mele… doar cand shtiu cine sunt, shtiu ce vreau… shi cand vreau ceva fac rost repede shi de energie… vointza este la radacina motivatzie…
ce nu intzeleg eu… daca nu tzi-ai dorit cu adevarat fata aia, de ce suferi cand va despartzitzi? iar daca tzi-o doreshti cu adevarat, nu este munte prea inalt… :)
Faptul ca am gasit aceste randuri, le pot considera un raspuns la rugaciune. Si eu trec printr-un moment de Nehotarare: ce-mi doresc de la un baiat? (pentru ca sunt fata !). Aceste trei “lucruri” sunt cele mai importante
Sa fii prieten inainte de a fii iubit(a), sa fii tu insuti , fara masca!; sa ai lucruri comune, aspiratii comune, si nu in cele din urma sa iti faca placere persoana de langa tine.
Un baiat care se considera crestin , dar care trece foarte repede de stadiu de prietenie..pentru a face loc celei de “iubire”..poate fii considerat superficial atunci cand iti spune :Te iubesc? Ce iubeste de fapt? Cum poti iubii o persoana pe care o cunosti doar de 2 saptamani? Trupul, poate?! Nu poti ramane pur, in gandire si aproape de Domnul cu o asemenea atitudine!
Cum ar trebui sa procedez? in aceasta situatie?
Ma rog ca Domnul sa-mi dea putere si curaj sa-i spun de acest aspect.
Ce parere aveti? Voi cum ati proceda daca v-ati afla intr-o situatie ca aceasta!!
Nu sunt in masura sa dau sfaturi. Un lucru, insa, il spun cu toata credinta, din experienta: sa nu ne pripim, oameni buni!
Eu m-am pripit. Am sacrificat o prietenie pe baza unor sentimente… unui vartej… care-a venit si s-a dus. Si au durat ani pana am inceput sa recladim prietenia – pentru ca e o persoana pe care o apreciez mult si a carei prietenie o pretuiesc si o doresc.
Daca poti… rezista vartejului de sentimente. Daca e sa fie ceva, va fi. Si vei sti.
Ah, si… oamenii sunt fiinte sexuale si fara atractie fizica nu stiu ce-ar fi…
macar bine ca tzi-ai dat seama..
@licantrop : nicidecum nu e vorba de refularea suferintei , de proiectarea ei asupra lui Dumnezeu , ca si cum ar fi raspunzator de ea … tot ce am vrut sa subliniez e ca suferinta e parte a existentei, si un model corect nu implica automat o viata scutita de suferinta . Ai spus corect , din suferinta invatam … de fapt din suferinta invatam cel mai bine . Si nu numai ca invatam , suntem si modelati in caracter de ea .
In legatura cu pasiunea … sunt de acord ca nu ni s-a dat o viata ca s-o traim in depresie si fugind de ea … totusi , din prea multa pasiune inteleasa gresit ,unii ajung s-o ia pe aratura …
@avana : depinde … probabil sunt si oameni pentru care 2 saptamani sunt suficiente pentru a se atasa sufleteste de o persoana , nu stiu … ma feresc sa generalizez . Dar , iti dau dreptate , ca inainte de a fi “iubit” trebuie sa fiti prieteni. Incearca inainte de a trage concluzii si a-i da cu “doctrina” in cap , vorbeste cu el sa vezi el ce intelege prin “te iubesc” ...
@Filip : da , desi poate pe unii o sa-i tulbure mult afirmatia ta , suntem fiinte sexuale ,si Dumnezeu ne-a creat asa .
Insa nu suntem , sau nu ar trebui sa fim , in necunostinta de cauza despre cum trebuie sa traim ca si fiinte sexuale …
Daca as face o comparatie cu un alt “instinct” ( ca sa-l denumesc asa ) sa zicem cu instinctul de a te hrani , putem spune ca o hranire sanatoasa te ajuta la crestere , pe cand una defectuasa te baga in spital …unii traiesc pentru a manca , altii mananca pentru a trai …
pfuu.. la comentariul meu nici n-ai avut replica! bun bun..
*Licantrop, cred ca deschiderea pe care o preferi tu in relatiile cu oamenii, indiferent de cine sunt ei, este un lucru de dorit; sunt multe restrictii care se incearca direct sau indirect asupra noastra; se spune in gand sau cu voce tare ca numele de crestin se aplica in mod corect doar unei confesiuni etc. Da, din punct de vedere al relatiilor de prietenie, colegialitate, afaceri etc. cel mai bine e sa iei omul in ansamblu, sa il indragesti pentru ceea ce este el, daca se poate. Totusi, in privinta unei casatorii [si a unei relatii serioase in aceasta directie], nu se poate folosi argumentul relatiilor de omenie stabilite intre Isus si vamesi etc. Vorbim despre tipuri de relatii diferite: cea de casatorie implica toata persoana ta si toata viata ta. Faptul ca Isus iubea vamesii si statea la masa cu ei, de exemplu, spune de fapt ca El iubeste pe toata lumea, insa in aceasta relatie nu e vorba de a deveni una cu ei. Casatoria inseamna a deveni una cu celalalt, mult mai mult decat a sta de vorba, a manca, a impartasi bune si rele. Depinde si ce doresti de la o casnicie.
Eventual, adu alt argument. ;)
Nu stiu daca e numai pentru baieti, dar as avea si eu ceva de spus ca fata. Cred ca de prea multe ori avem ideile noastre si nu ale lui Dumnezeu. De multe ori lasam ca chimia sa ne indrume si nu voia lui Dumnezeu. Uneori poate aparea o fata cu un caracter deosebit dar ramane neobservata pentru ca nu arata bine… Orice baiat poate admira o fata cu fizic frumos, dar nu orice baiat poate observa un caracter frumos.
sunt de acord….chimia inseamna prea mult pentru tinerii din ziua de astazi… si cred ca de multe ori prin asta ii punem limite lui Dumnezeu… de prea mukte ori spunem….”da, e un baiat/fata de milioane…numai ca…..nu e genul meu…” de ce?? pt ca nu exista chimie…. cred ca cel mai bine e sa il lasam pe Dumnezeu sa aleaga…El ne cunoaste mai bine decat noi si stie cine e potrivit pentru noi…
Omul trebuie sa-si aleaga partenerul, nu sa-L lase pe Dumnezeu sa i-l aleaga. Omul, in deplina facultate mintala (sau nu) face alegeri. Daca acele alegeri sunt in concordanta cu voia Lui, doar omul si Dumnezeu stiu, pentru ca omul stie (sau ar trebui sa stie) cand se afla pe un drum bun, respectiv pe unul nebun.
Dumnezeu nu e un robotel pe care-l pui pe On si incepe sa-ti rezolve problemele si sa faca alegeri pentru tine.
Cred ca folosim prea mult sintagma asta: “voia lui Dumnezeu”. Cred ca de prea multe ori suntem lasi si Ii punem in carca responsabilitati si… chestii.
Continui sa cred ca chimia este vitala. Fara ea, ar fi doar o alta relatie de prietenie. Relatiile de prietenie sunt importante si atat de frumoase, dar cel putin eu imi doresc ceva si mai mult de la relatia cu sotia mea.
huh? doar nu a lasat Dzeu sa fie atractie intre oameni ca apoi sa imi aleaga pe cineva la care nu-mi place aspectul fizic.
sunt de acord cu Filip. Dzeu ne-a dat intelepciune sa facem alegeri. ‘increde-te in Dl din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta’ nu inseamna sa nu te folosesti de intelepciunea care o ai.
caracterul deosebit, blandetea, intzelepciunea.. tot… se exprima prin vorbe, tzinuta, privire, gesturi… astfel ca o fata cu un caracter deosebit nu ramane neobservata.
la fraza nu te bizui pe intelepciunea ta ii vb de altceva .. iar un lucru extrem foarte mega de pret e libertatea in gandire pe care am primit-o in dar ca oameni. de aia nu suntem roboti! sa nu mai aud pe unu ca zice prostii de genu: sa-L lasam pe Dumnezeu sa aleaga pentru noi, ca doar El stie mai bine. ii fals si uz de fals. poate primesti si o amenda pe tema asta. fiecare in parte isi alege calea vietii .. ca cerem sfaturi si indrumari de la Dumnezeu e alta mancare de peste, dar decizia iti apartine. si inca ceva .. nu degeaba is multi pampalai in lumea asta; multi is invatati sa nu ia decizii si cu asta nu-si asuma o responsabilitate in urma deciziei sale. asta destrama un caracter si te face un om de nimic. so, fetelor, nu va lasati inselate de stres, graba, nerabdare, de feelingu ca nu sunt frumoasa etc. si frumusetea si caracterul deosebit ies in evidenta, credeti-ma. si faza cu frumusetea tine de fiecare in parte .. mie nu-mi place ce-i place lui filip, de exemplu. pentru mine frumos poate insemna cu totul altceva. si inseamna cu totul altceva.
Mi-a placut Dani observatia ta ca cine nu ia decizii si se bazeaza pe Domnul sa ia decizii in locul lui, va ajunge handicapat emotional si intelectual.
Din pacate eu am invatat lectia asta “in the hard way”. La prima mea dragoste, ea habar nu avea ca eu eram topit dupa ea. Am facut o criza de isterie, m-am batut cu un tip de vreo doua ori mai solid ca mine si am spart citeva sticle in camera de hotel unde eram in cantonament. Va rog sa nu rideti ca fac urit :-)
Asa ca dupa citiva ani cind am pus ochii la o alta fata, am procedat cu totul diferit. Desi inima imi era cit un purice de frica, am luat-o de mina la prima intilnire, m-am aratat sigur de mine si am facut-o sa creada ca daca nu ii convine sa fim prieteni, nu e nici o suparare ca gasesc eu alta fata. Abia dupa ce m-am asigurat ca am un capat de pod la ea am inceput cu munitia clasica: flori, biletele de dragoste, poezii si alte dulcegarii care plac fetelor. Acuma e drept ca eu nu o iubeam deloc. Imi placea putin cum arata, dar eu nu voiam decit sa o aduc in faza aia interzisa pentru necasatoriti (nici unul nu eram pocaiti, asa ca nu ma acuzati). Dupa ce ne-am casatorit, mi-a spus ca ceea ce a cucerit-o cel mai mult la mine a fost ca eu nu m-am aratat speriat cind ea mi-a spus ca mai are un prieten in Oradea (noi eram studenti la Timisoara). E drept ca nu-mi convenea, dar intotdeauna mi-au placut provocarile si am inceput lupta impotriva respectivului. In primul rind i-am dat libertate in comparatie cu Radu care o sufoca cu gelozia lui. Apoi ea mi-a spus ca el niciodata nu i-a deschis usa cind intrau intr-un magazin sau in sala de clasa etc. Asa ca am prins miscarea si am aplicat toate regulile de buna crestere pe care m-a invatat mama.
Intre timp s-a intimplat ceva miraculos care m-a facut sa imi schimb parerea despre dragoste. Toate aceste gesturi pe care ma fortam sa le fac m-au schimbat atitudinea inimii fata de ea: am inceput sa o iubesc, sa ma gindesc la ea ca la viitoarea mea sotie, sa imi dau seama ca nu as mai putea trai fara ea.
Cel mai mare test in care a trebuit sa decid daca sa renunt la ea sau nu, daca o iubesc total sau nu, a fost cind m-am pocait si mi s-a spus ca nu mai pot fi prieten cu ea pentru ca ea nu este pocaita. Eu, naivul de mine, am replicat ca “Daca si ea se pocaieste, putem ramine impreuna?” Toti se uitau la mine sceptici, dar m-au incurajat cu un “Da. Sigur.” care a sunat ca “Iti faci iluzii desarte”. Dar Domnul, slavit fie Numele Lui, a hotarit altfel si dupa numai 3 luni de a doua lupta de cucerire a ei (rugaciuni, lacrimi, post, discutii de convingere si chiar amenintari), ea s-a pocait.
De atunci sintem impreuna (17 ani) si pot sa spun ca a meritat fiecare efort depus, fiecare lacrima varsata.
Cred ca am fost cam lung fata de cit mi-am propus sa scriu, dar ca sa revin la subiect si sa va dau un sfat neprofesionist dar din experienta mea, luati decizii pentru ca din deciziile gresite invatati sa luati decizii corecte. Luptati pentru orice fata care credeti ca ar putea sa fie “viitoarea” pentru ca o femeie care iubeste este total diferita de o femeie care nu are pe nimeni.
Pentru fete, imi pare rau, nu am nici o idee ce sa le spun. :-( Sau poate cu alta ocazie.
Mihaela a scris: Uneori poate aparea o fata cu un caracter deosebit dar ramane neobservata pentru ca nu arata bine… Orice baiat poate admira o fata cu fizic frumos, dar nu orice baiat poate observa un caracter frumos.
Sa stii ca nu ai dreptate. Bineinteles ca fiecare baiat si-ar dori ca sa o aiba alaturi de el pe Claudia Schiffer, Pamela Anderson sau orice alt sex-simbol al cinematografiei, dar nu este neaparat ca aceasta fata sa aiba cel mai mare succes la baieti. Ai vazut filmul “A Beautiful Mind”? Ti-l recomand. Dupa parerea mea este unul din cele mai frumoase filme dupa “Forest Gump”. In acest film un profesor de matematica a descoperit o lege matematica ce are aplicabilitate in teoria negocierilor. El spunea ca daca un grup de barbati se intilneste cu un grup de femei intre care este una foarte frumoasa, este normal ca fiecare si-ar dori-o pe aceasta. Dar nici unul nu indrazneste sa se apropie de ea din teama ca va fi respins si se va face de ris. Asa ca fiecare va incerca sa o acosteze pe una din prietenele acesteia. In plus, nici unei femei nu ii place sa fie considerata a doua optiune, asa ca daca un baiat a fost refuzat deja de catre “frumoasa”, atunci nici o fata nu il va mai accepta din mindrie. Deci tinind cont de toate acestea, fetelor de linga frumoase au mai mari sanse sa li se faca curte decit celor foarte atragatoare.
In legatura cu observarea caracterului, uita-te ca nici fetele nu observa caracterul baietilor asa cum trebuie. Si baietii se gindesc ca fizicul lor nu este suficient de atragator ca sa atraga o fata. Uita-te la tine in biserica sau in clasa citi baieti sint singuratici. Poate ca unii au intr-adevar caracterul urit, dar eu am intilnit foarte putini oameni cu caracteri urit si nemaleabil. Fiecare baiat este dispus sa renunte la tot ce are sau este pentru a fi iubit si de a iubi. Sau crezi ca toti baietii care sint agresivi sint agresivi si in interior? De cele mai multe ori ei braveaza, se dau mari pentru a-si ascunde parerea proasta pe care o au despre ei insisi.
Imi dau seama ca sunt foarte multe pareri. Fiecare avem conceptii diferite de viata. Fiecare ne gandim poate la un anume cuvant, dar avem definitii diferite. Poate ceea ce inteleg eu prin voia lui Dumnezeu e diferit de ceea ce intelege Filip sau alte persoane.
Adevarul e ca decizia ne apartine noua, insa eu cred in puterea rugaciunii si in Dumnezeu asa ca inainte sa iau o decizie as sta de vorba cu TATA.
Si eu vreau ceva mai mult de la viitorul meu sot. Nu vreau sa ma casatoresc doar pentru a fi casatorita. Nu se merita.
Ca si crestini avem o anume viziune asupra vietii si e important sa ne casatorim cu cineva care are o viziune asemanatoare. Voi ce credeti?
Filip eu ma intreb cat timp vei mai cauta :))
Doar Isus stie cum tre sa fie ea ptr tine…...
freelif3, tu ai citit ce s-a zis mai sus?
hai sa te intreb ceva? Cum iti dai seama care fata ti se potriveste, ea fiind aleasa de catre Isus pentru tine, mai dinainte.
Cred ca lui Dumnezeu ii place sa scrie povesti de dragoste. V-ati gandit la Adam si Eva? Dumnezeu i-a adus-o pe Eva. Adam stia ca era singur, dar ce putea el sa faca? Nu era nimeni pentru el. Dumnezeu a stiut nevoia lui si i-a dat ceea ce avea nevoie.
Dumnezeu nu s-a schimbat. El vrea sa ne dea ce-i mai bun. El da daruri bune copiilor sai.
Daca crezi in Dumnezeu si in puterea rugaciunii, El iti va arata pe cea potrivita. Nu crezi ca El iti va pune ceva deosebit in inima pentru cea potrivita?
da .. ti-a pus ceva deosebit inca de la nastere. caracterul tau. cel care mai pe urma va trebui, sau nu, sa se potriveasca cu perechea lui.
apoi reajungem la intrebarea lui filip. ce nu a mers bine? eh? ...
Cum imi dau seama ? hmm….... cred ca mio arata EL :)) eu cred ca pur si simplu ma voi indragosti de ea :D
Mihaela ai spus: “*mi dau seama ca sunt foarte multe pareri. Fiecare avem conceptii diferite de viata. Fiecare ne gandim poate la un anume cuvant, dar avem definitii diferite. Poate ceea ce inteleg eu prin voia lui Dumnezeu e diferit de ceea ce intelege Filip sau alte persoane.*”
Daca aceptam ceea ce spui tu, Filip si altii ca sintem diferiti, inseamna ca nu mai putem invata din experienta altora. Gindeste-te ca daca ar fi asa, niciodata nu vei putea sa ceri sfatul nimanui pentru ca ceea ce li s-a intimplat lor este diferit de situatia ta. Oare nu aceasta este scuza celor care pacatuiesc (nu spun ca tu pacatuiesti ci exemplul este general)? Nu ai auzit niciodata scuza “E adevarat ca parintii mei nu au facut sex inainte de casatorie, dar acum vremurile s-au schimbat.” Dumnezeu ne-a creat pe toti diferiti, dar toti ne incadram in aceeasi categorie: oameni.
Ai mai spus: “*Adevarul e ca decizia ne apartine noua, insa eu cred in puterea rugaciunii si in Dumnezeu asa ca inainte sa iau o decizie as sta de vorba cu TATA.*”
Ceea ce spui tu este ca iti doresti ca Dumnezeu sa iti aduca pe baiatul visat si sa-ti spuna ca acesta este cel pe care trebuie sa-l alegi. Halal decizie. Din ceea ce citesc eu in Scriptura, singurul care a avut aceasta “oportunitate” a fost Adam. Toti ceilalti au ales singuri sau au ales altii pentru ei. Nu-mi amintesc nici un caz in care Dumnezeu sa fi ales nevasat cuiva. E drept ca a dat indicatii, cum e cazul lui Osea, dar in rest i-a lasat pe oameni sa aleaga.
Bineinteles ca trebuie sa vorbesti cu Tata referitor la aceasta decizie, nu contest asta, dar cum Dumnezeu nu este managerul unei agentii imobiliare, nu cred ca ne va pune fata in fata cu cel pe care trebuie sa-l alegem. Din experienta mea si a celor pe care-i cunosc, dragostea cere sacrificii si multa munca. Spre demonstratie amintiti-va cite bancuri nu ati auzit in care barbati erau portretizati de femei ca fiind insensibili sau in alele in care barbatii le portretizau pe femei cu o sensibilitate exagerata. Partea cu adevarat hazlie este ca amindoi au dreptate. Iar sa treci peste aceste bariere enorme se cere multa munca in care “chimia” joaca un rol destul de scazut.
De ce crezi ca nu este corect, sau biblic sa trebuiasca sa muncesti ca sa-l cuceresti pe viitorul sot?
“*Si eu vreau ceva mai mult de la viitorul meu sot.*”
Ce anume? Nu de alta dar am vazut destul de multe prietene de-ale mele, inclusiv sotia mea, care asteptau ceva deosebit de la viitorul/actualul sot dar nu erau in stare sa defineasca. Sotia mea chiar era suparata intr-o vreme pe mine spunind ca daca o iubesc atunci ea s-ar simti implinita. Dar nu era in stare sa defineasca acel ceva. Oricum din cauza aceasta ceea ce ii trebuia era exact ceea ce nu avea in momentul acela. De exemplu daca stateam mai mult la servici, imi spunea ca nu stau suficient de mult timp cu ea. Cind stateam prea mult acasa cu ea, atunci ori o sufocam cu prezenta, ori nu ieseam afara suficient. Daca sugeram sa iesim, trebuia sa facem ceva pe linga casa sau era prea obosita. Ne-au trebuit ani buni ca sa intelegem amindoi ca nici unul dintre noi nu va reusi sa-l implineasca pe deplin pe celalalt.
“*Ca si crestini avem o anume viziune asupra vietii si e important sa ne casatorim cu cineva care are o viziune asemanatoare. Voi ce credeti?*”
Asta este evident. Nici nu as fi conceput sa traiesc pentru tot restul vietii mele alaturi de cineva care nu-mi impartaseste aceleasi idealuri si principii.
Nu stiu de ce toata lumea e ingrijorata de “viitoarea” sau “viitorul”. Voi nu aveti un Dumnezeu? Nu aveti cui sa-i spuneti ce simtiti si ce va framanta? Nu aveti credinta k El va va da tot ce e mai bun ptr voi? Daca ne gandim din punct de vedere omenesc atunci nu am alege pe nimeni.Asta e adevarul k suntem prea egoisti si ne gandim doar la ce foloase sa trecem din relatii. Mai bine va-ti ruga la Dumnezeu ptr persoana aceea deosebita, cerandu-i sa va dea intelepciune sa alegeti, pace sa puteti astepta pana la acel moment si dragoste, dar aceea dragoste jertfitoare care a demonstrat-o Domnul Isus. Avand un exemplu extraordinar nu stiu ce va mai ingrijorati atat. Fiti binecuvantati
hadassa, oare nu privesti cu prea multa ignoranta acest subiect? A alege un partener pentru o viata intreaga nu e tocmai la indemana, desi pana la o anumita varsta pare ca e asa.
Nu se ingrijoreaza nimeni, doar schimbam opinii si experiente :).
Inca ceva… incearca sa te desprinzi pentru o clipa de cuvintele pe care le-ai spus si de acel mod de gandire – si vezi ce ramane.
hadassa, nu fi naiv/a. la un moment dat o sa-ti dai seama ca tanjesti spre ceva ce nu vei mai dori sa ai.
Mai demult visam la Fat-Frumos din Lacrima. Apoi am inteles ca Fat-frumos poate fi mai putin frumos in interior, iar asta m-a speriat. Acum caut frumusetea interioara in primul rand.
Dar, totusi..ma intreb daca ar merge o casnicie cu un baiat cu care ma simt bine, am aceasi viziune, imi place personalitate si caracterul lui, viata lui spirituala etc, dar care nu ma atrage deloc dpdv fizic? Acum e ok, dar ma gandesc ca poate in timp s-ar schimba sentimenetele mele, poate as ajunge sa-l subestimez, poate mi-ar scadea respectul fata de el, fara sa vreau.. Voi ce parere aveti?
Cum e pana la urma faza cu “interiorul conteaza”? Oare sunt superficiala daca vreau sa astept pana imi va placea la un baiat atat interiorul cat si exteriorul ?
hadassa ai dreptate. Din cate vad filip si dani sunt lipsiti de credinta. Mai cititi si voi biblia… stiti Isus le zicea mereu la ucenici ca nu ai credinta sau ii intreba unde le e credinta atunci cand Il intrebau ceva. Daca nu credeti ca o veti gasi o veti tot cauta….... dar in zadar…..
“Să existe chimie … atracţie fizică între noi.” LOL
Daca va iubiti cu adevarat va fii fara sa mai vrei asta.
Dragostea acopera totul.
GBU
va recomand sa cititi Cand povestea de dragoste ti-o scrie Dumnezeu. Sper sa va fie de folos. Pentru cei care citesc si in engleza le recomand si When Dreams Come True. Ambele carti sunt scrise de Eric si Leslie Ludy. Sper sa va fie de ajutor.
Auzim foarte mult de puritate fizica, dar cum ramane cu puritatea emotionala?
In afara de cei care vor sa-L angajeze pe Dumnezeu la o firma de matrimoniale, cred ca ceilalti va faceti prea multe probleme.
Puneti pe hirtie caracteristicile peste care nu vreti sa treceti. Eu am scris: sa fie crestina, sa fie inalta si bruneta. (pina la urma faza cu bruneta am trecut-o in a doua lista si am renuntat la ea). Si apoi faceti o a doua lista cu caracteristici la care s-ar mai putea negocia. Eu am scris: sa aiba simtul umorului, sa fie desteapta (altfel cum s-ar prinde ca eu sint destept), sa aiba un corp frumos, sa-i placa de mine fara sa vrea sa ma schimbe (pe urma am aflat ca toate femeile vor sa-si schimbe barbatii) si altele vreo 30 de puncte. Apoi incepeti sa cautati fete/baieti care sa se potriveasca cel mai mult cu “idealul” de pe hirtie. Si facei-i curte. Daca crestinul in trairea sa pentru Dumnezeu este asemanat de atitea ori cu un soldat si cu partea activa a vietii acestuia, de ce credeti ca aceasta parte a vietii, alegerea tovarasului de viata, ar trebui sa fie una pasiva. Bineinteles ca metoda folosita de catre mine nu e obligatoriu sa se potriveasca tuturor, dar nu stati, luati atitudine.
Cu toate ca majoritatea povestilor sint timpite rau de tot, totusi din unele se poate invata ceva. Una din povestile care-mi plac foarte mult si care au o mare corespondenta in realitate este “Povestea porcului” de I.Creanga. Printul/porc a avut initiativa si a muncit pentru sotia lui. Dar nu si-a facut timp sa o inteleaga si pe ea cu nevoile ei. Ca urmare ea, care pe linga faptul ca nu il stia mai deloc, nici nu a muncit deloc ca sa-i cucereasca dragostea. Si astfel doi straini s-au casatorit. Pe de o parte el se credea indreptatit la o asemenea nevasta pentru ca muncise pentru ea si acum astepta rezultatele. Pe de alta parte ea vedea ca s-a muncit mult pentru ea, deci de ce sa nu se munceasca si in continuare. Asa ca a “luat initiativa” si a facut prostii. Abia dupa ce ea a depus efort mergind pina la Manastirea de Tamiie iar el a invatat ce rau e sa traiesti singur, au reusit sa traiasca fericiti pina la adinci batrineti.
La polul opus este Mica Sirena in care printul se casatoreste cu o fata doar pentru vocea ei iar ea renunta la tot ce are (inclusiv coada de peste
) pentru un print care doar arata bine. Si din pacate acest gen de povesti hraneste imaginatia tinerilor inca din copilarie pregatindu-i pentru o realitate nereala.
:)
florin ai dreptate in legatura cu poveshtile :) in sensu cu foaia nush.. nui genu meu :P :)) ....
Numai cu povestile? Macar de povestitor sa fiu bun :-)
In legatura cu foaia, era doar un exemplu de ceea ce am facut eu. E posibil ca unii sa nu fie genul sistematic si le place spontaneitatea. Am incercat si eu, dar nu mi-a tinut sa ma bazez pe reactia de moment. Imi place sa stiu dinainte la ce sa ma astept ca sa pot reactiona cum trebuie. Ambele tipuri de oameni au avantajele si dezavantajele specifice. Totusi, cred ca cerinta de a fi activ trebuie sa o aiba fiecare. Spune tu ce pasi te-ai gindit sa faci ca sa provoci o intilnire in care spontaneitatea ta sa iasa in evidenta.
Sa-ti dau un exemplu ca sa intelegi diferenta intre actiunile unui planificator si a unui spontan. Gindeste-te la o piesa de muzica simfonica si una de jazz ambele cintate la pian. In primul caz este clar ca este o actiune planificata, se poate sa fi auzit de zeci de ori respectiva piesa si de fiecare data a sunat la fel, dar daca auzi aceeasi piesa de jazz, de fiecare data difera cu ceva in functie de creativitatea si stare de moment a interpretului. E drept ca un meserias ar remarca diferente in primul caz, dar eu nu ma pricep absolut deloc la muzica. Totusi, daca genul tau de actiune este mai apropiat de jazz, atunci trebuie sa recunosti ca si acolo exista un pic de planificare, o line care trebuie urmata.
Unii se afla la mijloc intre cele doua extreme prezentate. Sau unii nu stiu care este genul lor. Nu-i nici o problema. Incercati si testati-va capacitatile si limitele. Daca nu cind sinteti tineri, cind s-o faceti?
Asa ca schitati-va un plan in minte si cautati sau provoacati intilniri in care creativitatea voastra va atrage sexul opus.
“Spune NU nehotaririi” indeamna, totusi, la actiune.
hei, cum ramane cu intrebarile mele? any help? (sau am primit raspunsul dar nu l-am observat?!) nu de alta, dar o prietena mi-a pus saptamana trecuta exact aceeasi intrebare, cu aceeasi termeni, incat aproape am crezut ca-mi citise gandurile! inseamna ca nu sunt singura care-si pune problema asta, nu? e una sincera si reala, nu doar ipotetica! so? =)
mii, la intrebarea ta nu exista un raspuns universal valabil. Asa cum zicea si Florin – trebuie sa stii ce vrei de la un partener si trebuie sa stii la ce esti dispusa sa renunti.
E normal sa ne dorim atat atractie spirituala/intelectuala, cat si fizica. Tocmai asta spuneam si eu mai sus, ca e nevoie de “chimie”! Asta doar daca iti doresti o relatie mai adanca decat o relatie pe care o poti avea cu un coleg de serviciu, de exemplu.
Sunt sigur ca stii, e un adevar trambitat: niciodata nu vei gasi combinatia perfecta. Toti avem defecte, atat exterioare, cat si interioare.
Un om frumos este unul al carui spirit devine tot mai frumos, in ciuda ciontirii fizicului. Timpul are efecte opuse asupra spiritului si fizicului.
Nu ti-am raspuns la intrebare… pentru ca tu trebuie sa gasesti raspunsul bun pentru tine.
se zice sa nu starnim dragostea. si totusi s-o tanjim. eu zic cu putina rabdare si timp, lucrurile se var clarifica.
Corect.
Dar vai grea e scoala rabdarii…
Mii, eu am crezut ca intrebarea ta este retorica.
Fiind finte rationale este normal sa ne uitam si la ce se afla sub invelisul de carne. De aceea am crezut ca este o intrebare la care toata lumea stie raspunsul: da, uita-te la “viitorul” din toate punctele de vedere.
Nu-l vei gasi pe FF care sa fie perfect din toate punctele de vedere. Unul din motive este ca nici tu nu esti IC (Ileana Cosinzeana) care sa fii perfecta din toate punctele de vedere. Trebuie sa gasesti o optimizare. In cazul meu, asa cum am spus mai sus, am facut o lista ca sa stiu ce si cum negociez. Apoi am pus in aplicare acel plan.
Tu spui ca acuma cauti frumusetea interioara. Cum faci asta? Nu te intreb de unde stii daca un baiat are acea frumusete interioara pe care o cauti, ci ce faci ca s-o gasesti. Gindeste-te ca s-ar putea ca un baiat, doar ca sa-ti cistige inima, isi pune o masca ce ascunde frumusetea interioara pe care o cauti. De unde stii daca este o masca sau nu. Din pacate stiu, chiar la mine in familie, cupluri care se iubeau si se intelegeau foarte mult inainte de casatorie, dar dupa aceea fiecare si-a lasat masca si au inceput sa se dusmaneasca.
In legatura cu atragerea fizica, nu stiu ce sa-ti spun. Pe mine nu ma atrage fizic nici un barbat :-)
Daca nu te atrage deloc dpdv fizic atunci nu ai ce face. Mai cauta.
Dar daca te bazezi pe sentimente ca sa judeci un om, atunci nici un om nu va fi suficient de bun pentru tine. Uita-te ca si pe Domnul l-au parasit unii desi El a fost perfect. Este absolut imposibil ca cineva sa nu te dezamageasca la un moment dat, asa cum si tu vei ajunge sa-l dezamagesti la un moment dat. Dar caracteristica principala a cuiva care iubeste este “dragostea acopere totul”.
Spuneai “Cum e pana la urma faza cu “interiorul conteaza”? Oare sunt superficiala daca vreau sa astept pana imi va placea la un baiat atat interiorul cat si exteriorul ?”
Cred ca acea zicala este o prostie. Cind iti alegi un partener de viata, conteaza totul. E drept ca s-ar putea ca unele defecte sa fie acoperite de alte defecte, dar trebuie tinut cont de toate. Incearca tu sa te pui in locul unui baiat si sa te gindesti care din defectele tale vor fi acoperite in ochii lui de calitatile tale. Si apoi perfectioneazati-le pe cele bune.
Oricum unul din scopurile cele mai importante ale casniciei este sa ne ajute sa ajungem la desavirsire.
Guys, multumesc pt raspunsurile voastre! Sincer, imi sunt de ajutor diferitele pareri, pt ca daca doar dezbateam in cotinuare eu cu mine nu ajungeam nicaieri. =D
In legatura cu mastile: cred ca stiu sa deosebesc cat de cat ce vine din inima si ce vine de pe buze. Tocmai am venit dintr-o tabara in care mi-am dat seama ce diferit pot sa se comporte oamenii in alt context decat la biserica. Acolo poti deosebi esenta de aparenta, desi nu 100%. si am avut cateva surprize in privinta asta!..
Fiecare avem părţi întunecate pe care nu le vede nimeni decât noi…şi uneori nici noi nu vrem să le vedem. Aşa că, ce oferim celor pe care vrem să îi iubim? E o întrebare simplă dar ridică ţepi destul de ascuţiţi ca să devină incomozi. Nimeni nu poate schimba pe celălalt într-o căsnicie decât dacă riscă să aibe certuri uraganice. Pentru a le evita cei doi trebuie să aibe un set de valori comune, o matrice ideologică asemănătoare, o înţelegere a celor spirituale aproximativ la fel de profundă, şi o atracţie chimică ce să le permită împlinirea bucuriilor tinereţii până la paroxism. Dacă cineva spune că fizicul nu contează minte. Şi dacă totuşi nu minte trebuie să aibe un argument deosebit de puternic.
Da de loc nu este incomoda. Este o intrebare legitima si deloc simpla.
Porta, nu stiu daca esti casatorit asa ca iti voi da un exemplu dintr-o relatie de prietenie. Daca eu gresesc cu ceva, ma astept ca prietenul meu sa ma corecteze. Adica sa ma schimbe. Daca nu incearca macar sa ma schimbe, cum ar putea sa-si dovedeasca prietenia? De asemenea intr-o casatorie eu voi renunta la ce imi place ca sa ii fac pe plac sotiei. Asa ca daca nevoile ei ma determina sa ma schimb, se poate spune ca ea m-a schimbat? De exemplu ea mi-a cerut sa nu mai vorbesc urit iar eu, de dragul ei m-am conformat. E drept ca si eu mai tirziu i-am pus conditia sa se pocaiasca si ea s-a conformat :-) Uneori tentativele de a-i schimba pe ceilalti se lasa cu despartiri, cum a fost despartirea dintre Pavel si Barnaba de exemplu. Dar prietenii au datoria sa ii schimbe in bine pe prietenii lor.
Pe linga asemanari care sa-i uneasca, cred ca intr-un cuplu ar trebui sa existe si diferente. Ar fi extraoridinar de plictisitor ca sa traiesc linga un alt Florin. Iar daca citesti, Eva l-a completat pe Adam. Cum putea Eva sa-l completeze pe Adam daca erau la fel? Cred ca se pune prea mare accent pe asemanari.
Sa-ti mai dau un exemplu. Mie imi place foarte mult sa butonez la calculator. Sotiei mele nu ii place deloc. Asa ca daca ea ar fi la fel ca mine, atunci, pe linga faptul ca ar fi trebuit sa cumparam doua calculatoare, nici unul nu ne-am fi facut timp unul pentru celalalt sau pentru alte lucruri de care este nevoie intr-o familie. Deci, desi nu imi convine, sint constient ca ea incearca sa ma schimbe inspre bine luindu-ma de la calculator. :-(
Cum vezi tu “implinirea bucuriilor tineretii pina la paroxism” la batrinete?
Totul conteaza. Si fizicul si orice altceva. Dar in spiritul fair play-ului, de ce cel care este de parere contrara tie trebuie sa dovedeasca si nu tu insuti?
De ce spui ca fizicul conteaza? Da citeva argumente. Si cind argumentezi, gindeste-te la Joni Eareckson ca si pentru ea s-a gasit un domn Tada care sa se casatoreasca cu ea.
Fizicul a contat dintotdeauna. Bărbaţii au fost mereu atrase de frumuseţea femeilor iar femeile mereu de intelectul, integritatea care le garantează că omul va fi soţ şi tată până la capătul vieţii. Bine-nţeles că deasupra acestui aspect este cel al dragostei care poate trece dincolo de fizic. Chiar mai mult, din cauza dragostei adevărate un fizic mai puţin atrăgător după şabloanele laice devine minunat de atrăgător, pur şi simplu pentru că mintea, inima şi duhul sunt în armonie. Dacă se adaugă şi fizicul cu atât mai bine. Ştim bine că nu e nimic nou în a dori un partener frumos. Iar mai nou, cei necăsătoriţi au posibilitatea să aleagă şi inteligenţă şi fizic. E drept, trebuie să caute bine şi să împrumute 10 perechi de ochi până la căsnicie, iar după acea să îi dea înapoi şi din cei doi ochi ce i-au rămas să închidă unul, pentru că ceea ce n-a văzut înainte de căsnicie cu 10 ochi n-are ce vedea după. Oricum, nu fizicul este pe primul loc, dar contează. Contează şi pentru că omul se gândeşte şi la copii. Îi vrea deştepţi, frumoşi, sănătoşi. Ei bine, asta se POATE obţine, dar NU E GARANTAT dacă doi oameni sunt sănătoşi la trup şi bine proporţionaţi. Mai este un motiv. Este o generaţie supravizuală şi suprasensuală pentru care actul sexual contează mai mult decât conta până acum 30 de ani în societatea oamenilor simpli. Plăcerea sexuală primeşte statut de garant parţial al înţelegerii dintre cei doi soţi. Garant în sensul de ajutor parţial. Ştiu bine că nu fizicul este totul, şi că nu sexualitatea este totul, dar contează.
Într-o relaţie trebuie să se cadă de acord asupra unor priorităţi şi principii, pe care amândoi să le respecte, nu?
Tocmai de aceea spun că un om nu poate fi schimbat într-o căsnicie. Ai spus că de dragul ei nu faci lucrurile care ei nu îi plac. Asta nu e schimbare. Tu vei avea mereu tendinţa să reacţionezi aşa cum ei nu-i place. Nu îţi este natural să nu spui sau să nu faci aceste lucruri. Dar tocmai faptul că nu le faci deşi ai putea, deşi îţi vine să le faci este dragostea, iubirea adevărată. A schimba un om înseamnă a nu mai face în mod natural ceea ce făcea odinioară. Asta nu se întâmplă nici în mântuire. Schimbarea de acolo este la nivel spiritual, al justificării. Nu mai facem păcatele cu voia pentru că puterea lui Dumnezeu, nu a noastră, este cea care în slăbiciunea noastră ne ţine departe de păcat. PUterea Lui se face desăvârşită în slăbiciunile noastre. Dacă am fi schimbaţi aşa cum cred unii atunci nu am mai păcătui în mod natural. dar totuşi, iată, avem păcat şi dacă spunem că n-avem Îl facem pe El mincinos. Izbânda faţă de păcat vine din conştientizarea puterii şi lucrării Lui Cristos. Credinţa înseamnă încredere. Încredere înseamnă cunoaştere. Cunoaştere înseamnă conştientizarea capacităţii Lui şi încrederea în această capacitate. Deci, nu noi prin puterile noastre nu păcătuim ci nu păcătuim pentru că El, pe baza credinţei noastre, care tot de la El vine, nu ne lasă să păcătuim. Acesta este cam off topic, dar nu m-a lăsat inima să nu termin de scris ce am început. Şi totuşi, tot are ceva a face cu schimbarea, nu? Dezbrăcarea de omul vechi şi îmbrăcarea cu omul nou este continuă. Verbul grecesc folosit în greacă desemnează această acţiune. De altfel, lupta cu păcatul este o luptă continuă fără pauze, fără oprire. Este o luptă prin care omul devine mai înţelept, mai sfânt, mai mult decât era cu ceva vreme în urmă. Prin folosirea armăturii lui Dumnezeu, care conţine elemente ce provin de la DUmnezeu, şi în care nu este numită rugăciunea, se înţelege că cel credincios este obligat să lupte în continuu. Odihna nu este pentru perioada trăită aici, ci pentru cea din veşnicie.
Joni Eareckson are parte de dragoste. Şi aşa cum scriam mai sus, dragostea trece peste orice obstacol, nu degeaba este scris 1 Corinteni 13. În plus, un om normal gândeşte ceva de genul: soţia mea nu este cea mai frumoasă, dar pentru mine este cea mai frumoasă. Cu toţii cunoaştem standardele impuse de firmele de cosmetice frumuseţii, dar aceste standarde nu sunt fixe, pentru că istoria artei o dovedeşte ca fiind schimbătoare. Totuşi, frumuseţea trupului este înnobilată de frumuseţea minţii, a inimii şi a sufletului. De fapt, un om care se îndrăgosteşte de un trup este un nenorocit. Pe când cel ce se îndrăgosteşte de o persoană cu o minte aleasă, cu o inimă plină de dragoste şi cu un suflet nobil, este cel care pe patul morţii poate să spună liniştit că 1 Corinteni 13 este adevărat. Şi de ce n-ar fi?
Si daca una din cele doua persoane din cuplu se schimba pe parcurs? Insa nu ma refer la schimbari minore, ci la conceptiile despre lume si viata. Continui sa oferi dragostea ta celuilalt sau renunti la tot ce se leaga de el. Se poate spune ca e justificat astfel refuzul de a mai iubi? Sunt curioasa ce parere aveti.
Porta, e foarte frumos ce ai scris. Vorbeam despre lucruri diferite si cred ca acuma sintem de acord. :-)
Camix, daca una se schimba pe parcurs, adu-l inapoi. Roaga-te si insista. Dar acest sfat este unul general. Nu scrie in Biblie ca daca unul cade celalalt il ridica? Ecl.4:10a Cit despre privarea de dragoste, nu cred ca in casnicie este un lucru intelept. Cind te casatoresti, promiti ca-i vei sta alaturi si la bine si la greu. Considera ca si aceasta face parte din greu.
:) De fapt, Florin, era ceea ce ma asteptam sa aud; sau ceea ce vroiam sa aud. Asa gandeam si eu. Nu e vorba de mine. dar reprezinta un lucru important.
Ce-ti doresti de la o fata ?
In primul rand sa fie crestina ,sa cunoasca si sa implineasca voia Dnului,sa il iubeasca pe Dzeu din toata inima si cu toata fiinta …iar daca a invatat aceasta va fi foarte simplu sa iti ofere ceea ce doresti …
Daca Dnul domenste peste relatia voastra totul este ff simplu …implinind impreuna voia Dnului veti trai fericiti …
O fata este o binecuvantare pentru un baiat atunci cand il apropie de Dzeu ..
Apoi …analizeaza-te pe tine ce esti dispus sa oferi ,gandeste-te ca nu poti avea asteptari mai mari decat ceea ce poti oferi ,desi ca fiinte umane nu suntem asa ..toti avem asteptari mult mai mari decat ceea ce putem oferi ….Prima data schimba-te pe tine si apoi poti avea aspiratii de la cei din jur …
ŞTIE CINEVA DIN COMUNITATEA REPER CE ÎNSEAMNĂ PRECIS: VOIA DOMNULUI?
ce depaseste sensul real al cuvantului sfintenie (desavarsire) este o adaugare a noastra la voia Domnului. sau altfel zis ne rapim singuri libertatea primita in dar. multumit? stiu .. si pe mine ma enerveaza la fel de tare mintile care concep prostii de genu … s.a.m.d.
parerea mea. eu nu-s d’aici.
V-aş propune ceva. Ce ziceţi să definim câteva concepte cheie din limbajul nostru creştin protestant? Asta înseamnă că atunci când scrie despre: credinţă, voia Domnului, puterea bibliei şi orice alt subiect să şi definim câteva dintre ele, sau de ce nu, pe toate.
Trebuie să fim gata să dăm socoteală pentru credinţa noastră. Pentru a putea face aşa ceva trebuie să fim în stare să explicăm ce şi cum despre credinţă. După cum bine puteţi observa avem un jargon specializat pe care numai unii îl înţeleg dar care are câte o nuanţă diferită la fiecare credincios.
Ei, ce ziceţi?
Porta, da-mi te rog mail-ul tau. Scrie-mi pe mail.
Carmen are dreptate, o fata trebuie sa te apropie de Dumnezeu… Intr-o relatie avand-ul pe Dumnezeu cu tine poti sa faci multe… Eu am o problema k sunt asa, sunt ortodox, si incep sa tind spre a ma pocai dar bine e cam greu de spus ce o sa fac pe viitor… Nu shtiu cum e la voi, credeti k as putea sa gasesc o fata care sa ma accepte asa cum sunt, oare s-ar indoi de mine k m-am pocait acum?
Aveti grija cu fetele, trebuie foarte subtil sa-i arati k esti barbat, daca te domina esti terminat shtiu asta din ce am vazut la altii… Trebuie sa faci cum zice ea pana la o limita iar voi sa aveti ultimul cuvant… De obicei daca esti bun si ii faci toate pe plac te ia de prost sau fraier… Voi ce parere aveti??? Unii spun k trebuie sa iti iubesti sotia kand doarme
Unii e destepti :)
Lucrurile pe care mi le doresc cel mai mult de la el sunt:
1. Relatia lui cu Dumnezeu sa fie asa faina incat sa ma faca pe mine sa ma indragostesc si mai mult de Dumnezeu, doar privind la relatia lor.
2. Sa lupte impreuna cu mine in viata. Sa luptam impreuna si unul pentru celalalt.
Mai sunt multe lucruri pe care mi le doresc si daca ma voi casatori fara sa le gasesc in el, atunci fie sunt fraiera, fie imi voi schimba total perspectiva asupra vietii.
P.S. Fiti autentici. Pastrati-va individualitatea chiar si atunci cand iubiti si cu singuranta fetele destepte vor stii sa aprecieze :)
Filip, postul tau m-a pus pe ganduri si am inceput sa ma intreb daca eu stiu ce vreau de la un baiat…
Vreau in primul rand sa ma ia in serios si sa fie capabil sa-si responsabilitatea unei relatii serioase.
Nu vreau sa ma joc de-a relatiile, ci chiar sa traiesc o relatie sub aripa ocrotitoare a lui Dumnezeu.
Cred ca merita sa lupti pentru o relatie, daca sentimentele sunt reciproce, dar daca numai unul lupta, e total inutil si frustrant.
Mersi pentru sinceritate.
Isus sa-ti calauzeasca pasii spre persoana potrivita!
Monya, tu potzi sa itzi iei responsabilitatea pentru o relatzie serioasa? Prin serios intzeleg: sa treci peste orice, ABSOLUT ORICE OBSTACOL. Ce nu ai ierta unui baiat cu care eshti in relatzie?
Recunosc ca am fost cam vaga in ceea ce am scris. Nu doar sa treci peste orice obstacol, ci sa-l infrunti si sa rezolvi eventualele piedici care ar putea sa stea in calea relatiei.
Ce nu i-as ierta unui baiat e minciuna impletita cu ipocrizia si infidelitatea, pentru fiecare din cele enumerate mai sus nu l-as putea ierta, cu atat mai mult daca ar fi toate trei impreuna.
Am o mica observatie pentru baietii care viseaza la fata ideala, crestina, inteleapta, cu suflet frumos: nu mai visati atat, ci incercati sa va ridicati la standardele visate de voi, pentru ca niciodata fata aceea deosebita nu se va multumi decat cu un baiat tot atat de crestin, intelept, cu suflet frumos…
Daca te-a mintzit cu ipocrizie shi mai e shi infidel pe deasupra e deja un obstacol. Peste acest(e) obstacole nu ai trece. Deci nu ai trece peste ORICE. Prin “a trece” intzeleg sa il iei la rost shi sa il confruntzi. Dar, daca il confruntzi shi vede ca a greshit cumplit shi ii pare rau (il simtzi ca ii pare rau), l-ai ierta?
Ce e rau in a visa fata ideala? Shi voi visatzi la baietzi ideali? Poate ca voi ar trebui sa va ridicatzi la standardele visate. Nu sunt nici misogin nici opusul misoginului (cuvant neinventat inca pentru limba romana) dar nu pot sa nu observ o ushoara tendintza a fetelor de a se simtzi ushor superioare ca shi caracter fatza de baietzi. E doar senzatzia mea? Cineva scria mai demult despre gandurile sexuale ce trec prin capul unei fete. Spunea ca fetelor nu le trec prin cap idei cum ar cele legate de perversiuni shi orice vine legat de asta. Adica ele nu gandesc atat de “degenerat” ca shi baietzii. Intreb din nou, e doar impresia mea, sau fetele se simt superioare din toate punctele de vedere fatza de baietzi, ca shi cum noi suntem cei care provocam tot raul in lume? Lumea pornografiei este reprezentata insuficient de Larry Flint, Hugh Heffner shi inca catziva. Ei bine, chiar daca ei sunt barbatzi, conform celor care studiaza fenomenul pornografiei, “fraiele” industriei sunt trase de femei, nu de barbatzi. Da, e drept, barbatzii sunt devoratori de sex, cu un impuls in stare sa duca shi la omor, dar oare “instigatorii”, celula de baza, nu ishi are vina ei?
Cine pe cine trebuie sa ierte? Cine trebuie sa se ridice la ale cui standarde? Cine e cine?
Tare suparat mai esti Porta mama :P
Eu sunt fata si spun lucrul urmator cu sinceritate: nu consider ca fetele sunt superioare baietilor. Chiar zilele trecute ma gandeam in sinea mea: ‘’Ce faini sunt baietii astia. Multi dintre ei chiar citesc si se preocupa serios de multe aspecte si au o cultura bogata. Fetele parca nu stau asa bine in sensul asta; avem multe de invatat de la ei.’’
Cred ca atitudinile de superioritate fie ca sunt de o parte, fie ca sunt de cealalta sunt la fel de penibile.
Cand am scris cele de mai sus eram relaxat ca un gandac la soare (asta daca gandacii stau la soare), ba chiar aveam un zambet intr-unul din coltzurile gurii. Nu sunt suparat Mamarutza. Sunt pe deplin conshtient ca am multe nemernicii in mine. De unele scap, de altele nu. Pe unele le cunosc de mult, pe altele le tot descopar. E ca shi atunci cand intri intr-o casa imensa sa faci curat. Cand ai caldutza impresie ca ai terminat, vreo raza de lumina, vreo umbra mai ciudata itzi arata ca a mai ramas un strat de praf pe ici pe colo…
Prin faptul ca scriu accept ca raza aia de lumina sau umbra sa imi arate straturile de praf…shi multe alte ascunzishuri ale fiintzei mele. Imi vad limitele, dar vad shi cum sa le largesc, ca sa cunosc cat mai mult. Iata de ce scriu…
Mi se pare un lucru mare disponibilitatea de a arata ce gandesti/intelegi pentru ca astfel sa dai celorlalti ocazia de a corecta sau intari mesajul receptionat. Pacat ca asa putini stiu sa aprecieze si sa profite de acestul lucru.
eu nu am putut niciodata pricepe chestia asta: dC barbatul trebuie sa ia initiativa, in toate lucrurile. (parca nu era vorba de o relatie? relatia presupune cel putin 2 persoane)
dC se tinde intotdeauna spre a acorda cu un nivel mai sus, femeii. (care ii scopul pana la urma? sclavia sau puterea/asuprirea?) – nu era vorba parca de iubire?
din fire is mai incapatanat. daca cineva imi impune sa fac ceva, in majoritatea cazurilor nu o voi face. dar daca sunt lasat in pace, imi place sa-mi fac treaba mea, ca si cum as face-o pentru mine, personal. poate chiar mai mult in unele cazuri.
as putea sa iubesc, fara sa cer ceva in schimb. iar pentru ca nu am asteptari, nu pot sa raman dezamagit. greseala mea e ca sunt om. 2 intrebari: se mai merita sa iubesti? ‘si’ dC se respecta, mai mult sau mai putin, aceste legi nescrise, dar pe care mai toata lumea le ia de bune? (io nu vad ca lumea asta sa mearga spre mai bine – necesita schimbare?)
ps. raspunsurile mele le am. as vrea sa citesc si a altor mentalitati.
edit later: la a 2-a intrebare ma refeream la acele lucruri cu care am fost invatati ca sunt bune intr-o relatie intre doua persoane de sex opus. poate exista si altceva la care cei din vechime nu s-au gandit, sau n-au indraznit (din cauza plafonarii, a mediocritatii sau ca au atins un prag care le-a adus placere)
: )
@dani, eu stiu ca suna bine chestia cu a iubi dezinteresat si ca din cauza aia nu poti fi dezamagit. Dar nu e asa. E imposibil. E o iluzie. Ba mai mult, e o contradictie:
Chiar tu ziceai mai sus ca o relatie presupune cel putin 2 oameni care se deschid unul inaintea altuia, etc. Intr-o relatie te implici. Implicarea transparenta te face vulnerabil. Persoana pe care o iubesti te poate rani mai tare ca oricine altcineva. Atunci cand o face, sau cand poate pleaca, se rupe o parte din tine si nu poti trece peste asta fara sa clipesti, impacat cu gandul ca ai iubit dezinteresat. Vei fi dezamagit.
Chestia asta e o idee care ar merge in dragostea Agape=, dar si asa e greu de atins. Presupune o buna cunoastere si totala acceptare a sinelui, pace cu Dumnezeu si dorinta de a-i sluji pe ceilalti si de a le face bine. Presupune starpirea mandriei.
porta, l-as ierta, dar nu as mai putea avea incredere in acel om si relatia ar lua sfarsit. Asa sunt eu, mai categorica, in lucrurile astea, poate gresesc, dar sunt convinsa ca mai am multe de invatat si sunt dispusa sa ma schimb. Nu vreau sa ma incrancenez in lucruri si sa uit sa ma bucur, sa ma schimb, sa cresc…pe zi ce trece mai mult. Cand am scris observatia aceea pentru baieti, m-am gandit in acelasi timp si la fete. Doar noi suntem cele care visam fara masura.
Greseli toti facem sau am facut, dar trebuie sa invatam din ele si sa nu le mai repetam. Stiu ca suna ca un dicton, dar asta e adevarul.
Discutia a devenit tare profunda, ma bucur ca iau parte la ea si cu ocazia asta vreau sa va salut pe toti si sa va urez sa umblati in lumina mereu si sa va bucurati din plin de ceea ce aveti.
Monya, te inteleg. Si bine-ai venit :)
As mai adauga un strat de complexitate, facand diferenta dintre o relatie premaritala si una maritala. Inainte de casatorie se zice sa deschizi ochii-n 14, iar dupa sa mai inchizi cate unul.
Inainte de casatorie e mai usor sa pui punct unei relatii, daca ceva nu mai merge, sau unul din parteneri a gresit ireparabil. Dezavantajul e ca in relatia aia exista prea multa dorinta de a impresiona, poate incerci sa ascunzi unele lucruri (“doar pentru o vreme, pana ne cunoastem mai bine”), sa eviti unele discutii… si, exista o regula nescrisa care spune ca totul se revarsa dupa casatorie. In loc sa fie invers…
A fost un soc pentru mine cand am descoperit ca in viata nu exista Undo, Save/Load… si ca tot ce faci are consecinte, unele pe termen lung si imposibil de evitat.
Merita sa fii deschis! Merita sa spui adevarul chiar atunci cand stii ca ar putea insemna sfarsitul unei relatii (am experimentat asta… doare, dar e numai spre bine)! Merita sa ierti, pentru ca un om iertat va iubi mai mult si mai categoric!
Credeti in “a doua sansa”?
Dar daca te minte cu ipocrizie shi e infidel dupa casnicie? O astfel de intrebare mi-o adresez shi mie dar nu numai. Nu o pot confrunta direct