Loading ...
Alcoolicii Anonimi, Lupta anonimă, Suferinţa anonimă: o pledoarie pentru iertare
Motto: “...De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta.” Isaia 43:4
„...am intrat în sală, cu teamă, nu mai fusesem niciodată într-un asemenea loc, aş fi vrut să nu fi venit, dar ştiam clar că, poate, e singura soluţie de a salva un om din ghearele duşmanului meu. M-am îndreptat spre scaunele puse în cerc şi m-am aşezat pe unul care mi s-a părut mie că e mai retras, vroiam doar să privesc, să ascult, să înţeleg.
Bună, mi-a spus o voce caldă, sunt A., sunt alcoolic. Bună, i-am răspuns eu, sunt M. Tatăl meu e alcoolic.
Atunci nu ştiam că, din acel moment, avea să înceapă pentru mine, lungul drum al întoarcerii mele către Dumnezeu ca unică soluţie a unui caz disperat.
Am plecat de la aceea întalnire, optimistă, cu o grămadă de pliante şi cu o inimă plină de bucurie, dar am înţeles, apoi, că lupta e grea şi chiar imposibilă, dacă nu-L luăm ca aliat pe Dumnezeu.
Lupta nu s-a sfârşit nici azi… dar am învaţat să-mi cunosc limitele şi să accept că acolo, unde eu eşuez, Dumezeu sigur va triumfa, dacă-L las să o facă, în timpul Lui.
Nu o să vă plictisesc cu date statistice, mai mult sau mai puţin reale despre alcoolismul din Romania şi din lume, nici nu voi mai adăuga încă un rând suferinţei celor ce trec sau au trecut prin această boală, acuzând sau spunând cuvinte grele care să-i lase fără replică.
Vreau doar să spun că l-am iertat pe tatal meu dupa mulţi ani de umblare pe « pamant uscat » şi că, acolo unde era suferinţa, Dumnezeu a şters-o şi mi-a dat încredere să merg înainte şi să nu mă mulţumesc cu puţin.”
Poate totul pare o poveste, dar nu e, e realitatea în care se zbat atâţia oameni (alcoolicii, pe de-o parte, şi familiile lor, pe de altă parte). Doua tabere opuse care, totuşi, împart aceeaşi suferinţă. Două tabere care, dacă ar colabora, ar putea învinge răul împreună.
Şi un Dumnezeu la lucru, gata să vindece şi să acorde alinare într-o lume fără speranţă.
Aş vrea ca acest articol să fie o provocare pentru voi cei care citiţi, iar azi, dacă veţi întâlni pe cineva, un alcoolic anonim care-şi poartă suferinţa anonimă printre noi sau un copil, o soră, o mamă cu disperare în ochi, nu întoarceţi privirea, ci întindeţi o mână spre ei.
Suferinţa, dacă e împărtăşită, parca îşi pierde din intensitate, iar vindecarea vine, atunci când, îţi laşi armele jos şi accepţi că NU poţi să faci totul de unul singur, că eşti slab şi ai nevoie de ajutor.
Toate acestea le-am învăţat din mers din viaţa mea şi a celor de lângă mine, le-am ascuns în suflet şi le-am uitat acolo, într-un colţ, până când am descoperit iertarea şi am învăţat că a ierta înseamnă a merge mai departe, mai sus, mai adânc decât aş fi îndrăznit să sper vreodată...
Îndrazneste să ierţi atunci când eşti lovit în plin suflet.
Învaţă să mulţumeşti pentru tristeţe, aşa cum mulţumeşti pentru bucurie.
Perseverează, căci răbdarea e din Dumnezeu.
Stai în ascultare, ca să înveţi să-i asculţi pe ceilalţi.
Monya
Loading ...
Un drum cu doua sensuri. Unii incearca sa scape de capcana vanatorului alcoholul iar uni asa zisi crestini liberi, luminati inmultesc numarul capcanelor. Bineinteles, acestia din urma, au si argumente biblice.
Si mai exista o categorie de oameni care incearca sa-i ajute pe cei cu astfel de probleme sa iasa din dependenta lor…chiar exista astfel de oameni si-i multumesc lui Dumnezeu pentru ei!
Nota A+ Pentru acea categorie speciala.
Buna seara, Aproapele meu,
Se confeseaza o Femeie , despre care se spune ca ar merita vreo cinci “premii”, pentru daruirea cu care a luptat sa salveze un alcoolic agresiv sau…sa fie “impuscata”, ca a indurat un asemenea supliciu, aproape 36 de ani !
Copiii mei si toti cei care au aflat cum am “trait” atatia ani, ma sfatuiesc , acum,sa fiu un alt Diogene! Sa caut un OM credincios ca mine, sa ne fim, la vremuri grele, “manta de vreme rea” !Sa ne” lingem ranile”, in timpuri dureroase!
De ce am amintit acest ideal al minunatilor mei copiii, in special ?
Pentru ca si Maicuta Siluana, careia m-am confesat, mi-a spus acelasi lucru, amintindu-mi ce ne recomanda Dumnezeu:
” Cauta, bate, cere ! “, iar copiii mei, mereu m-au acuzat ca NICIODATA , pentru sufletul meu, n-am cerut nimic lui Dumnezeu !Ca pentru altii, incepand cu ei, a fost de ajuns “sa scapar” si Tatal Ceresc m-a auzit si m-a sprijinit !
Ce s-a intamplat cu …..acea “cauza pierduta” , care mi-a marcat Destinul in RAU?
Ce se putea intampla decat ca a parasit orasul ( nu mai avea …aer, aici) si, de curand, si-a gasit ” o suportera a meciului cu moleculele “!???
Vei crede, dragul meu cititor, ca-n casa mea, nu mai sunt decat sticle de ulei si de otet?( de sarbatori, bem si noi, din cani de cristal sau din cupe)
Ca , pe unde intri, sunt numai FRUCTIERE !?
Pline de fructe , neaos romanesti, cu Marul, Doamne, “Maria sa Marul”, care troneaza in “palatul meu”, care , candva mirosea a “bodega”a unei halte insalubre!?????
In acelasi timp,insa, nu cred in OMUL care nu bea deloc !
Daca nu bea un vin de buturuga, de-al nostru, ca medicament ( recomandat , un pahar, si la Congresele de Cardiologie), cel putin ca…”argument”, asa cum glumea savantul si academicianul Iorgu Iordan !
Atatea as mai avea de spus…., dar…ma rog tot la Dumnezeu sa-mi dea forta necesara ca, tot prin “arma” Cuvantului Sau, dirijata tot de Duhul Sfant, sa pot redacta “scenariul martirajului meu” ca sa-l ofer unui cineast sa realizeze un film….de OSCAR :
“Teroare cu de vodca”!
Se poarta inca din vremea tineretii mele , filme al caror final este lasat la latitudinea spectatorului !
M-as bucura daca , in film, partenera alcoolicului , ar poseda arta sa-l transforme!
Dar….acum, la varsta”bogatiei in ani” , am inteles ca eu am fost o idealista si n-am stiut , desi cu cerbicie l-am vrut dezalcoolizat, ca NUMAI Dumnezeu poate sa schimbe o creatura a SA ! Nu eu…o “ganganie” in mana Creatorului !
Dar secretul este ca alcoolicul respectiv sa intre in partasie cu Dumnezeu, sa accepte sa-l primeasca pe IISUS in camara sufletului Sau, sa-i deschida usa ….or….tatal copiilor mei era ateu convins, iar eu, noi toti, care il iubim pe Dumnezeu”in clocot”, eram “nebuni”!Exact cum a fost considerat si Pavel !
Si atunci ? Nu s-a “coborat Biblia” in mijlocul nostru?Nu traim noi evenimente prezise de Sfintii Parinti, “autorizati” de Dumnezeu sa raspandeasca …ADEVARUL ???
Ma opresc aici, Aproapele meu rabdator si, daca m-ai “citit” cu drag, vei simti cum bunul Dumnezeu isi pune un “autograf” pe frumusetea sufletului si caracterului tau !
AMIN!
nu stiu ce sa spun , am un tata alcoolic , nu mai am putere sa merg alaturi de le . nu stiu cum sa-l convingem ca e alcoolic , noi copii lui suntem departe de el , dar ma gandesc la mama nostra care sufera m p[arca din ce in ce mai mult din cazua acetiui ” diavol ” numit alcool” ,,,, oameni buni acetsa e un stigat de ajutor
astept sfaturi de la voi !
va multumesc mult!
simy
este greu sa treci prin astfel de momente.Si eu am trecut si stiu cum e.Pe tatal meu l-am stiut o viata intrega alcoolic si mi-a fost greu.Mama mea este crestina si a indurat multe pt noi.Suntem 6 frati…eu fiind cea mai mica.Rugaciunile mamei mele au avut un efect pozitiv asupra tatalui meu care in urma cu 2 ani a renuntat la bautura.Tot ce trebuie sa faci e sa te rogi.Mai multe nu stiu ce sa spun…
Ane
Draga Simona,
in privinta alcoolului si alcoolicilor cea mai buna metoda de a face ceva este sa te inarmezi cu o supradoza de rabdare si sa fii constient ca acolo unde e foarte posibil sa esuezi, Dumnezeu poate sa invinga aceasta dependenta teribila care provoaca atata suferinta in jur…
Uite site-ul AA (Alcoolicilor anonimi), exista grupuri de suport in toata tara: click link
Aveti grija de voi!
Dumnezeu sa ne ajute pe fiecare dintre noi sa depasim orice obstacol si sa fim mai mult decat biruitori in El!
cei care dati sfaturi si “incurajari” duhovnicesti!!
cati dintre voi ati facut mai mult decat sa spuneti mergeti in pace si Domnul va va purta de grija??
Sint Constantin si sunt Alcoolic, membru fondator al unui grup AA,, Speranta”, abstinent de aproape 6 ani. Dupa 45 de ani de baut compulsiv am recunoscut ca sunt bolnav si ca de unul singur nu pot face nimic. ALCOOLISMUL NU ESTE O GLUMA ESTE O BOALA ! O BOALA FATALA FARA VINDEECARE! Dar poate fi stopata prin abstinenta.Am constatat cu durere ca de unul singur nu pot face nimic si ca am nevie de ajutor, ajutor care poate veni din partea grupuluiAA dar mai ales din partea unei Puteri Superiaore a unui DUMNEZEU asa cum i-L intelege fiecare. Nu ar trebui sa faca comentarii cei care nu au urcat Everestul nici macar in gind, habar nu au de nimic dar se cred mari intelepti. Trebuie sa incalti pantofii cuiva ca sa sti cum poate merge. Nu vorbiti fara sa stiti prin ce trece un alcoolic
Ce mai faci Constantin ,? sau oricare alt Constantin .
este foarte foarte corect ce ai spus.;,nu stiu din experienta dar stiu ca trebuie sa asculti ca sa intelegi ceva sau pe cineva.
Care este istoria , de ce ai ajuns aici. De ce se ajunge la dependenta?
Ai spus ca dependenta se poate rezolva cu ajutorul unei ” puteri superioare” a unui Dumnezeu asa cum il intelege fiecare.
Dumnezeu este in fiecare , de acolo vine puterea ,din noi, prin El care este in noi.
Cum ajungem sa utilizam aceasta putere care este in noi , in folosul nostru?
Domul sa ne binecuvinteze cu intelepciune pe fiecare .
1.avem probleme dacă Îl înţelegem pe Dumnezeu aşa cum vrem
2.puterea nu vine din noi, ci din Dumnezeu…de fapt, El este puterea.
1.1.”portretul” Dumnezeului personal se face în funcţie de Scriptură nu în funcţie de raţiunea sau de sentimentele noastre
2.1.puterea nu este folosită în folosul nostru, ci în folosul celuilalt. Că suntem noi beneficiari, asta e altceva. Chiar dacă aparent noi suntem singurii beneficiari ai puterii, ea e menită pentru zidirea sfinţilor, adică a bisericii.
Porta, te simti mai bine dak ai scris 1, 2 .. :P
Bine? E puţin spus. În sfârşit mi-am împlinit rostul vieţii
mike, tu ca si om cand dai raspunsuri sarcastice sau din ura pentru semenul tau te simti implinit? probabil, D-nul Porta incerca sa fie mai lizibil pentru cei care inteleg mai greu.
eu sper ca pe viitor sa ai mai mult respect in raspunsurile tale.
as vrea sa comentati despre Dumnezeul din noi.:
1. daca Dumnezeu exista in noi sau este doar in “ceruri”?
2. daca lucreaza pentru noi independent de voita noastra ?
3.cand si cum suntem constienti ca El este in noi.
Multumesc pentru seriozitate.
daca nu sunteti de acord cu intrebarile formulate astfel, va rog totusi sa faceti un exercitiu de intelegere al lor asa cum au fost exprimate.
daca aveti raspunsuri punctuale va rog interveniti, si raspundeti nu prin alte intrebari.
Uneori raspunsurile cele mai directe sunt prin alte întrebări.
Punctual? bine.
1.Dumnezeu este atât în noi cât şi în “ceruri”.
2.lucrează în noi luând în considerare şi voinţa noastră.
3.duhul omului şi Duhul lui Dumnezeu mărturisesc că suntem mântuiţi.
Asa stand” lucrurile “cred ca m-am exprimat corect in primul comentariu adresat lui Constantin si nu numai .
Fiecare rand trebuie inteles nu pentru a fi contrazis ci explicat.
Multumesc Dle Porta.
E trist ca luam “contra-zisul” ca fiind ceva rau. Explicatzia presupune “contra-zicerea” daca aceasta se impune.
discutia in contradictoriu de dragul contraicerii nu este punctul meu forte , ma deprima oamenii care sunt tot timpul pusi pe cearta sau sa nu exagerez , nu sunt constructivi intr-o discutie.
I-mi pare rau Porta , astept si alte pareri despre subiectul lansat in dezbatere , m-ar interesa si alte opinii.
Multumesc!
mai mediteaza ! nu sunt un partener de discutii bazat pe contre , fara argumente.
E mult mai uşor să crezi că cineva care te contrazice o face numai de dragul contrazicerii. Frumos din partea ta. Daca te deprima înseamnă că eşti “slăbuţ”, nu poţi duce o “bătălie” dură până la capăt. Mă întreb prin ce medii umblă unii oameni care îşi construiesc argumente ca ale tale.
Nu sunt constructivi pentru că sunt în contradictoriu cu tine? Bănuiesc că toţi trebuie să fie de acord cu tine ca să fie “oameni constructivi”. Nu mi-e greu să văd că nu porţi dialoguri serioase cu prea multă lume.
Ironiile “ieftine” nu sunt constructive. Iar ironiile prin natura lor sunt menite să scoată la iveală tot felul de defecte. Dar oricum nu mă crede nimeni, în afară de Dani.
Apropo, pentru ce ţi-ar fi de folos alte argumente? Dar deja sunt răutăcios, şi încep să lovesc unde nu trebuie. Aşa că mă încumet să îmi argumentez răspunsurile.
1.Atotprezenţa lui Dumnezeu presupune o prezenţă completă şi desăvârşită a lui Dumnezeu în orice loc al creaţiei. Dincolo de creaţia nu ştim cum se manifestă Dumnezeu. Oricum, din moment ce Dumnezeu este Duh, şi dincolo de capacităţile raţionale ale omului, totuşi a îngăduit ca omul să cunoască ceva despre El. Unul din lucruri este tocmai atributul atotprezenţei.
Imaginea lui Dumnezeu din “ceruri” nu înseamnă că Dumnezeu este într-un loc numit “cer” de unde se uită pe pământ, aşa cum ar face un om care se uită dintr-o lojă la o scenă de teatru. Biblia foloseşte limbaj antropomorfic pentru a-L descrie pe Dumnezeu. Luând în seamă această idee, “cerurile” sunt menite să exprime imposibilitatea omului de a ajunge la Dumnezeu prin propriile sale puteri. Cu alte cuvinte, omul este incapabil să fie Dumnezeu sau să ajungă la Dumnezeu decât dacă Dumnezeu se “coboară” pe pământ. Adică dacă Dumnezeu vine spre om. Când s-a zidit turnul Babel, Biblia spune că Dumnezeu “s-a coborât” pe pământ după ce oamenii au încercat să se “urce” la cer. Pedeapsa a dus la introducerea obligatorie a studiului unei limbi străine în şcoli. Oricum, omul prin natura sa nu poate să zboare pe cont propriu. Iar în plan spiritual omul nu poate să se urce la Dumnezeu decât dacă Dumnezeu se coboară la om. În Genesa nu se spune că la început Dumnezeu era în cer, ci se spune că omul umbla cu Dumnezeu în răcoarea zilei. Manifestarea atotprezenţei lui Dumnezeu a fost desăvârşit înţeleasă şi experimentată de om exclusiv înaintea căderii. După cădere, se produce o distanţare, o “evadare” a omului dinaintea lui Dumnezeu. Despărţirea omului de Dumnezeu este exprimată şi pecetluită şi dovedită de DUmnezeu care întreabă: Adame unde eşti? Cu alte cuvinte Dumnezeu îi arată omului că ceva rău s-a întâmplat, că Dumnezeu nu mai este în aceeaşi relaţie cu omul. Dumnezeu însuşi este ironic şi sarcastic, chiar un pic macabru, pentru că prin formularea aceasta omul trebuia să îşi dea seama că “ceva” catastrofic s-a întîmplat: Dumnezeu îl caută şi Dumnezeu ştie unde e!
Când Cristos spune că: stau la uşă şi bat, cine aude şi deschide voi intra la el, presupune că “coborâre” şi o “sălăşluire” a divinităţii în om. Din moment ce Fiul este cosubstanţial cu Tatăl, şi cu Duhul, de trinitatea este cosubstanţială, totuşi trei pErsoane diferite, prezenţa unuia în om presupune prezenţa şi celorlaţi doi. Astfel, în atotprezenţa lui Dumnezeu, El coboară în om şi-L locuieşte. De altfel, până în clipa mântuirii omul simte că îi lipseşte Dumnezeu dinlăuntru, dar îl simte în afara lui. În clipa mântuirii Dumnezeul din afara lui intră în el, astfel încât omul îl simte pe Dumnezeu în lăuntrul său.
Isus se roagă Tatălui şi îi spune ca să ne facă şi pe noi una cu El aşa cum El este una cu Tatăl.
Aşadar, Dumnezeu este pretutindeni, dar nu cosubstanţial cu natura; şi Dumnezeu este în noi, cei mântuiţi, una în părtăşie.
ce bine era daca dadeai doar argumentele fara atle divagatii.
In ce medii umblu ? in nici un caz acolo unde oamenii se contrazic.
Pe pamant Slava Domnului ca este loc pentru fiecare tip de personalitate.
De la inceptul postarii ar fi dorit sa aud alte opinii , se pare ca nu mai intra nimeni pentru ca s-a pierdut esentialul si a ramas disputa.
I-mi pare rau , totusi astept si alte comentarii referitoare la prima postare a mea , eventual a doua .
Poate imi descifrezi shi mie ce inseamnă argument in mintea ta.
Oh, era să uit! Te-am intrebat pe unde umbli shi mi-ai spus că nu acolo unde oamenii se contrazic. Da-mi voie să îţi aduc aminte că prin posturile tale mă contrazici. Deci, iata-te, pe adevaratul pamant, cel al contrazicerilor.
In al miilea rând, nu există un asemenea loc unde oamenii nu se contrazic. Tu ori nu shtii pe ce planeta umbli, ori pur shi simplu nu gandeshti ce scrii. Shi pe tine insutzi, ca om te contrazici!
Care elemente din post-ul meu sunt divagatzii?
Stai ca n-am terminat inca, ai mai pus cateva intrebari la care inca nu am raspuns.
Shi ca sa nu spui ca nu te-am contrazis pana la capat: ce fel de argumente ashteptzi sa citeshti? Acelea care nu sunt in “contradictzie” cu ideile tale?
2.Dumnezeu lucrează în noi ţinând cont de voia noastră sau nu?
Dumnezeu lucrează în noi ţinând cont de voia noastră. Omul a avut dintotdeauna libertatea de alegere. Păcatul a pervertit toată esenţa omului, dar nu a distrus complet chipul lui Dumnezeu din om. Omul intră în contact cu învăţătura biblică (în contextul european, par example), ia cunoştinţă de ea, poate chiar o studiază, dar pe urmă alege să nu creadă, sau îl respinge pe Dumnezeu în deplină cunoştinţă de cauză (nu mă refer la respingeri cauzate de stres sau tragedii, ci la acele respingeri voite născute în urma unui proces lung în care mintea e cât se poate de “lucidă”). Anyway, odată mântuit intervenţia lui Dumnezeu se accentuează şi devine mult mai clară. Omul devine tot mai duhovnicesc pe măsură ce ia aminte la Scriptură, pe care Duhul Sfânt o foloseşte pentru a-l înţelepţi. În această înţelepciune omul distinge tot mai clar realităţile spirituale, care includ şi intervenţia lui Dumnezeu în viaţa lui. Odată mântuit omul nu mai poate apostazia aşa cum au făcut fariseii, deci nu mai poate pierde mântuirea, pentru că este în mâna lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îl ocroteşte din dragoste. totuşi, omul este liber să aleagă, pentru a fi responsabil de faptele sale. Pentru mântuit păcatul nu mai este o “chestiune” de judecată şi de răsplată. Apostolii susţin că nu mai putem trăi oricum, tocmai pentru că suntem responsabili. În aceeaşi măsură, aparent paradoxal, totul împlineşte voia ultimă a lui Dumnezeu pentru om şi pentru omenire.
Aşadar omul este liber să aleagă, totuşi Dumnezeu îl ocroteşte el nemaiputând face orice. În plus, nu voinţa este principala problemă ci activitatea Duhului Sfânt, care produce conştientizări bazate pe cunoştinţe acumulate din Scriptură, şi care duc la convingeri. Voinţa se supune convingerilor.
PS. “divagaţia” asta nu e chiar atât de lungă.
:)
Porta,
ar trebui sa-mi multumesti ca ti-am oferit ocazia sa scrii atat de mult si frumos.
sa continuam “discutia” .
Revin la subiectul initial.
Ce solutii practice propui celor dependenti de hai sa-i zicem :un viciu.; ca acela despre care scria Constantin ,
Daca Citesti vei vedea ca Personajul Constantin este oarecum nemultumit ca dau sfaturi cei care nu sunt in cauza. in situatia lui.
Draga xxxxx,
gandurile pe care le exprim pe reper le rumeg de ceva vreme. Aşa că, tot ce citiţi este doar ceea ce…hm…dau afară.
Porta, nu`i frumos sa nu spui ‘cu placere’ :))
Cu plăcere, jeannie.