Aşa cum eu mi-am primit răsplata pentru vanitatea şi mândria mea, aşa ţi-o vei primi şi tu, dacă va avea cineva milă de tine. Această ultimă frază e din propria mea experienţă. Nici măcar nu merită să îţi explic, sau să îţi contraargumentez pentru că nu eşti capabil să înţelegi încă nimic. Veni-va şi vremea aceea, dacă va mai exista milă în cineva…

Te întreb de ce e muzica cea care un efect mai puternic asupra tinerilor decât Biblia? Oare merită să fim relevanţi? Pentru ce? Pentru a pune Scriptura pe un plan inferior?

E cel puţin deplorabil faptul că laitmotivul oricărei apologii de genul celei pe care o descrii e formulată în termeni negativi de genul: aşa cum fac mulţi păstori. De ce nu te orientezi după cei care nu fac aşa? E trist să văd cum o generaţie întreagă se apără atât de firav luând ca scuză pentru incapacitatea lor de a înţelege, sau pentru a-şi scuza necunoaşterea făcând apel la exemplele negative, fără a le afirma pe cele pozitive. Oare de ce? Probabil pentru că ştiu că dacă dau exemplu pe cei care într-adevăr împlinesc ceea ce spun se văd obligaţi să facă la fel. Dar, ce ştiu eu?

Pentru Mike: dragule, mă tot îndemni să îmi răspund la propriile întrebări retorice. Dacă sunt retorice nu cer un răspuns, iar dacă nu sunt atunci sunt adresate unui interlocutor, adică tu şi oricine citeşte pe reper. Binenţeles că oricine poate răspunde sau nu, e o libertate garantată de constituţie. De aceea fac apel la tine să fii consecvent cu tine însuţi şi să îţi răspunzi proriei întrebări de la articolul cu moartea dintre morţi…

Din nou pentru freak: spune-mi dacă poţi cumva să faci practică fără teorie? Evident că nu. Ei bine, poate îmi spui unde am bătut eu prea mult pe teologie teoretică? Eu ţi-am cerut să explici două cuvinte, care exprimau două idei pe care interpretându-le literal m-au dus la concluzia că că nu sunt corecte. Până aici nici despicare în patru a firului. Pe de altă parte, tu ai fost neclar în exprimare. Dacă reper-ul este un site de informare atunci faceţi bine, pentru a nu ştiu câta oară vă rog, să explicaţi detaliat ce aveţi de explicat pentru a nu lăsa loc interpertărilor. Eu nu aveam de unde să ştiu din formularea ta că te refereai la cineva care era “legat” de satana.

În plus, îmi menţin poziţia: dezlegare, nu este un termen potrivit pentru eliberarea de păcat, sau de robia satanei. Pentru că rolul lui Cristos nu a fost acela de a dezlega ci de a dezrobi. Pentru a realiza aceast lucru a trebuit să moară şi să învie. De aceea este greşit să folosim “dezlegare” în loc de “dezrobire”.

Sper că ultimul cuvânt din post-ul tău nu înseamnă ceea ce cred eu, nu freak?

Conceptele pe care le formulăm în cadrul discuţiilor noastre încep să descrie nu înţelesul dogmatic ci înţelesul personal. Cu alte cuvinte “a sfinţi” primeşte conotaţii personale axate pe o înţelegere proprie străină de cea teologică faţă de care aderăm. Problema este tocmai acest lucru: acordarea de înţelesuri noi fără a se cunoaşte înţelesul tradiţional al termenului în contextul teologic protestant.

De exemplu, când freak a spus că muzica asta dezleagă înseamnă că omul dezlegat a fost legat de ceva. A dezlega este folosit cu precădere în sfera magiei, unde un obiect sau o persoană este legată sau dezlegată de o vrajă. În context protestant, dezlegarea nu există ca şi concept biblic, decât dacă este o metaforă a robirii de păcat. Dar în Scriptură se foloseşte termenul înrobire sau dezrobire, nu dezlegare. Se foloseşte termenul “robie” pentru că realitatea imaginii păcatului este o continuare a imagisticii folosite în Vechiul Testament în care se spune că omul este rob al lui Satan. Imaginea continuă în Noul Testament unde Cristos Îşi ia rolul de eliberator, de “dez-robitor”, dacă vreţi. Cristos dezrobeşte, pentru că El eliberează omul din robia lui Satan şi în trece în robia lui Dumnezeu, adică îi schimbă statutul spiritual la propriu nu la figurat. Când Cristos desrobeşte de păcat o face literalmente, adică în realitatea obiectivă se întâmplă o schimbare în plan spiritual care afectează planul intelectual, emoţional şi fizic.

Imaginea robiei descrie o realitate, nu este o metaforă pentru ceva mai puţin decât atât. De aceea Cristos nu dezleagă, ci desrobeşte.

Pe de altă parte, dacă freak folosteşte acest termen, de a desrobi, în legătură directă cu formaţia hillsong, atunci el pun egal ontologic între formaţie şi Cristos. Când vine vorba despre desrobire de păcat doar Cristos poate desrobi prin Scriptură, nu prin alt mijloc.

Aceeaşi poveste şi cu “sfinţirea”. Doar Duhul Sfânt poate sfinţi. Nici un alt obiect sau vreo altă persoană nu poate face acest lucru. A pretinde că Hillsong sfinţeşte este din perspectiva aceasta un neadevăr teologic.

Te rog frumos să îmi spui care sunt aberaţiile pe care le-am formulat eu.

Mulţumesc.