(19 votes, average: 3.95 out of 5) 
Loading ...
Despre relaţia dintre un barbat şi o femeie se poate scrie şi discuta la nesfârşit, garantat. Totuşi, oricâtă înţelepciune ar fi vărsată peste noi, se pare că nu reuşim să evităm conflictele clasice şi neînţelegerile by-the-book. Ne lovim tot mereu de diferenţele esenţiale dintre sexe şi, cu greu, prin multă comunicare, reuşim să mergem mai departe. Împreună.
Dragă cititoare, trebuie să înţelegi că barbatul e născut liber şi trăieşte în stilul “călăreţul singuratic”. Bărbatul e un armăsar care nu acceptă să fie închis între patru ziduri. Prin venele lui curge nevoia de independenţă şi libertate de mişcare. Acesta este design-ul divin după care a fost creat, fie că-ţi place sau nu şi de această trăsătură fundamentală a depins şi va depinde evoluţia rasei umane.
Bărbatul este un aventurier, un curajos-nebun-incurabil. Bărbatul “de casă”, domesticit, ajunge într-un final să fie desconsiderat de partenera lui şi devine un exemplu prost pentru copiii săi.
OK, hai să-ncepem şi povestea…
V-aţi întâlnit, v-aţi plăcut, el a fost drăguţ, amuzant şi atent, avea un job bun şi părea interesat de tine—ingrediente bune pentru un început de succes! După câteva luni…
Pentru ea: 8 moduri testate de a-ţi înstrăina partenerul. Succes garantat!
1. Tratează-l ca pe un copil neajutorat, gândindu-te că are nevoie de tine şi nu se poate descurca fără tine. În bunătatea, compasiunea şi dragostea ta pentru el, aproape ţi-ai dori să i te substitui. O faci natural şi e o exprimare naturală a spiritului de sacrificiu matern, una dintre trăsăturile fundamentale ale oricărei femei.
2. Începe să ai aşteptări (englezescul “demands” reprezintă mai bine conceptul). Penalizează-l de fiecare dată când nu ţi le împlineşte şi adu-i mereu aminte, cu reproş, că acum 6 luni a uitat de aniversarea voastră (7 luni de la prima întâlnire).
3. “Dacă mă iubeşte, ar trebui să ştie de ce am nevoie, înainte să-i cer”. Presupune că omul tău îţi intuieşte sentimentele şi îţi împlineşte cele mai adânci şi neexprimate nevoi. Tu faci asta cu prietenele tale, iar ele îţi răspund la fel, aşa că ar trebui ca şi el, dacă te iubeşte, să ştie…
4. Când simţi că nu te înţelege, blamează-l şi pasează-i toată vina. Mai mult, asigură-te că ştie cu cine are de-a face şi că nu-i tolerezi comportamentul.
5. Motto-ul tău este: “a match made in heaven is a perfect match, right from the start”. La un moment dat realizezi că el nu e Mr. Perfect, intri în panică şi dai înapoi. “Nu e povestea de vis pe care mi-o doresc”.
6. Cere-i socoteală pentru absolut tot ceea ce face şi pentru fiecare decizie pe care o ia. Dacă ia o decizie fără să te consulte în prealabil, înseamnă 1) că nu are nevoie de tine şi 2) că nu are nevoie de tine.
7. Ai fost crescută şi educată într-un anume fel, dar el vine cu o experienţă diferită, pe care ţi-e greu s-o înţelegi. Cere-i să devină ca tine şi să se potrivească profilului pe care l-ai visat întotdeauna pentru partenerul tău.
8. Două şanse ar trebui să-i fie suficient.
Pentru el: Nu, nu vrea să pună stăpânire pe tine… Totuşi, ce e de făcut?
1. Nu vreau să te dezamăgesc, dar vine un moment în viaţa ta de haiduc, când, dacă vrei o femeie lângă tine, TREBUIE să faci anumite schimbări. Poate nu se pricepe aşa bine să îţi comunice ce ar vrea de la tine, dar e important să înţelegi că nu vrea să devină stăpâna ta, ci chiar îţi doreşte binele.
2. Ai răbdare cu ea şi explică-i fiecare detaliu neimportant (pentru ea e foarte important), ajut-o să înţeleagă cum gândeşti, care sunt planurile tale… poate că în acţiunile tale aparent nesăbuite, te bazezi pe anumite elemente necunoscute ei, ca pe un fel de as din mânecă. Împărtăşeşte-i-le!
3. Aţi avut un conflict şi fiecare se duce în camera lui, supărat. Când veţi ajunge mari şi tari, veţi şti cum să comunicaţi în situaţii de tensiune şi nu vă veţi mai întoarce spatele. Până atunci, însă, nu lăsa să treacă prea mult timp şi ia iniţiativa împăcării. Știu, devine obositor şi e atât de greu să-ţi calci mândria în picioare DE FIECARE DATĂ! Da’ cine-a zis că e uşor!?
4. Alege să-ţi împărtăşeşti viaţa cu ea. Alege să fii în preajma ei. Alege s-o faci părtaşă la tot ceea ce faci. Ea se aşteaptă la asta şi se aşteaptă să faci asta în mod natural… dar nu pentru că vrea să te ţină închis, la cheremul ei, ci pentru că vrea să fie una cu tine, aşa cum scrie-n Carte.
5. Lasă mândria afară. Păstrează-ţi demnitatea, însă. E o diferenţă enormă între cele două!
6. Se pare că detaliile mărunte şi nesemnificative sunt cele mai importante pentru ea. Ciudat, ştiu, dar aşa e, îţi va spune orice fată!
7. Fă-o mândră de tine! Dacă nu e, sau dacă se simte nesigură, provoac-o la comunicare şi clarificaţi. Desigur, dacă nu are de ce să fie mândră, atunci ai de rezolvat o problemă.
8. Nu pleca. E cel mai greu să rămâi, dar altcumva nu se poate. Retrage-te un timp, dacă ai nevoie, ASIGURĂ-TE că ea ştie şi înţelege asta, dar NU PLECA. Știu că poţi cuceri adâncul oceanului, infinitul spaţiului şi că extinzi tot mai mult limitele cunoaşterii.. dar fii bărbat şi demonstrează-i că o poţi cuceri şi pe ea.
De ce?
Nu îţi vorbesc dintr-o poziţie superioară, ca unul care-a trecut prin toate şi le-a rezolvat cu brio. Mă lupt împreună cu tine pentru dragoste, descoperindu-i în fiecare zi frumuseţile, mizeriile, surprizele… şi sunt alimentat de convingerea că merită!
Merită să trecem peste firi capricioase, peste cuvinte spuse aiurea, peste răni şi dezamăgiri, peste aşteptări neîmplinite, peste vise sfărâmate, peste atitudini copilăreşti, peste greşeli pe care le facem în fiecare zi, de 70 de ori câte 7.
Adevărul este că niciodată nu vom ajunge ACOLO, în punctul în care totul e perfect şi nu mai e nevoie de muncă. O relaţie nu poate stagna. Dacă nu creşte şi devine mai bună, ea se strică. E natura fiecărei entităţi din acest univers.
Unde-l punem pe Dumnezeu în toată problema asta?
În primul rând, îţi spun unde să nu-L punem: pe post de rezolvatorus-primus. Un simplu “Doamne-ajută” nu ajută. Postul şi rugăciunea nu ajută dacă nu eşti dispus să şi acţionezi. Crezi că nu putea să inventeze o frază magică, o rugăciune beton, pe post de buton “Doamne, te rog repară”? Gândeşte-te de ce n-a făcut-o şi nu-I pasa Lui responsabilităţile tale.
Dumnezeu, ca entitate religioasă, nu e un ingredient absolut necesar pentru o relaţie de succes. E nevoie să repet?
Dovadă sunt cuplurile fericite care-au existat de-a lungul mileniilor şi care există şi azi, în afara creştinismului, chiar în afara oricărei forme religioase. Dovadă stă însuşi cursul neîntrerupt al omenirii.
Dumnezeu, în esenţa Sa, este dragoste, iar respectul reciproc (uman), precum şi dragostea romantică, sunt câteva din formele pe care le ia El. Oricine Îl poate experimenta astfel pe Dumnezeu şi nici măcar nu are nevoie să ştie atâta teorie.
Omule, atunci când te-ntorci acasă de la cuceritul lumii (în traducere liberă: în fiecare zi), devino omul sensibil şi de încredere pentru partenera ta. Lasă-ţi armura afară.
Dragă fată, el oricum va merge să cucerească lumea. Sărută-l şi îmbrăţişează-l înainte să plece şi se va întoarce la tine de fiecare dată.
Pe post de concluzie
Când eram ca un copil, gândeam şi iubeam ca un copil. Când m-am făcut om mare, am lăsat în urmă fiţele copilăriei şi am început să gândesc şi să iubesc ca un om mare.
Loading ...
Am primit pe mail urmatorul comentariu:
“Sunt de acord cu tot ce ai spus si ti-am apreciat obiectivismul dar am o singura remarca: Dumnezeu este un ingredient absolut necesar pentru o relatie de succes!
Nu stiu daca am inteles bine ca aici nu ai explicat prea mult dar eu cred cu tarie ca daca Dumnezeu nu e implicat si adus in relatie de ambii partneri, nu se poate construi o relatie de durata, solida si profunda. Acele aparente relatii de succes sunt superficiale, cladite pe interese comune, atat si nimic mai mult. Vorbesti de cuplurile fericite, dar atunci se impune definirea fericirii. In ce consta ea si care sunt lucrurile care aduc fericirea? Pentru multe “cupluri fericite” banii si posesiunile si vacantele exotice aduc fericirea si ei se simt foarte bine impreuna dar ia sa-i treci prin ceva necazuri sa vezi cum dispare totul, cum dintr-o data,relatia nu mai e solida si fericita. Aici apare necesitatea credintei in Dumnezeu. Nu in vremurile bune il cauta oamenii pe Dumnezeu ci la necaz. Fericirea insa poate exista intr-un cuplu si la vreme de necaz, daor ca ea nu se manifesta la fel.
Nu stiu, poate nu am inteles eu sau poate nu ai detaliat tu destul, dar nu as vrea sa cred ca tu gandesti ca Dumnezeu nu e un ingredient absolut necesar pentru o relatie de succes. Te-ai insela profund, eu asa cred.”
Fericirea si Dumnezeu sunt concepte care pot fi analizate separat si se poate vorbi la infinit despre amandoua.
Nu vreau sa intru acum in ce este fericirea. Am mai discutat si poate mai discutam. In contextul articolului de mai sus, fericirea se refera pur si simplu la o relatie de cuplu armonioasa si functionala.
Despre Dumnezeu, numai de bine! :) Intrebarea de la care porneste totul, intrebarea cheie, este:
De ce Il punem pe Dumnezeu in rand cu toate celelalte aspecte ale vietii noastre?
Atunci cand ne stabilim niste prioritati in viata, ca si crestini, am fost invatati ca Dumnezeu trebuie sa fie pe primul loc. El sa fie prioritatea #1. Apoi vine familia, apoi poate viata profesionala si altele.
Nu vi se pare ca e ca la jocurile acelea de logica, de genul:
Care element nu se potriveste in sirul urmator: 7, a, b, c?
Este Dumnezeu facut din aceeasi esenta ca munca mea? Sau il pot pune pe acelasi nivel cu alti oameni?
Este El un “ingredient” in ceva-ul nostru omenesc?
Eu Il vad ca fiind fondul pe care se intampla tot. Cei care Il cunoastem prin Scripturi si prin experientele avute, poate ca suntem mai binecuvantati decat cei care nu Il percep in modul religios in care-L percepem noi.
Da, cu siguranta suntem binecuvantati pentru ca am auzit de omul Isus si avem totul de invatat de la El.
Dar nu toti au avut acest beneficiu. Asta inseamna ca nu au avut relatii bune si nu cunosc ce este dragostea umana?
nu tot “barbatu” e facut sa fie cuceritor, adica nu intr-un sistem continuu, unii cand se hotarasc ca le place ceea ce au cucerit pana acuma se opresc. (asa apropo de imbratisarile care tre sa le faca fata cand el simte nevoia sa plece). datu tu inca esti in stadiul de cuceritor si te gandesti ca inca ai mai avea ceva de cucerit ti-as sugera sa nu iti cauti prea repede o prietena la care te-ai gand serios sa o iei de sotie.
la partea cu D-nez fiind ingredientul principal, as tinde sa zic ca ai dreptate, stiu si eu familii fara d-zeu in care este armona aia mult dorita. dar as zice ca tu il poti face un ingredient important pentru a schimba omul din tine intr-un sot potrivit pt sotia ta…
Tot “barbatu” e facut sa fie cuceritor.
E absolut normal ca uneori sunt pauze, dar nu iti doresc sa ai alaturi de tine, @curios, un barbat aflat in repaus permanent. Un barbat blazat e ca o ciorba rece-calduta…
Statisticile spun ca barbatii au doua perioade de apogeu, in viata lor: intre 25-30 de ani, respectiv in jurul varstei de 45 de ani. Sa asteptam “cu insuratoarea” pana la 50 de ani, zici tu? :)
sa inteleg ca tu vezi in prietena pe care ai cucerit-o o simpla prada, care e facuta pt tine sa o devorezi si sa treci mai departe cand ti se face foame?
cu un astfel e gand eu nu as incepe o casnicie, ca doar statisticile arata ca peste 85 % dintre familii se destrama…. ce mai esti si tu o infima parte din acel procent, mare lucru…
Daca asta intelegi, atunci n-ai inteles nimic…
@curios: “cuceritor” nu se refera la a cuceri p cineav neaparat…era vba de ceea ce face barbatul in fiecare zi legat de munca si alte activitatzi suplimentare;)eu asta am inteles….
@filip: fara lupta nu este biruintza:)
(continuare) so..keep fighting 4 ur dreams :)
Multumesc :)
Fain articol. Astept si altele Filip :)
Apreciez sincer efortul pentru a scrie acest articol, dar am simtit responsabilitatea sa-ti spun ca imi pare rau ca nu am citit cateva randuri inainte sa decid sa scriu comentariul asta. Pentru ca e o lista cu ce sa NU faci. Cu alte cuvinte e plin de sugestii despre cum sa reusesti sa esuezi. E grozav sa sti ce sa eviti, dar unde vrei sa ajungi?
Succes!
Dragos,
In primul rand, sper sa fi citit articolul…
Din moment ce sunt barbat, nu consider ca e rolul meu sa sfatuiesc fetele si femeile, spunandu-le ce sa faca. Ar fi prea multa teorie implicata…
In schimb, le pot spune ca anumite lucruri pe care le fac (natural), ii indeparteaza pe partenerii lor si creeaza probleme.
Acest set de NU-uri, sunt convins ca poate da nastere la multe DA-uri…
Iar pentru baieti si barbati chiar e o lista cu CE SA FACI, sau CE POTI FACE.
As dori sa recomand o carte tuturor celor interesati sa inteleaga barbatul ceva mai bine. Cartea se numeste “Wild at Heart” de John Eldredge
cartea este si in ro si se numeste “eu barbatul”
te.ai facut om mare :)
“Dragostea rabdă îndelung, dragostea este plină de bunătate, dragostea nu ştie de pizmă, dragostea nu se laudă şi nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu pune la socoteală răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă” (I Corinteni 13, 4-7) Daca ai putea iubi in felul acesta, atunci zic ca nu ai avea nevoie de regulile pe care le-ai prezentat. Bineinteles, daca persoana pe care o iubesti isi da seama cat de importanta este in viata ta.(Eu nu as da cu picioru intr-o asemenea sansa si sincer ma indoiesc ca exista asa ceve,dar totusi mai caut)
Foarte frumos este ce ai scris mai sus, dar o singura observatie am de facut:
Filip a scris:
“Dumnezeu, ca entitate religioasă, nu e un ingredient absolut necesar pentru o relaţie de succes. E nevoie să repet?
Dovadă sunt cuplurile fericite care-au existat de-a lungul mileniilor şi care există şi azi, în afara creştinismului, chiar în afara oricărei forme religioase. Dovadă stă însuşi cursul neîntrerupt al omenirii.”
Dovada nu e buna. Daca au existat cupluri fericite, in afara crestinismului, asta nu inseamna ca nu au facut tocmai ceea ce spunea Dumnezeu sa faca pentru o relatie de succes. De fapt, m-as aventura sa recunosc ca multe din punctele pe care le-ai amintit mai sus se regasesc in poruncile Sale pentru om, adica pentru fericirea omului.
Faptul ca acele cupluri au facut din fire lucruri care fac sa mearga o relatie, confirma ca Dumnezeu e ingredientul de care vorbesti. Desi, ca o paranteza fie spus, eu nu l-as considera asa pe El.
Poti alege daca sa faci ce spune El sau nu. Tu decizi. Dar priveste vorbele Lui ca pe o scurtatura spre fericirea ta. E drept ca trebuie sa vrei sincer sa o vezi asa, caci privita dintr-un alt punct de vedere scurtatura pare o ocolire inutila. :)
nando,
Bine punctat!
In fiecare om exista o bucatica de Dumnezeu, suflarea de viata pe care-am primit-o de la El, care intelege dorinta Lui pentru noi si incearca sa ne-o comunice fiecaruia…
Filip, e adevarat ca am fost cam “dismissive” in comentariul de mai sus, si, intr-adevar, presupun ca se pot deduce DA-uri din NU-uri, e doar o problema de preferinta a formularii. Eu prefer sa citesc afirmatii pozitive, pentru ca am impresia ca limbajul e important pentru efectul cognitiv pe care il are citirea textului. In mod concret, daca citesc ce sa nu fac, aia voi face. Am dedus ca restul articolului e la fel. Nu stiu cum gandesc toate fetele si baietii, nici daca se poate face o diferenta intre sexe referitor la aceasta preferinta. Am citit partea cu sfaturi pt. barbati.
Imi place mult faptul ca evidentiezi ca, in final, sunt oamenii cei care sunt factorul in relatiile interumane, lucru cu care sunt de-acord, pentru ca iti da responsabilitate actiunilor si decizilor tale si iti da recunoasterea pe care o meriti atunci cand relatia cu partenerul reuseste.
Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odata trandafiri salbatici.
Aveau atatia ghimpi,
dar n-am vrut sa-i rup.
credeam ca-s muguri-
si-au sa infloreasca.
Te-am intalnit apoi pe tine.
O, cati ghimpi, cati ghimpi aveai!
dar n-am voit sa te despoi – credeam c-o sa-nfloreasca.
Azi toate astea-mi trec
pe dinainte si zambesc.
Zambesc si hoinaresc prin vai
Zburdalnic in bataia vantului.
Eram copil.
alina, autorul, te rog.. :)
auziti da parca am lasat si eu un comm aici pe unde e????
Autorul poeziei: Lucian Blaga…
Iar in legatura cu subiectul discutat: interesant cum “cats and dogs” pot deveni “prieteni” :)...Poate ca, pana la urma, nici nu e asa dificil, daca ai motivatia si atitudinea potrivita…indiferent daca esti ” cat” sau “dog” . Caci inima mea are nevoie de a ta si vice-versa! E atat de simplu…numai noi mai complicam lucrurile, din cand in cand :), uitand de la ce a pornit totul…