Loading ...
În dimineaţa asta am fost trezit de o veste teribilă: mama unui prieten apropiat din copilărie a murit în accident de maşină, iar el e în spital. Prietenul meu urma să se căsătorească sâmbătă...
Atunci când lucruri de-acest fel se întâmplă, parcă transcenzi în alt plan. Ţi se modifică instantaneu comportamentul organismului şi reacţiile interne. Mintea îţi e concentrată pe acel lucru şi aproape totul din jur păleşte şi are importanţă minimă.
Foarte ciudate sunt căile Lui şi nu întotdeauna ce se întâmplă pare să aibă sens…
Ai pierdut pe cineva drag? Ai fost aproape să pierzi pe cineva? Ce ai simţit atunci?
Loading ...
disperare…si cum ai zis si tu…..dupa asemenea momente perspectiva asupra vietii se schimba radical….la fel si ierarhia de valori in ceea ce priveste lumea din jur…
ma intreb cat de abisala e durerea pierderii celei care a dat viatza copiilor tai?
...ma intreb dar ma cutremur pentru ca nu ash vrea sa sufar asha ceva niciodata…
...totushi sunt ferm convins ca merita sa iubeshti indeajuns de mult incat sa rishti sa o pierzi!
...apostolul Petru scrie in a doua epistola ca se straduieshte ca shi dupa ce va fi plecat din acest veac rau sa ne aducem aminte de invatzatura pentru care a murit.
...nu conteaza daca recunoashterea vine dupa moarte, aceasta fiind un cadou nemeritat, atata timp cat ridica pe cel ce te citeshte shi mai sus deasupra nebuniei firii carnale…
cuvinte isi pierd valoarea..atunci, chiar si o soapta doare!
cuvintele nu ishi pierd valoarea decat daca noi le golim de sens…atunci orice shoapta doare…
frumos spus…dar in astfel de momente nu mai gasesti sensul si astfel cuvintele isi pierd valoarea. in astfel de momente nu se rostesc cuvinte!
adevarat… dar tot cuvinte va trebui sa folosim, ca sa pecetluim angajamentele, mai ales in astfel de momente…ele ne vor dovedi vinovatzi sau demni de incredere, prin fapte…
Fantastic cum ne facem tot felu’ de planuri si intotdeauna ne pregatim pentru chestii in viitor, uneori ne si ingrijoram cu privire la viitor. Si intr-o fractiune de secunda TOTUL se schimba. Cum accepti asta? Cum iti revii? Se regenereaza oare “celulele sufletului”, la fel ca cele ale organismului?
lost a zis corect: in astfel de momente esti provocat sa-ti revizuiesti ierarhia de valori si viziunea asupra vietii. Si asupra mortii.
Cred ca un om nu poate fi niciodata pregatit pentru moarte. Vrem sa traim, nu ne asteptam sa murim, nu? Pentru ce traiti? Sunt lucruri pe care ati vrea sa le faceti da’ vi-i frica?
in momente ca acelea, teoria nu-si mai are rost si ‘polemicile’ par prostii….cand esti pus fata in fata cu lucrurile despre care ai invatat teoretic…acolo se arata cat esti de ‘tare’...am auzit mult vorbindu-se despre suferinta de exemplu…oameni care nu s-au confruntat niciodata cu asa ceva vorbesc usor… adevaratul test il reprezinta confruntarea…testul de foc….rezisti sau pieri
.. da, Filip, am pierdut persoane dragi si una dintre ele a murit chiar sub ochii mei..
..ce am simtit? ..socul a fost prea puternic si nu vreau sa il descriu aici..
cu tot respectul El are cai care nu trebuiesc cercetate, pentru ce altceva e credinta. Nevoia noastra de dovezi, si argumente pentru tot ceea ce face El este de multe ori nejustifiata in fata Lui. Nu spun ca nu ar trebui sa cercetezi, dar sa iti cunosti lungul nasului, sa stii unde sa te opresti, pentru ca mintea umana nu poate intelege divinitatea..
lost, tre` sa pove` ceva cu tine pe mess`. se poate..un id sau ceva? al meu e alina_racasan
Thx!
apropo de ce ai zis Filip in ultimul mesaj…mi-am adus aminte de o scena din filmul “Fight Club”...in care un vanzator sub amenintarea armei(!) e obligat ca incepand din urmatoarea zi sa-si urmeze pasiunea vietii (sa studieze medicina) ...ziua urmatoare avea sa fie cea mai frumoasa din viata lui…....uneori parca ne trebuie si noua cate un ‘soc’ din asta sa ne motiveze sa ne urmam pasiunile, sa ii apreciem mai mult pe cei din jur…etc…
hm…ni se pare ca in clipa mortii cuiva nu se cuvine sa spunem nimic celui care sufera. de cele mai multe ori singurul mod prin care putem spune cuiva ca ne pasa de el sau de ea este prin cuvinte, inclusiv in astfel de clipe. am murit sub ochii mei doi oameni. uneori, un umar pe care sa potzi plange este cel mai binevenit, alteori pe langa acel umar sunt shi cateva cuvinte bine ashezate. problema e insa la noi cei care le folosim. problema e ca nu shtim sa ne folosim de cuvinte…totushi, nu degeaba avem grai…
e speechless tragedia familiei X… e atat de normal sa te gandesti la ziua de maine, sa te vezi batran(a) cu nepoti in jur… incat uitam ca timpul nostru pe acest pamant e asa de limitat si de sub semnu’ intrebarii. Cati va imaginati ca veti trai pana la adanci batraneti? Eu una am o asa de mare pofta de viata, incat si daca as trai 100 de ani nu mi-ar fi suficient, si totusi cine imi garanteaza mie ca voi prinde ziua de maine?
cand eshti sub tensiune simtzi nevoia sa te descarci. potzi alege sa inabushi in tine toata suferintza sau sa iei pe cineva drag langa tine care sa fie mai mult decat dispus sa te asculte.
...ideea este ca trebuie sa shtim cand sa vorbim shi cand sa tacem. pana cand nu ne aflam in situatzia limita, in criza, “teoretizam”, dar tocmai teoretizarea asta ne asigura trecerea clipelor grele. cand suntem sub presiune, de orice fel, nu ne aducem aminte de vreun sfat primit in clipe de linishte care acum este poate chiar vital?
de aceea avem momente de linishte, ca să putem zidi o minte shi un suflet care sa reziste cand izbeshte viitura. nu ar fi o nebunie sa zideshti casa in timpul viiturii?
da, clipa cruciala este moartea cuiva drag…ajutorul poate veni prin linishtea unora shi prin graiul altora…
se merita sa vrei sa traieshti cand potzi sa ramai complet paralizat maine?
se merita sa traieshti cand rishti sa itzi moara cei dragi in orice clipa?
se merita sa traieshti cand rishti sa itzi moara copiii?
...se merita sa traieshti cand potzi sa mori la noapte?
you’ve got a poin here….tin minte ca atunci cand am trecut printr-o experienta asemanatoare, cuvintele unei prietene foarte bune, spuse din inima, m-au ajutat enoooorn…si cred ca that’s what good friends are for…
stii care-i culmea? ca in momentele alea (cand iti vezi copilu’ paralizat, pe cei dragi bolnavi aproape de moarte, etc…) ...oricat de ciudat ar suna…dar atunci traiesti cu adevarat…iti petreci fiecare clipa pe care o mai ai cu celalat ca si cum ar fi ultima… si dup-aia te intrebi de ce o trebuit sa treci prin asa ceva ca sa-i zici mai des ‘te iubesc’...ca sa pretuiesti mai mult persoanele din jurul tau… :(
viatza presupune shi moarte… noi tindem sa consideram ca moartea este sfarshitul vietzii… dar moartea este doar o etapa sau cum spun unii o “trecere”... in aceste momente vrei sa crezi ca nu e totul pierdut shi ca o sa ne mai revedem cu cel care tocmai a trecum… daca potzi sa-i insufli prietenului tau aceasta credintza este cel mai important lucru pe care-l potzi face acum… este un timp pt plans shi este un timp pt veselie… facetzi fiecare lucru la timpul lui shi nu va lasatzi copleshitzi de regrete…
apropo de subiectu’ ãsta… este o piesa ce mie-mi place tare mult si care e destul de incurajatoare…pentru cei interesati vizitati http://susie1114.com/Godonthemountain.html (preferabil cu boxe)
Oameni buni, totzi ne vom fi incumetatzi sa murim!
v-atzi gandit ca va veni o zi cand vom inchide ochii…
Eu ma rog ca Dumnezeu sa ma ia numai dupa ce imi voi fi pus casa la cale shi sa las totul in buna ordine…sa fie pace intre totzi copiii mei…iar daca Imi va lasa sotzia inca putzina vreme aici, sa-i fie purtata de buna grija…
...shtiindu-i pe totzi ai mei in linishte pot pleca shi eu…in linishte…
De cand ai sotie si copii? :)
Poate nici nu ajungi… nici eu…
Toate experientele sunt normale, pana ajungi sa le traiesti!
Insa moartea e cea mai anormala!
Eu trebuia sa mor de 5 ori din punct de vedere medical, biologic. Stiu ce inseamna sa fii la un nanometru de moarte!
Motto-ul meu:,,este sa traiesc pt EL”
O viata avem ,nu doua ca la calculator!
V-as propune sa cititi o poezia de Radu Gyr,, Mortii mor inco o data…”
este dureros atunci cand pierzi pe cineva … si durerea … te paralizeaza pur si simplu … insa … si astea fac parte din viata … nu stiu daca cuvintele isi mai prind sensu in astfel de momente , insa … uneori cuvinte pline inteleocine si dragoste poate sa ridice si sa incurajeze …
You’re in a better place, I’ve heard a thousand times
And at least a thousand times I’ve rejoiced for you
But the reason why I’m broken, the reason why I cry
Is how long must I wait to be with you
I close my eyes and I see your face
If home’s where my heart is then I’m out of place
Lord, won’t you give me strength to make it through somehow
I’ve never been more homesick than now
Help me Lord cause I don’t understand your ways
The reason why I wonder if I’ll ever know
But, even if you showed me, the hurt would be the same
Cause I’m still here so far away from home
I close my eyes and I see your face
If home’s where my heart is then I’m out of place
Lord, won’t you give me strength to make it through somehow
I’ve never been more homesick than now
In Christ, there are no goodbye
And in Christ, there is no end
So I’ll hold onto Jesus with all that I have
To see you again
To see you again
And I close my eyes and I see your face
If home’s where my heart is then I’m out of place
Lord, won’t you give me strength to make it through somehow
Won’t you give me strength to make it through somehow
Won’t you give me strength to make it through somehow
I’ve never been more homesick than now
http://www.youtube.com/watch?v=zvhrPMJe8LE