Loading ...
Nu-i aşa că atunci când erai mic, stăteai în maşina părinţilor, a unchiului sau a vecinilor şi simulai că tu conduci? lol, si eu… (dacă nu, măcar în vis). Făceai acel zgomot cu buzele şi mişcai volanul în dreapta şi-n stânga, imaginându-ţi că eşti pe autostradă. Visai la ziua în care cheia va fi în contact şi vei conduce cu adevărat. Ce libertate!
Din păcate, acesta este modul în care mulţi creştini îşi trăiesc viaţa. Sunt în maşină, aşteptând să meargă undeva, dar nu este nici o cheie în contact, nici o putere la ambreiaj, doar prefacere. A trăi pentru Cristos poate deveni foarte mecanic – multă muncă fără bucurie, mult şablon fără viaţă. Şi stai… visând la ce ai putea deveni.
Ca şi copil al lui Dumnezeu, ştii că ai puterea Duhului Sfânt de a porni motorul, de a-L sluji cu prospeţime, de a trăi în sfinţenie? Cui i-ai dat cheile? Fii plin de Duh! (autostrada 5/17 este din Efeseni). Când El preia controlul asupra limbii tale, spui cuvinte edificatoare. Când El îţi umple mintea, gandeşti curat şi te hrăneşti cu Scriptura! Când El e în tine, nu mai ai de ce să fii depresionat, descurajat.
Darurile de sus vin în viaţa ta prin Duhul Sfânt: roada Lui, iluminarea Cuvâtului, dragostea de închinare, tăria în necazuri, harul pentru a ierta, compasiunea pentru cei pierduti, curajul în mărturie. Toate acestea se vor manifesta în viaţa ta atunci când îi vei da Lui tot controlul. Nu mai sta pe loc, cheamă-L în viaţa ta zilnic şi porneşte de pe loc!
Creştinii adevăraţi se fac, nu se prefac!
Loading ...
shi stai…visand la ce ai putea deveni!
...good point! (va rog sa imi iertatzi folosirea englezei dar de dragul punctului pe i a trebuit sa o folosesc astfel…sorry…)
imi place alegoria drumului…
doar o idee… drumul este mereu proaspat shi plin de noutatzi. pe marginea drumului sunt multe reclame care promovoeaza idei despre perfectziune… dar destinatzia nu sunt aceste imagini trecatoare… shi nici farmecul drumului nu consta in reclamele de pe margine…
in viteza tot mai mare a calatoriei, hai sa ne bucuram de frumusetzea de la fiecare pas. frumusetze care ramane cel putzin la fel de frumoasa chiar daca nu incercam sa o explicam… shi oricum, odata inceputa calatoria, a trecut timpul de-a faci planuri shi analize, shi singurul lucru ce ramane de facut este sa te bucuri de calatorie…
Uwoluwu, da` unde se merge? care-i destinatia? sa-mi iau bilet dus-intors?
emanuel, nu este chiar atat de usor. si poate calatoria noastra nu se aseamana cu o calatorie pe autostrada, ci cu una in care nenumarate masini vin din sens opus, ajungi in intersectii, sens giratoriu si te trezesti lovit, ratacind pe o straduta laturalnica…
..atunci ma intreb serios: cine conduce? cine i-o fi dat permisul?
...sau poate ca nu.. poate totul merge struna, ca la carte.. dar asta e o alta viata.. un alt fel de calatorie..
majoritatea crestinilor din ziua de azi, habar n-au pt ce traiesc si ce inseamna credinta… Se vorbea mai sus de a pune keia in contact…. mi se pare mie sau e prea abstract ceea ce ai incercat tu sa spui acolo? Eu zic ca multi dintre crestini inca nu au nici macar masina… dar apoi, ce sa mai vb de keie?
Toate raspunsurile la intrebarile voastre legate de metafora autostrazii sunt in articol…
Reciti-l ca ansamblu si ve-ti pricepe!
‘si stai… visand la ce ai putea deveni’
probabil ca si noi am stat si am visat pana am inceput sa luptam pentru ceva. sunt de acord cu ralu cand spune ca cei mai multi crestini din ziua de azi nu stiu pentru ce traiesc. mergand putin mai departe, indraznesc sa spun ca partea cea mai dureroasa e ca isi dau seama de asta, dar continua sa viseze, ajungand sa isi creeze propriul univers al viselor si sa traiasca apoi in el. se complac in acel univers.
nu este important numai sa ai o tinta. tinta in sine reprezinta o problema. alegerea ei.
vai si amar va fi de cei care isi ingroapa talantul, stiind ca Stapanul secera de unde nu a semanat. ...vai si amar.. pentru ca atunci va fi prea tarziu… pe cand acum, inca se poate..
New blood joins this earth
and quickly he’s subdued
through constant pain disgrace
a young boy learns their rules
with time the child draws in
this whipping boy done wrong
deprived of all his thoughts
a young man struggles on and on he’s known
a vow unto his own
that never from this day
his will they’ll take away
what I’ve felt
what I’ve known
never shined through in what I’ve shown
never be
never see
won’t see what might have been
what I’ve felt
what I’ve known
never shined through in what I’ve shown
never free
never me
so I dub thee unforgiven
they dedicate their lives
to running all of his
he tries to please them all
this bitter man he is
throughout his life the same
he’s battled constantly
this fight he cannot win
a tired man they see no longer cares
the old man then prepares
to die regretfully
that old man here is me
– a nu se lua in mod personal –