(1 votes, average: 5 out of 5) 
Loading ...
Războaiele… o invenţie umană, un lucru care stă în natura umană, un lucru care a ieşit la iveala de când lumea. Sunt convins că nici unul dintre voi nu este de-acord cu războaiele.
Cu toate acestea, ar trebui să privim mai atent la efectele războaielor, să le privim fără prejudecata: “sunt un lucru rău şi fără folos”. Nu ştiu câti dintre voi ştiu care sunt efectele celui de-al 2-lea război mondial.
Continue reading ‘Războaie şi consecinţe’
Click pe “personaje”.
ENJOY!
Prin prezenta, anunţăm că următoarea şedinţă a consiliului reper.org se va desfăşura sâmbătă, 28.05.2005, orele 18:00, în parcul Petofi sau în parcul 1 Decembrie, din Oradea.
În continuare, lansăm disputa: Petofi vs 1 Decembrie. Votaţi, vă rog!
Ştiţi bancul cu baptiştii? L-am citit zilele astea pe net.
Un tip moare şi ajunge în cer. Sf. Petru îl ia de mână să-i prezinte împrejurimile. Trec pe lângă un loc: “aici sunt catolicii”. Merg mai departe: “aici sunt ortodocşii”. Pleacă mai departe: “aici sunt reformaţii”. Şi mai departe… Sf. Petru îi face semn omului nostru să păstreze liniştea: “shhht! aici sunt baptiştii. Ei cred că sunt singuri în cer!” :))
Continue reading ‘tragi-comic’
ATENŢIE cardiacilor şi romanticilor incurabili! Dublaţi-vă doza de Metoprolol, respectiv luaţi la-ndemână batistuţele parfumate!
S-a întâmplat ca acum trei zile să aud pentru prima dată aceste două cuvinte din partea mamei mele. Cuvinte scumpe, se pare, rostite “o dată-n viaţă” cuiva care avea atâta nevoie să le audă zilnic. Cică eram aproape de-a da ortu’ popii (zic ai mei – eu nu îmi aduc aminte – mai ştii? aşa o fi fost). De ce le rostim aşa de greu, de ce suntem aşa de egoişti, sunt aceste cuvinte chiar atât de scumpe?
Continue reading ‘Te iubesc!’
Am auzit recent o povestioară, care m-a pus pe gânduri…
La un târg, fiecare a venit cu ce avea de vândut. Un fermier avea un stol întreg de prepeliţe şi legase o sfoară de piciorul fiecăreia. Celelalte capete ale sforilor erau legate de un inel lipit pe un băţ care era între ele. Prepeliţele se plimbau melancolic în cerc, în jurul băţului, precum catârii la o moară.
Nimeni nu era interesat să cumpere vreo prepeliţă, până când a apărut un tânăr, căruia i s-a făcut milă de bietele vietăţi. A întrebat preţul unei prepeliţe şi apoi i-a spus negustorului: “Vreau să le cumpăr pe toate”. Negustorul era în culmea fericirii. După ce şi-a primit banii, a fost surprins să-l audă pe tânăr spunând:
Continue reading ‘Liber… sau nu?!’
“Să ezit, să nu ezit… să ezit, să nu ezit…”
Sună cunoscut? Bineînteţes că sună cunoscut! Ne punem atâtea probleme înainte de a acţiona, într-o direcţie sau alta, încât tot ce ajungem în final să facem e să... ezităm.
La ce mă refer?
Mă refer la locuşorul călduţ pe care ni-l găsim şi din care nu am pleca pentru nimic în lume. Că e comod! A fi căldicel înseamnă a sta într-un loc călduţ şi comod, înseamnă a aparţine unei comunităţi de căldicei. A fi căldicel înseamnă a nu face nimic. Şi a nu face nimic înseamnă a muri.
Continue reading ‘Să ezit, să nu ezit…’
Când?
Sâmbătă, 14.05.2005, ora 18:00.
Unde?
The Bridge, Oradea.
De ce?
Pentru că.
Ce trebuie să faci?
1. Confirmi prezenţa aici.
2. Vii sâmbătă.
De ce nu vin tinerii la biserică?
În primul rând, ca sa vină, au nevoie să vadă în noi adevărate exemple de trăire. Atâta timp cât între noi şi ei nu găsesc diferenţe de trăire şi gândire, nu au motiv să vină. Cum să vină dacă şi noi minţim? Cum să vină dacă pe faţa noastră nu se vede bucuria salvării? Cum să vină dacă ne este ruşine de faptul că venim la Biserică? Cum să vină dacă noi nu suntem oglinda lui Cristos? Cum să vină dacă mulţi dintre noi ne îndepărtăm de biserică, în loc să ne apropiem?
Continue reading ‘Tineri… unde, unde?’
Ieri, la facultate, un profesor a deschis un subiect foarte important, pe lânga subiectele legate de materia respectivă. Era vorba despre microchip-urile umane implantate sub piele. Poate că aţi auzit despre aşa ceva, cel puţin din alte articole de pe net. Aceste chip-uri sunt folosite pentru identificarea persoanelor şi au dimensiunea unui bob de orez, şi sunt atât de perfecţionate, încât pot da toată informaţia genetică necesară unei investigaţii medicale, doar prin simpla expunere a microchip-ului la un aparat. Se tinde spre acest fel de analiză medicală, deoarece este mai puţin laborioasă şi mai puţin costisitoare. Odată implantat, acest microchip nu mai poate fi îndepărtat, deoarece este format dintr-o plăcuţă de litiu care, la distrugere, emană o toxicitate mare în organism, putând fi chiar letală.
Continue reading ‘Ştiinţa din ziua de azi’
You are currently browsing the reper.org weblog archives for the month May, 2005.
Câţi ani ai?
Total Votes: 129
Loading ...
