(9 votes, average: 4.44 out of 5) 
Loading ...
Ipoteza:
Dumnezeu ne vorbește, noi Îl ascultăm, iar pentru asta avem nevoie de liniște.
Șase zile pe săptămână sunt activ, mereu concentrat și foarte pasionat de ceea ce fac. În ziua a șaptea, însă, îmi doresc pace și liniște. Îmi face bine deconectarea!
Mi-a plăcut un post al lui Marius Cruceru în care spune ceva asemănător: Ziua a șaptea este mai degrabă un proces de “re-creere, re-facere, tihnire, îm-păciure, răgaz, zăbavă dulce, astîmpărare, întrerupere, liniştire”.
Zgomotul împiedică semnalul.
Ce este acest semnal? Hai să spunem că e vocea Lui. Și de unde vine semnalul? Din interior… pentru că ne place să credem că El trăiește în noi. Zgomotul, gălăgia, nu fac altceva decât să ne surzească față de semnal! Ce este zgomotul? Absolut tot ce ne distrage atenția. Mișcarea altora, sunetul asurzitor al muzicii gălăgioase…
Realitatea
Vin acasă împăcat și liniștit după o oră de liturghie într-o biserică tradițională catolică, în care se predică în limba maghiară (din care înțeleg foarte puțin), dar unde reverența este la ea acasă și unde muzica de orgă îți provoacă “piele de găină”.
În schimb, vin agitat, nervos și frustrat după două ore de asistat la show într-o biserică baptistă. Aproape fără excepție!
Și știți ce mă mai impresionează în bisericile catolice? Felul cum se comportă oamenii. Cu respect! Și e ceva atunci când, la cuvântul preotului, toată adunarea se pune în genunchi. Bătrâni, doamne elegante, copii, toți! Și nici nu șușotesc între ei, în timpul programului. S-ar auzi, oricum, din cauza ecoului.
Deci…
Poate ești la vârsta la care conceptul de liniște nu-ți spune mare lucru. Știu cum e :). Dar să știi că vei descoperi frumusețea ascultării semnalului și vei învăța să îl apreciezi.
Caută să descoperi semnalul!
Loading ...
pentru mine,linistea e un drog din care imi permit doze destul de dese si generoase.
adevarul este ca da,asa cum a observat si experimentat filip,’realitatea’ multor biserici protestante este una zgomotoasa.si eu am gustat aceasta realitate care m-a impiedicat,de multe ori,sa aud Vocea.problema este ca ne-am pierdut sensibilitatea sufletului de a auzi in tacere…si astfel apelam la stimuli mult mai puternici,care,credem noi,ne ajuta sa auzim ceea ce trebuie.astfel ajungem nu sa ne inaltam spiritul,ci sa il subjugam umanului, imediatului,firescului…si de aici,si uitarea solemnitatii in care ar trebui sa stam,in primul rand,cu inima si apoi si cu trupul.
asa ca,da,tindem sa fim atinsi de nemiscarea solemna din bisericile catlice,spre exemplu,si mi s-a intamplat de multe ori…pacat insa ca multi dintre oamenii care stau acolo in reverenta totala a trupului,daca pot sa spun asa,cand parasesc sanctuarul,se simt liberi sa traiasca intr-o continua rebeliune fata de Vocea pe care se presupune ca tocmai au auzit-o.nu neg,exista si exceptii,dar nefiind acesta topicul discutiei,nu am de gand sa ma opresc aici.
ce vroiam sa spun este ca,desi se simte o oarecare generala lipsa de respect in biericile protestante,nici aici nu putem generaliza.mie mi-a fost greu,dar am gasit cativa(intr-adevar,foarte putini)oameni cu care sa simt la fel,si care sa aiba teama de Dumnezeu si respect fata de Casa Lui.si,gandindu-ma la acesti oameni,nu cred ca as putea plati pretul de a avea o liniste netulburata in vreun alt loc.
e tot mai greu,in ultima vreme,sa gasim o liniste care sa ne picure pacea in suflet,insa nu este imposibil,cand o cautam singuri,mai ales…ceea ce e,din nou,trist,pentru ca linistea ar putea fi asa de frumoasa atunci cand o traim in Trup!
Cred asa demult ne-am obisnuit cu libertatea de a ne intalnii in pace la casa Domnului si ne-an departat de esenta crestinismului.Oare unde e dorinta de a lasa totul deoparte si a ne face liniste in adanc pentru a primi puterea de are avem asa mare nevoie in aceste zile din urma.Parca asa de ocupati suntem si uitam sa ne faem liniste in adan pnentru a auzii saopta dule a Duhului Sfant si sane lasam preluarti de Cuvantului Domnului parca suntem niste ascultatori uituci de aceea zic a de multe ori nu ne deosebim de catolici.
pacea si linistea lui.. cred ca le poti gasi si in bisericile protestante. Evident, cred ca depinde de biserica. dAr si de atitudinea cu care venim la timpul de ..intalnire cu Domnul! cred ca de multe ori nu sunt constienta (de cele mai multe ori, cred) ca El e acolo, ca acolo e casa Lui si ca.. nush, de multe ori ma uit la amvon si ma gandesc cum ar fi daca l-as vedea pe Isus acolo, langa? as mai avea aceeasi pozitie, as mai sta la fel? m-as mai gandi la toate tampeniile? neah ..:) !
e asa fain cand te deconectezi de tot si toate.. si te gandesti numai la El. El e prezent si in bisericile protestante, daca este chemat!! . chiar cred asta:)
hai pe cat ca si daca Isus ar fi acolo tot te-ai mai gandi la prostii etc. odata ce nu te-ai educat suficient CAND nu e Isus acolo, si cand va fi, tot ispitita vei fi, si tot iti vei lasa mintea sa alunece. nu fi naiva.
PS: poporul evreu a avut sansa sa-L primeasca cu adevarat cat timp Isus a stat printre ei, si uite la ei cum se comportau.
Daca doresti sa stii care sunt planurile lui Dumnezeu in privinta noastra avem nevoie de o Lineste totala.Oamenii sunt atit de precupati in ziua de azi sunt in continua miscare doresc sa descopere ceva nou ,ceva mai bun ,ceva ce o sa le faca sa fie Fericiti. Sunt in cautare a unei minuni depunind toate eforturile pentru a destinge scopul dat.Fiind un scop firesc care mai degraba sau mai tirziu ii va duce la dezamagire.Uita adeseori sa aiba un timp de lineste in prezenta Lui Dumnezeu,Poti sa il simti pe Dumnezeu in mod deosebit anume in Lineste.Linestea te face sa te meditezi mult mai adinc la Cuvintul Domnului.
Eu consider zgomot toate cantarile care nu sunt cantate spre slava lui Isus. Spunem ca “tot ce facem e spre slava lui Isus” dar sa nu ne mintim singuri. Asa ar trebui sa fie bisericile noastre dar nu este. De ce se produce zgomot in biserica care il are ca si cap pe cel mai bland om care a existat vreodata?...”multi sunt plecati dar putini sunt alesi” vreau sa ne rugam pentru toti acei care canta pentru ca au voce, talent sau alte binecuvantari de D-zeu si nu pentru dragoste de EL. Nu judecati pe cei care canta altfel decat cosiderati ca ar trebui. Eu spun ca mai mult daca ii spui acelei persoane ca nu e bine si daca este cercetat de Duhul Sfant se va schimba doar ca sa nu fie o pricina de poticnire pentru tine, dar daca nu primeste acest indemn vreau sa te schimbi tu,nu spun sa faci ca el, pastreaza-te cum erai inainte si ingaduie mai mult. E greu sa stii ca ce face fratele tau nu e bine dar daca esti la randul tau sub calauzirea Duhului Sfant vei face ce iti sopteste Duhul ca e bine. Fiti binecuvantati
Filip, ai dreptate si nu ai dreptate in ceea ce spui. Cred ca este nevoie de acea zi de re-creere, destindere, refacere. Din practica insa cunosti si tu ca acea zi poate fi mai incarcata decat celelalte: dimineata biserica, dupa amiaza o mancare buna si poate prea bogata, apoi un pui de somn, seara biserica. Spune tu, cand mai ai timp sa si asculti vocea Domnului in liniste? Cred ca sunt obositoare duminicile ptr crestinii practicanti.
Dar vocea Domnului poate fi ascultata in fiecare zi. Un timp de retragere undeva doar singur, fara partener sau prieteni, un timp in care sa stai cu Scripturile in fata si apoi sa te rogi ca Duhul Sfant sa iti vorbeasca inimii. Si asta…in fiecare zi.
Apoi, ar mai fi ceva! Nu ar trebui sa desconsideri bisericile baptiste. Dumnezeu se foloseste si de ele pentru chemarea la pocainta. Poate ti se pare tie ca este un show, dar altii au nevoie de el pentru a intelege Evanghelia si pocainta pe limba lor.
Singuratatea o poti gasi in mijlocul multimii. Poti sa fii intre mii de oameni si sa te simti singur. Tot asa, tacerea o poti gasi in mijlocul zgomotului. Doar trebuie sa iti linistesti inima in prezenta lui Dumnezeu si sa ii ceri manifestarea Lui tainica, dar vizibila ,,ca vantul – Ioan3” in inima. Si El e acolo, aproape de inima ta.
Pai, daca suntem noi lipsiti de esenta in bisericile noastre, sa schimbam asta incepand de la noi nu fugind si stand singuri. Fuga se numeste egoism, lucru care este impotriva dragostei.
@Marcel: Nu manca asa de mult, mananca mai putin ;) Daca ti se pare ostenitor 5h in fata Domnului duminica, si 2h in timpul saptamanii si poate 2h la tineret/1h rugaciune, cum va fi cand vei sta in vesnicii mereu in prezenta Lui? Sa ma explic. Romanii au un dar de a complica lucrurile. Duminica, daca o simti ca o povara nu te du la biserica ca e pierdere de vreme. Mai bine stai si-ti destainuie of-ul in fata Lui si cere-I sa te ajute. Ca am facut noi show in biserica si asta devine o povara, e altceva. Schimba. Implica-te. Fa ceva si nu doar vorbi. Daca ai inteles ca si pe o jignire vorbele mele, nu-mi pare rau daca le vei intelege si le vei pune in practica, dar imi va parea rau daca am vorbit degeaba. Eu iti promit ca ma voi implica in biserica mea la cresterea ei spirituale.
Lipsiti de esenta(zero) mai inseamna ca: 0 + 0 = 0 … pricepi? dar 1 + 0 = 1 si 1 + 1 egal 2 … si tot asa.
Cand Cristos era biciuit, batjocorit si rastignit, era liniste in jurul Lui? Daca nu, era in partasie cu Tatal? Il auzea? Se putea concentra la El?
Partasia trece dincolo de zgomot si liniste. Esenta trairii crestine se manifesta constant prin convingeri…adica print esenta trairii.
...
Apropo, eu unul nu cred in conceptul de “timp de partasie” (in engleza e quiet time), ca unica sursa a “puterii” si “auzirii” glasului lui Dumnezeu. E drept, isi are rostul, dar e doar o unealta.
Dumnezeu vorbeste atat prin Scriptura, cat si in Scriptura, in liniste, in zgomot, in furtuna, in zi cu soare, adica, oricand, oriunde, oricum. El alege sa vorbeasca cum vrea, indiferent daca pacatuim sau nu. Daca e sa o luam doctrinar, suntem intr/o continua STARE de pacat prin pacatele firii, sau ale naturii pacatoase, care produce pacate de care putem sa nu fim constienti.
Cristos Se retragea ca sa Se roage. Mare putere are rugaciunea celui neprihanit. Ma intreb daca are putere in centrul civic al unui oras supra/aglomerat? Ma intreb daca rugaciunea de pe cruce: Doamne iarta/i ca nu stiu ce fac! a avut putere in mijlocul zarvei?
Linistea isi are rostul, galagia isi are rostul…e la fel cu incercarea si lipsa ei…
la asta nu m-am gandit, mai bine zis nu am constientizat ca este asa. Da Cipri, Dumnezeu are putere intotdeauna neconditionat, iar noi putem relationa cu El depinzand de noi, nu de loc, timp si spatiu. merci de idee.
Pace.
Iubesc linistea, dar iubesc totodata si “show-ul” (cum ironic a fost sugeratmai sus)care se revarsa intr-o Biserica, plina de bucurie, care il lauda pe Dumnezeu cu tot ceea ce este(canta, aplauza spre Slava Domnului, ii inalta cuvinte de lauda, si striga de bucurie ).
Cine poate oprii bucuria in manifestarea crestinilor Adevarati?? “Domnul este Duhul si unde este Duhul Domnului acolo este slobozenia”
Este o mare bucurie sa te poti manifesta liber in Duh, de Dragul Domnului.
Buna tuturor… De ceva timp merg la o biserica dar ma simt oarecum stingherit si nu am inima sa merg acolo desi nici sa stau acasa nu pot in timpul slujbei. E ceva o forta care ma impiedica sa ma simt liber in incinta acelui local. Atmosfera slujbei e foarte sugubra, exista un fel de monotonie asupritoare. Intotdeauna am avut un elan de a merge la ea, mai ales de la inceput, dar a intervenit o schimbare pe care no pot percepe si mii oarecum sa destainui acest fapt confratilor. Poate cineva a suferit astfel de sentiment pentru a patrunde ascensiunile si degresiunile pe pantele credintei religioase. Merci
Maat, de cat timp nu te-ai mai spovedit sau impartasit ? A merge la biserica nu este indeajuns pentru a intretine o relatie cu Dumnezeu.
Aici este un articol interesant depre Zgomot si liniste:)
salutari!!...eu locuiesc intre catolici si sunt dezamagita de multe din comportariile lor si de felul in care (nu)respecta Cuv lui IIsus. Mereu mi-am imaginat ca sunt mai “puternici “in Cuv lui D-zeu dar…nu!! Bine,nu vb de toti dar in tara asta unde toti sunt catolici,putini sunt care pot sa zic ca slavesc Legile lui D-zeu.parca au uitat de ele…si ca ei sunt multi altii….ce pacat!! va imbratisez cu drag.
nu religia il indeamna pe om la pocainta, ci Bunatatea lui Dumnezeu. nu conteaza religia, atata timp cat e o pocainta reala.
Articolul ma duce cu gandul la ce a spus Faraon in Geneza, mai precis sa le dea de lucru ca sa nu aiba timp de naluci…Consider ca intr-un fel e aceeasi chestie si cu “zgomotul” (indiferent de natura lui) din jurul nostru – ne distrage atentia…