Şi eu l-am trădat pe Isus, de atâtea ori. Ba mai mult, tot eu sunt cel care I-am pus pironul în palmă, şi cu atâta înverşunare, pentru că mi-a arătat cine sunt cu adevărat, l-am pironit acolo sus… şi L-am înălţat între cer şi pământ. Tocmai când loveam pironul, mi-a sărit un strop de sânge pe faţă, încă unul şi încă unul… nu se mai termina… faţa şi mâinile mi-erau pline de sânge… Am obosit să îl mai răstignesc, am obosit să îl batjocoresc, să îl ironizez, să îi întorc spatele. Stau în faţa crucii, pe care eu I-am facut-o… sunt neputincios, vreau să mă uit la El… să îi văd suferinţa… Ce e sentimentul acesta? Mi se strânge sufletul, mi se face ghemotoc. Cui? Mie? Dar mie nu îmi pasă, mie nu mi-e frică… Hah, doar eu L-am pironit! Stăteam aşa nedumerit şi plin de sânge, când picătura finală şi-a spus cuvântul. Poate din curiozitate, am hotărât să mă uit în sus, cand picătura mi-a căzut pe frunte, era aşa de grea… mi s-a prelins până în suflet. Asta-i picătura care mi-a schimbat mie viaţa…
”I was the one … I was just sorry ever after”









