Comments on: Masturbarea, păcatul suprem

By: Porta

Porta — Fri, 08 Sep 2006 12:33:41 +0000

Nici aşa Europa nu este cel mai crunt continent. Ritualurile religioase din america latină, în care erau ucişi mii de prizonieri şi de localnici ca şi ofrande umane, sunt un exemplu care nu are nici o legătură cu morala creştină. Nici Africa nu este străină de aceste masacru. De fapt, cel mai sângeros continent rămâne Africa. Între 98-2003 au murit 3.8 milioane de africani în Congo din cauza războiului şi a foametei. Canibalismul ca şi mod de viaţă, tot din Africa şi din ţările oceanice sunt tot străine de creştinism. Nici războiul kmerilor roşii şi nici revoluţia lui Mao nu sunt legate de morala creştină. Gravitatea războiului nu ţine neaparat de creştinism. Este propriu tuturor naţiunilor şi continentelor. Caracteristica fundamentală a războiului continentului european este într-adevăr numărul impresionant de morţi, 50 de milioane de morţi înregistraţi de partea aliaţilor din timpul celui de-al doilea război mondial este o sumă semnificativă. Totuşi istoria războiului este presărată cu extreme în orice cultură. Nici orientul nu este scutit. Cele mai mari imperii au început din Mesopotamia şi sunt bine cunoscute. De altfel, islamismul a făcut victime încă din 620. Cu toate acestea Europa nu poate fi despărţită de morala creştină.
Iar eu nu pot separa metafizica de natural. Îmi este imposibil pentru că nu pot să neg ceea ce cred. De fapt, argumentez prin ceea ce cred. Dar, tot aşa faci şi tu şi oricine altcineva.

Aştept post-ul tău. Este o discuţie sănătoasă pentru mine.

By: |anonim|

|anonim| — Fri, 08 Sep 2006 11:16:07 +0000

Ce am spus eu nu are legatura cu ce spui tu Poarta. Nu ma intereseaza chestiuni de ordin metafizic. Pulsiunile sexuale si adevarurile metafizice nu se topesc intr-o esenta comuna. Daca cunosti istoria europei, atunci cunosti faptul ca pe acest continent au fost cele mai multe razboaie si tot aici au murit cei mai multi oameni implicati in conflicte militare. Cand m-am referit la acest lucru, nu am avut in vedere inchizitia, cruciadele sau crimele lui Torquemada, m-am referit strict la “razboi” si morala crestina. Suprimarea vietii instinctive creaza o tensiune in interiorul fiinte, tensiune care in decursul istoriei a gasit eliberarea in razboi. In 1933 O.N.U [pe vremea aceea Liga Natiunilor] a instituit un dialog intre A.Einstein si S.Freud, acest dialog avea ca subiect principal razboiul, va recomand sa cititi acest dialog, o sa intelegeti mai bine de ce Europa a fost macinata de atrocitati si o sa cunoasteti si de ce aceste atrocitati au avut loc pe un continet crestin. Acest dialog “De ce razboi ?” se gaseste in Studii despre societate si religie – S.Freud. Editura 3. Exemplece citate de tine [Porta] nu au legatura cu ce spun eu, eu am spus doar atat: morala crestina intretine o presiune si o tensiune enorma in individ, aceste tensiuni acumulate in timp pot erupe in torente de violenta [vorbesc strict de reactii in masa], violenta care de multe ori s-a sintetizat in conflicte armate.

Opinile exprimate de mine au legatura mai mult cu psihologia individului decat cu metafizica.

By: Porta

Porta — Fri, 08 Sep 2006 10:03:56 +0000

Nu Europa a cunoscut cele mai mari atrocităţi. În plus atrocităţile europene nu se nasc din morala creştină ci din interpretarea greşită fie a unor texte, fie din simpla ignorare a principiilor biblice. Cruciadele, inchiziţia, războaiele şi orice altă formă de suprimare începută sau susţinută de biserică sau de vreo societate creştină a fost mereu contracarată de reacţii din acelaşi mediu. Nici un creştin cu capul întru-totul pe umeri nu poate spune că inchiziţia a fost comandată pe baza unei interpretări corecte a bibliei şi nici cruciadele că ar fi fost esenţa moralei creştine. Acestea au coagulat interese economice şi politice mascate de mahrama idealurilor creştine.
Nu se cuvine să judecăm o învăţătură prin faptele diametral opuse a celor ce pretind că împlinesc respectiva învăţătură. Pe lângă cei care se pretind creştini sunt şi cei care sunt într-adevăr. Ba mai mult, cei care sunt într-adevăr creştini nu pretind că nu păcătuiesc. De fapt, mărturia creştină este că omul este păcătos şi rămâne păcătos chiar şi după mântuire dar prin încrederea în funcţia şi semnificaţia jertfei lui Cristos care înseamnă întruparea, moartea şi învierea cu caracter mântuitor, el este mântuit nu pe baza meritelor sale ci pe baza meritelor lui Cristos. Astfel, omul este ascuns în mod tainic în Cristos cu toată păcătoşenia lui. Tot legat de mărturia creştinului aparţine şi lupta constantă cu instinctul (de orice natură). Nu religia suprimă instinctele ci principiile biblice enumerate de Cristos şi împlinite de El. Religia le preia şi le impune. Problema socială este direct legată de felul în care biserica interpretează suprimarea. Aici îi dau dreptate lui Filip pentru ideea că instinctul sexual este stabilit într-un anumit context. Dumnezeu porunceşte anumite suprimări pentru că dacă omul ar acţiona pe baza lor rezultatele evidente sunt haosul şi anarhia. Dacă de exemplu, pe stradă îi vine cuiva dorinţa de a face sex cu altcineva, acolo în stradă, cel mai posibil este că nu va acţiona pe baza instinctului. O face având în vedere câteva repere condiţionate de regulile sociale, şi de regulile biblice (în cazul unui creştin). Măsura în care principiile biblice au modelat principiile sociale, în ceea ce priveşte formularea unei legi pe baza căreia să funcţioneze societatea în ordine şi pace este un subiect pentru un al articol. Dacă un om ar acţiona pe baza instinctului ar fi catalogat imediat ca fiind deviat, anormal, nebun şi demn de închisoare sau casa de nebuni. Tocmai de aceea acţionarea pe baza instinctului se face în ascuns. Nimeni nu violează pe nimeni în văzul lumii, decât dacă contextul general este de aşa natură încât acesta să nu fie acuzat (vezi violurile în grup din ţările africane în care armata violează fetele şi femeile din satele prin care trec după ce vor fi omorât toţi bărbaţii din satul respectiv). Da, sunt grupuri de oameni care resping de bună voie orice normă morală şi recurg la acţionarea instinctuală cu scopul clar de a o prezenta altora. Dacă citiţi romanele lui Houlebecq veţi avea dezbătute tot felul de scenarii legate de sexualitate şi influenţa lor pentru individ şi societate.

Ultimul aspect legat de morala creştină este că nu ţine întru-totul de puterea omului. Creştinismul presupune prezenţa lui Dumnezeu în om. Asta nu duce la atingerea bruscă a perfecţiunii şi a sfinţeniei, şi nici nu presupune lipsa păcatului. Când Dumnezeu locuieşte omul vina păcatelor este îndepărtată. Tot ce ţine de creştinism este imposibil de trăit în mod ontologic decât dacă omul este locuit de Dumnezeu. Morala nu mântuie, şi omul moral nu este mântuit pe baza faptelor sale, oricât ar fi de bune.

Totuşi, moartea va duce omul în locul în care se va vedea dacă a avut sau nu dreptate în viaţă.

By: |anonim|

|anonim| — Fri, 08 Sep 2006 09:14:34 +0000

Morala religioasa suprima viata instinctiva, nu-ti permite o viata sexuala normala, iti cere sa traiesti in abstinenta pana in ziua casatoriei [oare crestinii mai respecta aceasta porunca divina …?] si iti cere sa suprimi pornirile instinctive atunci cand esti lezat fizic. Aceste doua cerinte nu pot forma si intretine un cadru normal, europa este cadru normal despre care vorbesti ? Istoria continentului european sustine cu toate taria acest cadru, categoric Da, dar cadrul acesta este unul cat se poate de gresit, pretul platit pentru suprimarile instinctive, suprimari care vin prin stratificarea moralei religioase in constiinta europeanului, sunt prea mari. O alta problema, oare nu e limpede ca morala crestina atinge falimentul, e suficient sa privesti amploarea pe care prostitutia a luat-o in europa, si nu uita vorbesc despre cel mai vechi continent crestin, continent unde s-a stratificat si intretinut foarte bine morala crestina. Morala crestina care vizeaza aspectul vietii sexuale este falimentara si foarte greu de respectat. Falimentul ii dat de natura umana, imposibila sa respecte aceste cerinte morale, sunt pe deplin convins ca aceste cerinte morale sunt incalcate de multe ori chiar de catre cei care le sustin.

Iubirea aproapelului este imposibila din punct de vedere psihic, si sunt convins ca nu exista un “next level” pe care doar persoanele crestine il ating. Acest “next level” exista doar teoretic intr-o constinta solipsista, in realitate instinctul de autoconservare a vietii ii mult mai puternic decat porunca divina “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”. Morala religioasa are multe aspecte care merita respectate, dar exista si aspecte care sunt falimentare si imposibil de respectat de catre om.

By: Filip

Filip — Fri, 08 Sep 2006 08:34:41 +0000

O observatie: a se distinge satira din titlu.

O alta perspectiva: Aceasta morala crestina de care vorbesti nu suprima viata sexuala, ci o plaseaza intr-un cadru bine definit. Ca oamenii (crestinii) au interpretat in fel si chip acest lucru, atat in trecut cat si in prezent, e o problema. E in natura noastra sa corupem.

Un raspuns: E normal sa iubesti pe cine te iubeste. E incredibil de greu sa iubesti pe cine te asupreste. E un “next level” greu de atins. In fond, de ce ai face-o?

By: |anonim|

|anonim| — Fri, 08 Sep 2006 08:11:12 +0000

Cred ca este necesara o mica rectificare, nu omenirea s-a luptat cu sexualitatea, morala crestina [Biserica] s-a luptat pentru a suprima instinctul sexual. E foarte adevarat ca in societatiile primitive instintul sexual nu era reprimat, din acest motiv societatiile primitive erau poligame. Odata cu aparitia crestinismului se produc doua mutatii fundamentale care vizeaza “iubirea” si “aproapele”. In antichitate “iubirea” reprezenta o aspiratie, o tendinta a “inferiorului” spre “superior”, a “nedesavarsitului” spre ” desavarsit”, a “informului” catre “format”. Astfel, toate relatiile de iubire [existente in societatea antica anterioara crestinismului] dintre oameni, casnicia, prietenia ect. se impart intre “cel ce iubeste” si “cel iubit”, iubitul fiind permanent partea mai nobila, mai desavarsita, si, totodata modelul pentru existenta, vointa si actiunea celui care iubeste. Crestinismul rastoarna aceasta tendinta a iubirii antice prin “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”. Odata cu raspandirea crestinismului are loc aceasta schimbare a tendintei iubirii. Acum, dimpotriva, iubirea trebuie dovedita tocmai prin faptul ca ceea ce este nobil se apleaca, se coboara spre cel ignobil, cel sanatos catre cel bolnav, bogatul spre sarac, Mesia catre vamesi. Acest proces de rasturnare a tendintei iubirii a creat in decursul a doua milenii un “disconfort in societate”, disconfort care s-a sintetizat in atrocitati globale. A doua inovatie introdusa de crestinism in patrimoniul umanitatii este mult mai radicala decat schimbarea tendintei iubirii antice, aceasta inovatie a reprezentat “vulcanul” multor atrocitati globale. Suprimarea instintelor, in special a instinctului sexual a determinat crearea in subconstientul colectiv al europenilor a unei tensiuni constante care isi gasea finalitate in “razboi”, oare nu e straniu faptul ca continetul european, continent in totalitate crestin, format intr-o invatatura crestina, a cunoscut si condus cele mai mari atrocitati cunoscute de umanitate, aici in europa crestina au avut loc cele mai mari crime, oare toate astea nu spun nimic despre “morala crestina” si efectul ei negativ asupra subconstientului colectiv ? Morala crestina spune foarte limpede: “iubeste-ti aproapele” si traieste in abstinenta sexuala pana in ziua casatoriei. Sub acest imperativ moral fiinta nu poate sa se dezvolte normal, un om care suprima instinctul sexual isi cauzeaza singur o sumedenie de neplaceri. Suprimand viata sexuala individul devine irascibil si cu timpul toata energia sexuala pe care o are si o suprima va gasi alte forme de eliberare, masturbare ect.

Masturbarea nu este un “pacat suprem”, pacatul suprem este altul, inadaptarea moralei crestine la cerintele imediate ale societatii. Cum poate morala crestina sa-l ajute pe individ, cand ea ii cere sa renunte la “viata sexuala” si sa-si iubeasca “aproapele” chiar si atunci cand “aproapele” te asupreste “fizic/moral” ?

By: Porta

Porta — Thu, 07 Sep 2006 09:32:24 +0000

Instinctul sexual poate fi deosebit de puternic şi fără imaginile pornografice. Acest instinct a fost hrănit sub diferite forme de-a lungul istoriei omenirii. Societatea s-a transformat de la una de tip nomadic la unul sedentar. Oamenii erau organizaţi sub formă de cete şi triburi (şi alte forme asemănătoare) dar progresiv crescătoare. Adică grupurile se diversificau pe măsură ce interacţionau şi formau unităţi to mai complexe. În cadrul acestor grupuri, indiferent de stadiul lor de dezvoltare a grupului, instinctul sexual era împlinit sub diferite forme, în funcţie de mărimea grupului. Instinctul sexual era considerat sacru, de domeniul religiosului şi pus în legătură cu funcţiile sexuale ale bărbaţilor şi femeilor. Se organizau diferite ceremonii în care orgiile îşi aveau locul binedefinit. Dacă cineva crede că doar societatea modernă are relaţii sexuale de tip orgiastic, se înşeală. Bordeluri existau tocmai pentru a satisface instinctul care chiar şi fără imagini era atât de puternic şi atât de propriu fiinţei umane încât s-au găsit metode de a-l satisface. Societatea nu s-a schimbat de atunci. Şi astăzi există bordeluri, şi prostituţie. Şi astăzi există incest şi proxenitism. Dacă citiţi câteva tratate istorice, veţi vedea că aceste practici erau obişnuite şi la curţile regale şi la omul de rând. Ceea ce diferă între atunci şi acum este că la ceea ce a s-a păstrat s-a adăugat vizualul sub formă de imagini. egiptenii sculptau hieroglife reprezentând tot felul de ipostaze sexuale, dar numai în locuri ascunse,pentru că dacă ar fi fost descoperite ar fi fost pedepsiţi. Indienii au fost “ceva” mai lipsiţi de inhibări şi au construit temple pe care le-au tencuit cu sculpturi reprezentând diferite poziţii sexuale. Zoofilie, necrofilia, şi alte devianţe sexuale s-au înregistrat şi în cadrul societăţilor tribale. Ioan Petru Culianu, împreună cu Mircea Eliade, au redactat câteva articole publicate sub formă de carte la Editura Polirom cu titlul Cult, magie, erezii.
Având toate acestea în perspectivă mă întreb ce e nou în pornografie? Ritualurile orgiastice nu distorsionau oare realitatea sexuală? Dar care este realitatea sexuală? Acele ceremonii cu caracter sexual, orgiastic, erau bine cunoscute de toţi membrii triburilor. Faptul că era subiect tabu ţinea de “sacralitatea” ritualului, care era interzis unei anumit categorii de vârstă, dar doar până la împlinirea vârstei, când aveau să facă parte din ritual.
Una dintre diferenţele semnificative ale dintre atunci şi acum este libertatea de acces la material cu caracter sexual, care bine-nţeles afectează etosul societăţii şi indentitatea ei.

Un alt exemplu cât se poate de ciudat este legat de libertatea sexuală de care avea parte Europa medievală şi a renaşterii. Cea care a început “purificarea” sexualităţii la scară largă a fost Reforma şi Contra-reforma.
Cât despre metodele de abstinenţă sexuală se poate vorbi mult şi bine. Totul a fost încercat, de la abstinenţă prin meditaţie, la centuri de castitate şi pentru bărbaţi şi pentru femei (chiar şi în secolul XIX erau folosite şi erau deosebit de ingenios făcute), până la mutilări (care însemnau orice de la amputarea organelor sexuale până la extirparea sânilor, sau a unei părţi din musculatura abdominală inferioară).

Iată că omenirea s-a luptat cu sexualitatea încă de la căderea în păcat şi o să se lupte până la sfărşitul istoriei. Nu este o forţă pe care să o ţii sub control fără o conştientizare a realităţii, care înseamnă să ştii cum funcţionează şi ce poate provoca. Astfel, lupta cu păcatul este tocmai asta, luptă. Nu are pauze, nu are linişte, şi este mereu în mişcare.

By: |anonim|

|anonim| — Thu, 07 Sep 2006 08:13:43 +0000

unu, din perspectiva religioasa masturbarea este un pacat. Cand citesti Geneza 38:4-9 incearca sa vezi mesajul pe care autorul textului doreste sa-l transmita generatiilor urmatoare. Din Geneza 38:4-9 deriva porunca divina, porunca care spune clar ” orice metoda prin care sperma este extrasa din corpul barbatului si este destinata distrugerii, ea neajungand in corpul femeii, reprezinta o incalcare a porunci divine” .

Pt Poarta .

Vazul nu e altceva decat transformarea de catre creier a undelor de lumina in pulsiuni ritmice ale neuronilor. Ceva asemanator se petrece si cu undele acustice in cazul auzului. Cand am spus ca “sinele” se pierde prin contactul cu pornografia, am avut in vedere urmatoarele aspecte.
1. Pornografie transmite individului o invatatura falsa despre actul sexual.
2. Prin imaginile perceptive de natura pornografica se mentine constient in mintea individului o “cunoastere falsa” a realitatii sexuale.
3. Creierul uman traduce neincetat aceste imagini perceptive intr-un dans ritmic care are ca scop suprem procesarea prin imaginile perceptive [imagini de natura pornografica] a stimulilor sexuali. Daca impulsul sexual nu are contact cu imaginatia activa, imaginatie in care sunt pastrate constiente majoritatea repezentarilor pornografice, atunci acel impuls are o intensitate mica si nu este procesat, dar atunci cand impulsul intalneste imaginea pornografica, imagine stocata in creierul individului, automat intensitatea impulsului sexual creste.

Pe baza acestui proces individul isi altereaza “sinele” si devine “sclavul” instinctelor. Devine sclav pentru ca nu se poate impotrivii instinctului, daca n-ar avea in minte stocate imaginile perceptive de natura pornografica atunci s-ar putea opune instinctului, dar cand mintea [imaginea pornografica] conlucreaza cu instinctul sexual rezultatul este unul foarte clar, instinctul sexual invinge. Imaginea perceptiva trasforma individul si-l poate face sclavul ei. Evident acest proces declanseaza in interiorul individului diverse reactii organice, reactii care se traduc prin acceptarea pornografiei si mentinerea “sinelui” sub povara pornografiei.

By: unu...

unu... — Wed, 06 Sep 2006 13:34:23 +0000

P.S.: fumez, beau si Cola, bag si o gramada de substante chimice in mine… asta nu cred ca e pacat… Chiar daca nu e pacat masturbarea, D-zeu te ajuta sa scapi de ea si sa progresezi, sa nu ramai sclav al sexului sa ma exprim asa desi e prea grav spus.

By: unu...

unu... — Wed, 06 Sep 2006 13:08:18 +0000

Da, e foarte greu de scapat de masturbare. Nu stiu ce pregatire scolara aveti voi, la unii am impresia ca nu au implinit majoratul, altii par ca au terminat teologia, altii dau copy/paste la niste citate din Biblie de pe cine stie ce site-uri. In Biblie nu scrie nimic de masturbare, ca ar fi pacat sau nu. Onan… e cu totul altceva, daca ar fi fost masturbare nu era vorba de insamantare… Daca ar fi adus vorba in Biblie de masturbare ar fi fost un exemplu mai explicit in sensul ca ar fi fost o descriere al unui om care o face singur cu gandul la cineva. Mai multi care au postat aici au scris ca “am vorbit cu D-zeu”... Nu stiam cum sa vb cu D-zeu… nu aveam nici mail-ul lui, nici numarul de telefon. Am mai citit ca fumatul e tot un pacat. Am mers catre biserica. Nu sunt un credincios inrait. Pe drum catre biserica mi-am adus aminte cum parinti mei si cu preotul din orasul de unde am copilarit jucau carti impreuna si acel preot fuma… Mi-am zis ca nu o fi asa un pacat fumatul. Am ajuns la biserica si mi-am adus aminte de atmosfera din biserica de unde am copilarit, unde mergeam cu prietenii cand eram mic. Sunt catolic. Cantorul a inceput langa mine (eram la o biserica de la Universitate spre Unirii… catolica) sa cante la orga niste melodii pe care mi le aduceam aminte foarte vag. Atunci mi-am adus aminte ca un preot a zis odata ca ar trebui sa Ii multumim mai mult Lui D-zeu decat sa-i cerem, si am inceput sa-I multumesc pt tot ceea ce are familia mea si ceea ce am si eu si prietenii mei. Preotul si-a inceput slujba, dar eu nemergand la biserica de multi ani nu ma puteam concentra asupra predicii, nu stiam rugaciunile lui… De mic am considerat ca rugaciunile gen poezie nu au sens. Dupa ce am multumit pt toate, L-am intrebat in gand “E pacat sau nu e pacat masturbarea ??” Nu stiu sincer ce s-a intamplat, nu pot sa-mi explic, dar pur si simplu nu am mai avut chef de masturbare. L-am mai intrebat acasa odata… Nu am primit un raspuns concret, macar sa fi dat peste cineva care din intamplare sa-mi spuna ceva de genul asta. Am prieteni care au terminat teologia, nici macare ei din intamplare nu mi-au spus nimica legat de asta. Nici eu nu i-am intrebat din acelasi motiv din care multi dintre voi nu ati fi intrebat.
Oricum ceva s-a intamplat. Sper ca odata sa vi se intample si voua pt ca de atunci mi-au venit o multime de idei constructive, idei cu care m-am dezvoltat eu ca persoana. Nu ma rog la D-zeu zilnic, niciodata nu spun “poezii” de genul “Tatal nostru” pt ca nu m-as putea concentra cu adevarat la ceea ce spun, atunci cand ma rog.
Nu stiu daca este sau nu pacat masturbarea, oricum fara ea e mai bine. Biblia nu spune, dupa umila mea parerea de economist :), ca este pacat. Onan e cu totul si cu totul altceva, nu scrie de autosatisfacere…
Sunt convins ca rolul cel mai important a fost mersul la biserica. Raspunsul nu este unul concret, dar rezultatul este concret.

Bafta