Loading ...
N-am mai scris de ceva vreme, însă urmăresc cu interes tot ce se întâmplă.
Apreciez “meditaţiile” lui *tears, sinceritatea lui baboozduk, intervenţiile lui dani (care, dacă nu citeşti printre litere, par seci), transparenţa lui poison.heart, curiozitatea lui ShinyEyes, ideile lui Earendil/Feanor, francheţea lui ma doare.n cot... şi toate celelalte!
Fiecare dintre noi are o valoare unică, dacă vreţi, talantul lui emanuel-ihtys.
Acum, sâmbătă după-masa, mă simt liber să vă spun ce am pe inimă şi să împărtăşesc cu voi câteva idei…
Având 3 fraţi mai mici (2 surori şi 1 frate), am acumulat o oarecare experienţă în lucrul cu copiii. Mai ales în ultimii 10 ani – când am devenit tot mai conştient de viaţă – am observat atent cum ei cresc. Iubesc copiii şi mă simt bine între ei. În consecinţă, de 3 ani şi ceva sunt învăţător la o grupă de copii, clasa a III-a anul ăsta.
Copiii ăştia îs fantastici… Ne uimesc mereu, pe ceilalţi învăţători şi pe mine. Fiecare dintre ei e diferit, cu felul lui/ei de-a fi şi fiecare are ceva special, lutul acela care acum e moale şi se poate modela.
Se spune că generaţia noastră ar fi fost o generaţie de sacrificiu… nu am înţeles niciodată ce vrea să însemne asta. Eu zic că nu suntem de sacrificiu, ci suntem o pistă de lansare. Adică putem fi. Dacă vrem. Pistă de lansare pentru cei care-acum sunt copii.
Părinţii noştri, contaminaţi de comunism, au luptat eroic să-şi păstreze credinţa. Şi uite că dintr-o dată au ajuns într-o lume liberă, total nouă pentru ei, pe care o înţeleg mai mult sau puţin şi nu înţeleg de ce noi nu putem fi mulţumiţi cu modul lor de-a trăi. “De ce nu-ţi place la biserică?”, mă întreba uneori mama…
Concluzie personală după 18 ani de viaţă: învăţătorii mei nu au ştiut să mă-nveţe lucrurile cu adevărat importante, nici măcar să mi le arate. Învăţătorii spirituali m-au învăţat ceea ce au fost ei învăţaţi şi aşa cum au ştiut mai bine. Au dat tot ce-au avut mai bun, dar realitatea cruntă este că după tot acel timp, de fapt eu nu înţelesesem nimic. Nimic din ceea ce contează, cel puţin…
Ceea ce spun eu nu e nou, ci sunt aspecte pe care le împărtăşesc (verbal şi non-verbal) de ceva timp cu câţiva prieteni apropiaţi.
Concluzie personală după 19 ani de viaţă: dacă nu ne ocupăm de copii, dacă nu le insuflăm idei de bază despre lume, viaţă şi Dumnezeu, dacă nu le arătăm care sunt valorile cu adevărat importante, suntem o comunitate/societate damnată. Copiii şi adolescenţii sunt grupele de vârstă cel mai uşor influenţabile şi e provocarea şi onoarea mea personală să dau tot ce am pentru a-i influenţa pozitiv.
Biserica Emanuel din Oradea se bucură de-o notorietate deosebită, la nivel naţional… nu voi intra în detalii. Dar vreau să ştiţi că lucrurile se mişcă la grupele de copii! Acum căutăm finanţare pentru a cumpăra câteva video-proiectoare şi laptop-uri, pentru a creşte valoarea învăţăturii pe care-o primesc copiii. O imagine face cât 1000 de cuvinte. Elementele audio-video captează atenţia şi ajută la fixarea mult mai bună a mesajului, toată lumea ştie asta. Mesajul, în esenţa lui, este:
“Eşti om de valoare. Iubeşte-i pe ceilalţi necondiţionat, chiar dacă au greşeli şi lasă-te iubit chiar dacă eşti păcătos. Găseşte-ţi pasiunea şi talentul şi dă totul în tot ceea ce faci. Alege să fii fericit.”
Obiectivul articolului… şi al reperului… Să provoace la transformare generatoare de fapte!
Eşti un om de valoare!
Iubeşte-i pe ceilalţi necondiţionat, chiar dacă au greşeli!
Lasă-te iubit, chiar dacă eşti păcătos!
Găseşte-ţi pasiunea şi talentul şi dă totul în ceea ce faci!
Alege să fii fericit!
Loading ...
true. true.
ma intreb…..daca “învăţătorii mei nu au ştiut să mă-nveţe lucrurile cu adevărat importante, nici măcar să mi le arate. Învăţătorii spirituali m-au învăţat ceea ce au fost ei învăţaţi şi aşa cum au ştiut mai bine. Au dat tot ce-au avut mai bun, dar realitatea cruntă este că după tot acel timp, de fapt eu nu înţelesesem nimic. Nimic din ceea ce contează, cel puţin…” atunci cum e posibil “dacă nu ne ocupăm de copii, dacă nu le insuflăm idei de bază despre lume, viaţă şi Dumnezeu, dacă nu le arătăm care sunt valorile cu adevărat importante, suntem o comunitate/societate damnată. Copiii şi adolescenţii sunt grupele de vârstă cel mai uşor influenţabile şi e provocarea şi onoarea mea personală să dau tot ce am pentru a-i influenţa pozitiv.|”???????? de unde?
Oarecum inteleg ce vrei sa spui, dar ai fi mai coerent daca ai adresa o intrebare.
cred ca acel ‘????????? de unde?’ face aluzie la faptul ca multi invatatori [prea multi chiar] nu au ce sa ofere. cati ar putea sa spuna ca stiu care sunt ideile de baza despre lume, Dumnezeu si viata [+ toate celelalte enuntate de Filip]? iar mai apoi, de unde stim ca sunt cele adevarate?
[..fierul multora e tocit, sabia nu e ingrijita >general
hm… sunt eu obosita, dar nici chiar intr-atat incat sa nu-mi dau seama ca am scris inca un paragraf la postul anterior. e devina reper-ul ori calculatorul meu? ori… ‘e de la ei!’? :D
cu sigurantza ca “e de la…EI
” EI sunt peste tot
!
dar ai dreptate. taishul s/a ciobit… se vorbeshte in necunoshtintza de cauza, probabil de frica consecintzelor ideilor personale…
hm… eu ziceam ca ‘e de la ei[pl]’ [o expresie uzuala prin partile mele].
macar daca taisul ar fi ciobit. dar tare ma tem ca nici macar nu exista ‘tais’, d-apoi sa mai fie ciobit ori tocit ori neingrijit ori whatever. si fiindca mentiona Filip de faptul ca trebuie sa ne ocupam de copii si sa le insuflam idei de baza despre lume, Dumnezeu si viata, ma intreb: cum o facem? [nu poti sa mergi in fata copilului si sa tii prelegeri despre acestea]
cele 5 principii pe care filip incearca sa le “sublimineze” copiilor de clasa a 3-a sunt foarte bune… ce n-ash da eu sa fiu clasa a 3-a shi sa ma invetze shi pe mine cineva aceste principii… cat timp mi-a trebuit sa accept ca sunt ceea ce sunt shi ca pot fi fericit shi ca ma pot lasa iubit asha cum sunt shi ca ceea ce am in acest moment este suficient ca sa fiu fericit…!
ash mai putea spune ca la nivel macroeconomic se vede clar ca parintzii noshtrii nu au cunoscut principiul lucrului bine facut shi nici a libertatzii spiritului (talent, hobby, pasiune)
e admirabil lucrul cu copiii. daca ai rabdare cu ei shi destula intzelepciune, copiii te fac sa ramai mereu tanar shi poate chiar nemuritor (transmit ideile tale mai departe)...
cat despre noi ceilaltzi… daca ai tu filip o provocare concreta pt noi, ceva de genu “be active. get out there and play”, zi ce ai pe suflet…
cine zice ca generatia parintilor nostri a fost una care nu stia ce vrea .. din contra .. erau mai rabdatori si mai cu multa minte, o fost generatia trezirii spirituale. pacat ca de la o generatie la alta nu se pot implementa aceleasi idei, caractere, acelasi stil de viata etc. cand o sa inteleaga lumea asta va fi fericita si va transmite fericirea din generatie in generatie. de felul meu is mai realist-optimist, dar permiteti-mi sa fiu tare pesimit la faza asta.
just be it.
Vorba ‘ceea: “different times call for different measures”.
Provocarea mea generala rezida in principiul nr. 4: “Găseşte-ţi pasiunea şi talentul şi dă totul în ceea ce faci!”
Vreau sa fim oameni care stiu cine sunt, unde sunt, unde-au fost si unde vor sa ajunga. Oameni cu “drum”, pe langa “scaun la cap”. :)
Prin articolul meu am pus prima bucatica din puzzle. Continua cineva cu bucatica lui/ei, in totala transparenta? Ce planuri aveti? Care sunt visele voastre? Ce FACETI?
Let it shine!
Filip, ai dreptate. Trebuie sa ne dam silintele sa facem ce e mai bun cu ce Dumnezeu a pus in noi. Eu sincer , vreau asta. Si vreau sa valorific fiecare parte din mine pt El , si pt cei din jurul meu. Nu as vrea sa vorbesc despre cei mai invarsta , dar poate ca acum e vremea noastra sa facem ceva.Cred ca El vrea sa ne implicam mai mult in lucrarea Lui , si sa punem toata pasiunea noastra in asta.
,,daca nu ne ocupam noi cu copii” generatia copiilor e o buna investitie pt eternitate, dar e important ca fiecare sa ne descoperim chemarea noastra.
mai recent sa realizat ca o imagine face chiar cat 2000 de cuvinte( :) de aceea avem pe reper imagini)[-ar fi fain sa scrii cateva perle ale copiilor de la grupa]
,,esti un om de valoare”
minunate sunt lucrarile Tale, cine nu crede sa se priveasca in oglida…
dar cred ca voi la-ti inteles prea bine principiul incat fetele purtati cu voi oglinde,si baietii nu iesiti din casa pana nu treceti pe la oglinda!
Ar fi constructiv(date fiind situatia in care cei de a 12 nu stiu unde sa dea) sa-i ajutam cum sa-si descopere pasiunea, talentele,chemarea …locul pe acest pamant
:) Viata e ca un puzzle. Frumos!