Comments on: Despre moartea dintre vieţi şi viaţa dinaintea morţii…

By: Mike

Mike — Tue, 16 Dec 2008 20:25:49 +0000

Omul prin definitie e arogant.

By: dani

dani — Mon, 15 Dec 2008 19:12:51 +0000

foarte adevarat. bine sintetizat.

By: mariposa

mariposa — Mon, 15 Dec 2008 12:00:43 +0000

din cate vad zi de zi,noi oamenii avem tendinta de a ne da foarte multa importanta,facem tot ce ne trece prin cap si mai ales credem ca tot ce facem e foarte bine.avem senzatia ca stapanim lumea ca le stim pe toate..dar cand ne asteptam mai putin, viata ne loveste puternic si devenim dezorientati…abia atunci ne aducem aminte de Dumnezeu,abia atunci Il cautam si ne dam seama ca suntem bieti muritori,nimic mai mult. de ce unii uita ca omul e minuscul in fata Creatorului?

By: Oana Balan

Oana Balan — Tue, 26 Aug 2008 15:54:24 +0000

Imi pare rau, Rana, pt durerea ta. Numai mangaierea Domnului iti poate alina suferinta, prin familie, un prieten apropiat. Nu stiu cum e sa pierzi persoana iubita, deci nu pretind ca te inteleg, dar fie ca Dumnezeu sa iti aline durerea si sa te ajute sa te ridici. Ce vreau sa spun e ca nu as vrea sa te lasi prada durerii, ci sa o invingi, pt a vedea din nou lumina, ca atunci cand era langa tine. Dumnezeu sa te intareasca si sa iti dea intelepciune in toate!
In ceea ce priveste articolul, eu de curand am inceput sa Il cunosc pe Dumnezeu, si simt cum eram amortita inainte, dar m-am intors la Viata… Nu mi-e frica de moartea dintre vieti, ci mai mult ma rog ca Dumnezeu sa ma pregateasca, sa ma calauzeasca acum, in aceasta viata, cand inca am posibilitatea de a schimba ceva.

By: rana

rana — Wed, 20 Aug 2008 16:36:40 +0000

E interesant si incitant ce spuneti. Moartea mea imi da mai putin de gandit acum, cat mai ales moartea celei mai iubite fiinte. Cu aceasta nu ma pot impaca. Despartirea definitiva e insuportabila. Cred ca nu am fost educati de la inceput sa acceptam moartea ca pe primul dar pe care il primim cand venim pe lume. Uneori amintirile frumoase, faptele bune pe care le-a facut mi se par neimportante atata vreme cat nu-i mai aud vocea, nu-i mai simt atingerea. Ma doare cumplit moartea si sunt inca in viata.

By: Mike

Mike — Sun, 20 Apr 2008 15:55:25 +0000

Deci tu te consideri Dumnezeu in miniatura si nu iti mai trebuie nimic altceva.

“De n-ar fi ochiul de natura solara
CUm am putea vedea noi lumina?
De n-ar trai in noi forta lui Dumnezeu
Cum ne-ar putea incanta dumnezeiescul?”
Goethe

Zici ca esti un om credincios, Mihai Tiganetea, dar in acelasi timp pretinzi a fi Dumnezeu si “a intelege totul”. Ca sa intelegi totul, nu poti fi credincios, la modul religios.
Tu spui: “De ce sa mergi la Biserica? Caci este casa lui Dumnezeu ar zice cineva, si ca esti mai aproape de el…ma repet, constiinta noastra e singura si cea mai puternica legtura cu divinitatea…nu e nimic sacru aici”, iar apoi: “Si da, cu siguranta sunt un om credincios…”

Dar in acelasi timp, la tine divinitatea este “ordinea fireasca a lucrurilor”. Atunci voi pune aceeasi problema pe care a pus-o Goethe: Cum poti fi credincios, daca tu nu crezi si nu poti intelege dumnezeiescul, ci numai o forma deteriorata de umanism ?

By: Mihai Tiganetea

Mihai Tiganetea — Sun, 20 Apr 2008 13:29:44 +0000

Consider ca “Dumnezeu” este pur si simplu ordinea fireasca a lucrurilor..oricare ar fi aceasta…si da , fiecare dintre noi este “Dumnezeu” totul se invarte in jurul nostru…dar si noi la randul nostru ne invartim in jurul altora, si tot asa…ideea fenomenala este ca…poti sa schimbi lumea, dar numai incepand cu tine!

Nu imi e frica de moarte, caci e fireasca…nu vreau sa traiesc vesnic, ca m-as satura…vreau sa influentez lumea din jur, ca nu cumva sa imi dau seama ca doar m-am “invartit in jurul altora” .

De ce sa mergi la Biserica? Caci este casa lui “Dumnezeu” ar zice cineva, si ca esti mai aproape de el…ma repet, constiinta noastra e singura si cea mai puternica legtura cu divinitatea…nu e nimic sacru aici, e pura intamplare inexplicabila a VIETII, pe care sute de religii o denumesc altfel, si o complica, dar de fapt totul e complicat de simplu…

Cand ajungi sa vezi “totul” cum il vad eu , ai sa iti intelegi gesturile si reactiile, si in timp pe ceilalti, caci doar asa poti trai…intelegandu-i pe ceilalti!

~~Nu ma cred mai destept ca voi, nu vreau sa supar pe nimeni, consider ca mi~~am gasit un loc potrivit sa imi exprima parerea ca sa vad daca sunt singur…

Si da , cu siguranta sunt un om credincios chiar daca aleg sa nu spun “Tatal Nostru” catre “Dumnezeu”...desi ii multumesc zilnic pentru ca sunt aici inca!

By: Come_to_Earth

Come_to_Earth — Sat, 29 Mar 2008 18:14:58 +0000

In sfarsit…..........Amin

By: Mike

Mike — Sat, 29 Mar 2008 14:21:22 +0000

Razbunarea este a Domnului din doua perspective.
1. Domnul a creat tot ce este vazut si ce e nevazut, si are puterea, dreptul, si raspunderea morala de a starpi raul, prin razbunare.
2. Omul este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, DAR NU ESTE DUMNEZEU, deci nu are nici o putere, nici un drept si, implicit, nici o raspundere morala sa starpeasca raul (ci doar din pozitia de om).

By: Come_to_Earth

Come_to_Earth — Sat, 29 Mar 2008 09:21:18 +0000

Inainte de toate, in traducerea Bibliei pe care o am eu scrie asa: Naum 1:2 Domnul este un Dumnezeu zelos.

Nu stiu ce versiune folosesti, dar iti dau un citat din cea mai cotata versiune folosita ca referinta in citatele de specialitate. Daca doresti pot sa-ti dau citatul si din septuagita cu explicatiile la fiecare cuvant

Nahum 1:2 (King James Version)

God is jealous and the LORD revengeth; the LORD revengeth, and is furious the LORD will take vengeance on his adversaries, and he reserveth wrath for his enemies.