Loading ...
Suferinţo, m-ai urmărit cu puţin timp după ce Cerescul Tată m-a plămădit, ai cauzat multe lacrimi, tristeţe, rugăciuni, anost, fiori în inima iubiţilor, m-ai dus prin valea despărţirii, a întunericului alb, dar Cel Prea Sfânt s-a îndurat şi spre scopul vieţii m-a îndrumat…
Ce e val ca valul trece şi tu suferinţo, tu n-ai trecut, m-ai însoţit pe potecă spre luminiş, m-ai smerit, m-ai conştientizat de nevoile mele adânci de El, mi-ai dat vălul de pe faţa îndurerată… am luptat, am rezistat, dar tu m-ai frânt şi exaltat…
O, tu suferinţă per excellentiam m-ai trezit la duritate, la frumuseţe m-ai scos din banalitatea cotidianului, m-ai slobozit de zbenguiala trecută… tu, m-ai curăţit, m-ai instruit…
Suferinţo, ce dulce eşti şi totuşi aspră... bătăile cordului mi-au încetat, umbra morţii din nou m-a cuprins, dar El m-a întors să-mi termin ergonul… m-ai amărât şi fericit…
Suferinţo, mi-ai adus atâta agonie groaznică, atata chin, nu mai pot… m-ai ajutat să privesc în jur: e atât de greu, de adânc! Dar stai! Nu sunt singur, eşti Tu, Doamne, cu mine, respiri aceaşi durere, din dragoste stai cu mine, Tu-mi dai putere şi mângâiere, nu mă voi lăsa, îmi continui lupta…
O, suferinţă dragă, am ajuns să te preţuiesc, să te iubesc, m-ai apropiat de El, mi-ai zidit caracterul… m-ai pregătit pentru slava viitoare, m-ai aşezat pe înălţimi…
Doar acum pot zice cu toata inima, şi cu o parte a minţii mele: Binecuvantată fii suferinţo!
Loading ...
frumos.. imi place cum un om isi poate schimba atat de radical felul de gandire si cum Dumnezeu ne “ciopleste” pana devenim “frumosi”. :)
poetic, n-am ce zice si frumos scris,dar cam atat…........
emanuel… tu crezi ce zici?
Si totusi, eu nu pricep: de ce va este atat de greu sa acceptati ca intr`adevar cineva poate sa`si schimbe modul de a vedea, trai si suporta suferinta? Mie mi se pare minunat sa poti sa accepti si suferinta cu capul sus, si bucuriile ca si intristarile pt ca, in final, toate sunt ingaduite de Dumnezeu. Si daca Dumnezeu ne da binecuvantari si ne putem bucura de ele, de ce n`am incerca sa primim si incercarile cu aceeasi deschidere? E drept, nu se poate dintr`o data sa fim multumitori atat pt bine cat si pt rau, dar straduindu`ne, vom reusi si incet`incet vom vedea diferenta! ;)
Nu poti accepta, sau iti este mai greu sa accepti daca nu ai trecut si tu prin asta. Acesta e raspunsul zic eu.
Accepti – daca vrei
Nu accepti – daca nu vrei
( Felicitari Emanuel )
ash vrea sa shtiu ce e “intunericul alb”...
daca ar fi acest site revista literara ash zice bravo… dar daca e site de discutzii pot doar sa sper ca vei putea (emanuel) sa itzi ridici privirea de la pedale shi sa priveshti inainte shi sa vezi toata frumusetzea din jur…
... vai vai vai shi tot eu sa le suport pe tote… DE CE???... disperare… depresie… sunt singur… shi dintr-o data ma uit in sus shi vad din toata minunata sclipire a creatziei doar o mica licarire, o luminitza ce nu poate sa dispara pt ca este El, Lumina insashi, dar pe care de-abia o vad pt ca am ochii inchishi shi indreptatzi spre interior… shi atunci intr-un moment cand obosit de atata suferintza shi obosit sa ma contemplu pe mine insumi parca prin somn vad altceva, ceva frumos shi cred ca este o viziune, cred ca este sperantza shi nu-mi pot imagina decat ca vine din alta lume shi atunci numesc acea lume Rai… apoi cand prind puteri noi acea viziune a raiului ramane o amintire pt ca mi-ai intors privirile din nou spre mine shi incep sa cred ca e o iluzie, dar orice ash crede despre asta, lucrul sigur e ca m-a schimbat definitiv shi iremediabil… incep sa-mi fac o religie din acea amintire shi populez raiul cu tot felul de fiintze minunate shi imi doresc ca cei dragi care au murit sa ajunga in acel loc (nu pt ca le-ar fi lor bine acolo ci pt ca sper ca EU o sa ajung acolo)... shi cu cat cultiv mai intens acest vis despre fericirea suprema cu atat viatza reala apare in contrast dureros shi incep sa-mi proiectez toate actziunile in vis shi caut cu disperare Calea care m-ar putea duce in acel loc ireal shi durerea cea mai mare este ca oricat ai cauta, acea cale nu exista pt ca locul nu exista cu adevarat… shi oricat de mult ai vrea sa faci numai lucruri bune shi speri sa itzi cashtigi prin perseverentza locul atat de dorit in lumea de vis nu reusheshti sa te ridici la inaltzimea visului shi tot timpul te gaseshti nedemn, pacatos, slab, singur, disperat, shi departe de rai… shi acum zici ca Isus te salveaza… dar te lashi salvat?... sau nu vrei sa renuntzi la vis shi sa traieshti fara sa fii tu centrul universului?... sau ar fi shi asta doar o alta suferintza?... pe care ai suporta-o cu stoicism pt ca asha se cade unui om puternic, un om care va ajunge in rai…
suferintza nu este decat o drama umana ce se trage din iluzii… avem impresia ca lucrurile ar trebui sa fie altfel decat sunt, ca ar trebui sa fie in vre-un fel mai bine, mai mult sau mai frumos shi ca ceea ce este acum e de fapt o existentza taraganata shi trasa pe roata in ashteptarea vietzii viitoare… shi toate aceste iluzii pe care le-am moshtenit de la parintzi (nu de la Dumnezeu) sunt de fapt dovada cea mai evidenta de egoism… totul, absolut totul se intampla in jurul eului – care sufera, traieshte drame, doreshte fericirea dar cineva i-o refuza sistematic… oricat de mult ai putea indura suferintze de tot felul, scaparea nu vine in cele din urma shi moartea nu este nici ea eliberarea ci doar trecerea eului intr-un plan de existentza diferit… vai ce nefericit sunt
mi-e greu sa nu apreciez acesta perfectzionare a artei de a-tzi plange de mila shi in acelashi timp a ridica pe cele mai inalte culmi ale virtutzii egoismul shi imaturitatea…
cum ar fi daca suferintza shi bunastarea ar fi doar lucruri normale, parte a vietzii shi nu motiv de a cere mila sau starni invidia…?
mi se pare grotesc sa consider suferintzele mele (ex boala) o incercare din partea lui Dumnezeu la care tre sa iau nota de trecere shi sa nu ma razvratesc… dar cu ce sunt eu diferit de restul oamenilor?, altzii care sufera mai mult sau mai putzin shi cum ash putea sa ma compar cu vre-unul din ei?... boala vine dupa sanatate shi sanatatea dupa boala, moartea vine dupa viatza shi dupa moarte vine iar viatza… cum ash putea sa gasesc fericire daca ash inceta sa mai particip la acest ciclu?... cum ash putea sa nu fiu singur daca ash ieshi din lume?... iar daca imi place aici shi accept ca lucrurile bune sunt shi mai bune cand vin impreuna cu cele rele, atunci de sa ma plang atata cu privire la ceea ce mi-a rezervat mie viatza?... shi mai mult, de ce sa imi doresc sa nu fi fost asha, sau sa fie de-acum inainte?...
nu refuz nimic din ce-mi da viatza pt ca infruptandu-ma din ea traiesc… primesc bunele shi relele fara sa mai fac analize shi distinctzii shi fara sa ma uit la mine shi fara sa investesc timp in a-mi creea vise… privesc in jur shi ma minunez de fiecare clipa shi de fiecare bataie de vant shi ma bucur cand trag o noua gura de aer nu pt ca e aer curat sau pt miroase frumos ci pt ca traiesc shi ma simt viu din nou shi din nou cu fiecare respiratzie… shi vad cerul ziua shi stelele noaptea shi simt ca sunt parte cu ele din INTREG shi o pace care depasheshte cuvintele ma stapaneshte in fiecare clipa… sunt bucuros cand ma culc shi zambesc cand ma scol… orice lucru e nou shi orice lucru nou ma face fericit pt ca m-am imbogatzit shi viatza mea este mai plina, am luat in mine inca o bucata de lume shi lumea toata e a mea… boala nu ma intristeaza ci ma bucura pt ca shi ea e o parte a lumii shi e mult mai frumos sa vezi lumea in intregime shi sa o acceptzi, sa o iubeshti toata asha cum este ea perfecta (Creatorul este perfect) decat sa incerci sa o ciopleshti sa semene cu tine… eu nu vreau sa fiu dumnezeu, nu vreau sa imi impun dorintzele mele nici cu privire la viatza asta nici la relatziile mele cu oamenii shi natura ci doresc doar sa fiu o parte a acestui minunat tumult al vietzii, sa fiu topit in ciclul vietzii shi sa gust cat mai mult din dragostea ce pluteshte pretutindeni shi cate-odata chiar o potzi atinge… imi dau fiecare suflare vietzii shi nu ma impotrivesc cu nimic shi deloc orice imi da viatza inapoi… pt ca iubesc shi iubind intzeleg cum functzioneaza lumea… lumea e facuta din dragoste shi pt dragoste… Dumnezeu este dragoste shi tot ce a facut el iubeshte shi freamata facand dragoste intr-un interminabil ciclu al facerii din care, fara sa shtiu cum, am ajuns shi eu sa fac parte…
feanor.. ;) cred ca daca scriai acelasi comentariu impartit sub forma unor mai multe comentarii.. ar fi fost mai atractiv de citit.. dar este asa de lung – chiar decat articolul in sine.. uff!! (:
De multe ori am incercat sa multumesc Domnului pentru momentele grele prin care am trecut – suferinta! Sa fiu bucuroasa chiar si in acele clipe de cumpana.. si sa imprastii rasarit de soare, insa de cele mai multe ori am esuat in aceasta incercare..
Suntem obisnuiti sa fim bucurosi si multutumiti doar pentru lucrurile care ne plac si pe care noi le consideram bune.. si le neglijam pe celalalte de la polul opus.. chiar pe acelea care sunt mai importante.. ca prin ele ni se intalta caracterul si suntem cizelati de mana plina de dragoste a lui Dumnezeu..
Cred ca este un HAR sa stii sa spui ‘Multumesc!’ in astefel de situatii..
Emanuel.. nu te felicit pentru ca stiu ca nu.i meritul tau.. ci ca prin El ai reusit acest lucru.. insa ma bucur pentru tine ca ai atins un asemenea punct de maturitate spirituala..
Iar pentru tine.. care citesti ce scriu acum.. cred ca ar trebui sa fie pentru amandoi [sunt inclusa si eu, clar!] o incurajare.. si un imbold.. pentru ca se poate!!
‘Domnul a dat, Domnul a luat.. Numele Domnului fie laudat!’
simplitate
+
stil
+
mesaj
= un articol reusit ;)
cel putin mie imi place
(si sunt convins ca nu sunt singurul)
:)
ce comic esti :)
Daca se poate imi trebuie versurile de la Cristos pt romania este o piesa foarte frumoasa si nu stiu cum sa dau de piesa care imi palce foarte mult…..Doar refrenul il mai stiu e piesa luate de la hillsong…Si refrenul cantarii este…
Osana Osana Mielului ce-a fost junghiat
Osana Osana Celui mort si inviat….
Si strofa este ceva de genul acesta….....
Vreau sa spuna cel ce-i slab
Eu sunt tare in Cristos
Cel sarac eu sunt bogat
Iar cel orb sunt vindecat…..
Daca se poate sa-mi faca rost de versuri si ii sunt dator pentru ca este piesa care ma intareste si-mi face placere sa invat versurile….
Scrieti-mi pe adresa florin4jesus@yahoo.com
Versurile le am pe undeva, voi incerca sa-ti le scriu…
,,Eu sunt tare in Cristos” Dumnezeu nu ne vrea slabi, ci tari Dar tari in El
Fii binecuvantat sii fii o binecuvantare!
Interesant mod de a privi suferinta.Dar sa stii ca toate lucrurile sunt ingaduite cu un scop.Viata aici pe pamant nu este perfecta si nici noi nu suntem.Prin tot ceea ce trecem noi ne formam ca oameni,ni se contureaza caracterul.Suferinta face parte din viata si ne ne slefuieste pentru rai.Atat fericirea cat si suferinta fac parte din viata oricarui om,si fiecare are un rol bine definit,chiar daca noi nu`l vedem sau refuzam sa ne deschidem ochii.
Dupa cum spunea si feanor totul face parte dintr`un ciclu,si dupa cum zice si un proverb romanesc:”dupa ploaie vine soare”.
Bucura`te de viata cu bune si rele,bucurate de viata pe care ti`a dat`o Dumnezeu.
Thank you!
ce ai scris tu aici sunt franturi din suflet…felicitari….
Cum s ar putea defini o bucurie fara sfirsit ?Daca n ar fi intermitente ,si momente de extaz ,cred ca nici nu am sti ca traim.Suferinta o invingem cu aducerea aminte de momentele de fericirefiecare treapta a vietiiare un moment de repaus ,aceasta e fericirea ,aducerea aminte ca ai invins ,ca ai trecut de incercare .Nu simti fericirea in timpul desfasurari ei,o simti abia dupa ce atrecut,si o unda de liniste te cuprinde la gindul ca ai gustat din ea,si necazul peste care ai dat dintr o data i ti pare mult mai usor de indurat, ca nu esti singur ,clipa aceia de fericire care aproape n ai simtit o ea te insoteste ,ea i ti da aripisa sa sari peste necaz si din nou se va ivi o raza de soare.Nu stim cum va fi fericirea vesnica ,Biblia ,autoritatea suprema care ne vorbeste de dincolo,e zgircita in detalii,cuvintul rai e gresit inteles in romaneste ,imaginatia omului nu are margini si totusi nu putem spere mai mult decit ne indica Biblia.Fac cunoscut tuturor cititorilor romani, ca cuvintul rai atit in vechiul testament cit si in cel nou are numai intelesulde gradina si nimic altceva ,iar Paradis (Pardes)este o livada de pomi,portocali, curmali etc etc. Concluzia fericiri vesnice ar fi o viata fara grija mortii,fara grija zilei de miine in Gradina lui Dumnezeu,vezi Ezec.47,12.
Haym Herman Israel.