Loading ...
Te voi iubi mereu şi vom fi toată viaţa împreună!
De un lucru sunt sigur şi acela e că doi oameni se pot iubi fără rezerve, transparent şi la maxim.
De un lucru nu mai sunt sigur şi anume că doi oameni pot să se iubească toată viaţa.
E aşa de derutant să crezi că ştii ceva cu certitudine, iar apoi să realizezi că lucrurile nu stau tocmai aşa. Dar ce e şi mai ciudat e că durează destul de mult până-ţi dai seama!
Cei care-aţi ales o persoană cu care vreţi să fiţi toată viaţa, ce faceţi în momentele de criză, în momentele când parcă totul se duce de râpă şi nu mai simţiţi nimic?
Cei care sunteţi în procesul de alegere, cum alegeţi momentul oficializării relaţiei prin căsătorie? Ce te face să crezi că “ea/el e”? E o chestiune de raţiune, de simţire, de amandouă?
Nu e nici locul şi nici momentul pentru teorii despre dragoste şi despre alegerea partenerului. Care sunt experienţele voastre?
Loading ...
Multi spun ca dupa un anumit timp dispare focul, pasiunea… dar ramane prietenia si respectul… Oare asta inseamna casatoria? daca da… mai prefer sa raman singura. Singuratatea in 2 e mai durereoasa… “suntem casatoriti… fara pasiune, dar suntem prieteni”. hmmmm
ce te tine langa celalt? oare am ajuns sa facem din casatorie o investitie? o afacere? oare asta ar trebui sa fie? asta ii ofera durabilitatea? interesul? si cu dragostea cum ramane? “se zice ca” nu moare niciodata…
si eu caut raspunsuri…
Si eu caut raspunsuri si sunt constienta ca mai am multe de invatat…de fapt, in domeniul relatiilor nimeni nu se poate considera invatat, pentru ca fiecare persoana e diferita, simte, traieste, invata in mod diferit. Spuneti-mi idealista, dar eu cred cu tarie ca doi oameni pot fi impreuna toata viata, la bine si la greu…am cateva exemple-nu multe- de oameni care au reusit sa treaca cu bine peste toate crizele vietii in doi si acum continua sa se iubeasca si sa fie fericiti ca-n prima zi.
In nici un caz, dragostea nu este o investitie sau o afacere, ci pur si simplu o traire profunda in care iti pasa de celalalt si il respecti pe celalalt. Experienta mea imi spune ca atunci cand il voi intalni pe el, il voi recunoaste, dar ca exista un timp si un loc potrivit pentru dragoste. Sa n-o grabim, sa avem rabdare si sa fim constienti ca Dumnezeu vrea sa fim fericiti si impliniti pe toate planurile, inclusiv in viata noastra sentimentala.
Aveti grija de voi si sa traiti frumos ca-n timpul zilei!
Nu e locul pt teorii..deci sa raspund la ultima intrebare: care sunt experientele? pai… deruta,incertitudine, iluzie..sau doar timpul nepotrivit,prea devreme pt a ma putea “arunca ” intr-o relatie cu tot sufletul si totodata cu o gandire matura? deocamdata nu stiu :) relatii cu implicatie emotionala adanca, dar nu destul de bine gandite.
2) Ce te face sa crezi ca el/ea e “the one”? o chestie de ratiune ..e mai putin. Trebuie sa fie un FEELING acolo deep down :) Si daca cineva e intr-o deruta crescanda, cred ca tre sa se roage ca Dumnezeu sa-i spuna ce sa faca..prin semne. Sunt atatea semne prin care Divinitatea ne vorbeste, trebuie doar sa ne deschidem inima si ..urechile sa le ascultam :) Si daca ne vom ruga sigur le vom primi! Asta chiar stiu din proprie experienta. Pentru cei care inca nu cred in semne… citit alchimistul :) sau uitati-va la filmul Serendipity :)
.semnele m-au derutat cel mai tare si mi-am promis ca niciodata nu-mi voi mai pune semne.
“nu-ti veni mai pune”? mai nici nu tre sa le pui. trebuie sa vina ele singure si sa le recunosti
Semnele intotdeauna confirma si intaresc un lucru. Si de-obicei se intampla ca daca crezi ca ele exista, le vei vedea. Daca nu, nu. Sigur, mai e si varianta de mijloc in care interpretezi gresit, dar asta depinde de luciditatea fiecaruia.
Credeam ca “feeling”u’ ala deep down e totul. Realitatea mi-a confirmat, insa, ca nu e chiar asa. Si din cauza asta intreb ceea ce intreb…
Who can say if your love grows as your heart chose? ..only time
lumea asta ii tare ciudata cateodata, si simtim unele lucruri care nu is chiar varianta absoluta a ceea ce cautam noi.
se numeste “indragostire”, dar nu dragoste..si e o varianta iluzorie a originalului. sau o dragoste de alta natura.. asta cred ca am simtit eu.
singura metoda pe care o gasesc acuma e..sa ne rugam sa gasim dragostea menita sa traiasca pt totdeauna…altfel, totu e confuz (ca la mine :P ) si nu stim niciodata cand am nimerit persoana de care nu ne mai plictisim sau cand am nimerit…un foc de paie.
si ajungem sa suferim, fara sa ne dam seama ca poate o despartire e ceva benefic pt noi, ceva ce ne elibereaza si ne ajuta sa de indreptam spre comoara noastra adevarata :), cea care chiar transforma omul pe plumb in omul de aur, si nu invers.
si daca ‘dragostea’ defapt s-a pervertit asa de mult din cauza pacatului omului incat nu mai exista asa ceva, doar o iluzie in capul nostru sau amintiri ale parintilor care le ducem cu noi?
mariana ai zis-o. mai tu nu ai simtit niciodata iubire_? [imposible] ea a existat, exista si va continua sa existe. nu s-a pervetit din cauza pacatului. Iubirea a ramas la fel de pura si imensa.. trebe doar sa o gasim. Si sa vrem sa iubim.
Ce amintiri ale parintilor? Ce ancorare in trecut mai ii si asta? De obicei amintirile pe care le au tinerii despre casnicia parintilor nu sunt tocmai cele mai bune. Si de aceea ei incearca sa nu fie la fel, sau macar casnicia lor sa fie mai buna> Reusesc sau nu.. asta ii partea a doua..
se prea poate totusi ca noi sa nu vedem dragostea… noi sa fim pervertitii si nu ea. exact cum scrie in Biblie ca in vremurile din urma dragostea multora se va raci, din cauza vietii noastre pacatoase, se prea poate sa nu o vedem. Dar in fiecare dintre noi exista macar o farama de dragoste. Kiar si intr-un criminal poti sa o gasesti, acoperita sau mascata de numeroase alte kestii, dar daca sapi adanc… o gasesti. Poate nebunii, totusi, sunt lipsiti de dragoste, avand in vedere faptul ca nu constientizeaza nimik.
in ce privesc iluziile… se prea poate ca traim numai intr-o lume a noastra, in care tindem sa ne inkidem incetul cu incetul din cauza ranilor suferite. Pt ca vedem lumea subiectiv, celelalte persoane cu care venim in contact pot avea diferite imagini mai mult sau mai putin adevarate, ori din cauza perceptiei gresite, din cauza teatrului si rolului pe care ni-l asumam noi din cand in cand…
care puteti dintre voi sa mergeti intr-o casa de nebuni, si sa stati printre ei macar jumate de zi. cu ce veti asemana ce vedeti acolo? .. as fi curios .. T: nu-mi zi mie ca un nebun nu simte, poate simte mai multe decat noi toti laolalta.
iar ce ziceam de pervertire ii exemplul perfect lui fearl3ss. crezi fearl3ss ca un um mai poate vedea fara ajutor? noi toti catalogam ce vedem in jurul nostru si zicem ca avem dragoste defapt ea sa nu fie. macar o iluzie creata de predecesorii nostri. corectati-ma daca gresesc, prin dovezi plauzibile.
P.S. Nici eu nu cunosc raspunsul la thread-ul lui Filip, care mi se pare realist si la obiect, deci Filip, mai ai o pretendenta la titlul de forator nestiutor in utopia in care traim.
dragostea nu se reduce doar la simturi, nu se refera doar la afectiune… e mai mult decat atat si da… am fost la 6 aka Spitalul de neuropsihiatrie, iar ce spuneam eu e ca ei nu constientizeaza nimik, le sunt sarite catva corzi de pe creier sau le sunt incurcate :D Ei nu stiu sa isi exprime dragostea, ei stiu doar sa iti sara in cap, sa iti povesteasca aiureli, sa iti sara la gat (nu in gat, de bucurie) si alte kestii… spune-mi tu mie cum iubesc ei?! nici daca le arati o dovada de afectiune, nu se potolesc. Ca sa iubesti trebuie sa constientizezi…
*ce numesti tu nebunie? Ce-nseamnă să fii nebun? Nebun este cine trăieşte în propria-i lume. Ca schizofrenicii, psihopatii, maniacii. Sau persoanele care sînt diferite de celelalte.. nu_?
o povestioara.. :
Un mare vrăjitor, vrînd să distrugă un regat, a turnat o băutură vrăjită în puţul de unde beau toţi locuitorii lui. Oricine bea din apa aceea înnebunea.
A doua zi de dimineaţă, a băut din ea toată populaţia şi toţi şi-au pierdut minţile, afară de rege, care avea un puţ doar pentru el şi pentru familia lui, la care vrăjitorul nu putea să ajungă. Alarmat, regele a încercat să ţină în frîu poporul, luînd o serie de măsuri de siguranţă şi de sănătate publică: dar poliţaii şi inspectorii băuseră din apa otrăvită şi socoteau că deciziile regelui erau o absurditate, hotărînd să nu le respecte cu nici un chip.
Cînd luară cunoştinţă de acele decrete, locuitorii regatului rămaseră încredinţaţi că suveranul înnebunise, şi acum scria lucruri fără sens. Strigînd, o porniseră spre castel şi-i ceruseră să abdice.
Disperat, regele a fost de acord să părăsească tronul, dar regina 1-a oprit, zicînd: „Să mergem acum şi noi pînă la fîntînă şi să bem din ea. Astfel vom fi şi noi la fel ca ei.”
Zis şi făcut: regele şi regina au băut din apa nebuniei şi-au început numaidecît să îndruge lucruri fără noimă. Supuşii lor s-au căit pe loc: de vreme ce regele dovedea atîta înţelepciune, de ce să nu-1 lase să-şi cîrjmuiască ţara?
Şi ţara a trăit mai departe în pace, deşi locuitorii ei se comportau în chip foarte diferit de vecinii lor. Regele a putut să cîrmuiască pînă la sfîrşitul zilelor sale. (Paulo Coelho- Veronika se hotaraste sa moara)
noi credem ca suntem normali pentru ca facem toti aceeleasi lucruri. dar daca suntem diferiti? daca nu gandim ca toti? ne prefacem ca suntem ca ei, ne resmnam.. sau chiar facem totul diferit si atunci suntem numiti “nebuni”.
Subiectul nebuniei este unul delicat. Nush dc ne hazrdam in a face tot felul de afirmatii despre ei..Pentru ei tu nu esti normala. Pentru noi invers.
DC pervetire? de unde pana unde? poate ce cred eu ca e dragoste chiar e. de unde stii k nu? de unde stiu k da? ii prea frumos sa fie o iluzie.. iar daca prin absurd sa zicem k aceasta e chiar o iluzie, nu-mi va parea rau de ceea ce am simtit eu. Si nu voi regreta nimic. Daca cineva a inventat aceasta “iluzie” il salut cu respect :) si o adopt.. adopt ‘iluzia’ iubirii, asa cum o numesti tu. Ce conteaza k ii o ‘iluzie’ atat timp cat ma simt implinita cu ea?
ok people… am filozofat cam mult.. ar fi cazul sa ma opresc :D
ah,.. apropo de nebunii de care ziceai.. vad k te-ai cam socat de acolo. Hai sa fim sinceri.. cine stie cum au ajuns acolo, ce viata au dus. De unde stii tu ce insemna pt ei iubirea? poate nu are nici o legatura cu ceea ce crezi tu despre ea si despre afectiune..
am spus ca iubirea trebuie gasita.. nu toti au parte de ea.. true!
hai sa scriem fiecare macar o idee despre ce a insemnat sau inseamna dragostea pt noi… daca am invatat ceva in urma experientelor noastre… Iubirea inseamna actiune…
T..inainte sa zici ce zici de cei care au boli mentale eu zic mai intai sa te interesezi!
si ei au suflet, si daca din cand in cand nu si-l gasesc nu inseamna ca nu e acolo!
uita-te la A beautidul mind
un film facut dupa un caz realsi o sa iti schimbi parerea despre Schizofrenicisi ce ai vazut tu la spital era doar o faza din boala lor, ..cea mai grava. cunosc o persoana cu boala asta si nu-i deloc cum zici tu
fearless…fain citatul! si faina cartea Veronika se hotaraste sa moara. T, ti-o recomand si pe asta :P ca sa vezi ca si “nebunii” pot iubi.
si ce am invatat dupa experientele mele..sau ce incerc inca sa invatz e ca…Dragostea e libera fara posesiune….e undeva mai presus de toate nevoile astea de a simti ceva al nostru…cred:)
Am gasit niste versuri ale lui Shakespeare, nu stiu cat de bine venite sunt pentru spiritul pragmatic, protestant dar pt. cei “initiati” ar putea reprezenta un indiciu.
De teama clipei, daca o sa vie,
Cand ne-mplinirea-mi te va supara,
Caci dragostea scazuta o sa-ti fie,
Si este dreptul ei sa fie asa;
De teama clipei cand, straina, numai
Lumina din privire-o sa-mi arunci,
Caci dragostea, schimbandu-se, de-acuma-i
Tot mai severa-n ochii tai adanci;
De teama-acelei clipe-aici, cu plansu-mi,
In cuibul propriei nimicnicii
M-ascund si ma lovesc pe mine insumi
Ca tu indreptatita-n veci sa fii.
Putere sa ma uiti ai totdeauna,
Caci eu, sa fiu iubit, nu am nici una.
deci… legat de “nebuni”, imi petrec destul timp studiindu-i… nu mi-am facut o parere sumara ci am descris exact realitatea. Daca voua va e greu sa acceptati asta… bine… dar cel putin nu va argumentati parerile pe filmele vazute sau pe nu stiu ce carti citite. Intotdeauna, pt a intelege mai bine un lucru, trebuie sa il experimentezi practic. In ce privesc filmele… ma indoiesc ca au o mare doza de realitate. In general sunt inspirate din realitate, dar au o mare influienta a visului scenaristului, regizorului. Eu nu m-as baza pe nici un film ca fiind realist…
sunt de acord cu lipsa de posesivitate… de acordarea libertatii celuilalt si respectarea sa ca fiinta umana din toate punctele de vedere. Daca invatam sa respectam libertatea celuilalt facem un mare pas.
T.. esti la psihologie cumva? sau faci psihiatrie? filmul ala a fost facut dupa un tip, schizofrenic, care a luat premiul Nobel pt Matematica, si a si iubit. eu am citit discursul lui pt Nobel de pe siteul oficial al premiilor Nobel, si bibliogrania lui. Il chema John Nash.
SI daca ai stii asa de multe despre ei, ai stii ca atunci cand sub sub medicatie sunt destul de constienti.. cel putin o persoana care a luat premiu Nobel a avut habar ce a vorbit.
da, stia shakespeare ce zice :)
The Wisest Fool..interesant nick ;)
Din experienta mea si a prietnilor mei, am realizat ca Dumnezeu mu are pregatit pt fiecare dintre noi o persoana speciala cu care sa ne casatorim
!
1.Daca eu nu m-am casatorit cu cea destinata de Dumnezeu pt mine ,atunci intreg lantul se rupe.Cea care trebuia sa se casatoreasca cu mine se castoreste cu alcineva…acel alcineva trebuia ….
2.Ma duc pe strada si dau de copilul care trebuia sa fie de fapt copilul meu! dăă
3.Daca prima mea sotie moare si ma recasatoresc, inseamna ca pe a doua sotie no voi putea iubi la fel de mult pt ca ea nu mi-a fost pregatita din vesnicii!
Da ,e adevarat Dumnezeu in voia lui Suverana ma cunoaste bine si ar putea stii mai bine! Dar el vrea sa crestem facand alegeri! sa ne maturizam luand decizii!El in spune ca partenerul sau partenera sa fie in voia lui morala (adica crestin practicant,ucenic al Lui) ,in rest ne da libertate !
Si in aceasta alegere e nevoie de ratiune( informatii acre sa le culegi inaintea relatiei,pt ca i timpul ei vezi diferit.
Daca mergi cu ea in tabara si seara le intreaba pe fete care doreste sa spele vasele, si ea nu se prounta niciodata!baiete ,fii constient ca in familie tu va trebui sa spele vasele!
Daca mergi la grupul din care face parte el(daca are ) si vezi ca nu se roaga ,sau are o rugaciune anemica, sufericiala ! fii constienta in familie ca tu vei avea sarcina de a fi autoritatea spirituala in familie! E nevoi sa adunam informatii.), sunt implicate si sentimentele (de o intensitate mare ,durabile) dar si vointa(alegi).Ceva in care te implici cu totul!
Aropos de semne.Doamne daca e voia Ta(vezi mai sus voia suverana ,si voia morala ,deci nu este voie speciala) ca sa fie X sa ploua maine , daca Y sa ploua poimaie.(deci tu ii dai din ce sa aleaga,) .Asa-i ca a plouat azi?,,Nu ” totusi a plouat putin… poate in alt acrtier a plouat!
La o biserica : Doamne prima care intra pe usa sa fie sotia mea! si a intrat o femeie invarsta de tot! :)
In Ioan zice ca muli au crezut in El,pt ca au vazut semne, si Domnul ne se incredea in Ei.
Domnul zice : Recunoaste-L in toate CAILE TALE si El iti va netezi cararile!
Fa alegeri intelepte ,si atunci cand vor fi mai putin intelepte Dumnezeu le va mai netezi!
Nu sunt teorii ,sunt realitati! Dar asa greu ne este sa le acceptam datorita prejudecatilor formate !
sau poate sunt prejudecati care fac greu de acceptat adevarata realitate.
te-ai gandit vreodata in felul asta, ihtys :)?
si in legatura cu semnele..alea nu is semne! nu tu ii ceri Lui cand sa iti dea semne ..El iti da tie semne si tu trebuie doar sa le recunosti. Nimic nu e la intamplare.
2) fii sigur ca daca o sa te iubeasca cu adevarat o sa spele vasele numai de dragul tau:)
se da cineva in vant dupa spalat vase? (eu nu :P ) dar pt el…o sa spal si covorul si faianta nu numai vasele :P
daca nu nimeresti persoana pe care ti-o scoate Dumnezeu in cale, pt ca nu te mai uiti la ea ca ii e lene o data sa spele vasele, nu inseamna ca bebele ei (cu altul, logic) ar trebui sa fie al tau, pt ca genele altcuiva influenteaza copilul si tu nu mai ai legatura :)
Nimic nu e la intamplare…deci nici persoana cu care tre sa ne impartim viata :)
p.s. cine a zis ca in caz ca moare , nu mai putem iubi pe altcineva? sau ca una singura ne e menita
nr femeilor nu e egal cu cel al barbatilor pe glob..deci nu e totu in relatie de 1 la 1 :)
astea nu is semne, apoi fiecare poate ad o insemnatate semnelor ,terminologiei… eu vb de perspectiva bibliei
apropo de gene, exacerbam si eu ideea pt a scoate in evidenta adevarul…
stim cu toti teoria legata de formarea obiceiului, atitudinii… daca acuma nu speli vasele ,pshihologi afirma ca-ti va fii mai greu atunci chiat daca motivatia(dragostea) pt el va fii puternica…
In fizica sunt anumite teorii care par de neinteles impreuna dar sunt amandoua adevarate(nu-mi aduc aminte specific, dar se poate afla)... parerea mea e suntem limitati …
Viata o putem asemana cu un cub(vedere in spatiu) pe o fata a cubului e scris ca fiecare putem alege, si avem aceasta libertate si pe alta parte ca Dumnezeu oarecum e implicat in aceasta decizie,face o oarecare potrivire
e u paradox si precum Steinhardt spune ca viata crestinului e plina deparadoxuri!
E nevoie de credinta!
Oricum noi trebui sa adunam informatii si sa alegem!alfel ajungem singuri tristi si parasiti…
Aici intervine
..in momentele de criza, cand totul se duce de rapa, totul se duce de rapa. cred ca e important pe ce zidesti, pe nisip sau stanca. iar aici ratiunea e cea care trebuie sa ajute cel mai mult in luarea unei decizii. e doar o mica problema..decizia trebuie luata de doua persoane, nu doar de una. atunci cand totul se duce de rapa, decizia rationala a doua persoane cred ca poate salva.
dupa ce totul se duce de rapa, cred ca e momentul pentru un nou inceput.
dragostea e mereu pasiune…credeti??? se pare ca unii cred asta..si nu zic ca e rau…dar mmi se pare o perspectva nu doar idilica si nerealista dar si una…periculoasa…da,trebuie sa fie si este si un sentiment dar la urma urmei este si o decizie pe care o iei la un moment dat..si asta nu-mi suna defel a “afacere”..ci e chiar ceva frumos sa te dedici unei persoane atat cu inima dar i cu mintea..nu prea imi vine mie sa cred ca doi batranei se iiubesc “ca in prima zi”...toate au vremea lor…asta a scris si un mare intelept..:) nu poate fi vorba de acelasi lucru…bineinteles, cred ca tercerea timpului te face sa tii la celalalt chiar mai mult, sa il cunosti mai bine, sa inveti sa ierti, sa treci peste unele lucruri, da….sa iubesti…dar nu mai poate fi vorba de acel sentiment trecator…ati vazut cumva filmul ‘the notebook’???? ar merita..si la urma urmei ce se intamppla atunci cand poate unul din cei doi nu mai poate oferi dragoste??
s-a vorbit despre semne aici – poate v-ati uitat vreodata la nori si vi s-a parut ca seamana cu un animal sau un obict; va uitati la Orion si seamana cu un vanator cu arcul; va uitati la igrasia de pe peretele bucatariei si vi se pare ca seamana cu bunica sau ati despicat un bustean si ati gasit chipul Fecioarei Maria… oamenii au tendinta sa caute modele sau imagini familiare in orice experienta pe care o traiesc… cu alte cuvinte “cine cauta gaseste” :)
daca ai luat-o pe drumul semnelor, atunci dute pana la capat si crede orice semn, fii atent sa nu-ti scape, provoaca divinitatea la a face semne – pt ca sa nu ajungi vre-odata sa regreti ca nu ai crezut destul sau ca nu ai fost suficient de atent la semne.
“dragostea e un cuvant” (Matrix)... fiecare om aude acest cuvant de multe ori in viata si in foarte diferite ocazii. apoi fiecare om aloca un sentiment acelui cuvant. dupa mult timp in care a incercat sa puna cap la cap toate situatiile si din multele sentimente pe care acest cuvant i le trezeste a incercat (pt ca sa ramana intreg la minte) sa creeze un sistem, un fir logic, o filozofie chiar un sport sau o distractie, a ajuns omul in final la o concluzie shi de-acum se simte pregatit sa intre in randul lumii cu noua sa conceptie imbunatatita despre dragoste si sa se casatoreasca si apoi sa-si iubeasca copiii… dar ce se intampla? cum se face ca tot timpul apar situatii noi? si cum se face ca tot timpul il iau pe om pe nepregatite?
oare e de vina dragostea? si oare solutia se gaseste in dragoste? ... nu … de vina e omul si solutia o are deja – atata doar ca nu e simpla… :) ai crezut ca ai cladit pe stanca, dar era stanca de calcar
casatoria care dureaza toata viata e un mit, un produs al culturii occidentale, al ignorantei promovate de Hollywood
in orice domeniu mi s-ar spune despre un lucru ca “asa tre sa fie”, eu o sa intreb “de ce?”... aduna raspunsuri pro si contra si pe parcurs o sa vezi ca “formula” aceea roz era de fapt verde deoarece tie ti se potriveste culoarea verde… ti-e frica sa nu pacatuiesti sau, de fapt, ti-e frica sa fii altfel decat ai prejudecat tu dinainte ca ar trebui sa fii? conteaza ce simti cu adevarat sau conteaza mai mult faptul ca ai hotarat sa crezi si sa lupti pt credinta ta pana la capat indiferent care ar fi ea?
momentele de criza sunt de fapt momentele in care diferenta dintre adevarul simturilor si constiinta moralista a promisiunilor iluzorii ajunge asa de mare incat ar trebui sa te rupi in doua ca sa poti continua a merge pe aceste drumuri tot mai departate
incearca… poate nimeresti
let it be
ieri bunicii mei au implinit 50 de ani de casatorie. Cand i-am intrebat daca regreta sau le pare rau, bunicul meu mi-a zis ca nu regreta absolut nimik, iar bunica mi-a raspuns asa: “la inceput eram 2, acum suntem 20.” Faza cea mai totala, da totala rau… a fost momentul cand un unki de-al meu le-a facut cadou o cutie de prezervative… :D Si bunicii mei or crezut ca is pliculete de sampon :P
suuper T :) ;)
serendipity, stii care e semnificatia nickname`ului tau?
poison heart…ma jignesti :)
ii acelasi lucru ca si cum te-ash intreba eu pe tine daca stii ca e semnificatia numelui tau :P asa..ca sa intelegi situatia :P
bine serendipity, te simti mult prea repede jignita. condoleantze.
si cand ziceti ca e timpul cel mai bun?
si cat ziceti ca trebuie sa dureze?
am auzit mai demult teoria cum ca unui baiat i se potrivesc vreo 2-3 femei in toata viata lui.
sunt atatia oameni faini, de unde sa stiu care e pt mine?
Nu exista Premiul Nobel pt matematica:)))))))))cum a scris T () pe 9 noiembrie:))))))
ok… eu nu am scris asa ceva.. te rog mai uita-te o data.. citeste bine ;)
filip,
experienta m-a invatat ca dragostea nu se masoara… dragostea e, sau nu e. a fost si nu mai este.nu este, dar va fi… tot experienta m-a invatat ca in timp ce unul vrea/poate, celalalt s-ar putea sa se stinga, si invers… si intr-o astfel de situatie de criza, deciziile ar putea avea repercursiuni adanci asupra unuia dintre parteneri….
de unde stii ca el/ea e the one?! nu stii! dar afli! afli acest raspuns la o finaliate… fie, fiecare cu drumul lui, fie o decizie comuna de de drum impreuna…
in fond, sa recunoastem ca noi ne determinam “finalul”...
eu una am sa stiu, cand am sa ma uit in ochii lui, ca atunci cand dragostea va muri, am sa fiu dispusa sa LUPT pentru ea toata viata. atunci voi stii ca dragostea exista, si ca atunci cand nu va mai fi, foi fi gata sa ma bat pentru ea si sa ma lupt pentru el. el va fi omul meu!
interesanta idee. demna de apreciat.
ce vei face cand te va dezamagi? fii sigura ca o sa fie si momentul ala.
ce voi face cand ma va dezamagi?! am sa lupt!
nu stiu d c asa multa lume isi imagineaza dragostea ca pe un fel de… desert. sau ca o plibare in parc intr-o zi de vara. sau ca un masaj… sau ca …........ [ce-ti place tie mai mult]... pentru mine dragostea e lupta si e perseverenta. inseamna a sta in picioare in vant…
inseamna sa stii pentru ce lupti si sa fi gata sa platesti pretul…
[nu zic ca va fi usor si nu zic ca nu vor fi batalii pe care le voi pierde…]
nu ma refeream la faptul ca nu vei lupta. stiam ca vei lupta, doar asta face diferenta intre dragoste si efemer, sa lupti pentru a nu pierde ceea ce iubesti cu adevarat.
dar cand el sa zicem ca nu te mai vrea sau “calca gresit”, cu adevarat gresit – ceva grav – te insala.
momentele critice, cat esti dispusa sa continui? pana cat ii asa de departe incat e departe ..
ai vazut filmul/citit piesa “fata in fata”?! intr-o dimineata doamna Petrovski, personalitate publica, mare scriitoare(protagonista- maia morgenstein) afla de la radio si din presa ca sotul ei o tura la securitate [ea luptase desigur impotriva comunismului]. o tara intreaga afla ca ei nu-i plac ciorapii de dama de lycra, ca ii plac mangaierile pe gamba, ca se imbata cu vinul de coacaze, ca a facut un avort si acum nu mai poate avea copii samdp. de la sotul ei afla, in acelasi context, ca acesta o inselase in facultate, cu colega ei de camera…
ce dezamagire mai mare vrei? cred ca o situatie din aceasta iti clatina si ultima picatura de incredere.cred ca incepi sa pui la indoiala fiecare cuvant si fiecare gest al ultimilor 20 de ani…
ce as face eu in situatia aceasta??? nu stiu… nu am de unde sa stiu… dar cred ca 20 de ani de viata impreuna cu cineva nu se spala intr-o dimineata…
daca intrebarea ta viza situatia de “inselare” inainte de a-mi fi sot… cred ca i=as da un bocanc in gura sa se tot invarta. as plange. m-as trage de par. dar in final as fi fericita ca o parte din caracterul lui a iesit la suprafata inainte sa ne casatorim… nu stiu cat as rezista sa lupt de una singura
however, daca totusi ne-am casatorit… ma tem ca de aici nu este scapare…
alta varianta nu gasesc :) daca nu ti-am raspuns intrebarii, fii mai specific.
viata merita traita in dragoste. si dragostea isi merita pretul…
te inteleg .. dar atunci nu afirma asta: “am sa fiu dispusa sa LUPT pentru ea toata viata”... sau una ii sa zici, alta sa faci. cineva imi zicea sa tac si sa fac, numai asa demonstrez un anumit lucru. ce spui?
hm..nu vreau sa raspund la intrebarea…cun stii cea el/ea este? Sa vedem de ce oare la inceput stii sigur ca e voia Lui si pe parcurs apar probleme…? Ei bine Dumnezeu iti pregateste pe cineva pentru tine daca stai aproape de El si nu neaparat ca a facut pe Maria pt Vasile ca daca ileana a stat aproape de Dumnezeu, normal ca nu o sa il pedepseasca pe Vasile cu o Marie lenesa, barfitoare, neascultatoare de Cuvantul Lui sau de parinti! Totusi sa zicem ca Dumnezeu ti-o da pe Ileana, fata credincioasa, gospodina, la locul ei, dar intre timp tu ca si sot sau sotie incetezi sa mai ai aceasi reatie stransa cu Dumnezeu, Creatorul tau, si pacatul ia loc usor in inima ta prin multe felucri, poate preocupandu-te sa placi muuuulllt prea mult sotului(aici ma refer la exagerari caci sotia trebuie sa fie placuta, ingrijita, curata sa atraga sotul nu sa il departeze)poate dupa o cearta te duci si te confesezi la prietenul tau cel mai bun dinainte de casatorie… Ei bine stim cu totii ca familia a fost instituita de Dumnezeu deacea diavolul se lupta din toate puterile sa o distruga si reuseste acolo unde gaseste legatura slaba si se ajuge la divortz….banuiesc ca aici nu mai este vina lui Dumnezeu pt divort sau nu poti da vina pe Dumnezeu ca nu ti-a dat persoana potrivita sau ai gresit in alegere…ci ai gresit pe parcurs ca nu ai vegheat!
ce face omul cu mana lui se numeste lucru manual sau mai bine zis degeaba stai cu gura in sus ca iti ploua degeaba in gat. nu prea cred ca Tati ti le aseaza pe tava, sau mai bine zis, Tati ne-a dat dreptul la alegere, ne-a spus sa nu fim lenesi si ca sa fie si cireasa pe tort mai rosie, ne-a creat diferiti si chiar unici.
Intr-o relatie exista suisuri si coborasuri. In cazul meu tocmai acele momente de criza, m-au legat de persoana pe care o iubesc. In acele momente iubirea noastra a fost testata si atunci am vazut cat ma iubeste si cat o iubesc. Pentru a fi sigur ca este aleasa incearca sa petreci cat mai mult timp cu ea, sa va cunoaste-ti cat mai bine, sa invatati sa traiti unul cu celalalt. Si nu uita viata nu este atat de lunga pe cat pare.
....intradevar…viata nu e atat de lunga pe cat pare…e mult prea scurta pt a face ceea ce nu-ti place..
Tin minte cand eram mica,si-i auzeam pe parinti vorbind:”of,timpul asta nu iti mai ajunge..” in mintea mea de copil era o nedumerire…cum sa nu-ti ajunga? e atata timp! nu se mai termina daca stau bine si ma gandesc!.....si uite acum,am ajuns sa rostesc si eu aceleasi cuvinte….nu-ti mai ajunge timp…trece atat de repede…tocmai de aceea nu trebuie sa faci ceea ce nu-ti place,sau sa te compatimesti intr-o anumita situatie..
..indiferent ca e o relatie sau un job…mai ales in relatie…daca nu merge,nu trebuie sa fortezi(nu zic sa nu lupti daca tu crezi ca intradevar merita sa lupti,dar nu trebuie sa fortezi..poate poate merge…)
Am facut greseala asta…si sincer imi pare rau….
...Viata e prea scurta sa faci ceea ce nu-ti place…
Dragostea nu e dragoste daca nu reusesti sa treci cu bine de momentele de criza. Cu siguranta nu e usor, dar din momentul in care hotarasti ca iubesti un om, decizie luata atat cu sufletul cat si cu ratiunea (inclusiv vointa), nu ar trebui sa te poticnesti de absolut nimic.
Desigur, uman vorbind, asa ceva e aproape imposibil. E greu sa treci peste anumite tipuri de dezamagiri (si Dumnezeu ingaduie despartirea in anumite conditii, tocmai pentru ca ne cunoaste limitele…), insa, cu ajutorul Domnului, orice e posibil. Fara El e greu ca 2 oameni sa ramana impreuna prea mult timp…Dar daca reusesti sa treci peste anumite obstacole, cu ajutor divin desigur, atunci timpul petrecut impreuna dupa incercare capata dimensiuni superioare pasiuni, etc.
Personal, exista persoane la care am ales sa tin. Si m-au dezamagit, intr-o mai mica sau mai mare masura…insa eu nu voi inceta sa-mi pese de ele. Nu e acelasi lucru ca o realtie de casatorie, sunt constienta de asta, dar e un inceput…Poate un exercitiu de iubire :).
bla bla bla si bla bla bla….dragostea trebuie traita…toti putem filosofa….dar aleg sa n-o fac…..iubeste si spune-o cu viata ta
Stii mimi, anumite lucruri nu sunt asa de simplu de pus in practica, mai ales in anumite circumstante…Asa ca uneori ajuta sa vorbesti despre ele. Bine, pe mine cel putin ma ma ajuta…Nu afirm insa ca suntem toti la fel…