
Ieri s-au împlinit 17 ani de la căderea lui Ceauşescu, 17 ani “de la revoluţie”. A fost un moment de turnură în istoria acestei ţări nenorocite, dar pe care eu o iubesc!
Cum e aia să nu-ţi poţi exprima gândurile în mod liber?
Suntem oare mai liberi azi? Cu adevărat mai liberi … Mi se pare că acum experimentăm constrângeri mult mai subtile şi intense decât înainte. Negru şi alb … mai rar. Se poartă gri!
Apoi, a-şi vrea să mă leg de două clişee din ultimii 17 ani:
“Perioadă de tranziţie” – De la comunism la capitalism? De la o ordine aparentă la haos naţional? De la rău la mai bine? De la est la vest? Cum e cu tranziţia asta, până la urmă? A trecut sau tot tranzităm?
“Generaţie de sacrificiu” – Această generaţie de sacrificiu, a ales ea să se sacrifice sau a fost sacrificată de către … destin? În loc de “sacrificii”, nu mai bine pus mâna şi muncit? De ce suntem aşa fatalişti, în general, ca popor?
De ce ne plângem atâta şi aşteptăm ca alţii să facă? Respect celor care fac!
Urmează Crăciunul şi până şi îndemnul de a ne aduce aminte de ceea ce înseamnă Crăciunul (că nu e despre cadouri, mâncare şi petreceri, ci despre Isus), e “fumată”. Am reuşit să desubstanţializăm orice lucru.
Mai avem valori? Ce sunt valorile? Eu aş zice că valorile sunt acele “lucruri” pentru care eşti gata să trăieşti. Şi dacă trebuie, să şi mori pentru ele. Dar cel puţin până în momentul în care suntem puşi în faţa unei astfel de alegeri (de a muri pentru ceva/cineva) e uşor să credem că am face-o. Spunem că am muri pentru ceva, pentru că nu credem că va fi nevoie s-o facem. A trăi pentru ceva e mai dureros. Implică o alegere ACUM. Şi ACUM. Şi ACUM. Şi în fiecare moment.
Dar am deviat de la subiect, oarecum. Deşi … totul influentează totul, totul este în strânsă legătură cu totul.
Happy Hanukkah!
P.S. Hanukkah mai este cunoscut şi ca Festivalul Luminilor sau Festivalul Rededicării …



parerea mea este ca acest subiect este de actualitate. si va deveni si mai de actualitate dupa integrarea in UE. pt ca acolo formele de constringere sunt voalate in spatele unor asa zise drepturi ale minoritatilor de diverse feluri. de aceea, dupa parerea mea, cu cit ne vom stabili mai repede valori competitive care sa ne directioneze in viata ca si natiune si ca indivizi, cu atit vom deveni mai puternici. noi putem fi o natiune puternica doar daca ne vom indrepta privirile spre Creatorul nostru. noi trebuie sa fim puternici spiritual, trebuie sa fim crestini adevarati intr-o europa pagina, desacralizata. iar restul, celor necesare, chiar puteri le vom primi pe deasupra.
cred ca omul se indreapta se distrugere. caderea omului in pacat are ca pedeapsa moartea. spre moarte ne indreptam. chiar citeam din geneza, despre caderea omului in pacat. un episod trist si unul un pic cam ciudat.
Ce tara crestina poate fi aceea care isi ucide propriul ei lider (fie el si cel mai mare comunist si tiran) in ziua de Craciun?! Kiar daca ar fi vorba de o idee de eliberare… O crima in ziua de Craciun. Si totusi poporul roman este in proportie de 99% crestin…
Ce a insemnat perioada de “dupa”, cum ii spun toti, se reflecta in fiecare dintre noi. Dupa o perioada de constrangeri si limitari a venit o perioda in care fiecare (sau aroape fiecare) si’a permis sa faca orice. Oamenii au inceput sa comita din ce in cemai multe infractiuni si crime in perioada cand vine frigul, deoarece la zdup e mai cald si mai si primesc 300 de euro pe luna pt ca lipsesc din “sanul” familiei( ce daune morale, nu?), au mancare si nu muncesc, in curand vor avea internet si conditii de hotel, pt ca … intram in UE si drepturile omului.. trebuiesc respectate. In licee si scoli nu avem nici caldura 100% , nici internet, nici facilitati de a invata, dar in penitenciare exista de toate, ca nu cumva acei bieti oameni sa se simta constransi dupa crimele comise! La ce bun sa ne mai asteptam?!Ce bine ne va face UE?! Incurajand poporul sa fure ca oricum are conditii mai bune decat acasa…
Nici nu stiu cum sa fac legatura cu “generatia de sacrificiu”... decat ca parintii nostrii, sau kiar noi care suntem mai maricei, mergem sa muncim in Spania la capsuni si masline ca sa le asiguram familiilor noastre un trai decent sacrificandu’ne sanatatea, relatiile si deplinatatea facultatilor mintale cu truda si… iar truda! Truda, poi asta da neam care se stie sacrifica! Ca in alte cazuri nu vad nici un pic de sacrificiu…