(5 votes, average: 3.8 out of 5) 
Loading ...
Fără a fi apucat să-mi spăl cizmele de noroi, după înmormântarea de duminica, iată-mă din nou, în negru, păşind pe poarta unui alt cimitir. Unul dupa altul, în decurs de-o săptămână, trei cunoscuţi “au plecat” dintre noi. Fiecare a trăit cum a ştiut mai bine, a iubit cum a putut, a citit şi a învăţat ce şi cât a fost interesat. Dar moartea a venit: subită pentru unii, aşteptată de alţii, înfricoşând pe unii, eliberând pe alţii.
Moartea e o realitate. Oricât am nega-o, oricât am ignora-o. Ea există! Ea pândeşte! Ea vine şi nu întreabă pe nimeni nimic. Doar vine şi duce… Dar dacă în faţa ei nu avem nici un cuvânt, viaţa care o precedă ne aparţine. Moartea nu e o alegere. Dar viaţa… este.
Ce crezi tu despre moarte? Cum ai vrea să mori? Ce laşi tu în urma ta? Ce-ţi doreşti să-şi amintească cei dragi despre tine?
Aceasta nu se doreşte a fi o discuţie despre viaţa de după moarte, ci despre viaţa de dinainte, în perspectiva sfârşitului, şi despre moartea dintre vieţi, ca fapt.
Moartea cred ca trebuie sa fie privita ca “stingerea definitiva” a existentei. Multi spun ca “frica fata de Moarte” a dat viata sacrului. In urma noastra nu o sa ramana decat cateva amintiri care odata cu trecerea timpului dispar pentru todeauna. Cred ca Omul trebuie sa inteleaga ca viata trebuie traita aici si nu conservata pentru o existenta viitoare.
-
tu ce intelegi prin ‘traita..’?
-
Desi Moartea este o realitate , oamenii se gandesc la ea in functie de varsta lor, de boala lor, de inutilitatea lor daca vrei ( sinucigasii)
Cand esti tanar ar fi nefiresc sa te urmareasca acest gand al mortii. Cand ai viitorul vietii in fata ta, cand mergi la facultate, cand te casatoresti, cand ai copii de crescut gandul mortii nu are lor in gandurile tale.
Stim ca Moartea este un sfarsit si fiecare-l vrem cat mai indepartat.
Daca traiesti aici pe pamant cu gandul la ce lasi in urma ta dupa moarte este stresant. Daca traiesti pentru viata ,viata insasi te invata ce sa faci asa incat la sfarsitul ei sa ramana amintiri frumoase si lucruri bune.
Ca unii pleaca mai repede din viata pamanteasca decat firescul ei , este o discutie fara sfarsit.
Multi oameni datorita unor constrangeri de natura religioasa nu urmeaza cursul firesc al vietii. Fiecare Om trebuie sa inteleaga ca “viata” nu este o experienta care sa poata dura la nesfarsit si ca viata poate sa fie “consumata” decat o singura data.
-
anonim,
te’am intrebat ce intelegi tu..
gasesti vreo satisfactie in modul in care ti’ai trait viata pana acum?
-
-
xxxx,
viata nu te invata cum sa traiesti ca la sfarsitul ei sa ai amintiri frumoase si lucruri bune. si chiar daca le’ai avea, la ce ti’ar folosi? nu le’ai putea lua cu tine si nu ai avea siguranta ca cei care le vor pastra in mintea lor pentru un timp, le vor pretui.
crezi ca daca un om ar medita in fiecare zi putin la moarte, ar trai altfel?
poate cineva sa spuna cu certitudine ca va avea un viitor in care va fi sanatos si isi va putea creste copiii, se va putea ocupa de familie si altele si altele?
tocmai ca moartea este un sfarsit, te sperie gandul ca nici nu stii cand va fi acel sfarsit pentru tine..?
coboara cu capul pe pamant.
-
jeannie .. dar poate ca in timpul vietii nu traiesti “a aduna” pentru viata ci pentru ce e dincolo de ea. la asta te-ai gandit?
-
m’am gandit ca nu a raspuns la intrebare.
-
Creshtinismul nu conserva viatza viitoare. Creshtinismul afirma ca omul nu poate cunoashte nimic despre Dumnezeu decat este locuit de Duhul Sfant. Prin locuirea Duhului este locuit in duh de Cristos shi de Dumnezeu Tatal.
Tot creshtinismul afirma ca nici un om care nu este locuit de Duhul Sfant nu Il poate cunoashte pe Dumnezeu. Asha se face ca viatza din belshug pe care o promite Cristos nu poate fi traita decat de cei care sunt locuitzi de El.
Partea ciudata a creshtinismului este ca nu omul locuit de Dumnezeu Il dovedeshte pe Dumnezeu. Omul nu poate decat sa faca ceea ce i se porunceshte sa faca: sa vorbeasca altora despre Dumnezeu.
Cel care se valideaza omului este Insushi Dumnezeu. Astfel, omul care ajunge sa creada in Dumnezeu o face pentru ca Dumnezeu Insushi l-a atras spre Sine, nu omul pe care Dumnezeu il locuieshte. Toata eficientza lucrarii de mantuire sta in puterea lui Dumnezeu nu in vreun om.
Judecata viitoare, pentru ca acesta este marele eveniment viitor marturisit de creshtinism, va aduce inaintea lui Dumnezeu toata omenirea. Nici un om nu va putea spune ca prin alt om a crezut ci doar ca Dumnezeu a fost cel care l-a atras.
Belshugul vietzii de aici se refera la o libertate limitata de poruncile biblice, libertate in care omul este “zidit” intru asemanarea lui Cristos. Aceasta asemanare nu va fi desavarshita pe pamant pentru ca firea omeneasca ramane in om, shi nu va pieri decat odata cu moartea fizica a omului. Belshugul este ashadar primit pe doua planuri: cel teluric shi cel spiritual.
Omul poate sa refuze orice alaturare fatza de Dumnezeu, dar Biblia afirma ca va da socoteala. Marea problema, in cazul in care mesajul Bibliei este adevarat, este ca odata mort omul nu mai poate face nimic pentru amelioarea sentintzei.
Evident, nimeni nu trebuie sa fie de acord cu cele scrise mai sus, totushi (fac apel tot la Biblie) osanda va fi cu atat mai mare cu cat odata ce ai parte de cunoashterea invatzaturii Evangheliei, shi o respingi, ca om, eshti mai vinovat decat cel care n-a auzit niciodata de ea.
Nu numai ca viatza dupa moarte depinde de viatza de aici, dar viatza de acum hotarashte cum va fi cea viitoare ca shi….hm…”belshug”. Cine crede ca in rai totzi vor fi pe aceeashi treapta ierarhica, se insheala. Conform Scripturii Dumnezeu stabileshte ierarhii shi intre cei mantuitzi care vor moshteni cerul. Astfel unii vor avea mai mult, altzii mai putzin, in functzie de trairea de pe pamant. Aici Biblia face o afirmatzie ciudata: mantuirea nu este pe baza faptelor (deci este exclusiv pe baza credintzei, deci exclusiv lucrarea lui Dumnezeu), insa rasplata din Rai va fi conditzionata de fapte (cat ai lucrat, cum ai lucrat…etc…).
Viatza de aici, deshi o clipeala, “priveshte” viatza veshnica, iar Dumnezeu nu minimalizeaza nici unul dintre aspectele trairii omului nici pe pamant, nici in Rai.
Eu unul cred ca un om mantuit este “impodobit”, daca vretzi, de trairea intru shi dintru Dumnezeu. Asta inseamna ca eu cred in mantuire, in Cristosul viu, in Dumnezeu, in Duhul Sfant, in viatza veshnica, in judecata de apoi, shi in pedeapsa veshnica, la fel de mult cum cred in rasplata celor neprihanitzi in Cristos.
...daca e off topic, me sorry…dar o putetzi lua ca pe o marturisire de credintza sumara.
Jeannie,
ar fi trebuit sa explic mai bine despre ce amintiti este vorba. Am crezut ca este de la sine inteles dar pentruca nu a fost asa , o sa fac precizarea acum :
“Sa ramana amintiri frumoase si lucruri bune despre tine “,(cel care ai trait si nu mai esti) celor care-si vor aminti de tine , de ceeace ai lasat in urma ta. Era o vorba in batrani : Sa lasi un pom,un copil ,o casa.(daca apuci)
De multe ori cand ies din camera mea, ma uit si ma gandesc daca arata asa cum mi-as dori sa o las daca as muri. Chiar azi ma gandeam la cartile mele, la jurnalele care ar ramane, la toate produsele cosmetice :) si ma intrebam oare ce ar face mami cu toate lucrurile mele daca s-ar intampla sa mor curand. De ceva timp, am dobandit un fel de ‘reflex’ care ma motiveaza sa ma ingrijesc si sa ingrijesc tot ce imi apartine in asa fel incat daca nu as mai fi, totul sa ramana frumos si in ordine si cat mai putin dureros pentru cei din jurul meu. Nu-i nicicum fel de obsesie fata de moarte, ci ii mai degraba o altfel de motivatie in a trai la inaltimea standardelor mele.
Gandul merge mai departe…daca ajungi sa te casatoreshti, sa ai copii…shi …sa mori?
Primul lucru pe care mi l-a spus un prieten dupa ce s-a reintors din luna de miere a fost: nu mi-e teama sa mor, dar ma gandesc la sotzia mea… N-a zis nimic mai mult. Eu nu am turnat sare pe gand. Totushi, sunt convins ca pt un om intzelept gandul mortzii nu ii este niciodata strain. Moartea nu are a face doar cu cel care moare ci shi cu cei din jur, mai ales cu familia.
Eu m-am gandit sa scriu cate o scrisoare fiecaruia din cei dragi ai mei. Sa fie ca un fel de testament in care sa le spun lucruri care nu am putut sa le spun cand traiam, si in care sa le vorbesc despre perspectiva mea asupra vietii pe care am trait-o impreuna cu ei, si apoi asupra mortii.
Legat de ce spunea prietenul tau, Porta, eu cred ca nu exista om caruia sa nu ii fie frica de moarte, sau macar sa nu manifesta un fel de nelinste legat de moarte. Moartea este un lucru necunoscut, nemaitrait, cu totul nou. Si pe langa alte atitudini cu care intampinam noul, se numara si teama. Chiar daca teama asta nu pune stapanire pe noi, nu ia proportii mari, totusi ea exista. Suntem oameni! Nu putem sta indiferenti in fata mortii…
P.S. Stiu ca alta era ideea pe care ai transmis-o. Sunt de acord cu ea. Doar ca ea mi-a amintit de un alt gand.
Jeannie, nu gasesc nicio satisfactie in “a trai”, oricum nici nu trebuie sa existe o asemena satisfactie, esenta vietii nu sta in contemplarea mortii ci in trairea vietii.
Porta, nu “ciudatenile” crestinismului le-am avut in vedere atunci cand am spus ca unele curente religioase sustin “stingerea definitiva a vietii” si conservarea vietii de aici pentru a obtine in “lumea de dincolo” un suflet nemuritor. E o mare absurditate si o dovada incontestabila ca omului ii este extrem de greu sa traiasca. Omul nu accepta realitatea si faptul ca Moartea reprezinta sfarsitul existentei, cauta in religie, arta si medicina o posibilitate prin care sa-si “eternizeze” existenta. Daca exista o asemenea posibilitate e o problema strict secundara, oricum nimeni nu poate sa garanteze si sa demostreze ca exista Viata dupa Moarte. Omul trebuie sa inteleaga ca Moartea este sfarsitul si ca viata trebuie traita intr-un mod decent si intr-o armonie deplina cu cei din jurul sau.
Ma incapatzanez sa accept realitatea. Ba mai mult, ma incapatzanez sa o traiesc asha cum este, shi sa o numesc asha cum e.
Ma mai incapatzanez sa cred ca moartea nu e sfarshitul.
Totushi sunt intru-totul de acord ca trebuie sa traiesc decent shi intr-o armonie deplina cu ce din jurul meu. Doar ca motivatzia cu care o fac eu e diferita de a ta.
...pentru ca totul sa devina incontestabil omul trebuie sa moara…asta este cunoashterea ultima: dovada a tot ceea ce a teoretizat shi a gandit toata viatza.
Anomim a exprimat in mai multe mesaje acelasi gand frumos despre trairea vietii, viata care are ca sfarsit moartea fizica. ‘’ Viata trebuie traita aici si nu conservata pentru o existenta viitoare ” sunt de acord cu aceasta idee si mai completez ca a trai decent nu inseamna ca nu-ti traiesti viata.
Niciodata nu esti pregatit sa mori .Un om a fost intrebat de moarte cand sa vina sa-l ia.
M. a venit cand omul era tanar, si acesta a raspuns : mai lasa-ma este prea devreme , nici n-am apucat sa vad cum este viata.
M. a venit cand acesta era in plinatatea vietii. Omul araspuns : mai lasa-ma acum am multa treaba , am copii de crescut….......
M a venit cad omul era batran si acesta araspuns : mai lasa-ma sa ma bucur de munca de-o viata , de nepoti de odihna dupa o lunga truda.
Si asa spune povestea ca omul nu este niciodata pregatit pentru acest pas.
Insusi Dl Isus a spus: Indeparteaza de la mine ceasul acesta, dar faca-se nu voia Mea ci voia Ta.
E un pariu riscant asta cu “exista sau nu viata dupa moarte?”. Nimeni nu poate fi sigur 100%, de nici uan din variante, pentru ca e o chestiune de credinta si alegere.
Nu cred ca frica (de iad) te determina sa alegi sa crezi ca exista viata dupa moarte si, implicit, sa traiesti ca un “bun crestin”.
Corect , nu frica de iad te determina sa traiesti ca un bun crestin.
Nimeni n-a facut si nu va face niciodata nimic bun de frica.
A fi bun crestin , esti in urma educatiei religioase, a cunosterii Cuvantului lui Dumnezeu, si nu in ultimul rand depinde si de mediul in care te dezvolti, cresti, traiesti., de temperamentul tau,
DAR cel mai mult conteaza educatia si toleranta ,acceptarea ca exista si lucruri cu care tu nu esti de acord, si i nu esti de acord pentruca le ignori , nu le intelegi , si nu te intereseaza.Persoanele de fata se exclud.nu la ele fac referire.
Viata are sens atunci cand nu faci totul doar pentru tine.
Kiar zilele trecute m’a trecut un fior rau de tot cand m’am gandit la ideea ca oamneii mor, cei apropiati la un moment dat mor… si gata… nu se mai intorc. Si m’am zbatut in sinea mea cu ideea ca si eu voi muri intr’o zi si asa mi’am dat seama cat de mica de neinsemnata sunt, si ca daca e sa vina ceasul eu nu pot face nimk sa imi prelungesc viata. Am citit in Genesa in primele capitole despre cei 2 pomi: pomul binelui si raului si pomul vietii. Cititi cu atentie ce scrie despre pomul vietii si poate o sa va scuture un pic si pe voi. Omul nu a fost niciodata menit sa traiasca vesnic, omul a fost sortit mortii… Eu am acceptat ideea si acum poti spune sincer ca nu mi’e frica de moarte sau de ce e “dincolo”. Imi place viata cu tot ce inseamna ea, bune si rele, si mi’ar palce sa traiesc mult, insa sunt doar un om… Daca mi’ar place sa mor intr’un anume fel?! Mi’e totuna, nu mi’e frica de moarte ci de Dzeu.
P.S. totusi nu cred ca mi’ar palce sa fiu ingropata de vie :D
Nu “frica fata de iad” te determina sa accepti o speculatie (Viata de dupa Moarte). Oamenii accepta aceasta speculatie datorita faptului ca nu recunosc (si nu cunosc) cursul firesc al existentei. Omul nu accepta ca viata este o experienta irepetabila, datorita acestui conflict dintre Om si existenta a luat fiinta ideea de Viata de dupa Moarte sub forma unei supracompensari datorita inferioritatii pe care omul o are si o simte in fata mortii. Nu frica de iad te determina sa crezi in Viata de dupa Moarte ci frica ca Moartea aduce cu sine sfarsitul fara posibilitatea de a exista o viata de apoi.
Anomim , esti crestin, sau credincios?
Gandesti foarte bine , nu esti superficial,cu dorinta de viata , ceeace este normal , insa Filip tot vrea sa-ti atraga atentia, ca ,ce te faci ,ce ne facem , daca totusi exista viata dupa moarte.
I-mi vin acum in minte cuvintele Dl Isus care spune ucenicilor Sai ” MA duc sa va pregatesc un loc ca acolo unde sunt eu sa fiti si voi ”
Locul acela de care vorbeste , trebuie sa fie un loc bun . pe care mintea omului nu poate sa-l priceapa inca.
Briseis, da-mi voie sa te contrazic in ceea ce priveste urmatoarea afirmatie: ‘Omul nu a fost niciodata menit sa traiasca vesnic, omul a fost sortit mortii…’
Moartea este consecinta caderii in pacat. Este un lucru nenatural. De aceea omul este tulburat in fata mortii. Nu am fost creati sa murim.
mai citeste inca o data sau de cate ori vrei genesa si poate o sa dai si tu de versetul asta: genesa 3:22 si spune’mi si mie ce intelegi din el.
Porta nu ma ajuti? :)
In urma caderii in pacat a aparut moartea spirituala si fizica. Eu cred ca decizia lui Dumnezeu de a-i impiedica pe oameni sa manance din ‘pomul vieii’ era o protectie pentru acestia. Daca dupa caderea in pacat omul ar fi mancat si din acel pom, ar fi ramas pentru totdeauna in conditia pe care a dobandit-o prin alegerea anterioara, si nu s-ar mai fi putut face nimic pentru restaurarea lui.
Cred ca nu ar trebui luat literal termenul de ‘pomul’ vietii’, asa cum ‘pomul cunostintei binelui si raului’ nu inseamna ca omul a devenit mai bogat in cunostinte.
P.S. Si inainte sa scriu postarea de mai sus am citit versetele din Genesa :)
well
am trait sa o citesc si pe asta!!
Sincer o abureala pe care o auzi zi de zi cand moare un om e… ca asa o vrut dumnezeu! sau Domnu la luat!
Am cateva intrebari pt cei ce cred asa
Daca dumnezeu iti da viata sa traiesti cat mai mult si bine de ce tio ia?
De ce mori intrun accident?Dumneze Vs. Neatentie
Cum ti sar mai parea viata daca sti ca “domnul te ia” maine intrun accident de masina?
Ai fi atent sa nu faci accidentul de masina? sau ai cauza un accident de masina numai ca sa “te ia domnul”
Si plus daca tu crezi in dumnezeu ai incredere in el … te lasi pe mana lui ….
...daca zici ca nu este viata dupa moarte …
Sigur
SAU NU
Chiar crezi ca Dumnezeu nu se tine de cuvant
100% ca este
Amin!
nu te descurci singurica? Ai nevoie de Porta? Zoe fii barbata!
Domnul Dumnezeu a zis: „Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele si raul. Sa-l împiedicam, deci, acum ca nu cumva sa-si întinda mâna, sa ia si din pomul vietii, sa manânce din el si sa traiasca în veci.” Deci omul la inceput nu era ca Dzeu… daca initial nu a fost conceput ca atare, va fi el oare acum, dupa moartea fizica?
si nu mai bogat in cunostinte… adica 2 2=4, ci in sensul ca a putut alege, sa zica da sau nu, si’a dat seama de diferente si de aceia i’a fost si rusine.
Nu prea iti inteleg rationamentul din ultimele doua postari. Dar mai bine sa nu continuam in directia asta, ci sa revenim la subiectul articolului.
L-am intrebat pe Porta fiindca era un subiect care privea teologia, si dupa cum se pare ii domeniul care ii face placere. Era mai mult in gluma. Dar nici asta nu conteaza :)
Pentru toti cei care ati pierdut pe cineva drag…
link1: Mercy Me – Homesick(Live),
link2: Kenny Chesney – Who You’d Be Today,
link3: Third Day – Cry Out To Jesus
alte intrebari ca intrebari la intrebarile voastre.
1.”daca ai shti ca Dumnezeu te ia maine ai fi mai atent?” Te rog sa imi iertzi urmatoarea ieshire: o astfel de intrebare e cel putzin fara rost. Spun asta pentru ca asha ceva e pur shi simplu ipotetic, fara un fundament real. Nu are rost sa intrebi asha ceva pentru ca nu ai de ce te lega in realitate. Intrebarea nu este: “daca ai shti ce ai face?” ci “Din moment ce nu shtii cand te ia, ce faci?”
2.nu am sa raspund intrebarii atat de simpatice a lui Anca decat dupa ce va intreb: credetzi in inerantza Scripturii shi in inspiratzia ei completa?
.inca un gand: chiar daca Biblia se explica cu Biblia, nu totzi pot sa rspunda bine, sau cel putzin bine argumentat la orice problema se ridica in ea.
.un profesor spunea: in fotbal shi teologie totzi suntem expertzi. Nu shtiu catzi dintre voi atzi dat ochii cu vreun comentariu serios pe cartzile Bibliei. Cand incepi sa citeshti macar unul dintre ele, incepi, cu bun simtz, sa te abtzii de la a da comentarii care par normale.
.acum, nu neg ca Duhul Sfant este Cel care calauzeshte biserica in trupul ei, ca shi un tot, dar este vrednic de observat ca nu este un singur om care poate pretinde ca detzine intregul adevar despre invatzaturile Scripturii. De aceea va indemn sa nu ieshitzi la rampa cu orice fel de explicatzii pentru texte grele.
.e drept ca omul sa aibe o parere, un crez, dupa care sa ishi chiverniseasca relatzia cu Dumnezeu, totushi trebuie mare grija, pentru ca cei care se fac invatzatori au raspunderi mai mari, care vor fi judecate mai aspru, cel putzin asha spune Iacov.
.inainte de a pleca, doar un gand: daca Adam a numit TOATE animalele de pe pamant, shi daca dupa o vreme a fost pus in gradina, shi daca umbla cu Dumnezeu in racoarea zilei asha cum nu a umblat nici un vreodata, atunci nu cumva era Adam un om care shtia mai multe decat shtie oricine in ziua de azi? (vetzi contraargumenta ca nu el a inventat mashina, shi circuitele shi…da, dar cand a fost creat nu a fost creat pacatos, shi nici nu a fost creat cu o fabrica de subansamble langa el…daca nu ar fi cazut in pacat lumea ar fi aratat altfel, cum? nu shtiu. dar cu sigurantza ar fi fost principiul: orice inventzie era facuta intru-totul desavarshita fara vreun impact negativ asupra altora, sau asupra naturii.)
era sa uit: Adam a avut intotdeauna libertatea de a alege de unul singur. Faptul ca Dumnezeu i-a interzis sa manance dovedeshte tocmai faptul ca el ar fi putut manca. Mai mult, el putea alege intre a manca din pomul vietzii, din care nu ni se spune ca nu manca, ci doar ca dupa ce a pacatuit nu i-a mai fost ingaduit sa manance. Potentzialitatea alegerii libere, responsabile, Adam o avea in natura sa. Daca nu ar fi avut-o, Dumnezeu nu s-ar fi sinchisit sa ii interzica ceva, ci pur shi simplu nu l-ar fi creat cu capacitatea de alege. Cand interzici ceva cuiva, inseamna ca acel cineva poate sa faca inclusiv acel lucru, il poate alege. asha ca, shtiind consecintzele unei astfel de alegeri nu ii ingadui.
Adam nu a avut liber arbitru. Doar o “ineptie teologica” poate sa admita ca Adam a dispus de liber arbitru. Adam nu a facut decat sa implineasca “vointa Creatorului”. Cine crede ca D-zeu nu stia ce urma sa faca Adam nu a citit bine Biblia. Adam datorita unor constrangeri cauzale nu a putut sa “aleaga liber”. “Alegerea” facuta de Adam a fost determinata de influentele pe care “sarpele” si “femeia” le-au exercitat asupra sa. O alegere libere nu poate avea loc decat atunci cand nu exista constrangeri cauzale. Se tot vehiculeaza termenul de liber arbitru, el nu e de fapt felul nostru de a explica o anumita alegere, atunci cand nu constientizam tendintele care au format-o… avem impresia ca in orice moment putem alege orice, dar aici intervine practic contradictia a alege orice nu mai inseamna a lua aleatoriu, “a alege” implica criterii, criterii care din start determina alegerea… deci nu exista liber arbitru.
Porta, Biblia din punct de vedere teologic poarta amprenta lui D-zeu, din punct de vedere istoric, arheologic este o “farsa”. Cine crede ca Moise a scris primele cinci carti din Biblie trebuie sa studieze putin istoria sec VII-V i.Hr.
xxxxx, nu sunt nici crestin si nici credincios. Viata dupa Moarte nu poate sa existe in varianta prezentate de curentele teiste, chiar teologia lor intra in conflict cu aceasta problema si cu problema “suferintei umane” care ar urma sa fie eterna daca exista Viata dupa Moarte.
Pe langa demonstratia data de Porta, as vreau sa adaug si eu:
anonim, tu spui: ’ “Alegerea” facuta de Adam a fost determinata de influentele pe care “sarpele” si “femeia” le-au exercitat asupra sa. ’
Am sa ma leg de cativa din termenii folositi de tine.
influenta ( conform DEX 98 ) = Acţiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei fiinţe, putand duce la schimbarea lor
a determina ( conform DEX 98 ) = A condiţiona în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariţia sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui.
Deci, contributia sarpelui si a femeii nu a fost una determinanta, deoarece a influenta ridica posibilitatea schimbarii acelei decizii, si nu un raport de cauzalitate. Asta insemnand ca sarpele si Eva au adus posibilitatea schimbarii deciziei lui Adam de a nu manca din pom, si nu schimbarea acelei decizii in mod obligatoriu. Rezulta ca alegerea lui Adam nu a fost determinata de influentele sarpelui si a Evei.
Apoi: tot tu afirmi ca ‘O alegere libere nu poate avea loc decat atunci cand nu exista constrangeri cauzale.’
a constrange ( conform DEX 98 ) = A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forţa, a obliga; a soma
cauzalitate ( conform DEX 98 ) = Raport obiectiv, necesar între cauză şi efect.
Din ceea ce spune Biblia, in actiunile sau discursurile sarpelui sau a femeii nu gasim niciun element care sa se incadreze in definitiile termenilor de mai sus. Nu putem spune ca femeia sau sarpele l-ar fi fortat sau obligat pe Adam nici in mod direct prin anumite cuvinte sau actiuni, nici in mod subtil.
E vorba de “ALEGERE LIBERA”, ori alegerea facuta de Adam nu a fost una “libera”, ea [alegerea] a fost influentata de “sarpe si de femeie”. O alegere libera era urmatoarea: Adam se ducea direct si lua din pom fructul respectiv si-l consuma, aceasta este o alegere libera.
“Contributia sarpelui si a femeii nu a fost una determinanta”, Fals ! Contributia sarpelui si a femeii a fost una decisiva, daca era asa cum spui tu atunci Adam “alegea” altceva. Legatura dintre Cauza si Efect este intermediata de influenta pe care Cauza o exercita asupra Efectului. Alegerea lui Adam a fost una determinata de cauze exterioare lui. Eu nu am spus ca “sarpele” si “Eva” l-au constrans pe Adam sa aleaga ce au dorit ei, eu am spus doar ca Adam nu avut parte de o alegere libera, ceea ce ii cu totul altceva decat ce spui tu.
(Off Topic)
B.Spinoza – “Eu numesc liber un lucru care exista si lucreaza numai din necesitatea naturii sale, iar constrans acela care e determinat de altul sa existe si sa lucreze intr-un fel anumit si determinat.
Dar, sa coboram la lucrurile create. Toate sunt determinate din cauze externe sa existe si sa lucreze intr-un fel anumit si determinat. Pentru ca sa intelegem aceasta clar, sa concepem un lucru foarte simplu. De exemplu, o piatra primeste de la o cauza externa ce i-a dat un impuls o anumita cantitate de miscare, datorita careia continua sa se miste in mod necesar si dupa ce a incetat impulsul cauzei externe; piatra este constransa sa continue sa se miste nu din necesitate, ci prin impulsul cauzei externe. Si ceea ce e adevarat pentru piatra, e adevarat pentru orice lucru singular oricat de compus si de apt pentru multe l-am concepe anume, e adevarat ca fiecare lucru este determinat in mod necesar de o cauza externa sa existe si sa lucreze intr-un fel anumit si determinat.
Mai departe, ganditi-va, daca vreti, ca piatra, in timp ce continua sa se miste, cugeta si stie ca tinde, pe cat poate, sa continue miscarea sa. De buna seama ca aceasta piatra, fiind constienta numai de tendinta ei si nefiind deloc indiferenta va crede ca este cat se poate de libera si ca ea continua sa se miste numai fiindca vrea asa. Aceasta e libertatea umana pe care toti se falesc ca o au si care consta numai in faptul ca oamenii sunt constienti de faptele lor si nu cunosc cauzele care ii determina. ”
Din moment ce toate lucrurile sunt create, inclusiv omul, sunt determinate de diverse cauze. Tocmai de aceea e Dumnezeu Dumnezeu! Doar ca omul are suflare de viata si gandul vesniciei sadit in inima. Faptul ca exista factori diversi care-l influenteaza pe om nu elimina responsabilitatea acestuia si consecintele faptelor sale. Apoi, oamenii reactioneaza diferit la aceeiasi factori, o masina (daca nu este stricata) reactioneaza identic la aceiasi stimuli ca o alta din aceeasi categorie.
Scriptura nu este exhaustiva dar este suficienta. Iar daca ea afirma ca Adam se face vinovat de o alegere gresita, asa este. Daca Scriptura afirma ca omul poate alege, asa este. Cum de ? Pentru ca de-al lungul Bibliei Dumnezeu se dovedeste ca un Dumnezeu care nu minte! Si mai este vorba si de har!
discutie complexa si extrem de interesanta!
-
alegerea lui adam de a manca din fructul care i l’a dat femeia a fost la fel de libera ca decizia de a se fi dus sa ia din pom fructul respectiv si sa’l consume. intelegi, anonim?
-
Nume Nou, orice fiinta are “suflare de viata” si nu toti oamenii au sadit in inima lor “gandul vesniciei”. Omul este responsabil pentru actele sale dar responsabilitatea sa este in egala masura si responsabilitatea Creatorului, acceptand anumite lucruri D-zeu se face responsabil pentru suferinta umana. E foarte adevarat ca noi reactionam diferit, dar in contextul din Genesa 3 putea alt om sa aleaga altceva si sa schimbe cursul istoriei ?
Biblia poate sa sustina absolut orice, de aici insa nu rezulta ca tot ce sustine Biblia ii si adevarat. In problema libertatii umane Biblia se dovedeste incoerenta si lipsita de sens atunci cand ii confruntata cu stiinta [in mod special cu fizica]. Nu stiu daca D-zeu minte dar stiu ca unii scribi evrei care au scris cateva carti ale bibliei au mintit cu bunastiinta.
Thank you! Anca .
jeannie, din punctul meu de vedere “alegerea” facuta de Adam nu a fost una libera. O alegere libera poate avea loc doar atunci cand nu exista influente exterioare, ori in cazul lui Adam exista doua cauze care l-au influentat decisiv in alegerea sa.
anonim, Spinoza vorbeste de o cauzalitate. Cauzalitatea nu este acelasi lucru cu influenta. Diferenta esentiala este ca in relatia cauza efect exista determinare, pe cand in ceea ce priveste influenta exista doar posibilitate. Nu-i deloc acelasi lucru.
Tu afirmi ca Adam nu a avut libertate fiindca a fost determinat de Eva si sarpe. Demonstreaza-mi asta. Eu vad doar ca sarpele si Eva au manifestat o infleunta asupra lui Adam, ceea ce nu implica determinarea lui, ci doar posibilitatea ca decizia lui sa se schimbe. Ii o mare diferenta! Atat de mare incat pot afirma ca Adam a fost liber.
NumeNou a si spus ca oamenii reactioneaza diferit la aceleasi infleunte. De ce? Tocmai fiindca acele influente nu ii determina, ci doar aduc o posibilitate care poate fi finalizata in doua sau mai multe feluri. De aia este posibilitate si nu obligativitate.
Sunt de acord cu argumentul tau in ceea ce priveste faptul ca atuncic and exista o cauzalitate, o determinare nu mai are cum sa existe libertate. Dar ceea ce nu imi demonstrezi si nu vad nici eu, este cauzalitatea in ceea ce priveste decizia lui Adam. Nu vad decat o influenta care ( conform argumentului ) nu este suficienta pentru a afirma ca nu exista libertate. Doar determinarea ii suficienta, nu si influenta.
B. Spinoza in scrisoarea catre G. H. Schuller explica conceptia sa panteista despre lume si D-zeu, dar esenta acestei scrisori este cuprinsa in paragraful in care scrie despre libertatea umana, definitia data de el libertatii ramane valabila si se aplica in mod explicit si in cazul lui Adam. “Eu numesc liber un lucru care exista si lucreaza numai din necesitatea naturii sale, iar constrans acela care e determinat de altul sa existe si sa lucreze intr-un fel anumit si determinat.”
Argumentatia ta este corecta dintr-un anumit punct de vedere, gresita dintr-alt punct pentru ca pleaca de la premisa Cauza-Efect, ori in cazul lui Adam exista doua cauze care nu se inscriu in tipologia relatiei Cauza-Efect.
Exista doau cauze [sarpele si femeia] care executa asupra unui obiect [Adam] o “presiune” [aici nu e vorba de relatia cauza-efect]. In Genesa 3 se spune “A luat deci din rodul lui, şi a mâncat; A DAT şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” Alegerea lui Adam, daca exista o asemenea alegere nu este una libera, adica o alegere asa cum spune si Spinoza pentru a putea sa fie libera trebuie sa indeplineasca anumite conditii, ori alegerea lui Adam nu este una care sa poate indeplini aceste conditii. Din Genesa 3 rezulta foarte clar ca Adam nu a ales ci doar a dat curs unor cauze care exercitau asupra sa o presiune imensa. In biblie scrie ” A DAT SI BARBATULUI EI”, aici nu exista nicio alegere, Adam doar raspunde unor cauze acceptandu-le si executand ceea ce cauzele respective ii cer. Chiar in Genesa 3:12 Adam spune foarte clar ca in cazul sau nu exista nicio alegere, el spune ” “Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”. In cazul lui Adam nu avem de a face cu o ALEGERE LIBERA.
Anonim, spune-mi te rog, tu crezi in ALEGERE LIBERA?
Adica, exista vre-o alegere pe aceste pamant, care sa fie libera, tinand cont de teoria “determinismului”?
Eu cred ca daca privesti lucrurile din pespectiva determinarilor primordiale si a celorlalte determinari, nu se poate vorbi despre o alegere libera. Pentru ca in orice alegere pe care o facem suntem determinati de un anumit aspect,lucru, persoana.
Chiar si tu, acum este determinat in comentariile tale.
Dar eu cred ca putem sa ne detasam de aceasta teorie a determinismului, si sa acceptam, ca putem lua decizii libere, in oricare din momentele vietii. Putem alege sa ne lasam influentati in decizie, este adevarat, dar tot asa de adevarat este ca Adam putea sa refuze marul, dar i s-a parut si lui apetisant si a ALES sa manance.
Tu poti sa alegi, sa accepti Adevarul, sa accepti existenta lui Dumnezeu, sau nu, acest lucru nu schimba cu nimic realitatea existentei Lui. schimba doar realitatea existentei tale.
Nu cred in Alegere Libera si nici nu cred ca Adam a ales intre ceva anume. Tu spui ca putem lua decizii libere dar uiti ca o decizie libera are nevoie de criterii, respingi un obiect si accepti alt obiect datorita unor criterii care sint subiective, dar aceste criterii care determina alegerea ta au in spate cauze care actioneaza asupra ta si decid in mare parte alegerea ta. Nu poti alege si respinge Adevarul. Adevarul e unul singur si e strict legat de lumea obiectelor. Tu incerci sa spui ca “Adevarul” tine exclusiv de o presupunere (existenta lui D-zeu) ceea ce ii fals. Realitatea nu se schimba si ea ramane intodeauna asa cum este, daca se schimba ceva anume atunci schimbarea respectiva are legatura cu observatorul si nu cu realitatea in sine. Nu se poate vorbi despre “realitatea lui D-zeu”.
io cred ca … trebe sa o lasati mai moale si sa ajungeti la subiect .. ce-o fackut Adam.. o facut adam pentru ca oricact de smecher se crede omu ca ii din dumnezeu …. partea proasta ii ca numa personalitatatea sufletul si duhul
is o gramada de teori in juru la astea .. nu ma intereseaza adevaratele teologi ale lumii … fiecare crede cum vrea si daca eu gresesc dumnezeu sa tina cont de nestinta mea 
da omu ii limitat de corp asa ca nu te mira daca la adam i so facut pofta de un mar :D…. gandestete …
oricum ai intoarce toata faza asta se rezuma .. ca moartea .. ii numa a trupului
o alta parte mai interesanta … ii daca dupa moarte vei primi un trup nou il vei avea pe asta sau nu vei avea trup si vei fi duh
asa cum nici lumina nu o poti vedea ca particule separate asa nici noi nu vom fi entitati separate de Dzeu. Vom fi una cu El. E vb de o o alta lume, deci ca atare, nu o putem intelegem acum. Din suflarea Lui avem viata si in acea suflare ne vom intoarce si vom fi contopiti.
Anonim, imi pare rau ca trebuie sa iti spun unele lucruri: dar, dupa conceptia ta, suntem niste oameni fara alegere libera, programati sa facem lucrurile (oare totusi de cine suntem programati, daca nu exista Dumnezeu), influentati si “determinati” in fiecare decizie. Inseamna ca orice vei face tu, sau incerca sa faci, nu are nici o valoare, inseamna ca poti renunta de pe acum la toate visele tale sau incercarile tale, oricum nu vei reusi nimic, pentru ca esti determinat in fiecare decizie. Nu ti se pare un pic cam sumbra si ireala presumtia asta?
Da-mi voie sa iti spun ca ar trebui sa iti analizezi atent “filosofia” despre alegeri.
Pentru o alta perspectiva asupra sfarsitului vietii, si a mortii va recomand sa cititi un blog: http://dontoearth.blogspot.com/
manu, problema e ca tu mergi prea departe cu determinismul si fatalismul. Eu am avut si am in vedere doar episodul cu Adam, asa cum a spus si Anca exista anumite constrangeri cauzale si exista si o anumita libertate pe care omul o are. Cat priveste o posibila analiza nu am de ce sa fac acest lucru, exista o stiinta numita Fizica care a demostrat ca exista o relatie clara intre anumite “alegeri” si diferite cauze, aici nu e nimic de analizat.
Noi chiar suntem programati pentru a exista, aici ii dovada clara ca nu vointa ta este ceea care decide si chiar exista un Creator care a programat totul, a predestinat existenta si universul.
anonim, tu spui ca sarpele si Eva sunt doua cauze care nu se incadreaza in fenomenul cauza-efect. Asta inseamna ca nu sunt determinante, si ca sunt doar influente.
Nu contrazic argumentul lui Spinoza, ci doar nu-l vad valabil in privinta alegerii lui Adam. Asa cum am spus mai sus, te rog arata-mi argumentul conform caruia Eva si sarpele l-au DETERMINAT sau l-au CONSTRANS pe Adam. Spinoza spune ca atuncic and exista determinare sau constrangere nu mai exista libertate. De acord. Dar unde ii constrangerea sau determinarea asta? Conform sensului corect al cuvintelor, eu chiar nu vad sa existe asa ceva in acest caz. Totusi, vad o influenta. Dar influenta nu-i suficienta pentru a modifica in mod obligatoriu o decizie, la fel cum nu-i suficienta pentru a anihila libertatea.
Nici in geneza 3:12 nu vad determinarea. Da, vad o influenta, adica o posibilitate ca decizia lui Adam sa fie schimbata in urma oferirii fructului de catre Eva, insa nu vad niciun element care ar putea sa il oblige, sileasca sau sa ii impuna lui Adam sa-si schimbe decizia, ceea ce ar insemna de fapt determinarea.
Dar deja ne invartim in jurul aceluiasi lucru de prea mult timp. Hai mai bine sa ne concentram pe altele.
hey, nu merg prea departe. Lucrurile pot fi albe sau negre. Refuz sa accep un gri, o filosofie de compromis. Tu spui ca nu avem alegere libera, dar totusi nu e asa grav, ca cine stie, avem si noi dreptul la a alege ceva. poate la o alegere de genu’: mananc ciocolata snikers sau mars? sau la ce alegeri avem si noi libertate?
Nu sunt adeptul fatalismului, ce vreau sa scot in evidenta e ca omul e capabil sa decida pentru el, e capabil chiar sa aleaga sa moara, sa isi ia viata. Faptul ca exista o relatie intre cauza si efect nu demonstreaza inexistenta liberului arbitru.
Cat despre afirmatia ta, “chiar exista un Creator, care a programat totul si a predestinat existenta si universul” ma intreb daca ai fost programat de creator sa spui asta, pentru ca mie mi se pare o afirmatie facuta din libera vointa!
manu, nu exista o “filosofie” de compromis, exista o stiinta numita Fizica care nu opereaza cu speculatii asa cum face teologia. Fizica a demostrat ca exista diferite constrangeri cauzale care actioneaza asupra noastra. B. Spinoza a spus cat se poate de clar care ii definitia libertatii si a alegerii libere. Citeste aceasta definitie si analizeaza alegerile facute de tine, o sa gasesti singur raspunsul.
“B.Spinoza – “Eu numesc liber un lucru care exista si lucreaza numai din necesitatea naturii sale, iar constrans acela care e determinat de altul sa existe si sa lucreze intr-un fel anumit si determinat.”
Determinismul nu valideaza conceptul de “liber arbitru” si nici nu cauta sa valideze un concept teologic. Un filosof german a spus despre conceptul de liber arbitru ca “este cel mai ticalos dintre toate artificiile teologilor, menit sa faca omenirea “raspunzatoare” in sesnul lor, adica dependenta de ei. Doctrina liberului arbitru a fost inventata in esenta pentru scopul de a pedepsi, adica pentru ca se dorea imputarea vinovatiei. Intreaga psihologie veche, psihologia vointei, era conditionata de faptul ca initiatorii ei, preotii si conducatorii vechilor comunitati, voiau sa-si creeze dreptul de a pedepsi, sau voiau sa creeze acest drept pentru D-zeu. Oamenii erau considerati “liberi” astfel incat sa poata sa fi judecati si pedepsiti, astfel incat sa poata deveni vinovati; ca urmare fiecare act trebuia considerat drept intentionat, iar originea fiecarui act trebuia considerata drept legata de constiinta. ” Daca exista ceva anume care sa valideze cuvintele acestui filosof atunci instoria Bisericii incepand cu anul 400 d.Hr se inscrie perfect in cele spuse de acest om.
Cat despre afirmatia facuta de mine, ea se bazeaza nu pe un text sacru ci pe o deductie logica. E foarte adevarat ca nu cred in ce spune Biblia despre Creatorul universului, dar acest lucru nu are legatura cu subiectul.
Anca, acceptand ca ce spui tu e corect, poti sa spui ca Adam a ales liber chiar daca exista o influenta care din ce spune Biblia a fost decisiva in alegerea lui Adam. De ce nu a ales Adam inainte de Eva si Sarpe sa consume fructe din pom, oare nu e evident ca aportul acestor cauze a fost decisiv in cazul alegerii lui Adam ?
Daca mergi pe rationamentul asta poti spune ca absenta sarpelui si a femeii ar fi fost de asemenea decisiva. Si asta fiindca Adam n-ar mai fi avut alta alternativa decat sa nu manance din pom. Deci asta inseamna ca absenta sarpelui si a femeii ar fi fost tot determinanta pentru Adam, deci tot l-ar fi privat de libertate.
Nu-i bun rationamentul. Nu poti considera rezultatul ca singura optiune, fiindca nu ai argumente. Rezultatul in cazul lui Adam nu este mai mult decat una din posibilitatile existente.
Nu este Adam singurul responsabil pentru caderea omului. Totushi, datorita statului ontologic cu care a fost inzestrat, responsabilitatea este a lui.
Eu propun o abordare mai simpla despre alegerea lui Adam de a manca sau nu din pomul cunostintei binelui si raului.,care pana la urma a dus la izgonirea din Eden, a celor doi , caderea omului in pacatul neascultarii , si plata pacatului care este moartea.
Anomin a spus ca Dumnezeu stia ce va faca Adam . Normal.
Insa Dumnezeu a vrut nu sa-l puna la incercare pe Adam , ci sa-i arate acestuia cat de slab este. Si noi vedem si astazi cat de slaba este natura omului , indiferent daca este barbat sau femeie.Cat de usor cadem in pacatul neascultarii .
Ma indoiesc sincer de faptul ca Dumnezeu a vrut, a intetzionat sa-i dovedeasca lui Adam slabiciunea lui cu pretzul căderii in pacat. Omul shtia ca nu era Dumnezeu. Omul shtia ca este creatura lui Dumnezeu, deci inferioara. Totushi, pana la cadere Adam a avut o reltzie unica cu Dumnezeu, de care omul cazut nu poate beneficia, ca atunci.
Nu cred ca Dumnezeu l-a creat pe Adam doar ca sa-i arate cu pretzul izgonirii sale din Eden slabiciunea shi dependentza de Dumnezeu. Daca Isus Cristos este Mielul junghiat din veshnicie inseamna ca pacatuirea shi rascumpararea omului nu erau straine de Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de nici o fapta ca sa Se dovedeasca pe Sine cine este. Dumnezeu nu are nevoie sa Se dovedeasca pe Sine. Dovada fiintzarii Sale este El Insushi. Tot ce face este indreptat pentru binele omului care ishi pune increderea in puterea Duhului Sfânt in Dumnezeu. Lucrarea de mantuire shi rascumparare a omenirii shi a creatziei este menita sa intoarca creatura spre Creator. Creatura este oarba shi nu-L vede sub nici o forma pe Dumnezeu. Lucrarea ii deschide ochii nu ca sa Il dovedeasca pe Dumnezeu ca este Dumnezeu ci ca omul sa intzeleaga ca Dumnezeu este Dumnezeu shi astfel sa ishi intzeleaga statutul fatza de existentul statut al lui Dumnezeu. O astfel de conshtientizare in Duhul Sfânt duce la evlavie shi “roada Duhului”, care inseamna inchinare shi apropriere progresiva de Dumnezeu. Cand omul a pacatuit reputatzia, statutul, imaginea, cinstea, onorarea (sau vretzi sa-i spunetzi) lui Dumnezeu nu au fost atinse. Prin faptul ca planul de mantuire era pregatit inca dinainte de caderea omului, zic eu, dovedeshte statutul de Dumnezeu…al lui Dumnezeu.
Scopul existentzei omului nu este sa vada mereu cat e de slab. Nu acesta este scopul ultim. O astfel de conshtientizare shi recunoashtere trebuie sa fie, zic eu, o consecintza a unei alte conshtientizari: Ioan 3:16. Daca omul intzelege atat cat poate in puterea Duhului Sfânt iubirea lui Dumnezeu, recunoashterea slabiciunii devine o consecintza directa, nu o conshtientizare initziala. Omul nu se vede pacatos shi nu se intzelege ca fiind pacatos decat dupa ce Dumnezeu Il convinge de pacat. Aceasta convingere este rezultatul dragostei lui Dumnezeu manifestata direct in om prin Duhul Sfant, prin faptul ca din dragoste i se reveleaza omului shi il convinge de pacat pentru a-l mantui. Rezultatul mantuirii este moshtenirea veshniciei shi a dreptului de a se numi copil de Dumnezeu. Nici una, nici alta nu se pot realiza decat din dragostea lui Dumnezeu. Pretul pentru mantuirea nemeritata a omului este moartea lui Cristos ca jertfa.
Dragostea lui Dumnezeu presupune sacrificiu, astfel incat dragostea omului pentru Dumnezeu presupune de asemenea sacrificiu, care se manifesta shi inspre aproapele omului…adica…celalalt om.
well….. Dumnezeu nu ispiteste
!!.... ci da omului cheia in mana ..?
poate o fost alegerea omului ..de ce lo lasat pe sarpe sa intre in gradina…
kum vine asta? Asa face si diavolu vine cu ispita si iti da alegerea cazi sau rezisti?
aici era ceva diferit cred … da nu inteleg ce … de ce dumnezeu lolast pe om sa aiba acces la astea 2 pomi
Lo lasat sa aiba acces la toti pomii din gradina , dar numai din unu sa nu manince. pentru ca in momentul cand vei manca vei muri negresit. Geneza 2 v. 15-16
Pomul cunostintei binelui si raului.
De ce a zis Dumnezeu asta, cine poate sa stie?!
Bine anonim. Stiu cateva dintre lucrurile pe care le-a demonstrat Fizica, si sunt inconjurat de validitatea lor. Nu am hotarat eu sa ma nasc, nu voi decide eu cand e momentul sa mor.
Acesta ce inseamna? Ca nu mai am nici o sansa? Acesta ce demonstreaza oare, existanta sau inexistenta Creatorului? Am oare dreptul, sau nu, sa ma revolt impotriva determinismului?
Libertatea, libera vointa si predestinarea sunt subiecte importante, dar uitandu-ne la intrebarea articolului, vreau sa va provoc sa va infruntati frica si sa va ganditi la moartea aceasta cu care am fost blestemati prin pacatul din Eden. Fiecare ne vom confrunta cu acest moment important din viata.
Nu uita anonim, ca este o moarte mai de temut, decat cea fizica.
Eu iti doresc sa traiesti doar din necesitatea existentei tale, sa fii liber.
Anonim, eu zic k din punct de vedere uman ai dreptate, si ai f multe cunostinte ce arata k esti interesat de viata ta si chiar interesul asta al tau arata faptul k ai pus in tine “gandul vesnicie”, insa uneori e greu de recunoscut, pt k incerci sa-l linistesti cu niste filozofii ce nu numai k nu sunt nici pe departe adevarate, dar te induc in eroare in cel mai grosolan mod cu putinta. Oricum intrebarea esentiala nu e dak Adam a avut si si-a putut exercita sau nu dreptul la libera alegere si dezbaterea pe aceasta tema nu ne duce nicaieri si nu ne imbogateste cu nimic.
Intrebarea esentiala e dak eu cred k exista o viata dupa moarte si in perspectiva acestei incredintari ale mele traiesc o viata care nu numai k imi aduce mie pace, bucurie si implinire, dar ii ajuta si pe ceilalti si dupa ce mor “descoper” k nu exista viata de apoi, judecata si rasplatire, k totul a fost o minciuna ce voi pierde? Nimic!
Insa dak tu nu crezi k exista viata dupa moarte si-ti traiesti viata clipa de clipa facand doar ce-ti place tie,negasind implinire in nimic si nesocotind existenta lui Dumnezeu si dupa ce mori descoperi k tot ce nu ai crezut tu era de fapt adevarat. K Dumnezeu exista, k viata dupa moarte e o realitate si la fel de real va fi si locul de suferinta permanenta si despartire de D-zeu, ce vei face?
Care dintre noi va pierde?
indiferent daca un om crede sau nu in viata dupa moarte,el va avea parte de ea pentru ca ea exista! Asa spune Cuvantul Lui Dumnezeu!
Anne, asemenea pariuri gen “B. Pascal” nu pot sa fac, omul are nevoie aici si acum de o certitudine si nu de o sumedenie de speculatii teologice asupra Vietii de dupa Moarte, intrucat “in jurul temporalitatii si finititudinii graviteza totul” (S. Kierkegaard).
“Daca Isus Cristos este Mielul junghiat din veshnicie inseamna ca pacatuirea shi rascumpararea omului nu erau straine de Dumnezeu.”
Daca este asa cum spui tu…...atunci D-zeu este un mare “CRIMINAL” ! Lumea asta a fost predestinata de D-zeu cu bunastiinta la suferinta si pacat, nu poti sa spui ca nu a fost asa din moment ce “Iisus este Mielul junghiat din vesnicie”.
“Dumnezeu nu are nevoie de nici o fapta ca sa Se dovedeasca pe Sine cine este.”
D-zeu a avut nevoie de oameni pentru a arata cine ESTE si de a indeplinii anumite lucruri Exodul 3 si Isaia 6:8.
Porta, argumentatia facuta de tine ma duce cu gandul spre un intelept chinez care spunea urmatorul lucru “uneori pentru a vedea lumina trebuie sa cazi in intuneric”, indirect cele spuse de tine induc ideea ca omul trebuia sa cada in intuneric datorita faptului ca D-zeu a hotarat acest lucru cu mult timp inainte ca omul sa fie creat. In argumentatia ta se pastreaza disonanta teologica in raport cu ce spune Biblia, omul este principalul vinovat pentru suferinta umana si pentru moartea care ne bantuie secol de secol. D-zeu este curat precum spune “Imaculata Conceptie” despre fecioara Maria, El nu are nicio vina pentru ca creatura sa nu a fost perfecta precum a spus El ca este. El ne-a vrut doar binele si ne-a aruncat intr-o lume perfecta fara sa ne atentioneze ca exista un “Sarpe” care s-ar putea sa ne spuna ca si noi putem sa fim asemenea lui D-zeu. Cat despre Dragostea lui D-zeu fata de creatura sa prefer sa nu mai scriu nimic, daca aveti timp cititi ce spune doctorul Don Balthasar Orobio, dupa ce timp de trei ani a stat in inchisorile inchizitiei, despre Dragostea lui D-zeu si despre “imparatia caritatii” propovaduita de fiul Sau.
Anomim, acum iti spun numai tie sa nu ne auda cineva.Sa stii ca si eu mi-am pus aceste intrebari, si le-am pus si tatalui meu ,care acum nu mai este pe pamant deci a murit.
Am avut si( remember) un deosebit respect pentru intelepciunea lui,pentru felul lui de a avea rabdarea sa stea de vorba cu mine, despre orice lucru mare sau mic, de povestile lui cu feti frumosi si , despre biruinta binelui asupra raului, din copilarie pana la sfarsit .
In legatura cu intrebarile legate de subiectul in discutie: viata de dupa, caderea omului in pacat planuita de Dumnezeu din vesnicii, si rascumpararea noastra de Mielul injunghiat tot din vesnicii,sunt lucruri la care nu ma mai gandesc, pentru ca nimeni nu poate sa aiba o explicatie dupa logica noastra., mai ales ca Dumnezeu stia ca Adam va pacatui , stia ca va fi izgonit din gradina Edenului , si ca numai asa ne putea arata cine este EL.
Doresc sa stiu ca exista Dumnezeu , ca o putere , ca exista cineva care-mi stie toate durerile si neputintele, toate esecurile , cineva care ma intelege si atunci cand eu nu ma inteleg, cineva care iarta care ajuta ,care pazeste de orice rau, cineva la care nadajduiesc in singuratatea mea.
De aceea continui sa ma rog , sa astept ajutorul Sau.
,
Faptul ca Dumnezeu shtia ca omul urma sa pacatuiasca nu inseamna ca l-a shi predestinat sa o faca.
faptul ca Isus Cristos este Mielul jertfit din veshnicie nu inseamna ca Dumnezeu L-a omorat ci ca S-a oferit sa moara.
Faptul ca S-a oferit nu arata decat ca intr-adevar Dumnezeu iubeshte omul, dincolo de capacitatea omului de a intzelege.
Cand S-a dovedit omului prin prooroci, nu a AVUT NEVOIE sa o faca pentru a arata cine este, ci pentru ca altzii sa vada cine este. Cu alte cuvinte Dumnezeu este cine este, shi fara ca omul sa shtie asta.
Uneori pentru a vedea lumina trebuie sa cazi in intuneric…Lumea se nashte in intuneric, metaforic vorbind, shi in intuneric ramane. Ea vede lumina exclusiv in puterea lui Dumnezeu care Se reveleaza de dragul omului. Ma pune pe gandul faptul ca Dumnezeu nu Se lasa batjocorit. Putea sa termine cu omul, dar nu a facut-o. Pana shi felul in care l-a crutzat ma face sa afirm doua lucruri: Dumnezeu nu Se lasa batjocorit, shi face dreptate, prin simplul fapt ca a hotarat sa ne rascumpere.
fiecare spune ce crede despre “moarte” dar la sfarsit ne vom confrunta fiecare cu adevarul adevarat!pt cei ce au crezut in viata de dincolo o vor avea dar cei ce nu cred…vor plati pretul necredintei lor…
eu zis sa cititi cuvantul lui DUMNEZEU si sa credeti cand inca mai puteti…ATUNCI VA FI PREA TARZIU!
Pledez împreună cu anonim pentru citirea ÎNAINTE DE TOATE a Scripturii.
pentruca D-zeu a crutzat pe om este numai datorita D-lui Isus Cristos care s-a facut pacat ptr noi si care acum este paracletul nostru la dreapta lui D-zeu.Lasatzi neghina sa creasca impreuna cu griul le-a spus Isus ucen ca nu cumva scotzind neghina sa scoateti si griul,apoi la vremea secerisului griul v-a fi pus in grinare iar neghina o v-a arde focul.Vezi ce-i scrie D-l ingerului bis din Sardes apoc .3;1-6
Dar daca Dumnezeu nu a stiut ce urma sa faca Adam? Daca el si a dorit o creatura a sa, proprie, un prieten sa zicem, caruia sa i impartaseasca cunostinte? Daca Adam i a inselat pur si simplu asteptarile?
Daca toti sintem simpli Adami, aflati pe pamint din grija mamelor si tatilor, si daca Dumnezeu e doar cel are sta, se uita, cintareste, habar n are ce vom face noi, de abia asteapta sa crestem ca sa se distreze, sa ne aprecieze atunci cind facem un lucru bun, sa ne aplaude, sa plinga, sa se necajeasca daca actionam rau, sa doreasca sa aibe grija de noi daca sintem slabi, infometati, neputincioci? Iar atunci cind murim, da verdictul…..Daca e asa?
Pentru un copil al lui Dumnezeu, rascumparat prin sangele Domnului Isus Hristos, moartea nu este decat un servitor care il ia de mana si-l duce in bratele Mantuitorului sau slavit.
Pentru cei nemantuiti, moartea reprezinta acum, cat suntem pe pamint, multa teama si nesiguranta.
Pentru toti oamenii, moartea inseamna linia de start a vesniciei: unii in odihna si fericire vesnica in casa Tatalui, ceilalti in suferinta vesnica si fara Dumnezeu.
Unirea pentru totdeauna cu Domnul se face insa de aici, de pe pamint: Il primim acum pe Domnul Isus in inima noastra ca Domn si Mantuitor, si vesnicia va continua aceasta unire pentru totdeauna. La fel este si cu despartirea: daca murim despartiti de Dumnezeu, aceasta despartire de El nu va avea sfarsit niciodata.
Nu vrei si tu sa sfarsesti viata aceasta, atunci cand va ingadui Dumnezeu, cu inima plina cu Mantuitorul tau care de atita timp sta la usa inimii tale si bate?
Pentru lieben,
Tu ai întrebat: dacă e aşa (adică aşa cum ai scris tu)? Eu te întreb: dacă nu e aşa?
Cunoaşterea lui Dumnezeu începe din astfel de întrebări. Nimeni nu ar trebui să considere o astfel de iniţiativă sau astfel de întrebări ca fiind puerile. Dacă un om ţine într-adevăr să Îl cunoască pe Dumnezeu va pune tot felul de întrebări dar va şi răspunde la ele în mod responsabil.
Cel care Îl caută pe Dumnezeu Îl găseşte…nu pentru că omul are capacitatea asta ci pentru că Dumnezeu se lasă găsit…
...aşadar, Lieben…dacă nu e aşa cum scrii tu?
eu nu am spus ca asa este. eu doar am intrebat, oarecum retoric, daca nu cumva exista si posibilitatea asta.
:)
in plus,. nu cred ca am spus ceva nereligios, ca sa zic asa.
Nu ai spus nimic nereligios. Întrebările fiecăruia caută răspunsuri pentru a zidi convingeri. Omul nu poate trăi liniştit decât prin convingeri, care se nasc din conştientizări.
Dacă se propune o anume posibilitate a realităţii (care rămâne insondabilă în totalitatea ei) trebuie argumentat de ce se propune această posibilitate. Din argumente se vor naşte probleme care cer răspunsuri pentru a se crea armonie. Unii vor spune că nu este nevoie neaparat de armonie pentru ca realitatea să funcţioneze. Eu unul nu pot să cred asta, dar deja este o altă poveste.
Aşadar, de ce ar putea sau nu ar putea să fie Dumnezeu aşa cum scrii tu? Ar fi interesant să se facă un tratat de teologie sistematică bazat pe întrebări care pun la îndoială afirmaţii biblice. Ştiu că toată teologia este un răspuns la astfel de întrebări şi mai toate tratatele de sistematică folosesc astfel de întrebări pentru a apăra doctrina, totuşi, ar fi ceva să apară o carte cu x întrebări dintr-acestea.
Din punctul meu de vedere, nu ar avea nici un sens daca am exista pe pamint si am avea un destin stiut dinainte. Am fi pusi frumos in niste cutiute pe care sa scrie IAD sau RAI si gata.
Parerea mea e ca e mai interesant si mai convenabil (si pot noi, si pt Dumnezeu) daca noi ne am naste si ne am vedea de treaba noastra asa cum stim sau cum putem sau cum vrem, iar la sfirsit, ar fi o judecata in adevaratul sens al cuvintului.
@Porta “Cunoaşterea lui Dumnezeu începe din astfel de întrebări. ”
Sunt de acord cu tine si vreau sa completez cele spuse de tine cu un verset dintr-un Psalm care imi place foarte mult.
“Frica Domnului este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă, şi slava Lui ţine în veci.”
...aşadar, dezbaterea întru cunoaştere continuă...
sau nu
Crestinismul nu ofera o paradigma a asumari mortii. Crestinismul, la fel ca platonismul, propune un pariu si nu o solutie in fata mortii. Pariul, de a miza pe existenta unui suflet nenuritor, pariu pe care Platon l-a propus cu cateva sute de ani inaintea lui Pavel si Iisus, nu alunga Thanatofobia – frica de Moarte – ci se foloseste de ea pentru a accentua valoarea pariului. Marile religii nu ofera o solutie concreta in fata mortii, toate in decursul timpului au cautat ca aceasta cenzura radicala care este moartea, trebuie sa nu fie asumata, ceea ce inseamna in acelasi timp acceptata si negata.
O antropologie istorica a mortii (Edgar Morin – L`Homme et la mort) arata ca oamenii societatilor arhaice aveau oroare de ideea unei distrugeri definitive si totodata considerau ca mortii continua sa duca alaturi de noi o viata invizibila si nu incetau sa intervina in cursul existentei celor care se numeau ei insisi vii. Crestinismul a cautat sa ofere un sens mortii printr-o negare a negativitatii mortii (Finalul ireversibil al existentei vii), sensul pe care Moartea il are in crestinism este unul pur eshatologic (escatologic). Ideea unei vieti orientate catre o Judecata ultima, la care fiecare trebuie sa dea socoteala de actiunile sale trecute, nu este doar apanajul religiilor abrahamice (Iudaismul intr-o masura mai mica, Crestinism, Islamism), ci ea aparuse deja, dupa cum ignoram prea adesea, in Persia zoroastriana.
Din pacate nicio religie nu priveste Moartea asa cum este ea, toate cauta intr-un fel sau altul sa ascunda negativitatea mortii si sa promita o speranta iluzorie, existenta unui suflet etern.
Vadca majoritateacare ati postat la fel casi maj populatiei este mult prea atasata de latura materiala de aceea vedeti moarteaca pe un sfarsit toti incerca safacaaverisalase in urma poate copii le ridica statui si desigur nu este asa ajung goi in fata mortii vazand ca au trit pentru nimic aulasat spiritul intrun colt al constiintei dar el este singurul care conteaza dupa moarte
Frica de moarte este una dintre cele mai inutile temeri pt cade murit mori si nu poti schimba cu nimic.
Ce “e” după fenomenul morţii?
Epicur a spus un adevar care ramane valabil in orice epoca si in orice mileniu: “Omul nu se intalneste de fapt cu moartea sa, deci ea nu exista pentru el”. Noi doar prin celalalt avem acces la moartea. Tahanatofobia se naste din aceasta relatie cu celalalt, relatie care graviteaza in jurul fiintei si nefiintei. Moartea aduce cu sine neantizarea, religiile n-au cautat altceva decat sa ascunda si sa impace omul cu acest fapt care este de negandit, moartea. Marile religii au cautat sa spiritualizeze moartea, datorita acestui fapt religiile isi stabilesc structural orientarea doctrinara in primul rand in functie de atitudinea lor fata de moarte, adica dupa cum considera ca moartea este : un scop al vietii (mitologia egipteana), o etapa in desavarsirea existentei (brahmanism, budism mahayanist), anihilarea existentei (budism clasic), stramutarea in alt tip existential (animism, totemism si alte forme religioase primitive), tribunal al vietii (mazdaism, crestinism), incetarea existentei corporale (iudaism), reintegrarea in substanta naturii (toate formele religioase si laice de panteism), o etapa a mantuirii (budism, crestinism). Din punctul meu de vedere dupa “fenomenul mortii” nu exista nimic altceva decat NEANTIZARE.
Bănuiesc că este inutil să te întreb: şi dacă nu e neantizarea?
Totul se rezuma la un pariu, unii pariaza pe existenta unui suflet nemuritor (religiile teiste) si altii pariaza pe faptul ca sufletul este muritor. Chiar si in Biblie exista anumite indicii care sustin existenta unui suflet muritor. Pavel, acest “prim crestin”, acest “inventator al crestinatatii” (M. Heidegger) a spiritualizat atat moartea cat si iubirea, dar printr-un asemenea procedeu de natura filozofica nu a reusit altceva decat sa falsifice negativitatea mortii, de aceea in crestinism moartea are un sens escatologic si nu un sens real. Moartea aduce cu sine neantizarea.
Anonim acele forme de religii primitive detin mai multa putere decat ai putea crede ele au fost ascunse de omul mileniului 3 pentru ca in primul rand sar face avuz de putere in al 2 lea rand oameni nu mai sunt legati de spirit nu sunbestima vechiile practici religioase mai ales Shamanismul ;) poti alfa multe din asta chiar si cum sta treaba cu moartea
Multe religii de pe pamant sarbatoresc o nastere, un eveniment, o moarte dar dintre toate religiile numai crestinismul sarbatoreste o dimineata a invierii. Christos a inviat
Lovitura de geniu a crestinismului nu graviteaza in jurul resurectiei lui Yoshua. Adevarata lovitura de geniu a crestinismului are legatura cu “ideea unui Dumnezeu care se ofera el insusi spre sacrificiu pentru a plati datoriile omului, in aceasta idee se gaseste “lovitura de geniu a crestinismului”. In toate mitologiile exista mituri in care un muritor sau Zeu inving moartea si invie pe urma la viata, dar in nicio mitologie nu exista “ideea unui Dumnezeu care se ofera el insusi spre sacrificiu penntru a plati datoriile omului “. Diferenta fundamentala dintre crestinism si alte mituri nu este data de faptul ca Yoshua a inviat, adevarata diferenta este data de faptul ca doar crestinismul sustine ca Zeul suprem si-a dat viata pentru a plati datoriile omului, aici e geniul crestinismului si nu in alta parte.
Bine ai afirmat, intre crestinism si celelalte mitologii
Si Buda a declarat ca o sa invieze, ghinionul lui a fost ca a murit ca si bogatul din pilda lui Isus, despartit de Dumnezeu.
Piatra de la intrarea in mormant a fost data la o parte nu pentru a-l lasa pe Christos sa iasa afara, ci pentru a le ingadui necredinciosilor sa se convinga singuri de mormantul gol” Donald Grey Barnhouse.
Crestinismul se diferentiaza de celelalte mitologii si prin faptul ca Isus si-a respectat promisiunle facuta inainte de moarte. Celelalte religii n-au reusit
Crestinismul nu este intemeiat pe un complex de idei filozofice sau teologice, ci pe un eveniment istoric fara seaman: invierea din morti a lui Christos.
Voi ati inteles gresit sunt crestin dar spre deosebire de un crestin obisnuit am o sete de cunoastere foarte mare si dezvolt lautra spirituala cat de mult un shaman nu e obligat sa creada in nus’ ce oratanii impaiate sau cu cap de animale. crede in ce vrea el iar eu cred in Dumnezeu pt ca sunt crestin am citit si mitologie si vrajitorie si satanism si demonologie si multe altele carti ferite de oameni slabi carti care desi au un scop bun pot fi folosite si in sens rau prefer sa imi cunosc dusmanii spirituali si sa gasesc o metoda de a combate puteriile lor asupra mea :)
Pace
Viata e lungaaaa….da vine moartea repede….din momentul in care te nasti urmezi drumu mortii:))))
Traieste fiecare secunda, ca altfel te trezesti ca mori traind, ca singuraticii aia, cara pana la urma sunt niste neadaptati. Nup?
Mike, viata e ceva mai complexa, setea de viata nu este o solutie in fata mortii. Aceasta “sete de viata”, invocata de tine, nu se naste decat dintr-o angoasa suprema fata de Moarte, din acest motiv “setea de viata” nu este altceva decat o reactie generata de frica si nu o reactie bazata pe o deplina intelege a vietii. Moarte nu trebuie negata si nici intregrata unui tel escatologic, asa cum face crestinismul, Moarte trebuie acceptata si integrata vietii, finitudinea fiintei umane recomanda acceptatea mortii si nu negarea ei, asa cum fac toate marile religii.
Hristos S-a inaltat!
Eu cred ca chiar trebuie sa-ti traiesti viata intens, pentru ca pentru asta traim, ca sa facem parte din ea, nu sa ne gandim in lasitatea noastra “Si asa murim”. Daca toti ar gandi ca tine, cred ca nici nu le-ar mai pasa oamenilor daca traiesc sau nu, ca moartea si asa vine, nu ?
Hristos S-a inaltat !
Nu stiu ce anume te-a determinat sa spui: “Daca toti ar gandi ca tine, cred ca nici nu le-ar mai pasa oamenilor daca traiesc sau nu, ca moartea si asa vine, nu ?”, dar in mod cert eu nu gandesc asa si nici n-am sustinut ce spui tu. Viata trebuie asumata si acceptata, in aceeas masura Moartea trebuie asumata si accepta, “setea de viata”, invocata de tine, nu se naste dintr-o intelege deplina a sensului vietii, ci dintr-o frica de Moarte, din acest motiv noi afirmam neconditionat suprematia clipei si negam negativitatea mortii, printr-o constanta afirmare a clipei se neaga si se ascunde negativitatea si valoarea mortii. Viata si Moartea nu pot sa fie separate, sensul existentei le cuprinde si le ofera adevarata plenitudine, ori noi nu recunoastem niciodata valoarea mortii, din acest motiv tu intelegi doar pe jumatate sensul existentei, cand iti centrezi existenta doar pe viata, fara sa incerci sa intelegi ce este cu moartea, nu poti sa vezi si cealalata jumatate a paharului.
In primul rand, eu nu neg moartea, ci am un respect deosebit pentru viata.
IN al doilea rand, ce intelegi tu prin “fara sa incerci sa intelegi ce este cu moartea”? Ce este cu moartea?
Cand am spus “Daca toti ar gandi ca tine, cred ca nici nu le-ar mai pasa oamenilor daca traiesc sau nu, ca moartea si asa vine ?”,m-am referit la faptul ca oamenii nu trebuie sa traiasca cu gandul la moarte. Ci pur si simplu sa traiasca. Nu ma refer nici la o frica exagerata de moarte, ca tot vine,dar unii isi irosesc viata gandindu-se la ceea ce o sa vina.
Moartea nu e decat o urmare a vietii,dar daca oamenii nu isi traiesc viata, cat e ea,....pentru ce sa mai moara?...Ca sa zica ca au “existat”?
Ideea principala din primul meu mesaj (17 mai ora 18:24) se referea la cei ce refuza sa isi atinga un anumit scop in viata, nicidecum la “afirmarea neconditionata a suprematiei clipei” si la “neafirmarea negativitatii mortii”.
Iată că a sosit clipa oportună pentru a vă îndemna să scrieţi cât mai clar tot ce aveţi de spus, astfel încât să lăsaţi cât mai puţin loc de interpretare. Unii mi-au spus că scriu prea mult, dar observ că prea multe post-uri sună ceva de felul: în postul anterior am vrut să spun X, nu ce ai înţeles tu. Aşa că fie-vă milă de cei cu imaginaţie bogată care creează 30 de milioane de înţelesuri şi scrieţi TOT ce aveţi de scris pentru a nu mai lăsa loc de interpretări.
NOi sreiem ce avem de spus, dar ceilalti (in special ….) inteleg ce vor ei. Asa ca,Porta, cand cineva postaza ceva, citeste de mai mult decat 2 ori, pentru a prinde cu adevarat ideea fara a-i da posibilitatea celuilalt sa scrie de “30 de milioane de ori”. Repet: unii inteleg ce vor ei, nu adevarata idee ce se vrea desprinsa din text. OK ?
E genial că ambiguitatea a devenit scuză. În loc de acribie avem gânduri semi-clare. E una să citeşti de două ori un text greu care spune ceva şi alta să îţi strici ochii să înţelegi o idee neclară. Da, bănuiesc că viaţa blog-ală asta creează.
Oh, apropo, “adevărata idee” care se desprinde dintr-un text nu are nici o legătură că lipsa de clarit