
Viaţa e complexă.
Viaţa e simplă.
Sunt aceste două afirmaţii aflate în antiteză sau reprezintă aceeaşi realitate, privită prin paradigme diferite?
Mă găsesc de multe ori spunând: “aceasta este esenţa vieţii: ...”. De exemplu, “aceasta este esenţa vieţii: keep walking (tagline Johnny Walker)”. Esenţa vieţii: relaţiile noastre cu ceilalţi (n.a. “dragostea pentru aproapele nostru” îmi pare cam generală şi ambiguă, aşa că vorbesc despre o dragoste concretă, pentru oameni reali din jurul nostru).
În funcţie de unde şi cum ne aflăm într-o anumită vreme, spunem că esenţa vieţii este X.
Care este esenţa vieţii pentru tine, acum?



Scopul vietii!
Nu, esenta.
viata e complexa? viata e simpla? viata are si ea aceeasi natura duala, ca si toate lucrurile. e pe cat de simpla pe atat de complicata.
probabil e simpla, si noi o complicam. sau poate…. e atat de complicata incat incercam sa reducem totul la minim, la simplu.
... sau poate, viata e (pur si simplu?) simpla si complicata in acelasi timp. :)
dragostea si pasiunea
sa descopar dragostea
Stiu Filip ca tu la esenta te refereai. Raspunsul meu la ultima ta intrebare a fost SCOPUL.
Esenta unei vieti este pentru mine SCOPUL acelei vietii!
Ma intelegi?!
Okey, am inteles ce ziceai. Care este scopul vietii tale, atunci? :)
Esenta vietii nu este nici Dragostea si nici afectele generate de experimentarea sacrului. Impulsul originar al oricarei vieti (planta, animal, om) este impulsul catre reproducere si moarte. Nu trebuie decat sa observi ca acest impuls catre reproducere si moarte exista in viata plantei, animalului si omului.
Cum zicea Saint-Exupery in Micul Print:
Dar ochii sunt orbi. Trebuie să cauţi cu inima. Nu vezi bine decât cu inima. Ochii nu văd esenţialul.
Eu as mai adauga ca trebuie, alaturi de inima, sa-ti folosesti si mintea ca sa poti vedea clar esentialul.
Esenta vietii mele, acum si aici, e sa invat sa-i accept si sa-i iubesc pe oameni asa cum sunt.
Micul Print era un print care nu prea stia ce este realitatea si care ii esenta vietii in general.
Care sunt “lucrurile” pe care le-ai descoperit cu inima ? Realitatea nu se experimenteaza si se analizeaza prin afecte, inima in cazul de fata nu este decat un substitut pentru un afect. Memoria asociativa si inteligenta practica, doua atribute fundamentale ale omului analizeaza realitatea si esenta vietii. Unde ii “inima” in schema vietii si unde se plaseaza “inima” atunci cand cautam esenta vietii ?
Animalele actioneaza si se organizeaza instinctual. Omul este deasupra lor, datorita ratiunii si a logicii. Totusi, o mare parte din fiinta umana o constituie irationalul. Sau, daca vreti, “un alt fel de rational”.
Spiritul omului nu este dat de ratiune, pentru ca ratiunea are limite impuse de fizica, pe cand spiritul este infinit. Asa ca pun intrebarea urmatoare: ce se afla dincolo de ratiune, in noi, oamenii? Sa fie “inima”? Este “inima” un amalgam?
Daca nici mintea (a carei functionare se bazeaza pe matematica, in final) nu am reusit s-o cartografiem (decat in mica masura), ce ne facem cu inima?
Inima nu este doar partea noastra afectiva, ci este si interfata prin care acceptam existenta unui Dumnezeu.
Ce este omul? :)
Filip, animalele superior dezvoltate poseda memorie asociativa si chiar inteligenta practica, acest fapt ii dovedit stiintific, exista un numar extrem de mare de experimente cu animale superior dezvoltate in care s-a demostrat faptul ca animalul superior dezvoltat poseda inteligenta practica. In experientele lui Wolfgang Kohler, intre scopul instinctual (de exemplu fruct) si animal au fost introduse cai ocolitoare si piedici de un caracter tot mai complicat, sau obiecte ce ar fi putut servi ca posibile instrumente (lazi, franghii, bate, mai multe bate care se puteau lega una de alta, bate care trebuiau mai intai procurate sau pregatite ca atare); atunci s-a observat cum si cu ce presupuse functii psihice animalul stie sa-si atinga scopul sau instinctual si unde se afla limitele precis determinate ale capacitatii sale de infaptuire. Incercarile au dovedit cu claritate, dupa parerea mea, ca infaptuirile animalelor “NU pot sa fie deduse toate din instinct” si procesele asociative care tin de acestea (componente de memorie ale legaturilor dintre reprezentarile date), ci ca in unele cazuri este vorba de adevarate actiuni inteligente.
“Irationalul” nu poate sa fie un substitut pentru ratiune. Doar o fiinta umana “bolnava” accepta “irationalul” in locul rationalului. Irationalitatea este “un alt fel de rationament” doar atunci cand cel in cauza nu este capabil sa separe ratiunea de fictiune.
Spiritul este in stransa legatura cu ratiunea. Diferenta ultima si fundamentala dintre om si animal se datoreaza faptului ca omul poseda spirit… si spiritul poseda o cunoastere pe care numai el o poate da. Si animalul poseda inteligenta dar inteligenta sa este una care ramane limitele structurii lumii sale inconjuratoare. Spirit are numai o fiinta vie care este in stare de obiectualitate deplina. Obiectualitatea nu exista in lumea animala, in schimb omul datorita spiritului sau poate sa fie “deschis catre Lume” si sa inteleaga relatia sa cu fundamentul tuturor lucrurilor (Dumnezeu). Datorita spiritului si ratiunii putem genera acte de ideatie. Tot s-a discutat despre esenta vietii…..eu afirm ca esenta omului sta cu mult deasupra a ceea ce, de obicei, se considera drept inteligenta si capacitate de alegere. Esenta omului este generata de memoria asociativa si inteligenta practica….dar locul sau special in lume si in raportul cu lumea este dat de spiritul pe care omul il poseda.
Inima este doar un organ intern fundamental care nu are nicio insusire afectiva. Perceptia rezonabila a realitatii, fara exces de fantezie, respectiv fara prelucrarea mitica a realitatii a fost posibila doar incepand cu secolul XX. E limpede ca “inima” in vechime si in perioada precrestina reprezenta locul unde isi desfasoara activitatea constiinta/centrul starilor afective. Aceasta intelegere eronata a ceea ce reprezinta inima s-a raspandit si in crestinism si tine de fantezie si prelucrarea mitica a realitatii specifica secolelor V. iHr-XVIII d.Hr.
anonim, sa zicem atunci ca animalele poseda un alt fel de inteligenta. Sunt de-acord ca unele au, totusi, mai mult decat instincte.
Nu am afirmat si nici nu cred ca irationalul inlocuieste rationalul, ci am spus ca ele coabiteaza in om. In plus, sunt de-acord cu Freud care spune ca omul face cele mai multe decizii pe fundament irational, nu neaparat pe unul logic, rational. Aceasta ipoteza a fost verificata de nenumarate ori in secolul 20, cand lumea business-ului a inceput sa apeleze la psihologi (& co.) pentru a-si intelege mai bine clientela…
Inima este un organ, dar “inima” este tocmai aceasta parte irationala. De fapt, acest irational nu este o lipsa a ratiunii, ci, mai de graba, un alt fel de ratiune. Una mai adanca si mai complexa. Intr-un fel, ea determina rationalul.
Sunt de-acord cu ce ai scris despre spirit. In plus, as afirma ca el inglobeaza tot omul.
Viata trece repede :) Macar sa o facem sa treaca cu folos.
Carpe diem. Ce trece azi, maine nu mai pupi.
A trai inseamna a te bucura si a plange, o succesiune de sentimente care fac viata fumoasa, dezagreabila, dureroasa, plina, grea…
Viata trece pe langa noi, ati observat asta?! Cu ce te ajuta sa stii ce e omul? As zice ca e mai de prisos sa te bucuri ca respiri, ca esti sanatos, ca nu esti pe un pat de spital, sau paralizat… ca poti vedea, vorbi, auzi, simti, dansa, juca fotbal, rade, plange, gandi, medita, ruga, critica, admira and so on…
Esenta vietii este a simti.
Imi plac ideile lui Filip , modul in care intelege lucrurile , sensul lor, importanta lor.
Viata este …........ o continua alergare spre…..moarte.
Bravo Filip.
Imi place ceea ce am gasit aici la voi ! Cred ca e benefica dezbaterea. Cu cat mai multe puncte de vedere expuse, cu atat mai multe sanse de a completa adevarul ! Referitor la esenta vietii . . cred ca este important sa specificam despre care viata vorbim. Despre viata asta, traita pe pamant ? O.K. ! Am vazut mai sus c-ar fi o continua alergare spre moarte . O.k. , hai sa stabilim intai ce ar fi acea moarte si ce o urmeaza . A nu tine cont de asta cand stabilesc ce inseamna esenta vietii, mi se pare o eroare. Asadar, cred
c-ar fi bine sa punem totul in context !
Viata vesnica nu incepe dupa moartea fizica, ci dupa nasterea fizica. Ce putem noi controla (sau macar sa credem ca putem controla) este perioada asta, pe pamant. Acesta este contextul.
Filip, S. Freud cand a spus ca “omul face cele mai multe decizii pe fundament irational” avea in vedere omul nevrotic, teoria sa era una care transforma fiecare fiinta intr-o persoana nevrotica, ori lucrurile nu stau chiar asa. Cred ca omul atunci cand afirma ca a ales intre diferite obiecte el nu intelege ca in spatele alegerii sale exista diferite tendinte care au format alegerea respectiva. Avem impresia ca in orice moment putem alege orice, dar aici intervine practic contradictia a alege orice nu mai inseamna a lua aleatoriu, “a alege” implica criterii, criterii care din start determina alegerea… deci nu exista [sa contrazic putin pe cei care cred in libertatea umana] un liber arbitru.
Tot ce tine de imaginatie si irational locuieste nu in “inima” ci in creierul omului. Este extrem de fals sa crezi ca “irationalul” defineste rationalul. Lucrurile stau exact invers, noi prin ratiune putem separa adevarul de fantezie. Tot prin ratiune definim “irationalitatea” si nu “irationalitatea” defineste ratiunea. Din cate cunosc eu, I. Kant a dat o definitie exacta a ratiunii ” Orice cunoastere a noastra incepe cu simturile, inainteaza de aici spre intelect si sfarseste cu ratiunea”. Cunoasterea realitatii se face in primul rand prin intelect si prin ratiune, daca exista o realitate care se afla dincolo de realitate…...si daca aceasta realitate trebuie studiata nu cu ratiunea ci cu “inima” e o chestiune care ramane intodeauna periferica in comparatie cu esenta vietii. Sunt de acord cu tine ca “irationalitatea” este extrem de adanca, dar adancimea ei este generata de faptul ca irationalitatea implica in angrenajul ei toate afectele….din acest motiv “fantezia” si “nebunia” sint mult mai profunde decat orice rationament.
Marco si xxxxx, Viata nu este o alergare spre moarte, dovada faptul ca oamenii doresc sa incetineasca alergarea, esenta vietii umane si a tuturor fiintelor vii este reproducerea si moartea.
Marco, moartea are o mare insemnatate in viziunea sacra, religioasa asupra vietii, dar nimeni nu poate certifica ca exista ceva dincolo de Moarte. De ce crezi tu ca este nevoie de ceva anume care sa urmeze dupa incetarea vietii fizice ? Nu crezi ca acest “ceva” nu este altceva decat o incercare a omului de a se “eterniza” ? Moartea este sfarsitul si asa a fost si in prima parte a Biblie. Din punctul meu de vedere nu exista o Viata dincolo de Moarte. De aceea spun ca esenta vietii este impulsul catre reproducere si moarte, cu alte cuvinte ” Traim etern”.
Filip,( este un nume biblic nu?) oare ce inseamna?
Filip ne-ai raspuns , ne-ai bagat in seama, asta nu o poate face decat un om caruia ii pasa de ceilalti semeni, de ce gandesc ei. multumesc .
Eu am spus la modul cel mai simplist : alergare spre moarte. Viata daca citim cartea cartilor este un dar de la Dumnezeu.
Apoi dezbaterile despre esenta , scop, sunt probleme serioase si fiecare individ se raporteaza la aceasta in functie de gradul sau de cultura …..........si religioasa.
Cand nu-ti gaseati locul in viata spui simplu ca este o alergare spre moarte, deci nu vezi un alt rol al vietii.God
bless yoo!
ce inseamna ‘filip’?.. pe google am gasit: ‘uneori filip este arta insasi, iar atunci nu ai cum sa nu-l iubesti; iar daca are cineva vreo problema cu asta, poate sa se duca de rapa.’
filip – de la “philippos”.. nume grec ce inseamna “iubitor de cai”.
Evrika :).
xxxxx, tu nu ti-ai gasit locul in viata si spui ca esenta vietii este “alergare spre moarte”. Care ii scopul vietii pentru tine ? Exista si un alt scop inafara de “scopul sacru” cuprins in relatia Om-Dumnezeu ?
Pt. anononim si . . nu numai !
Nu am afirmat ca exista o alta viata dupa moarte (desi, personal sunt convins de asta) ci, am propus doar sa punem totul in context, ceea ce implica cred eu, a ne defini termenii intai. Am sa enunt in acest sens , doua definitii ale mortii, definitii care-mi pot influenta alegerea cand stabilesc esenta vietii. Prima ar fi cam asa : “moartea = stop cardiorespirator acut, avand . . .n+ 1 posibile cauze!” Alta ar suna cam asa:”moartea e ultima statie inaintea fericirii !” Am enuntat doar doua. E clar ca, decizia mea de a o accepta ca adevarata pe una dintre ele, ( sau pe oricare alta ) ma va influenta in mod direct cand voi stabili care este , pt. mine esenta vietii. Pt. ca nu sunt un filozof, as incerca sa ma exprim mai plastic. Ma trezesc esuat pe o insula. Care este primul lucru pe care-l fac ? Cred ca as incerca sa stabilesc unde ma aflu, nu ? Ce posibilitati de supravietuire exista acolo ? Apoi, ce sanse sa scap de colo, sa ma intorc la . .viata pe care o aveam inainte. In functie de aceste raspunsuri voi decide daca imi voi face doar o coliba, sa-mi slujeasca drept adapost pana cand voi fi salvat, sau . . voi construi o casa solida, voi incepe sa cultiv pamantul, sa-mi fac niste provizii . .etc. Acum, poate ma veti intreba de ce spun ca am esuat acolo ? Chiar asa ! Am esuat sau . . poate m-am nascut acolo . . Cred ca de aici ar trebui sa incepem cu definirea termenilor. Care este identitatea mea ? Cum am ajuns aici ? Pentru cata vreme ? Ce urmeaza ? (daca mai urmeaza ceva ) Propun s-o luam step by step ! Va multumesc !
Filip,” scopul vietii pentru mine ” este …. ha,ha ??
nu cred ca stiu raspunsul acum la intrebarea aceasta pertinenta de altfel .Acum nu ma pot gandi ;ma mai gandesc si apoi raspund.
Daca ar fi sa dau un raspuns urgent ca la cine stie castiga as spune ca scopul vietii pentru mine este …. iar nu stiu, am picat , deci nu castig . este cruda sentinta .pentru cei ce nu stiu. Trebuie sa iau lucrurile in serios.
esenta vietii mele este sa am siguranta ca dupa moartea fizica spiritul meu va trai vesnic impreuna cu Dumnezeu, asa cum a promis`o El. Deci siguranta pt. acest lucrul este esenta in viata mea, ;)
Oricum eu cred ca este viata dupa moarte, adica vesnicie…noi pe pamantul acesta suntem limitati, si nu ne putem imagina prea bine acest lucru..totush eu am incredere ca ceea ce Dumnezeu ne-a transmis prin Cuvantul Sau este adevarat, si vrednic de crezut :)
am mai scris cate ceva despe scop/esenta dar nu s-a publicat.
Becky,
te intreb . inainte de a constientiza ca esenta vietii este asa cum ai definit-o ., care era esenta
vietii tale.sau scopul.
Sa nu-mi spui ca nu aveai nici unul .
Scopul meu este DATORIA DE A TRAI .
De multe ori a trai este o datorie.
eu cred ca mai degraba este un dar facut din DRAGOSTE de catre DUMNEZEU:) sau putem vedea viata ca pe un pas..ori spre moarte ori spre viata (vesnica)
si ms de intrebare persoana cu multe x-uri :P
poi inainte de a constientiza esenta vietii era speranta de a avea o astfel de sigurantza… :) Slava Domnului ca n’am ramas doar cu speranta ci si cu credinta :D
Sa stiti ca am incercat sa-mi schimb” numele” ,dar nu pot, mai bine zis nu stiu.
Daca vrei Becky, intra si spune-mi ‘ON LINE”.aici, iti dai seama ca nu pot altfel.
Oricum sunteti civilizati aici, se vede ca -L cunoasteti pe EL.
Si daca viata este un dar, si asa este, atunci de ce mai divagam cu intebari :care-i esenta ,care-i scopul,
Desi cred ca esti foarte tanar, ce crezi ca am vrut sa spun cu Datoria de a trai?
Rectific ; tanara.
lol:)) cred ca ai inteles gresit chestia cu numele:))) egal..o sa-ti spun ‘x’ :)
hmmm..datoria de a trai…deci nush eu ce vrei tu sa spui exact prin asta…dar de exemplu ar putea fi..sau nu..presupunem ca esti mantuit…si ti’ar veni gandul de a te sinucide, nu din depresie sau asa, ci suicid “biblic”... Totush stii k ai o “datorie” (?) de a trai, de ex. de a indrepta pe altii catre Isus, de a propavadui Evanghelia…
Daca ti’ai lua viata (chiar si dak nu din “intentie rea”), ar fii ca si cum ai sfarsi ‘lupta cea buna’, fara a avea incredere in Domnul, ca el tine in mana Lui viitorul tau…
ceva de genu? :P
PS.:is f tanarA :)))
Cred ca datoria de a trai…adik nush sigur, dar noah cum interpretez eu…de ex. dak ti’ar sta gandul sa-ti iei viata..nu din cauza depresiilor, ci asa ca suicid “biblic”....totush’ nu o faci, pt k stii ca ai acea datorie (?), for instance…sa propavaduiesti Evanghelia…sa duci la indeplinire planul care-l are Domnul cu tine…sau mai degraba..sa-L lesi pe El sa-Si duce la indeplinire planul…ar fi ca si cum te’ai opri din ‘lupta cea buna’...
...however…sper sa nu fi zis prostii prea mari :P sa fie macar ceva de genu cat de cat :)))
PS.: is f tanarA :))
Si foarte desteapta. Ai prins ideea, adica ai raspuns la intrebare. Am pus intrebari si altora si nu au raspus la subiect. Cand am insista a spus ca sunt uni prosti care au crescut prin biserici neoprot. si nu pot fi schimbati. Mi-a facut placere. sa-ti citesc raspunsul
Pa!
Vezi la inchinare raspunsul lui Filip.
si mie mi’a facut placere in primu rand sa vad k sunt oameni, cari stiu cum sa puna intrebari, asa incat sa’i puna pe ganduri pe cei intrebati:)
La”omul si autoritatea” raspunsul lui Filip din 28.01.07
Stie el ce spune ,si n-are chef sa explice lucuri pe care altii nu le pricep , .
ahaaa k m`am uitat la inchinare si nu era niciun Filip :P
Este acum :p
P= ?
Oricum vroiam sa plec de aici.
-
:p reprezinta acea fetisoara cu limba scoasa simpatic.. ca si pe messenger, stii..?
-
nu , si vreau sa invat de la voi,
Cand este prostul prost, prima data cand intreaba , dupa care stie.
-
xxxx, nu ti’am inteles ultima idee si observ ca ai mentionat ceva asemanator mai sus. te’ai simtit jignita de catre cineva pe reper?
-
cearta asta poate dura la infinit
“Scopul meu este DATORIA DE A TRAI .” frumos spus.
care cearta? there is no ‘cearta’ :)
am citit in mare comm voastre, am pornit in cautarea a ceea ce insemna “carpe diem” si am dat de blogu asta.. place cum scrieti, si , chiar daca acum e ianuarie 2008 si posturile sunt din mai, ma bag si eu in seama.. viata e datorie? hm..asta imi aduce a ‘fericirea e o datorie’ (“a-ti asigura propria fericire e o datorie”), a lui Kant.. cat despre care mi-e scopul, in mare am dat de oameni in jurul meu care spun ca vor o viata vesnica(si cred in ea) dar nu isi stiu scopul cu adevarat.. asta m-a daramat si nu imi venea sa cred.. Cat despre mine, inca sunt in cautarea unui scop al vietii de care sa fiu cu adevarat convinsa ca ala-i .. :)
ps: nu am inteles faza cu “pe filip il vedeti la inchinare” or smth.. :-?
ANONIM, ai dreptate si nu. La animale e clar ca scopul lor e doar reproducerea si moartea. La om e cu totul altceva. Omul vrea sa traiasca vesnic, si a fost creat asa, spre deosebire de animale. Nu cred ca este vreun om care sa isi doreasca sa “moara” dupa ce s-a “reprodus”.
Omul a fost creat de “fericitul Dumnezeu” sa iubeasca viata si existenta ca atare.
Scopul existentei este ca noi sa fim vesnic fericiti slujindu-L pe Dumnezeu, iubindu-ne intre noi, stapanind Pamantul.
Nu va lasati pacaliti de diavol care vrea ca voi sa fiti nefericiti, neroditori, fara speranta, pentru ca diavolul “a fost un ucigas de la inceput”.
Isus a spus: “Indrazniti, eu am biruit lumea”.
Bucurati-va in nadejde, fratilor! Nu traiti clipa, mai bine TRAITI VESNICIA
“stapanind pamantul” ?? pt vesnicie? /:) /:)
Daca citim cartea Geneza intelegem ca Dumnezeu l-a facut pe om sa traiasca vesnic si i-a dat in stapanire pamantul cu tot ce exista pe el. Odata cu caderea in pacat, omul a pierdut perspectiva vietii vesnice si autoritatea asupra pamantului a fost data lui Satan.
Isus Hristos s-a sacrificat pentru a ne readuce speranta vietii vesnice la inviere in ziua de apoi( a judecatii), si ne-a promis “un cer nou si un pamant nou” tuturor celor care respectam normele lui Dumnezeu.
Cand va fii ziua aceea nimeni nu stie, nici Isus, nici ingerii, nici apostolii, nici biserica, numai Dumnezeu stie.
Pana atunci ca sa fim fericiti trebuie sa cautam dragostea in tot ceea ce facem, sa il slujim pe dumnezeu asa cum putem noi mai bine, sa facem lucruri care sa ii ajute pe cei din jur, in concluzie sa facem lumea mai buna pentru cei de langa noi.
mda.. ‘pamant nou si cer nou’ e cu totul altceva decat pamantul de acum, cel putin in opinia mea. dar asa deviem si devenim out of topic.
however.
Ai dreptate, pentru ca noi vom fii schimbati si “relitatea” din jurul nostru se va schimba. Cam cum era in Matrix…. nu stiu daca e un exemplu prea bun
Esenta vietii: cunoasterea Domnului nostru. In aceslasi timp vom primi totul, pt ca El ne ofera totul.