(1 votes, average: 4 out of 5) 
Loading ...
Tinerii în biserică... o specie pe cale de dispariţie…
Am oboservat că în ultimul timp, în biserici creşte media vârstei. Sunt foarte puţini tineri care vin la biserică. Nu mă refer la cei crescuţi în biserică, ci la cei din afară.
De ce nu vin tinerii la biserică?
În primul rând, ca sa vină, au nevoie să vadă în noi adevărate exemple de trăire. Atâta timp cât între noi şi ei nu găsesc diferenţe de trăire şi gândire, nu au motiv să vină. Cum să vină dacă şi noi minţim? Cum să vină dacă pe faţa noastră nu se vede bucuria salvării? Cum să vină dacă ne este ruşine de faptul că venim la Biserică? Cum să vină dacă noi nu suntem oglinda lui Cristos? Cum să vină dacă mulţi dintre noi ne îndepărtăm de biserică, în loc să ne apropiem?
Tinerii din ziua de astăzi îşi pun foarte multe întrebări existenţiale, iar predicile şi cântările nu sunt suficiente pentru a găsi răspunsuri. Noi suntem cei care trebuie să-i ajutăm să găsească Răspunsuri la aceste frământări. Dacă n-o facem la momentul protrivit, vor găsi răspunsurile în altă parte. Odată ce au găsit răspunsuri, îţi este mult mai greu să-i îndrumi către Reper.
O altă greşeală pe care o facem şi care-i îndepărtează, este lipsa de iubire. Avem obiceiul de a iubi doar dacă suntem iubiţi. Uităm că şi noi am fost iubiţi încă de pe vremea când nu-L iubeam. De ce să vină tinerii necreştini la biserică? Să se simtă izolaţi şi judecaţi după îmbracăminte sau după lungimea părului? Noi ar trebui să le arătăm şi să-i iubim cu dragostea lui Cristos, nu să-i respingem pentru cantitatea de gel.
Ah… stai… nouă ne este frică să-i iubim pe alţii. Iar dacă totuşi o facem, nu ne exteriorizăm sentimentele. Trebuie să ţinem cont ca doar atunci când vor primi iubire din partea noastră, o vor simţi şi se vor simţi acceptaţi. Atunci vor veni!
Trebuie să conştientizăm că tinerii sunt motorul Bisericii.
Loading ...
E drept ca intr`o lume in care totul e PENTRU noi..sfaturi cum sa ne imbracam, ce sa mancam, cum sa ne comportam,e greu sa ne desprindem si sa fim asa cum vrea Dumnezeu. Sa ne folosim imaginatia, creativitatea! Ne este mult mai usor sa ne asemanam lumii si astfel nu se mai vede diferenta aproape in nimic dintre un crestin si un necrestin. Eu, sincer, vreau sa pot sa fiu un exemplu in aceasta lume. Sa fiu acea “sare” care dupa ce o gusti, ti se face sete. Dar am ajuns la concluzia ca inainte de tot, trebuie sa ma rog special pentru asta. Putem face noi cat de multe, daca nu sensibilizeaza Dumnezeu, nu o va face nimeni si nimic…
no ofence, dar articolul tau in sine este unul din motivele pentru care tinerii fug…....
ii sperie gandirea atat de ingusta care se pare ca nu vrea sa ne paraseasca.e un blestem.
O no
fii mai concret… si sa discutam sa gasim o solutzie pe care ai considera’o tu mai buna..cine shtie…
nu stiu cine eshty o no darrr ai dreptate
aa si domnule Redmin Dobos.. ziceai ca nu e site de indoctrinare.. spune-ne mai exact ce scop are articolu tau… ?
“De ce să vină tinerii necreştini la biserică? Să se simtă izolaţi şi judecaţi după îmbracăminte sau după lungimea părului? Noi ar trebui să le arătăm şi să-i iubim cu dragostea lui Cristos, nu să-i respingem pentru cantitatea de gel.”
Realitatea asta e asa trista!
Prin modul nostru legalist de a fi, am creat in ochii celor din lume o imagine a crestinismului,dureros de falsa! In loc sa le aratam frumusetea si plinatatea vietii cu Dumnezeu, in loc sa aratam implinirea si libertatea in Hristos, le-am aratat ca a deveni crestin inseamna a nu mai avea voie sa faci acel lucru si celalalt, si celalalt…E dureros, si vina este a noastra!
Domnule Paul, lucrurile concrete sunt pentru proşti ceilalti citesc deduc, işi fac o părere, a lor evident,nu+i nevoie sa le dea altii mura in gura.
Cat despre indoctrinare Oh”shit nu cred ca e un site de indoctrinare, e vorba de doua parti: indoctrinatii si ceilalti…:)
pa
daca ii sa urasc .. ceea ce urasc cel mai mult ii prostia umana. si la ce ma refer ii ca noi incercam sa facem ceva, sa creem ceva, lasam impresii si atitudini. la prima vedere nu-i rau, doar cand vine vorba de biserica si Cristos cred ca ar trebui sa-L lasam pe El sa se reprezinte .. cred ca o va face mai bine decat ne prostim noi.
shit’ule .. ai dreptate, dar intrebarea mea ii .. daca tot o ai .. dC nu incerci sa
luminezi. vorba unui intelept: cel ce stie nu poate sa stie pt sine.Imi pare rau daca tu “cel cu nick`ul neschimbat in ciuda insintentelor” nu ai inteles articolul. Eu n`am spus nimik despre indoctrinare, dar inainte de a continua, vreau sa te intreb daca ai vreo religie, sau daca frecventezi, macar din an in pashti, vreo biserica.
P.S. Ne`ai mai aratat ca sti da whois… am prins din prima…
Am scris un comentariu la alt articol, dar are legatura si cu acesta.
Articolul: Crestinii pot avea depresii?
hai sa nu ne mai invinovatzim de diferite lucruri. Cum am scris intr-un articol si nimeni nu mi-a raspuns la intrebare… Cum poti sti daca lumina care este in tine nu e defapt intuneric_? dupa parerea mea tinerii sunt de multe ori indepartati de biserica nu neaparat din cauza tinerilor, ci a celor mai in varsta cu niste mentalitati pe care nu le mai poti schimba… ar trebui sa invatam sa fim mai ingaduitori, dar nu prea ingaduitori!
Ca in toate lucrurile, trebuie mentinut un echilibru intre doua extreme. In acest caz, extremele sunt: “a fi ingaduitor” si “a spune lucrurilor pe nume si a scoate la iveala raul”.
Doamne, de cata intelepciune si chibzuinta avem nevoie pentru a nu cadea in nici una din aceste extreme!
1) “P.S. Ne`ai mai aratat ca sti da whois… am prins din prima…”
raspuns: i’m not that lamme, nu cred ca e cazu’ sa va reaamintesc tuturor numele.. alea alea.. se pare ca domeniu a fosst inregistrat pe redi.. ma cam doare’n.. oops e site de doctrina crestina nu am voie sa injur suczeee…
2)Nu sunteti sfinti, nimeni nu este, nu mai incercati sa dregeti lumea prin doctrina voastra.. sincer e aiurea.. try to think u 2.. ca sa va covingeti poate ar fi bine sa mai cititi si altceva decat carti pentru baptisti.. si alea alea..
“see” you next time
.oh’shit daca ai atitea nemultzumiri cu privire la site.u asta o sa fac un pustiu de bine sa.tzi pun ceva pile la conducere sa.tzi dea voie sa nu mai intri pe.aici. deal?.
Am observat ca cei “de afara” sau “nepocaitii” cand vin in contact cu unul “pocait”, ori profita de bunatatea lui, ori abia asteapta sa il critice. Nici cum nu suntem acceptati de ei … cu atat mai mult sa ii atragem spre biserica. Spune-ne oh’shit daca nu e asa. Mi s-a intamplat nu de putine ori sa am colegi la facultate care sa observe ca eu sunt diferita, sa fiu intrebata de ce, si sa vrea sa vina la biserica “la noi” fara ca eu sa ii chem ci de buna voie, ... dupa care pauza… Tinerii din ziua de azi cauta foarte mult distractia. Pun putin accent pe lucrurile spirituale si pe inchinarea in fata lui Dzeu. Ei, acuma, nu spun ca distractia nu e buna, e foarte buna, dar facuta cu intelepciune si cumpatare, pt ca intr-o zi vom da socoteala pt orice fapta si vorba.
ralu, hai s fim modesti ok? te rog
decolorat, chiar vreau sa vad cum faci asta… va rog frumos.. mai ales cnducerea
” Tinerii din ziua de azi cauta foarte mult distractia.” eu nu, si nu cred ca poate fi vb-a de o majoritate “distractiva” asa poate ca vedeti voi..
...exact asta era ideea ..ca nu comportamentul meu sau al nostru al “pocaitilor” atat de diferit si poate batator la oki, va impresioneaza cu ceva. Si sa fim seriosi Oh shit, ca un “pocait” il distingi rapid. Insa , recunosc, modestia nu o fi punctul meu forte ;) dar am dat si eu un exemplu real de relatie intre “pocaiti ” si “nepocaiti”
ralu, singura la care nu stiu id-u de mess, poate cine stie ma ajuti .. sa mai stam de vb-a altfel decat asa
... hey, aici nu e un site de matrimoniale ;) daar eu te provoc la o intalnire fata in fata sambata la Bridge 18:00 … esti binevenit
nu ma risc sincer,, iar .. care-i faza uc matrimonialele… departe mai sare gandu omului, adika io pierd vremea cu prostii aci.. si tu.. matrimoniale.. strange..
daca nu vrei nu vrei.. asta este
doar nu credeai ca o sa imi public aici pe net adresa de e-mail. Mai mai! :)
desigur.. noncf@yahoo.com pe ymsg.. add me and let’s talk nu se poate asa, da fast pls..
oh’sit
ai dreptate ..
da ce zici daca am incerca sa fim mai buni cu totii, chiar sa tindem spre asta ? asta ii rau ? . sa incercam sa ne intalegem indiferent de diferente .. asa ca de inceput .. ce zici ? ..
P.S. ca sa nu fii singuru care stie da whois .. ma intelegi nu? nu mai flutura in vant asta .. am priceput din prima .. f bine ..
oricum ai admiratia mea ca ti-ai impus un pdv indiferent care ii el .. ii bine ca o tii asa . cred ca ai dovezi pentru asta .. dar ce se intampla cand vei vedea ca si ce crezi tu nu ii chiar chiar corect? nu insinuez nimica
Pe mine m-o amuzat schimbul de replici. :P
Astept oh`ule sa`mi raspunzi la intrebare.
redi: da frecventez biserica, si nu din craciun in paste.. mai des altfel nu cred ca mi-as fi permis sa postez p-aci
dani:mda.. sa incercam sa fim mai buni cu totii.. si sa ne intelegem.. bine. darr totusi “diferentele vor face diferenta”, intelegi tu..
second: hai sa lasam etalarea cunostintelor de IT&C [whois and co..] nu-i locu potrivit si nici punctul meu forte, k ?
mai mai…ce s-a mai abatut lumea, spre final de la
“subiect”...too bad;:( nu asta era scopul site-ului..pressupun!
e adevarat ca tinerii, in zilele noastre cauta distractia, dar nu contest faptul ca sunt si dintre “outsiders” (“nepocaiti”)care sunt interesati de Adevar…acuma depinde unde sper sa-l gaseasca! cert este faptul ca venitul la biserica nu face din tine neaparat un crestin autentic, dar in nici un caz nu are ca scop distractia ta, gadalirea ego-ului tau…mai repede e locul unde esti criticat…da, criticat, asa incat sa ajungi sa iti vezi starea…si nevrednicia; asa ca, dragilor, nu veniti la biserica, doar pentru ca o data “vi-o placut”...sau pt ca sa ai “a clear concious”...ii ceva mult mai profund decat appereance…si asta nu poti sa o gusti numai daca ai tu acolo ceva in tine..care tanjeste dupa biserica (privita ca trup al Lui Cristos, nu cladire:), dupa o partasie faina…;
my opinion(:
a da…ma chiar indispune sintagma: “frecventez biserica”
...:O
hello…
am citit shi eu un pic ce-atzi scris voi p-aici… shiii…. e interesant … rectific… e foarte interesant… :)
avetzi intrebari bune shi atitudine sincera in majoritatea interventziilor… pt asta va felicit… ash vrea cu ingaduintza vostra sa va impartashesc din experintza mea… mi-am pus shi eu intrebari de felul acesta shi multe altele shi mi-ash fi dorit sa fie cineva pe lumea asta care sa-mi poata raspunde… de exemplu care e scopul existentzei, sau de ce exista suferintza, sau care e adevarul… etc
dar am aflat ca raspunsul, oricat ar fi de avizat shi documentat chiar sustzinut shtiintzific, nu ma poate convinge in adancul mintzii mele sa cred o chestie sau alta… am realizat ca ceea ce cred (credintza mea) nu vine pe cale logica sau intelectuala… e chiar paradoxal (pana nu realizezi singur ca asha sta treaba) felul cum mai intai credem ceva (de ex: exista dumnezeu) shi apoi ne folosim toate resursele intelectuale shi spirituale ca sa ne dovedim noua inshine shi intregii lumi ca aceasta credintza a noastra este ADEVARUL… :) daca am putea fi sinceri cu noi inshine am vedea ca ADEVARUL exista independent de noi (oamenii) (pamantul era rotund shi inainte de Galileo) asha ca el nu are nevoie sa fie sustzinut prin dovezi ca sa existe… pe de alta parte minciunile exista doar atata vreme cat este cineva care sa creada in ele… asha ca atunci cand un om striga in gura mare shi incearca sa ma convinga de ceva ce crede el asha incat sa ajung shi eu sa cred ceea ce crede el shi sa devin ca el, atunci imi pun intrebarea logica: este adevar sau minciuna lucrul de care incearca sa ma convinga acel cineva? ... de cele mai multe ori oamenii cred diverse chestii fara sa fie adevarate shi totushi credintza lor le afecteaza viatza shi ii conduce spre gesturi extreme shi spre drame personale in care din cauza unei minciuni pe care o crede cu toata fiintza ca fiind adevarata e in stare sa distruga tot ce iubeshte shi nici macar nu-shi da seama de asta… ideea e ca avem nevoie sa gasim ADEVARUL ADEVARAT shi sa nu mai traim manatzi de credintza mai mult sau mai putzin fanatica in ceva… avem nevoie nu de raspunsuri la intrebari ci de indrumare astfel incat sa gasim fiecare raspunsul in mod personal… vei shti ca ai gasit adevarul atunci cand nu mai e nevoie sa il sustzii… ADEVARUL e autosuficient, se sustzine singur… el nu are nevoie de noi – noi avem nevoie de el … ADEVARUL poate fi gasit de oricine shi oriunde pt ca este etern shi infinit asha ca printre altele nu e neaparat nevoie sa mergi la biserica sau chiar sa fii creshtin ca sa gasenshti ADEVARUL… nu ca ar fi ceva rau sa mergi la biserica sau sa fii creshtin… dar oare shtii ce inseamna sa fii creshtin?... oare a fi creshtin nu presupune shi cunoashterea ADEVARULUI? shi daca nu mai gaseshti modele?... daca Biblia shi Cristos sunt ADEVARATE dar ca cei care ar trebui sa ne invetze le interpreteaza greshit, shi le transforma in minciuni indepartandu-ne de ADEVAR?... e o posibilitate… nu?... shi atunci unde sa ma duc?... cine ma va indruma shi cine imi va servi de model?... credetzi ca citind Biblia o sa aflatzi singuri ADEVARUL?... (oare nu asha fac totzi cei pe care-i cunoashtetzi – inclusiv pastorii – shi totushi mai sunt intrebari fara raspuns, totushi in unele momente nu mai shtim ce sa credem)... in primul rand trebuie sa realizatzi ca tot ce credetzi (aproape tot) atzi fost invatzatzi sa credetzi in felul acesta de parintzi shi altzi oameni mari inca de pe vremea cand eratzi inocentzi shi credeatzi ca tot ce spun ceilaltzi este adevarat… shi la ora actuala tocmai aici se da razboiul interior: intre ceea ce am fost invatzat sa cred, sa fac, shi ceea ce imi spune intuitzia cu o voce foarte slaba shi timida…
eu am gasit raspunsuri la marile intrebari… dar aceste raspunsuri sunt pt mine… da, ADEVARUL este valabil pt totzi dar perspectiva din care il vad eu s-ar putea sa nu fie asemanatoare cu perspectiva ta… asha stand lucrurile sunt dispus sa va raspund la orice intrebari prezentandu-va ceea ce cred eu dar fara a incerca sa va conving sa credetzi la fel… in schim ash putea incerca sa sa va pun intrebari asjutatoare asha incat sa va raspundetzi singuri shi sa va gasitzi propria voastra iluminare, reinnoirea mintzii sau cum ii spun creshtinii “nshterea din nou”...
dar…
TREBUIE sa fitzi sinceri… cu voi inshiva in primul rand… pt ca cine cauta gaseshte… cine se face ca cauta se invarte in jurul cozii shi nu shtie decat sa latre…
ashtept cu nerabdare un dialog creativ…
cu stima…. eu
RESTECP!
Feanor, ai atins esenta a doua probleme arzatoare: omul de rand, eu, tu, el, ei… si noi toti impreuna.
Omul de rand cauta acest ADEVAR si de prea multe ori se opreste din cautare si crede ca l-a gasit in ce i-au spus altii mai “avizati”, crede in ce-a fost invatat toata viata.
Fiecare grupare de oameni e condusa de unul sau mai multi oameni. Ce te faci atunci cand liderii de opinie conduc grupul intr-o directie gresita si tu stii asta? E simplu. Si greu de facut. Te asiguri ca ceea ce crezi e adevarat si nu mai lasi conceptiile grupului (de fapt, ale liderului de opinie) sa le guverneze pe ale tale.
Daca nu exista modele, hai sa nu ne mai prefacem ca ele exista! Hai sa nu mai mentinem aceasta pojghita artificiala!
“Eu sunt calea, ADEVARUL si viata”
eu consider ca am gasit adevaratul ADEVAR
ce a spus Isus de fapt cand a zis “Eu sunt Calea, Adevarul shi Viatza”..? s-a referit doar la acea ordine universala instaurata de Tatal cand I-a dat toata puterea in cer shi pe pamant… sau s-a referit shi la ceva mai practic cum ar fi “facetzi ce fac Eu”...? este vorba despre acele lucruri spirituale asupra carora oricum nu avem vreo putere sau este vorba despre viatza de zi cu zi aici pe pamant, in Romania etc…? pt ca daca acea Cale, shi acel Adevar coincid cu “nashterea din nou” inseamna ca Adeavrul este doar o idee, un act supranatural care se realizeaza miraculos shi fara interventzia mea ca om independent de mine shi de ce voi face sau am facut pana acum… dar daca Adevarul shi Calea sunt de fapt un exemplu pt fiecare zi care au puterea sa ma faca viu, atunci in ce consta aceasta cale?... ce fac de fapt practic?... este adevar in fiecare cuvant al meu shi in fiecare gand al meu?... sau ma amagesc singur ca sunt salvat (ca sunt pe Cale) shi traiesc la fel ca totzi ceilaltzi fara sa am Viatza?... sunt fericit cu adevarat sau ma amagesc shi imi spun mie insumi ca trebuie sa fiu fericit, ca nu am motive sa fiu trist?... eshti bucuros cand te pui seara in pat?.... eshti implinit? simtzi cantecul pasarelelor dimineatza ca shi cum ar fi al tau, ca shi cum ai intzelege ce zic?... eshti una cu Universul, cu natura, cu ceilaltzi oameni?... te simtzi parte din intreg sau te simtzi rupt pe dinauntru?... singur? vinovat pt propria nefericire?... mai ai nevoie de ceva ca sa fii fericit sau itzi ajunge tot ce ai acuma?... zicea cineva “dorintza inseamna ca nu eshti conshtient de abundentza din jurul tau… dorintza inseamna proiectarea intr-un timp viitor in loc sa te bucuri de prezent”...
eu cred ca Isus avea secretul fericirii shi de aceea putea sa-i iubeasca pe totzi oamenii… El nu avea nevoie ca ceilaltzi sa-i dea ceva sau sa-i faca vre-un serviciu ca sa-i iubeasca… El traia cu adevarat pt ca avea pace inauntru, era unul cu el insushi (nu avea indoieli sau frici – nu era rupt) shi una cu Tatal shi implicit una cu toata creatzia… de-asta a putut El spune Eu sunt Calea, Adevarul shi daca facetzi ca mine vetzi avea Viatza… mai spunea Isus ca El a venit ca sa ni-l arate pe Tatal… intrebarea e daca il vedetzi pe Tatal?... il vezi pe Creatorul in tine, il vezi in ceilaltzi shi in toata natura in fiecare clipa?... te simtzi conectat?... sau eshti singur dar nu-tzi place sa recunoshti pt ca daca recunoshti ca eshti singur shi nefericit ajungi depresiv?... te simtzi bine cu tine insutzi sau te apasa coshtiintza shi parca cu cat te straduieshti mai tare cu atata eshuezi mai dezastruos a fi “perfect” sau “sfant”...? cautzi iertarea la biserica dar parca niciodata nu trece o saptamana fara sa pacatuieshti shi atunci te duci shi joi shi vineri la biserica… shi de la un timp te-ai obishnuit sa nu te mai chinuieshti asha mult sa fii pocait shi neprihanit ci itzi mai treci cu vederea unele chestii – dar unele se intorc sa te acuze… shi seara cand te pui in pat o voce itzi repeta tot ce-ai greshi peste zi shi ce puteai face altfel… shi apoi incepi sa-tzi cautzi scuze sau itzi ceri iertare lui Dumnezeu shi cumva cu chiu cu vai adormi… dar itzi promitzi ca maine vei incerca sa repari… :) reusheshti?... poate ca da – poate ca nu… shi tot asha mai departe… all over again…
ziua cartitzei…
sunt 2 posibilitazi …. ori eshti in situatzia asta in care te tarashti de la o zi la alta cu mici victorii din cand in cand shi cu o bruma de sperantza pe fondul unei credintze la care daca ai renuntza nu tzi-ar mai ramane nimik… ori ai gasit ADEVARUL shi te-a facut liber…
Adevarul tau care dintre aceste doua cai este?
traieshti sau tzi-ar place?... ai Viatza sau doar exishti shi tu cum fac atatzia altzii?
?
Feanor.. u chiar suferi de plictiseala de scrii atat_?
puteai sa rezumi totul la 5-6 randuri.. nu sa scrii povesti! comentariul tau deviaza mult de la subiectul articolului. Dc nu scrii articole si nu comentarii luuuuunnnnnggggiiiii?!
n`o acuza.. pe Feanor. ca stii si tu cum ii. is momente cand te apuci sa scrii ce gandesti. si nu mai termini. :)
mi se intampla si mie.. si tzie ..:)
oricum. mie imi place cum se deviaza de la subiecte.
ok, Eunice, scrii ce gandesti dar in toate trebuie sa fii moderat. si nu ziceam nimic daca doar un comentariu era lung, dar am observat ca toate comentariile lui Feanor sunt nu lungi ci extrem de lungi.
mie sincer nu imi place devierea aceasta de la subiectul articolului, aici nu cred k este un forum.
de aia am inceput sa ne intalnim live ; )
..
:)
Ieri am vorbit cu un politist , la care el ma intreaba: Auzi mah esti pocait? la care eu am zis da! dar de unde stiti i-am spus eu. – pai vad ca nu servesti alcool nu fumezi. nu faci aia ,aia,dar lasa ca te stiu eu, pe toti pocaitzii va cunosc, eu am lucrat in politie si am vazut eu atitudinea voastra:” – eu nu mai intelegeam nimic.
iar spre finalul discutiei imi spune pai da voi sunteti aia care traiti dupa norme legi dure, ca nu bei ca nu fumezi ca nu,nu,nu faci pacatul ala si ala ,dar de fapt cati am bagat eu la puscarie( PENTRU CA LA PETRECERI EI ZICEAU NU DOMNE NU SERVESC NU CONSUM dar defapt acasa era un mare betiv, sau isi batea nevasta… – si am ramas inmarmurit gandindu-ma personal la viata mea de cate ori nu am minit oamenii cu nuuuuuurile mele cand de fapt eu eram cateodata mai rau ca ei.
Doamne ai mila de noi si patreaza-ne curati intr-o lume asa de mizera si ajuta-ne sa fim crestini reali si astfel lumea uitandu-se la noi sa te vada pe Tine…Amin
mda, totusi pana la urma, nu bautura este rea ci betia, excesul, de fapt excesul este rau peste tot unde apare… excesul de orice, pana si politistul facea un exces .. ;)
right .. plus ca si negandirea ii un pacat, i-o bagat pe toti in aceeasi oala chiar stiind ca nu exista padure fara uscaturile ei
ce faci cand priveshti adevarul in fatza shi te condamna?
incerci sa te scuzi? se mai ofera shi catziva prieteni sa te mangaie… shi uite-asha mai trece o zi shi speri ca maine va fi mai bine…
iluzia cea mare este ca traieshti in spatele unei etichete shi tu nu mai trebuie sa fii nimeni… eticheta ajunge… cate-odata se intampla sa nu corespunzi cu stasul etichetei shi atunci repede pui un pic de make-up shi netezenshti freza shi eticheta ramane… dar la urma urmei e mai ushor sa-tzi asumi o eticheta decat sa fii unicat shi sa se uite toata lumea la tine (cetate pe un munte)...
Dumnezeu nu-tzi cere sa fii pocait… daca nu potzi fi tu insutzi shi sa fii lumina, atunci nu e absolut nici o diferentza ce eticheta iei… puteai sa fii vegetarian la fel de bine shi oamenii shi-ar fi dat seama… asha eshti pocait shi oamenii ishi dau seama, pt ca au mai vazut…
cum ar fi sa fii tu insutzi?
shtii cine eshti sau incepi repede sa cautzi printre etichete: pocait, nascut din nou, roman… ???
eu…cred k tinerii se indeparteaza tot mai mult de biserica…de ce?pt k sunt sfatuiti intotdeauna sa faca niste lucruri care…cred ei…sunt mai inportante decat orice….aceste lucruri sunt invatate…desigur in familie…iar tinerii crescuti in biserica…ce sa spun…sunt si care isi dedica viata….lui ISUS..dar sunt si care de la un timp…fiind crescuti “intre spini”...se usuca…sunt mari ispite….shi va rog sa va rugati pt mine…deoarece trec prin o perioada dificila…va iubesc pt k il slujiti pe Domnul DUMNEZEU…creatorul nostru shi va rog sa ramaneti pe calea LUI…fiti sfinti caci EL e sfant….Domnul ISUS sa va binecuvinteze!
Remus fie ca Credinciosia Lui Dumnezeu sa te imbarbateze si Puterea Lui sa te intareasca in aceasta perioada dificila!
Mai bine o perioada dificila momentana si o bucurie vesnica!
Ma voi ruga pt tine !
Din cate am citit am vazut ca ne intrebam ce si cum…... hai sa ne intrebam ce ar face Isus ? (W.W.J.D)
“oh’shit ” este Isus in viata ta?
Buna… Ma numesc Andrei. Sunt intro perioada dificila a vietii mele ca nu shtiu ceea ce vreau… Am cunoscut in familie niste verisori pocaiti si mi-am facut o parere foarte buna despre aceasta categorie de oameni… Am vazut in acestia o bucurie de a trai, de al iubi pe ISUS pe care nu am intalnit la toti ortodocsii pe care ii cunosc… Si nu sunt chiar putini… Im mers si eu la biserica voastra si am simtit un fel k traiesc acolo ca il simt pe Isus… nu shtiu ce sa mai cred… multi imi spun ca daca te nasti intr-o religie in aia trebuie sa mori… Insa eu cred ca daca schimbarea religiei te duce spre ceva mai bun, spre o viata mai buna spre o credinta deosebita in Dumnezeu nu trebuie sa eziti. Voi ce parere aveti???
Lumea inconjuratoare e plina de tentatii dar daca vei sti sa rezisti si sa treci peste ele mare va fi bucuria acelora…
hm..Domnul mai e la lucru in vietile oamenilor..It feels so good! my heart beats. =)
Sa stii Andrei ca eu am sa ma rog pentru tine, ca sa ai curajul sa iei decizia cea mai buna pentru viata ta!
Nici o religie nu te duce in cer, dar unele te pot impiedica sa ajungi acolo, prin anumite conceptii si invataturi gresite pe care le cultiva. Asa ca e important ca religia pe care o ai sa fie conform invataturilor Domnului Isus si sa provoace in tine dorinta de transformare in asemanarea cu El. “daca te nasti intr-o religie in aia trebuie sa mori”-astea-s preconceptii: noi nu ne nastem intr-o religie sau alta. religia e(sau ar trebui sa fie) decizia personala a unui om matur, in cunosdtinta de cauza.
In ultimul rand: da, intr-adevar, lumea e plina de tentatii, dar Isus ne-a promis ca va duce la capat lucrarea pe care a inceput-o in noi. Deci El ne poate ajuta sa invingwm lumea, asa cum El a facut. Si ne-a mai promis o rasplata vesnica, care vine ca bonus pe langa bucuria trairii impreuna cu El zi de zi aici, pe pamant.
E usor sa traiesti pentru El? Nu chiar… Se merita? 100%. Insa tu iei decizia finala, decizie care iti va afecta restul cursului vietii -in bine sau in rau. Eu am ales deja. Si nu regret.
Be blessed!
Ce este Adevarul acesta de dincolo de noi? Cum poate fi definit?
Cum se ajunge la el? Cum poate fi cunoscut shi numit ca atare de catre o fiintza umana?
Care este legatura din acest Adevar shi cartzile scrise de-a lungul istoriei?
Cum poate fi un Adevar care exista independent de om sa fie intzeles atat de diferit de atatzia oameni shi totushi fiecare sa pretinda ca detzine Adevarul?
De ce un Adevar unic, cum presupun ca trebuie sa fie, este interpretat atat de diferit? Mai este valabil? Daca da, cum? De ce?
Adevarul care e dincolo de noi nu poate sa fie definit si nici nu poate sa fie cunoscut in forma absoluta de catre fiinta umana. Poate ceva finit sa integreze in fiinta sa ceva infinit, categoric nu. Daca ne referim la Adevar=Dumnezeu, atunci cunoasterea Adevarului este una extrem de dificila. Cunoasterea lui Dumnezeu este dificila pentru om datorita faptului ca noi avem o idee despre existenta si lume cladita pe elemente finite [mundane] sesizate in lume. Crestinismul s-a bazat tot timpul pe analiza dialectica [sistematica]. Aceasta analiza este una falimentara pentru ca ne trimite spre “nicaieri”, daca parintii bisericii n-ar fi urat filozofia si implicit analiza analitica, astazi n-ar mai exista o sumedenie de opinii diferire care au la baza o idee comuna, ideea de “prim miscator”. Cunoasterea lui Dumnezeu se realizeaza intodeauna in relatia fata-in-fata [om-Dumnezeu], fiecare experienta [relatie] este diferita. Dumnezeu nu se descopera creaturii doar intr-un anumit mod, avem un Dumnezeu infinit care are o infinitate de fete, fiecare om in relatia sa cu Dumnezeu descopera o fata a lui Dumnezeu si implicit a eternitatii. Adevarul trebuie descoperit in Dumnezeu si nu in oameni. Omul din ziua de azi uita de Dumnezeu si cauta “creatura” [omul] pentru a cunoaste “adevarul”. Dumnezeu este independent de om si de vointa lui, Adevarul nu se reduce la un anumit numar de indivizi [cum sugereaza curentele teiste], Adevarul se rasfrange asupra creaturii, indiferent daca creatura respectiva este crestina sau nu.
Anonim te rog să explici mai pe larg ideea legată de lacunele sistematicii (a analizei dialectice) faţă de filosofie (a analizei analitice).
Legat de alt aspect: dacă Dumnezeu S-a revelat creaturii, şi aşa a făcut, şi creatura trebuie să Îl caute pe El, şi dacă Dumnezeu are atâtea feţe prin care se arată creaturii, de ce L-a trimis pe Cristos tocmai în Israel, ca să propovăduiască o mântuire unică în El (în Fiul)?
O sa explic foarte simplu ce inseamna gandire dialectica si gandire analitica.
Gandurile pot fi legate cu evidenta, unul de altul, in doua moduri.
“Primul e acesta : un gand apare ivindu-se parca din altul anterior fiindca nu este decat explicatia a ceva ce se si afla implicit in acesta. Zicem atunci ca primul gand il implica pe al doilea. Aceasta e gandirea analitica, seria de ganduri care cresc in interiorul unui prim gand in virtutea unei analize progresive.
Exista insa alt mod de ligament intre ganduri. Acest mod de gandire necesita un mic exemplu. Daca vrem sa gandim corpul Pamant, gandim un corp aproape rotund de dimensiuni determinate, putin turtin in regiunea ambilor poli si, potrivit unor cercetari recente, usor turtit in zona ecuatorului, pe scurt, un sferoid. Doar acest gand dorim sa-l gandim. Se dovedeste insa ca nu-l putem gandi izolat, ci, gandindu-l, juxtagandim sau gandim in plus spatiul din jurul acelui sferoid, spatiul care-l limiteaza sau in care se afla. Nu prevazuseram acest adaos, nu era in intentia noastra sa-l gandim. Se intampla insa ca nu avem alta solutie, daca gandim sferoidul, sa gandim si spatiul din jurul lui. Or, este evident, conceptul acestuia “spatiul din jur” nu era inclus sau implicat in conceptul de “sferoid”. Si totusi, aceasta idee ne-o impune cu necesitate pe cealalta, cu riscul de a ramane incompleta, de a nu reusi sa o gandim pana la capat. Conceptul de “sferoid” nu implica , ci complica ideea de “spatiu din jur”. Aceasta este gandirea sintetica sau dialectica existenta in crestinismul primar.”
Fenomenalizarea transcendentei sensului în analitica existentiala heideggeriana – S.M
Dovada istorica a esecului numit analiza dialectica se gaseste in nenumaratele concilii prin care s-a incercat formarea unei doctrine care sa fie acceptata de catre toti crestinii, ce a urmat cunoasteti cu totii.
Porta, Iisus a popovaduit un adevar unic, El nu a popovaduit o religie ! Adevarul propovaduit de Iisus este unic dar modul in care este inteles si trait acest adevar difera de la individ la individ. Dumnezeu s-a descoperit omului prin diferite infatisari, dar intodeauna s-a descoperit omului atunci cand a fost cautat.
Dar conciliile au apărut ca reacţie a bisericii la doctrine care care negau se opuneau unei logici biblice. Doctrinele erau acceptate pentru că oamenii nu puteau avea acces la studiul Scripturilor. Tocmai de aceea, cei care aveau posibilitatea au analizat ceea ce pretindeau aceste doctrine. Abia în urma analizei s-a considerat că erau greşite. Mai mult, primele concilii ecumenice au analizat doctrine ale unor episcopi din cadrul bisericii creştine (cel mai cunoscut exemplu este Arius sau Arie). În urma conciliilor s-au formulat câteva doctrine care rezumau învăţătura biblică. E drept, de prea multe ori doctrina a fost pusă mai presus de biblie. Totuşi, acestea erau de folos pentru a stabili ce e biblic şi ce nu. (Prin biblic înţeleg şi ceea ce reiese din Scriptură prin analiză, pe lângă ceea ce este scris în ea). Astfel că doctrinele erau esenţa învăţăturii biblice. De fapt, aceasta trebuia cumva împărtăşită oamenilor pentru că neputând citi acesta era printre puţinele moduri prin care puteau rămâne ancoraţi în esenţa învăţăturii creştine.
Icoanele erau numite “biblia analfabetului”, se supuneau unui anumit cod artistic şi teologic. Nu se puteau picta icoane decât într-un anumit mod, universal valabil pentru orice biserică creştină. Astfel încât cel care călătorea dar nu ştia citi putea regăsi aceleaşi tipar oriunde mergea. Icoanele explicau biblia celui care intra în biserică. Conflictul dintre inconoduli şi iconoclaşti (pro şi contra icoanelor, stauilor, etc) a fost alimentat de cel puţin două surse: icoanele ajunseseră să fie venerate mai mult decât erau venerat Dumnezeu, şi musulmanii care acuzau creştinii de idolatrie. Multe dintre ereziile şi fabulele legate de icoane se nasc în popor, în folclor, nu în mediile teologice. Sub influenţa poporului se acceptă unele doctrine, deşi e cam mult spus: doctrine. De altfel, sfinţii erau folosiţi pentru a oferi oamenilor exemple de trăire. Degenerarea se naşte atât din incultura poporului cât şi din mediile înalte (care se supun mai multor curente ideologice, formulate în diferite contexte). Ambele sunt ancorate în incapacitatea omului de a cunoaşte totul, şi de a putea cunoaşte întru-totul adevărul.
E drept că Isus nu a predicat o religie, deşi închinarea la YHWH, Dumnezeu din Vechiul Testament, este cât se poate de tipică pentru a fi definită ca religie. Totuşi, şi atunci Dumnezeu cerea închinare în adevăr, cu inima, cu mintea, nu cu reflexul.
Nu este oare religia o ordonare a unor principii prin care omul poate se facă diferenţă între ce e bine şi ce e rău? Nu este oare religia o închinare ordonată, care oferă sentimentul unităţii?
Crestinismul este singura religie fondata pe o improbabilitate istorica. Afirma ca Fiul lui Dumnezeu a luat forma umana si a locuit pe Pamant intr-o anumita perioada de timp intr-un loc bine determinat. Acesta s-a numit Iisus din Nazaret si a mai afirmat ca ar fi si mult asteptatul, de catre evrei, Mesia. Misiunea lui ( Ioan 3:17) a fost sa salveze lumea. Celor care cred in El lis-a promis viata dupa moartea. A fost omorat prin rastignire si inviat demostrand astfel ca viata dupa moarte este posibila. Daca toate aceste lucruri sunt adevarate atunci Iisus este cea mai importanta fiinta care a trait vreodata. Daca insa sunt neadevaruri atunci crestinismul tinde sa devina cea mai mare frauda a tuturor timpurilor. Textele originale ale Evangheliilor sunt pierdute si nu se cunoaste nici macar cineva care le-ar fi vazut. Cea mai veche sursa inclusa in Noul Testament gasita pana in prezent consta intr-un sul de papirus datand de pe la inceputul secolului al doilea. Este cunoscut sub denumirea de Papirusul John Ryland si contine cinci versete din Evanghelia dupa Ioan si Papirusul Magdalen care contine trei versete din Evanghelia dupa Matei. Ambele sunt scrise in greaca. Cea mai veche informatie referitoare la Evangheliile canonice dupa Matei, Marcu, Luca si Ioan o avem de la Irenacus din Lyon in “Impotriva ereziilor” scrisa in jurul anului 180 e.n. Inainte de aceasta data nu exista, in mod uimitor, nici o referire la Evanghelii si la autorii lor.
Conciliile despre care am vorbit au avut o misiune clara, sa formeze Noul Testament si sa-l faca viabil intr-o lume plina de paganism. Metodele prin care s-a lucrat la formarea Noului Testament nu au nimic in comun cu invatatura lui Iisus. Gandirea dialectica a influentat si determinat crearea “Noului Testament”.
Biserica primară nu numit în mod deliberat, de la sine putere, cum că anumite scrieri ar fi fost de inspiraţie divină sau nu. Scrierile timpurii (câteva zeci de evanghelii, zeci de epistole, etc) au umblat prin toată biserica de la acea vreme. Tot ce a făcut biserica a fost să recunoască o autoritate inerentă. Astfel prin efectele pe care textul în sine l-a avut asupra celor cărora li se citea, şi li se propovăduia, unele dintre ele au fost recunoscute, nu numite, inerante. Mai târziu biserica şi-a arogat autoritatea de a numi anumite texte ca fiind de inspiraţie divină. Protestantismul a combătut o astfel de autoritate, cum a combătut şi ideea conform căreia biserica oferă mântuirea.
Conciliile (cel puţin nu cele 7 ecumenice) nu au dezbătut problema canonului. De fapt acesta a fost definitivat în timp, iar augustin a enumerat cărţile canonului aşa cum le avem şi astăzi. Liste de canoane s-au întocmit şi până la el.
Ne-am indepartat foarte mult de intrebarile enuntate de tine. Istoria crestinismului este plina de contradictii si de mistificari deliberare ale unor evenimente istorice. Acceptand gandirea dialectica, crestinismul primar se indeparteaza foarte mult de invatatura lui Iisus din Nazaret. Am explicat cat se poate de simplu ce reprezinta gandirea dialectica, si pentru a intelege foarte simplu de ce a fost nevoie de cateva sute de ani pentru a avea Noul Testament intr-o forma completa, nu trebuie decat sa vedem cum un mod de gandire format inafara crestinismului, dar acceptat de crestinism a creat o sumedenie de probleme in intelegerea naturii lui Iisus din Nazaret. Definitivarea textologica s-a realizarea abia in 419 e.n in cadrul Conciliului din Cartagina la aproape 450 de ani distanta de anul 33 e.n. Tot la Cartagina a fost acceptat Apocalipsul lui Ioan Teologul ca scriere inspirata de Dumnezeu [In 363 la Laodikeia aceasta scrie a fost respinsa pentru motivul ca nu este inspirata de Dumnezeu].
Biserica a modificat si structurat invatatura lui Iisus din Nazaret, pentru a putea sluji mai bine omului [si implicit Bisericii] decat lui Dumnezeu. Prima crima a Bisericii are loc in
363 e.n la Laodikeia, loc unde s-a decis care scriere e inspirata de Dumnezeu si care nu, sa nu uitam ca oamenii au decis care scriere e inspirata sau nu.
Eu făceam referire la cele 7 concilii ecumenice. Tu ai făcut referire la cele din cadrul bisericii catolice. Conciliul de la Cartagina din 397 a definitivat Canonul, în sensul că nu a mai permis să se adauge nici o altă carte. De altfel, conciliul nu a făcut nimic altceva decât să recunoască cele 27 de cărţi care circulau de aproape 300 de ani sub forma acceptată până astăzi.
Conciliul de la Laodiceia din 363 a hotărât ca în biserică să se citească doar scrierile aparţinând Vechiului şi Noului Testament, dar
lucru ciudatnu a spus care sunt aceste scrieri. Acest fapt se datorează faptului că în biserică se “împământeniseră” cele 27 de cărţi.Legat de ultima propoziţie: Conciliul de la Laodiceia are loc în cadrul bisericii romano-catolice, dar, din câte am găsit eu, nu a hotărât care sunt cărţile inspirate, ci, aşa cum am scris, au recunoscut o realitate deja existentă, şi anume cele 27 de cărţi ale Noului Testament.
Porta, exista inafara de Biserica Crestina primara [tu spui romano-catolica] si o alta biserica in acele timpuri ?
Cred ca studiem istorii diferite. Scrierile sacre crestine circulau in numar mare in primele 3 secole ale mileniului intai, pana cand la Conciliul din Laodikeia [363] s-a stabilit continutul actual al Noului Testament [fata Apocalipsul lui Ioan teologul], toate celelalte evanghelii (din totalui de 30) si epistole, numite azi apocrife, fiind interzise credinciosilor ca nerelevate de Dumnezeu. Acest lucru nu-l spun eu ci istoria.
Din nou trebuie să ne explicăm. Dar nu face nimic, e sănătos ca fiecare să îşi explice raţionamentele.
Biserica primară corespunde perioadei de răspândire a evangheliei prin apostoli şi încheierea scrierilor apostolilor, cu Apocalipsa lui Ioan, în anul, aproximativ, 95.
A doua perioadă este cea patristică (100-451). Aceasta începe cu scrierile ucenicilor apostolilor şi continuă cu scrierile apologetice (Clement din Roma, Iustin Martirul, Tertulian, Origen, Athanasiu şi Augustin-sunt doar câţiva). Marea bătălie este pentru transmiterea nealterată a învăţăturilor primite de la apostoli. Biserica este sub persecuţie până la întronarea lui Constantin cel Mare, care stabileşte creştinismul ca religie de stat. Totuşi perioada trăieşte primele disensiuni între latini şi greci. Totul porneşte dela problemele de filosofie. Estul este mult mai înclinat spre filosofie, şi o interpretare alegorică a scripturilor, pe când vestul este mult mai practic, denunţând iniţiativa grecilor legată de interpretare. La acestea se adaugă şi problemele economice şi politice. Tertulian face afirmaţia care explică tensiunea: ce are a face Atena cu Ierusalimul sau academia cu biserica? Astfel primele disensiuni din sânul bisericii sunt legate tocmai de probleme exegetice şi de interpretare.
Perioada dintre 410-1050 este numită în engleză Dark Ages. În această perioadă se răspândeşte fulgerător de rapid mahomedanismul, care aduce instabilitate în multe regiuni ale europei şi orientului apropiat. Căderea Romei din 410 iniţiază această perioadă “întunecată”, în care vestul continuă să dezbată teologic dar mai mult ca şi încercare de supravieţuire. În această perioadă se stabilesc cele două centre de putere în biserică şi în politică, Roma şi Constantinopolul. Europa vestică cuprindea regiunile franţei, germaniei, ţărilor de jos şi italiei. Creştinismula acestei regiuni se concentrează în Roma, aflată sub autoritatea episcopului ei, papa. Europa estică cuprinde Bizanţul, cu centrul puterii eclesiale şi politice la Constantinopol. Acest “tip” de creştinism era influenţat de scrierile patristice.
Dar noi vorbim doar de biserica primară. Am delimitat mai sus ce înţeleg eu prin biserica primară. Cât despre existenţa mai multor biserici: diferenţe între est şi vest, între constantinopol şi roma au fost încă de la început, adică din perioada patristică. Totuşi probleme legate de roma au fost încă de la început, şi au fost legate de Petru ca fiind primul papă. Oricum, concluzia este că în perioada de timp de la înălţarea la cel a lui Cristos la scrierea apocalipsei au fost diferenţe de interpretare biblică şi liturgică în biserică. Conciliul de la ierusalim din 50 a fost cât se poate de clar. Neamurile nu trebuiau să se taie împrejur pentru a putea fi numite mântuite. Deci, chiar şi atunci apar diferenţe între diferite regiuni.
Eu spun că dezvoltarea bisericii se face în funcţie de tradiţia pe care se bazează. Biserica primară era de rit iudaic: se închinau în templu, recunoşteau Legea şi proorocii (vechiul testament) ca fiind inspirat de DUmnezeu, doar că se rugau lui Cristos, considerat Mântuitor şi luau euharistia.
Problemele se complică, sau, mă rog, continuă, când iudeii nu îi mai acceptă pe creştini, îi persecută şi îi alungă. Pavel merge la neamuri, care aduc noi probleme în biserică: circumcizia. Odată cu răspândirea creştinismului în orient şi în europa, apar probleme politice, ideologice (culturale). Biserica încearcă să stabilească o normă bazată pe scriptură. Adică încearcă să definească elementele fundamentale ale doctrinei pentru a putea să discearnă între adevăr biblic şi ideologie “eretică.” De asta au apărut crezurile. Observaţi că, de fapt, crezurile sunt legate de probleme strict teologice. Nu sunt legate nici de mâncare, nici de băutură, nici de tradiţii locale, ci strict de Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Disensiunile de ordin exegetic, nu sunt altceva decat acceptarea gandirii dialectice in analiza scripturii. Acest mod de gandirea a determinat aparitia a numeroase interpretari “eretice”, interpretari care au ca subiect natura relatiei dintre Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Nu despre gandirea dialectica si analitica am dorit sa scriu, noi am plecat de la Adevar si am ajuns intr-o perioada istorica unde mitul si legenda s-a intalnit cu Biserica. Limbajul [adevarul] trezeste in mine si in celalalt ceea ce ne este comun. Din pacate Istoria crestinismului [pentru mine] este plina de contradictii si fracturii deosebit de grave. Prima contradictie sesizata ii modul in care Apocalipsul lui Ioan Teologul a ajuns sa fie considera scriere revelata, dupa ce fusese considerata o scriere nerevelata.
In ce masura Noul Testament reflecta cu adevarat o istorie despre care detinem foarte putine informatii, reamintesc in acest sens ca nu exista textele originale ale Noului Testament, cea mai veche sursa inclusa in Noul Testament gasita pana in prezent consta intr-un sul de papirus [Papirusul John Ryland si contine cinci versete din Evanghelia dupa Ioan si Papirusul Magdalen care contine
trei versete din Evanghelia dupa Matei] datand de la inceputul secolului al doilea. Majoritatea manuscriselor Noului Testament provin din evul mediu incepand cu secolul al saptelea. Se pare ca toate manuscrisele care au supravietuit contin erori si omnisiuni unele chiar semnificabile. Din miile de manuscrise grecesti care au supravietuit nici macar doua nu sunt perfect identice.
Cine detine adevarul ?
cred ca nu trebiuie sa fim impinsi de la spate in a lua ceva decicii…e adevarat ca mai trebiue sa ne gandim si la “viata vesnica” daca exista cu adevarat…probabil ar trebiu sa fim un pic mai preocupati de aceasta problema…dar atata timp cat nu exista certitudini nu cred ca ar fi careva interesat de asa ceva…ci fiecare vrea sa isi traiasca viata si sa nu tina cont de conformitati sau de alte lucruri de aceea ar trebui sa fim putin mai increzatori in ceea ce suntem…si sa ne iubim aproapele…dar in primul rand pe noi insne si sa tinem cont de anumite principii care dupa parerea mea ar trebui sa existe cu desavarsire
am citit mai toate post-urile shi …in minte imi vine o singura intrebare..”De ce?”De ce se face atata caz cand vine vorba despre religie…fie ea crestina sau “necrestina”.Va aduk aminte k religia nu e sfanta…..e pur si simplu o foarte buna metoda de propaganda.Sa nu uitam k mai toate conflictele armate inclusiv cele doua razboaie mondiale au avut la baza premise religioase…..precum si cruciadele si..de ce nu..Inchizitia.Asta vi se pare voua sfant?Un amalgam de religii concentrate intr-una singura vi se pare sfant?Bibila vi se pare sfanta?Cartea aceea scrisa de OAMENI si scrisa si rescrisa dupa bunul lor plac?A spus-o si cineva intr-unul din post-uri…..shi asta e raspunsul la intrebarea voastra..Tinerii nu vin la biserica deoarece isi pun intrebari pe care crestinismul nu le poate raspunde….!!Preotii ar trebui sa recunoasca falsitatea acestui “sistem”!
Care sunt aceste intrebari pe care crestinismul nu le poate raspunde?
A fi un profitor în haine straie monahale sau eclesiale nu înseamnă că sursa conflictelor a fost religia creştină.
La fel, a fi în haie monahale sau eclesiale nu înseamnă că cei care pot fi numiţi vinovaţi de începerea războaielor chiar au crezut în principii creştine.
Tot ce înseamnă este că un profitor din interes s-a folosit de principii creştine pentru declanşa conflicte. E mai uşor să crezi că religia creştină este de vină cu tot clerul ei, decât să crezi că sistemul de învăţături creştine este nevinovat în ce priveşte pornirea războaielor.
Apropo de războaie: cel puţin în secolul XX războaiele nu au fost pornite tocmai de cei care s-au depărtat făţiş de principiile biblice?
Dacă sistemele filosofice necreştine sunt atât de bune, în comparaţie cu “falsitatea” principiilor creştine, de ce: “liberte, egalite, fraternite” a avut acelaşi rezultat ca războaiele şi cruciadele creştine, adică un lung fluviu de sânge? Oare nu pentru că amândouă au aceeaşi origine, şi anume falsitatea?
Şi, la fel ca şi Redi, te întreb: care sunt întrebările pe care creştinismul nu le poate răspunde?