(2 votes, average: 4.5 out of 5) 
Loading ...
Ai mâzgălit vreodată o linie în nisip spunând: ,,Acestea sunt atitudinile pe care le voi alege şi acestea sunt cele pentru care voi lupta cu baubau’ şi gladiatorii să nu le fac. Între mine şi Dumnezeu – aşe am de gând să trăiesc.”?
,,Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul … Eu vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice [...]”. Au ieşit din Egipt, dar Egiptul mai era încă în inima lor, n-au scos Egiptul din suflet.
,,Vino afară … şi fii separat”. Cuvântul înseamnă a delimita prin graniţă. Separarea semnifică sfinţenia în acţiune! ,,Gata filatu’ cu păcatu’. Nu voi mai merge în acel loc; nu mă voi uita iarăşi la acele posturi sau reviste; nu voi tolera din nou acel lucru în viaţa mea. Nu voi mai spune astfel de vorbe. Eu aparţin Domnului. Sunt fiu de rege, am alte plăceri, satisfacţii. Am luat o hotărâre şi, prin Harul Lui nu merg înapoi, nu dau înapoi, “în urmă-i lumea, ‘nainte-i Isus”, o cântăm mecanicizat şi mormăitor.
Cel mai potrivit momentum pentru a forma acel stil de viaţă, pentru a lua decizii este înainte de a fi deja înfierbântat în arşiţa problemei, deoparte de presiunea crizelor.
Să fim sinceri: sfinţenia nu este plăcută firii noastre.
E nevoie să-ţi scalzi mintea în Cuvântul Lui şi să-ţi formezi convingeri cu privire la ce e bine şi ce e negricios! Tragic, multă vreme L-am urmat noi cu compromisuri, scuze, raţionalizări ale păcatelor, pentru că nu ne-am trasat graniţe.
Când balansoarul o ia prea mult către dreapta sau stânga, e buboasă situaţia. Pe de-o parte, este extrema legalismului care face reguli deasupra şi în spatele învăţăturilor scripturale (preferinţe, interpretări personale), ca mai apoi adepţii să-i judece pe cei care nu se conformează, să-i excomunice. În cealaltă coşară, ceilalţi nu stabilesc reguli deloc (libertinaj). Creştinismul biblic spune ,,fii pus deoparte pentru Dumnezeu”.
Şi nu poţi trăi după limitele altora. Nu poţi mânca mămăligă gata mestecată de cei cu humusu’ veşnic sub unghii. Dacă nu ţi-ai stabilit convingerile bazate pe Cuvântul divin, vei falimenta. Succesul vine în măsura în care trăieşti Biblia. Nu de Bibliologi avem nevoie, ci de Biruitori.
Eu m-am hotarat să rup ciclul, tiparul vicios. Am spus cu toată mintea, voinţa, inima: ,,Sunt unele lucruri pe care nu le voi privi, sunt unele lucruri pe care nu le voi asculta, sunt unele lucruri pe care nu le voi face, pentru că-I aparţin Domnului! Am luat o decizie o dată pentru todeauna că voi trăi. Sunt gata să acţionez în armonia şi dinamica voii divine. Voi lupta pentru sfinţenie în fiecare zi.”
Avem o singură viaţă, nu nelimitate, ca pe computer.
Cand Dumnezeu spune NU, inseamna Nu Te Răni.
Poate te lupţi într-un domeniu (adicţii), anume cu păcatul şi ai experimentat înfrângere şi descurajare. Te întrebi dacă vei răzbi vreodată. De atâtea ori am auzit chemarea plăpândă şi plină de compasiune a Tatălui ceresc care-mi spunea: Ieşi afară.Termină cu acel păcat. Gata cu jocul cu păcatul. Gata cu bălăcirea în noroi. Desparte-te de el. Nu mai vreau sa-mi tolerez comportamentul cu tot felul de raţionalizări. Înainte de a simţi amarul consecinţelor, vreau sa ascult glasul Duhului Sfânt de a fi sfânt. NU MAI VREAU SA STAU PE GARD! Nu mai oscilez printre graniţe! Când lupţi pentru sfinţenie si biruiesti, eşti inundat de bucurie şi de binecuvântări! Continuă lupta! Nu te lăsa bătut cât timp îţi mai pompează inimioara.
Loading ...
Emanuel, ce inseamna bibliologi?
Te rog, explica ce inseamna shi: “nu mai vreau sa imi tolerez comportamentul cu tot felul de ratzionalizari”?
Am sa te rog sa explici cele doua intrebari, iar eu am sa scriu de ce am pus aceste doua intrebari dupa raspunsul tau.
“Primul verset din Isha Upanishad: “Află că tot ce se mişcă în această lume mişcătoare e învelit în Dumnezeu (iřshařvařsyam), îmbibat de El. Caută-ţi deci bucuria în renunţare (…)”. O suită imprevizibilă: ubicuitate divină – renunţare – bucurie. Renunţi pentru că: 1) oricum nu ai nimic, nimic nu-ţi aparţine cu adevărat. Totul e “proprietate” divină. Statutul ontologic al lumii suspendă, prin el însuşi, temeiul lui “a avea”. A renunţa e a pricepe că “averea” omenească e un aspect secund al “fiinţei” divine. 2) oricum ai totul: prezenţa divină conferă preţ şi prestigiu chiar şi celei mai precare posesiuni. A renunţa e a resimţi prea-plinul dumnezeiesc al fiecărei clipe, al fiecărui fir de aţă. Diferenţa dintre puţin şi mult e caducă. În cele ce sînt, Dumnezeu nu e nici mult, nici puţin: e tot. Esenţial este însă ca afectul corelativ al renunţării să fie bucuria. Renunţarea posomorîtă e încă o confirmare, ultima, a pasiunii de a avea.
Patologia supremă a lui “a avea” se vădeşte în conştiinţa posesiunii de sine. Ideea că îţi aparţii, că ai un “eu”, o voinţă, un corp, un gînd – e apogeul erorii. La aceste posesiuni trebuie să renunţi mai întîi. Cu alte cuvinte, figura paradigmatică a renunţării este renunţarea la sine. A anihila apetitul achizitiv, ataşamentul faţă de lucruri, dar mai ales ataşamentul faţă de sine – iată imperativul vieţii religioase. El e justificat şi răsplătit prin faptul că lumea e “muiată” în Dumnezeu, impregnată de El: Iřshařvařsyam . Dumnezeu stă în materia lumii ca siropul într-o cosmică baclava.”
A.Plesu – Sursa Dilema veche nr. 100
Cipri,
Bibliologii sunt cei care au Biblia in mana, dar nu si in inima.Colectionari de Biblii de duminica, de misiune, Biblia aurita, luxurianta, etc…
Si farisei aveau Biblia in mana, chiar si o predicau, dar Domnul Isus ne arata clar ca o interpretau gresit.Po-ti sa ai Biblia in mana si sa mergi in iad.
Cat despre rationalizari, au fost in viata mea perioade in care vesnic cautam scuze pt comportamentul imoral.Ca am ascultat partial, ca nu eu am fost vinovatul, etc…
Super articolul.
La asta banuiam ca te referi shi ai dreptate. Totushi, iata ca lumea cere socoteala serioasa creshtinismului. Anonim este printre rafinatzii care dialogheaza cu creshtinismul.
Deocamdata, doar un gand: dogma creshtina nu Il numeshte pe Dumnezeu una cu materia. Aceasta e diferita de El, iar El nu are nimic din sine in ea. Totushi, El o stapaneshte shi o da moshtenire lui Cristos, shi omului mantuit, la Judecata finala. Nu numai lumea fizica este a lui Dumnezeu ci shi cea spirituala. Orice lucru creat este al lui Dumnezeu, shi Dumnezeu il are in control. Faptul ca omul nu recunoashte, din varii motive, este o alta dilema. Totushi, orice om are gandul lui Dumnezeu in sine. Omul nu se nashte tabula rasa.
Shi Seneca, unul dintre marii mari, a spus la fel: omul intzelept traieshte in pace shi cand e bogat shi cand e sarac, pentru ca shtie ca soarta stapaneshte nu el. De aceea el daca are nu se robeshte lucrului pe care il are ci ishi robeshte lucrul fatza de sine. Deci, daca pierde totul, intzeleptul ramane netulburat.
Care ii scopul renuntarii…, trebuie sa existe undeva un beneficiu, daca nu in lumea asta macar undeva intr-o alta lume, e prea crud si prea ingrozitor sa renunti la “lume” pentru o “lume” viitoare, [lume] care de multe ori ramane sub semnul intrebarii. Exista si altceva….m-am tot gindit de ceva vreme asupra unei probleme de natura “universala”, tocmai astfel de probleme pentru unii sint lucruri extrem de simple, Cine defineste pacatul, si pentru a merge ceva mai departe, Cine defineste Binele si Raul, omul sau Dumnezeu ? De ce anume te desparti, a suprima anumite determinari instinctive e un castig atat pentru tine ca om cit si pentru divinitate ?
Porta, ideea cu “Dumnezeu sta in materia lumii” avea in vedere ceva diferit ce cele enuntate de tine, eu am citat doar partea finala a unui articol. Articolul in sine prezinta lupta dintre filozofia analitica si credinta crestina. Autorul induce ideea ca Dumnezeu poate sa fie zarit si in materie (Divinul poate sa fie identificat chiar si in materie – existenta divina), sa nu uitam totusi ca materia a avut si poate mai are ca fundament amprenta divina.
felicitari baieti, discutzii rafinate (vorba lui porta).