Experienţele vieţii nu au bătut la uşa înţelepciunii umane, pentru a ne motiva într-un fel sau altul, că trebuie să trăim această viaţă prin subordonarea noastră asupra circumstanţelor prezente. Aici sau acolo, în jurul nostru sau departe de noi, un lucru îngrozitor îşi face apariţia în viaţa mondenă: omul trebuie să decidă, prin alegerea sa, viaţa sau moartea.
Prin moarte, acesta se întelege că sinuciderea este soluţia perfectă pentru eliminarea problemelor existente: relaţii eşuate, o viaţă neîmplinită, droguri sau alte surprize omeneşti. Prin supravieţuire, acesta îşi asumă faptul că orice ar face omul, acesta nu va înţelege, şi nici nu va putea cuprinde, scopul şi motivul existenţei sale.
Continue reading ‘Sinucidere sau supravieţuire?’
Published by Filip on 8.01.2008
in Viaţa.
Loading ...
Întrebări despre mântuire avem multe, mult mai multe decât răspunsuri complete. În ciuda acestui fapt, nu ne vom opri niciodată din căutarea adevărului, pentru că, oricât am descoperi din el, întotdeauna va rămâne mult mai mult nedescoperit.
Ne-am construit o teologie în jurul conceptului de mântuire, unii cred că nu se poate pierde, alţii că da, iar vieţile noastre există timid în lumina acestor credinţe.
Propun o detaşare de aceste limite în interiorul cărora vieţuim. Cum ar fi dacă pe Dumnezeu nu L-ar interesa de toate tâmpeniile pe care le facem?
Continue reading ‘Despre mântuire. Partea a II-a: răspunsuri.’
Published by Filip on 1.01.2008
in Viaţa.
Loading ...
Mântuirea (= salvarea de la moarte veşnică) se poate pierde?
Dacă nu, atunci indiferent cum ne-am trăi vieţile, nu mai trebuie să ne temem de iad? Ne-am asigurat viitorul în rai printr-o singură acţiune prin care am acceptat că Dumnezeu există, iar Isus a murit în locul nostru? Numele ne-au fost scrise în cartea vieţii şi nimeni şi nimic nu le poate şterge de-acolo?
Dacă da, mântuirea se poate pierde, atunci se poate recâştiga? De câte ori o putem pierde şi recâştiga? Contabilizează Dumnezeu toate faptele noastre, le pune în balanţă pe cele bune împotriva celor rele, iar dacă am dat-o rău în bară, atunci ne anulează mântuirea? Dacă apoi Îi cerem iertare şi, sincer, regretăm păcatul, ne iartă şi ne consideră din nou mântuiţi? Dar ziua următoare o facem din nou lată... iar ne simţim vinovaţi… iar cerem iertare…
Este cineva care e 100% convins… şi 80% convins, dacă vreţi… că dacă moare în momentul acesta, îşi va petrece veşnicia împreună cu Dumnezeu? Dacă da, cum?
Cum e viaţa ta?
Ţii o evidenţă a tuturor păcatelor, îţi ceri iertare pentru fiecare, în parte, iar apoi te simţi liber şi mântuit?
Te simţi vinovat(ă) când calci pe bec? Cum treci peste asta?
(18 votes, average: 3.56 out of 5) 
Loading ...