Loading ...
Dacă ne-am putea rescrie viaţa atât de uşor precum începem o nouă filă...
Mă întreb dacă aş fi trăit altfel, aş fi fost sau aş fi acum mai fericită? Oamenii spun să nu regreţi nimic. Să înveţi din greşeli, să te bucuri de fiecare clipă. Unde aş fi acum dacă aş fi făcut unele lucruri diferit, dacă mi-ar fi fost retezate zile, nopţi? Aş arăta ca mine? Aş zâmbi altfel? Aş plânge mai puţin? Sau, poate… aş iubi mai mult.
Nu înţeleg ireversibilitatea timpului, nu ştiu de ce oamenii nu simt pulsaţia secundelor în vena orelor lor. De ce trăim ca şi cum nu am pierde nimic? Timpul nu e darnic: cu egoism chircit în sine ne refuză râvnita “o nouă şansă”.
Totul se întâmplă o dată. Ne naştem şi murim doar o dată. Să păşim, să vorbim, să ne legăm şireturile la pantofi sau să scriem, am învăţat de mult. Oare şi să iubim învăţăm tot o singură dată, şi apoi, de fiecare dată când iubim, iubim ca la-nceput?
Ar trebui să înţelegem că suntem desculţi: păşim grăbiţi pe bucăţi de sticlă mici şi verzi, cu lumini de violet. Nu suntem atenţi şi ne rănim. Eu, însă, mă opresc, nu mai vreau să pierd sânge.
Mai degrabă m-aş înălţa încet, încet, rotindu-mă în cercuri mari deasupra covorului sticlos. Pentru că am învăţat să zbor spre Cer, de mult, şi pentru totdeauna, la fel.
Loading ...
Timpul e tiranul ignoranţei.
Timpul e amicul înţeleptului.
Avem parte de ocazii nenumărabile la tot felul de şanse secunde, terţe, cvarte şi tot aşa. Durerea omului se naşte din lipsa lui de înţelepciune…Copilul Nebuniei e Pierderea…de timp, de şanse, de …de…de…de….de….de….de…
De ce ?
De ce nu intelegem toate acestea, poate pentru ca , creierul nostru nu este exploatat la intreaga lui capacitate , asa cum nu putem pricepe ce Dumnezeu spune ...” la mintea omului nu s-a suit”
O sa caut textul si-l voi reda exact.
hmmm, cred ca ar fi nerealist sa afirme cineva ca nu regreta nimic in viata…chiar si daca a apucat sa invete ceva din acele pierderi…de exemplu eu regret ca acum mi-am ars orezul..:))chiar daca ma si amuz de patania mea si stiu ca data viitoare o sa pun mult, mult mai multa apa (nu ca ar fi prima data cand fac orez…dar e prima data cand mi se arde :)
...oricum mai pot fi spuse multe pe acest subiect..
Apropo de creier. Nu prea folosim mult din el, nu-i aşa? Câteva procente şi alea doar în cazuri excepţionale. Cum rămâne cu celelalte zeci de procente? Ce credeţi: Adam îşi folosea întreaga capacitate cerebrală?
Vă întreb în baza următorului raţionament: Dumnezeu nu a creat nimic de prisos, totul a fost bun şi desăvârşit. Conform acestei idei: Dumnezeu nu a creat nimic care să nu funcţioneze optim, deci nimic mai mult decât trebuia să fie şi nimic mai puţin decât trebuia să fie. Asta nu a fost o idee foarte clară dar să mergem mai departe. Aşadar, dacă totul era bun: atunci se poate oare afirma că mintea, creierul lui Adam era folosit optim sau în totalitate? Odată cu căderea în păcat ceva s-a schimbat în fizicul creaţiei. Natura a început să moară şi omul la fel. Animalele au început să se mănânce unele pe altele. A început vărsarea de sânge, care este un păcat pentru că se ia viaţa. Deci. se poate oare ca Adam să îşi fi folosit toată capacitatea craniană?
Nu spun că Adam ar fi fost omniscient, doar că mintea lui, chiar dacă era folosită la capacitate maximă era în aşa fel concepută încât să înveţe încontinuu fără să obosească sau să se epuizeze.
Ce ziceţi?
am stat sa ma gandesc de ce folosim numai asa putin, si singura solutie viabila ar fi doar daca restul “nefolosit” ar fi pe post de buffer, ca sa nu suprasolicitam (scurcircuitam) creierul. dar, tind sa cred ca optim e sa folosim mai mult decat folosim in ziua de azi, cel putin eu lenevesc foarte mult si nu ma mandresc cu asta. mi-ar trebui mai multa disciplina.
ar mai fi inca o idee .. cea pe post de cache si memorie (RAM) partea de tampon de memorie. ce se intampla cu rezidul, de ce stergem ce nu folosim si ce se intampla cu cea stocata.
zice autoarea, ca poate ar fi fericita daca ar trai altfel. in fiecare lucru este o parte buna si o parte rea … exact ca si un pahar plin pe jumatate .. daca te uiti sau ignori partea plina ramai cu cea goala … de cate ori uit sa ma bucur, de cate ori uit sa-i fac pe cei din jurul meu sa zambeasca. trebuie disciplina multa, multa, multa.
Faceam referire la faptul ca cercetari stiintifice in domeniu au aratat ca omul utilizeaza 10-15% din potentialul de functionare .
De ce ne nastem , de ce traim o viata ,” de ce nu inteleg ireversibilitatea timpului ” de ce traim ca si cand nu am pierde nimic ….....citat din tema propusa de Porta.
Mai bine sa vorbeasca Biblia : pe care sper sa n-o contraziceti.
Doresc sa arat ca intelegerea noastra este limitata si Biblia vorbeste despre asta.
1Corinteni 2 v 6-11:
6.Totus ceeaca propovaduim noi printre cei desavarsiti , este o intelepciune; nar nu a veacului acestuia , nici a fruntasilor veacului acestuia, care vor fi nimiciti.
7.Noi propovaduim intelepciunea lui Dumnezeu ,cea tainica si tinuta ascunsa ,pe care o randuise Dumnezeu spre slava noastra mai inainte de veci,
8.si pe care n-a cunoscuto niciunul din fruntasii veacului acestuia, caci daca ar fi cunoscut-o n-ar fi rastingit pe Domnul Slavei.
9.Dar ,dupa cum este scris :Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, ureche nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit,, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei care-L IUBESC.
10.Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sfant .Caci Duhul Sfant cerceteaza totul ,chiar si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu.
10.
al creierului.
Unde vrei să ajungi cu versetele?
Ce ai inteles din ele.? intelepciune lui Dumnezeu tainica si tinuta ascunsa si pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntasii veacului acestuia de exemplu.
nu crezi are legatura cu faptul ca noi nu intelegem in totalitate intelepciunea lui Dumnezeu?
Sau daca ai o interpretare a acestor versete , care cred ca au legatura cu intelegerea sau neintelegerea acelor intrebari si a multor altora.
De acord, xxxxx, dar nu e bine să citezi versete decât dacă le pui într-un context. Cel mai bine este ca acest context să fie cel în care se află şi versetul.
Dacă tot le citezi aşa cum faci tu, atunci măcar explică de ce le alegi pe acestea şi nu pe altele. Ţie îţi este uşor să îţi explici ţie motivaţia, dar mie, care sunt în afara contextului tău îmi este greu să ştiu ce gândeşti tu.
Un verset poate să aibă n semnificaţii dacă este scos din context.
COEFICIENTUL DE INTZELEPCIUNE NU ESTE LASAT PESTE TOTZI LA FEL ,UNII AU 90%,ALTZI 130%CUM A FOST IN CAZUL LUI NICOLAE iORGA CIND INTR-O NOAPTE MERGIND CU TRENUL DE LA BUCURESHTI LA ISTAMBUL A INVATZAT LIMBA TURCA .IN CONCLUZIE NU PUTEM A NE FOLOSI TOT CREERUL CA ATUNCI VIATZA AR FI CU MULT MAI SCURTA DECIT NE IMAGINAM.DUMNEZEU A FACUT TOATE LUCRURILE DESAVARSHIT,PE ACEASTA CALE NICI KIAR CEI FARA MINTE NU SE VOR RATACI.
...e coeficient de inteligenţă...nu de înţelepciune… se măsoară în procente?
...inteligenţa nu stă în memorie ci în metoda, în tehnica de a folosi materialul informatic…
te contrazic…pentru unii capacitatile intelectuale (inteligenta) sunt un bonus, pentru altii efortul unor ani indelungati. Unii pot prinde Ideea iar altii o inteleg cu greu si dupa multe explicatii…pe de alta parte cred ca trebuie sa se faca o distictie clara intre inteligenta si intelepciune…poate exista o mare prapastie intre cele doua…
Totuşi, nu înţelegi din senin…nu?
Sunt de acord cu Lorelai “’unii pot prinde ideea iar altii o inteleg cu greu si dau multe explicatii”. Remarca perfecta.
Nu fac aluzie la nimic. Orice asemanare este pur intamplatoare.
Dar ma surprinde ca sunteti intrigati ,si este ca si cum pentru prima oara a-ti auzit de faptul ca , , creierul uman nu este utilizat la intreaga lui capacitate .
Coeficientil de inteligenta este diferit ,de la individ la individ, insa este incadrat tot in acest interval de utilizare , exploatare , a creierului
Porta spunei ca esti student, bravo!
As aprecia daca ai fi mai concis in exprimarea ideilor foarte bune.Ti s-a mai spus si de catre altii, insa consideri ca noi intelegem mai greu si detaliezi prea mult. Trebuie scrisa ideea principala .
Faptul ca citez din Biblie mi se pare mai Ok, omul va intelege perfect Cuvantul , nimeni nu se va incurca in interpretarea lui..
Cred ca ceeace am citat mai sus din 1Corinteni vis a vis de intelegerea unor lucruri a fost clar pentru totii cititorii . Trebuie sa citesti Cuvantul cu atentie nu fugitiv , este exact la contex si nu mai trebuie explicat de l-am citat.
S-auzim numai de bine.
Dacă tu crezi că eu scriu lung pentru că eu cred că voi înţelegi mai greu…ei bine, te înşeli cel puţin amarnic. Nu de aia scriu eu lung… Da, e o meteahnă de a mea, dar nu cred că a fi concis este întotdeauna de folos. Noi citim cu anumite prejudecăţi. De astea suntem toţi vinovaţi: ca de exemplu motivul pentru care crezi că scriu lung. Motivul pentru care scriu lung este pentru că aşa gândesc. Nu v-am subestimat capacitatea de înţelegere.
Citează din Biblie, numai că omul nu va înţelege perfect, şi, din contră, se va încurca în interpretarea versetelor…tocmai pentru că nu este urmat de nici un fel de explicaţie. Duhul Sfânt nu a aşezat versetele acelea pe bucăţi ci le-a aşezat într-un context. Acel context trebuie explicat. Noi interpretăm cum interpretăm tocmai pentru că nu aşezăm lucrurile acolo unde trebuie. Citarea fără explicaţie lasă prea mult loc pentru interpretare greşită. Aşadar, versetele citate trebuie explicate.
De exemplu: în versetul 6 este un “totuşi”...totuşi faţă de ce? Şi de ce nu ai ales şi versetele de la 13 la 16?
Departe de mine gândul de a-ţi aduce vreo remarcă peiorativă, dar dacă eu sunt lung în explicaţie, laşi lucrurile suspendate.
Şi oricum…nu mulţi îmi citesc posturile de la început la sfârşit. Oricum, mulţumesc pentru aprecierea ideilor mele.
porta ce tot te miri atita de parca ash fi comis o grava infractziune ?atunci cum se masoara la tine ,,coeficientul acesta de inteligentza’‘?hai ca-i buna incepem pe fondul uniealtei discutzii sa ne intzepam in cioburile sticlelor verzi
Nu mai citiţi cu prejudecăţi oameni buni! N-am nimic cu nimeni!
oameni buni…..nu v-ati departat putin de la topic?:P de fapt…u are free to do it..f bine daca se nasc discutii..chiar si pe subiecte adiacente. hmm…articolul l-am scris intr-un moment de deznadejde poate….sau de intrebari..si..sincer, nu stiu cat avea de a face cu Inteligenta…mi-era cumva ciuda pe Timp, si in acelasi timp am constientizat cat de important e sa ne traim viata frumos si unic, profitand de fiecare clipa… Ne tot ranim in umbletul nostru…..but there is Hope.and it surely comes from Above…:)
si…...ce mi-ar placea mie sa stiu e daca ati avut si voi momente asemanatoare….e vb de Traire aici..
nu cred vre-un om sa nu fi trait deznadejdi, dezamagiri. suntem prea egoisti si cu prea multe asteptari. si un pic are si de-aface cu intelepciunea.
Nutella, ce bine ca ai intervenit…cam toata lumea mergea pe un alt topic…daca e asa atunci sa scrie cine doreste un nou subiect…intelectul uman, pai nu?
Scuza-ma “nutellaGRL” dar lipseste provocarea la o discutie pe o anumita tema, in postul tau. Nu suntem toti Bacovieni, dar cel putin o intrebare care necesita un raspuns, era de dorit. De aici si dispersia pe directii multicolore.
Foarte bine come_to_earth.
Intrebare: ce evenimente/perioade din viata voastra le regretati cel mai mult considerandu-le o pierdere a unui timp pretios?
Nutella, sper ca nu este nici o problema ca am raspuns in locul tau la postul anterior?!
Timpul, curgerea lui, si cronologia evenimentelor sunt doar niste moduri in care gandim. Omul este intr-atat de lipsit de intelepciune incat are nevoie de modele matematice ca sa se descurce cu cel mai de pret dar, viata. Timpul este un astfel de exemplu. Conditiile in care traim sunt diferite insa de modul in care gandim. Probabil viata nu se poate rescrie ca o fila, dar se poate simti… o singura data (?)
Lethall aduce în discuţie o perspectivă ajunsă aproape de neînţeles pentru european…
Nu ar fi ciudat să îţi trăieşti viaţa nu în funcţie de timpi matematici ci în funcţie de o curgere continuă...
—-raspuns lui Come_to_Earth: ai dreptate:) mi-am dat si eu seama ca lipseste provocarea in articol…de aceea am si intervenit mai devreme in discutie ca sa completez cumva articolul. am pus o intrebare cat de cat….poate ma mai gandesc si la altele:P yea..lorelai, foarte bine:) lansati si alte intrebari,cat mai multe….si raspunsuri personale, subiective dar biblice sa vina si ele cat mai multe:) ei….articolul era mai mult un “struggle” al meu. ma gandisem si eu ca poate nu e chiar potrivit pentru site, dar na…asta e..:) bine ca a fost incadrat perfect in capitolul “Viata”;)
and then again…parerea mea e ca din punct de vedere literar nu era chiar potrivit sa arunc la sfarsit o ‘provocare’..nu stiu, daca nu alegeam un stil atat de personal ,poate…oricum, daca vroiam asta, l-as fi gadit si scris altfel din start…dar, nici o problema, pe viitor…:P
ar fi ideal sa traiesti fara timpi matematici, ca in lumea lui Peter Pan…ai chiar avea impresia ca timpul este mai lung. Exista vreo solutie incat astazi sa se poate trai asa…sau poate, cineva se simte foarte confortabil avand ceasul la mana?
mintea unui om e ca o parasuta daca vrei, functioneaza doar cand e deschisa, cunoasterea pe care o asimilezi dealungul vietii ar trebui folosita tocmai pentru asta, pentru a iti deschide mintea, ori noi oamenii avem insa un obiceiul sa facem exact pe dos, nu stiu din ce cauza.Pentru a deveni mai intelept, nu trebuie decat sa iti deschizi mintea mai mult, sa simti, sa ajungi sa iti dai jos zgarda de la gat, si de ce nu ceasul de la mana.Cred ca toti trebuie sa tindem spre asta. Cata cunoastere ne trebuie ca sa ne deschidem indeajuns mintea? nu stiu
esti foarte abstract(a)...ce anume inseamna zgarda de la gat? cum pot sa devin mai liber? faptul ca nu port ceas chiar e de ajuns sa ma faca mai liber (vorbind de timp)?
*** “Unde aş fi acum dacă aş fi făcut unele lucruri diferit, dacă mi-ar fi fost retezate zile, nopţi? Aş arăta ca mine? Aş zâmbi altfel? Aş plânge mai puţin? Sau, poate… aş iubi mai mult.” ***
ai fi pe un alt fir al vietii, dar tot in VIATA, inca ai mai putea sa simti, sa indrepti lucrurile de care nu esti multumit(a) si sa te bucuri de asta. Numai tu poti decide ce sa faci din viata ta, atat cat iti este permis, cu cat inveti sa te bucuri mai mult de alegerile pe care le faci, cu atat …vei putea sa zambesti mai mult. Nu exista decizie gresita sau nepotrivita, deciziile le iei in functie de cat iti este mintea de deschisa. Sa te bucuri de decizia ta, poti “oricand” sa o transformi cum vrei.
Japonezii au chiar si un cuvant pentru asta “uabi”(sper ca l-am adaptat bine), el da semnificatie tocmai faptului ca indiferent de ce ai face, nu poti spune ca faci gresit, un fel de adaptare la propriile tale decizii.
lethall…esti deosebit de bun in sfaturi…tu nu regreti nimic din faptele tale de pana acum?
nu regret nimic(te asteptai?), dar nu vad cum un om ar putea sa ajunga sa nu regrete nimic daca nu stie ce inseamna regretul mai intai. Pana la urma toti suntem oameni.
credeti ca regretul trebuie invatat? oare nu exista in noi…asa cum avem in noi si gandul vesniciei?
regretul vine în urma unei conştientizări raportate la un anumit standard.
Romani 2: 15, si tot contextul acestuia…sentimentul ca ceva nu a fost facut cum trebuie, invinovatirea sau dezvinovatirea, le avem in noi de foarte timpuriu.
cu natura păcătoasă te naşti dar nu înseamnă că regreţi că o ai. Standardul exterior la care te raportezi: Dumnezeu sau Legea, este cel care obligă la o atitudine. Unii neagă natura păcătoasă, alţii nu; unii se văd păcătoşi, alţii nu. Când ştii ceva şi apoi simţi ceva ai de ales: fie accepţi, fie negi.
este adevarat ca unii se vad pacatosi si altii nu, insa nu cred ca exista nici o fiinta umana care sa nu fi simtit macar odata sentimentul de vina, si asta pentru ca Duhul lui Dumnezeu cerceteaza. Da, e drept, unii il neaga, altii il ignora, si asa mai departe…asta totusi nu inseamna ca nu exista. Iar regretul nu este egal pocainta, nicidecum!
De acord, asta am spus şi eu.
Da..regretul nu e totuna cu pocainta. Hmmm…mi-am impus adesea sa nu regret nimic. Ma gandeam ca sunt cumva suma a tot ceea ce-am fost. Chiar daca anumite lucruri nu au iesit asa cum am vrut, macar (uneori) am invatat ceva (bun, evident). Si asta m-a format ca om…Cu atat mai folositor e sa vezi fiecare experienta ca pe una traita cu Domnul din care chiar ai ceva de luat aminte. So…as putea zice “no regrets”. Dar, totusi…poate cel mai bine se naste notiunea de ‘regret’ atunci cand avem de ales intre 2 lucruri, 2 cai…..si alegem evident una dintre variante . Din pacate, de muuulte ori mi se intampla sa ma intreb “si daca as fi ales diferit?” Voua nu vi se intampla la fel? Deci, cred ca o viata fara un minim de regret, o umbra mica asa…nu se poate. Si da, ar fi ideal sa nu ma mai intreb “Dar daca…” odata ce am ales ceva. Insa, pot alege gresit, si atunci a regreta doesn.t seem so bad in the end. Poate regretul duce la pocainta?????:) ca tot veni vorba….:P
aaaa….si ca si teme, eu ma gandeam ca se va discuta mai mult despre : unicitatea momentului, ireversibilitatea timpului, inconstienta omului, singura speranta=Dumnezeu…things like that;)
Hmmm… ireversibilitatea timpului. Topicul prinde contur. Cine-l poate masura? Cuma arata el din perspectiva noastra si cum arata din perspectiva lui Dumnezeu. Parafrazand pe Eclesiastul si semnele lui calendaristice ma nelinistesc de timp cu mult inainte de a-i citi pe filozofi, privind atent, intr-un moment de oboseala, fata unui om batran. Brazdele adancite de necazuri, de sperante si de naluciri se innegresc si se pierd parca fara urma intr-un fond de intuneric, pe care fata il ascunde cu greu, masca nesigura a unui abis indurerat. Cine n-a simtit in sarutul unui batran, inutilitatea infinita a timpului?
Cand stii neancetat ce agent de distrugere e timpul, sentimentele care se injghebeaza in jurul acestei constiinte incearca sa-l salveze pe toate laturile. Profetia, este pentru unii, actualizarea viitorului, precum regretul trecutului. Neputand fi in prezent, transformam trecutul si viitorul in prezente, incat nulitatea actuala a timpului ne usureaza accesul infinitatii lui
sincer mie imi place sa imi traiesc viata asa cum ii acuma .. cu lcruri frumoase .. cu cu monente fericite .. dar si cu monentele de suferinta … chiar daca ma plang in unle momente … viata .. mea nu vreau sa mio refac din nou .. nu regret nimca pana acuma
timpul este ciclic
regretele sunt un mijloc de control al societatzii (bisericii, familiei) asupra individului
omul poate crea, modifica doar prezentul… animalele nu au regrete sau sperantze… ele nu intzeleg trecutul sau viitorul…
daca regretele te fac mai bun, mai creativ, mai iubitor… atunci e bine sa le ai… daca te fac anxios, depresiv, lenesh, atunci renuntza la ele…
daca sperantzele te distrag prin vise de la lucrurile pe care tre sa le faci acum in prezent, e timpul sa le pui pe locul doi… daca lipsa sperantzelor te fac sa nu-tzi doreshti decat sa mergi in paradis pt ca acolo n-o sa mai ai probleme, atunci pune-te pe munca shi odata ce o sa vezi roadele muncii tale, o sa prinzi sperantza…
timpul. am citit aici multe parafrazari din Cioran. si aproape nimic nou.
uwoluwu spunea ca omul poate crea si modifica prezentul, adica ar fi un fel de dumnezeu??
NutellaGRL, cred ca regretul este o cale spre pocainta. Este ideea devenirii ca OM, primul pas din istoria timpului. Totul se intampla o data? Numai zbaterea nu. Clipele acealea in care timpul te zdrobeste in goana lui, moment in care urasti fiecare secunda componenta a lui si esuand lamentabil nasti intrebari. TIMPUL. mai degraba urzesc spre ne-timp, si asa iti inteleg sfarsitul pledoariei, si zborul; cautarea ne-timpului. A lamenta la timpul in care am esuat mi se pare oarecum tampesc pt ca nu aduce decat ideea unui esec continu, care trait te zdrobeste.
de fapt timpul este povestea ta? ai indrazni oare asa de rece sa fii cu tine? cred, ca s-a asimilat eronat subiectul. cred ca timpul e masca. de alegeri te temi? prea uman. sau ideea este asta: “Oare şi să iubim învăţăm tot o singură dată, şi apoi, de fiecare dată când iubim, iubim ca la-nceput?”.
sweetFlame daca nu regretzi nimica shi nici nu vrei sa skimbi nimica in viatza ta inseamna ca ,,ori eshti perfect ori inca nu ai ajuns sa cunoshti adevarul in profunzimea lui ‘’numai D-l Isus a trait fara pacat
nush de ce dar cateaodata ma indoiesc de credinta si cred ca dumnezeu este tot o creatie a creierului voi ce ziceti ?
Ce te face sa crezi asta ?
Dragii mei, chestia asta cu omul foloseste doar 10 procente din capacitatea creierului este o scorneala idioata, nascuta din cauza frustrarilor probabil si din cauza sentimentului ca suntem incapabili sa facem anumite lucruri, sa infrangem anumite greutati, etc. OMUL FOLOSESTE CE ARE! e adevarat ca unii au mai mult, dar nu ca isi folosesc o mai mare parte din creier.
Cat despre comentariu scheletului, ei bine ii dau dreptate. Dumnezeu este o fabricatie tot a omului, pentru ca fara el, nu ar mai fi fost poruncile, fara porunci nu ar fi fost legi in ziua de azi (caci legile de la acele porunci au luat nastere), dar fara legi nu ar fi existat frica de nimic si ar fi fost haos. Si am sa spun acum un lucru pentru a mia oara:
DEMONSTRATI-MI CA EXISTA ACEST DUMNEZEU DE CARE VORBITI
Eu nu sunt in evul mediu. atunci principiul pe care functiona societatea era “crede si nu cerceta”. Ei bine, eu nu cred fara sa cercetez.
legat de postul lui jimmy
“sweetFlame daca nu regretzi nimica shi nici nu vrei sa skimbi nimica in viatza ta inseamna ca ,,ori eshti perfect ori inca nu ai ajuns sa cunoshti adevarul in profunzimea lui ‘’numai D-l Isus a trait fara pacat”
Perfectiunea nu exista si daca ar exista ar fi atat de perfecta ca ar deveni plictisitoare. cat despre adevar, nu indrazni sa spui ca tu cunosti “adevarul in profunzimea lui”. nu il cunoaste nimeni.
iar despre viata lui isus, care a fost fara pacat… alte povesti de copii naivi. si daca a existat acest isus de care vorbesti tu, nu ai absolut nicio dovada, iar biblia, daca la asta te gandesti, nu este o dovada, este doar o carte. o carte cum multe altele sunt. eu de exemplu sunt scriitor. si daca eu scriu ca exista 3 oameni alesi de nush` cine in fiecare oras care sa faca nush` ce, asta nu inseamna ca asa e, inseamna doar ca am imaginatie. atata tot. cred ca mam abatut cam mult… revin. deci, si daca acest isus ar fi existat, ar fi trait, nu ai absolut nici cea mai mica dovada ca ar fi trait fara pacat. nu exista om care sa nu pacatuiasca. si stii de ce? pentru ca poate tu si prietenii spui ca nu pacatuiti, dar eu spun ca da. si niciunul dintre noi nu poate demonstra ca are dreptate. fiecare isi da cu parerea si atat. exemplu: crima e un pacat, si inca unul grav rau de tot. dar daca omor pe cineva care tocmai intentioneaza sa imi omoare familia? e pacat ca lam omorat pe el, sau e bine ca miam salvat familia pe care o iubesc?
astfel de intrebari vor exista exact atata timp cat vor exista oameni care sa gandeasca. si cine suntem noi sa judecam ce e pacat si ce nu? daca vom fi vreodata judecati, nu vom fi judecati de nimeni de pe acest site si sper ca aici sunteti de acord cu totii.
ce ma intriga cel mai tare este faptul ca majoritatea oamenilor cred in acel dumnezeu in care sunt invatati sa creada. nimeni nu isi fabrica propriul dumnezeu ci il iau dea gata, facut, conturat, aranjat, cu niste reguli deja scrise pe care incearca (sau nu, depinde de oameni) sa le urmeze orbeste. oamenii care se chinuie din rasputeri sa le urmeze au o denumire: fanatici. ei bine, eu nu sunt de acord cu acest lucru pentru ca urasc etichetele de genul asta, stampilele puse in fruntea oamenilor fara ca omul respectiv sa le ceara. dar nici nu urmez reguli scrise de un oarecare. imi fac singur regulile, iar prima dintre ele este: fati singur regulile, dar fale in asa fel incat sa nu ii afecteze pe ceilalti.
PENTRU INTREBAREA LUI JOKER: DEMONSTRATI-MI CA ACEST DUMNEZEU DESPRE CARE VORBITI EXISTA EXISTA.
TE ROG DRAGA JOKER SA IMI RASPUNZI SINCER LA O INTREBARE:
CE TE GANDESTI CAND VEZI IN MIJLOCUL DESERTULUI O CASA CU PISCINA CU MASINA PARCATA IN FATA.
CREZI CUMVA CA CINEVA A CONSTRUIT CASA ACEEA SI A PARCAT MASINA, SAU CREZI CA TOATE ACELE LUCRURI SUNT REZULTATUL ACTIUNII VANTULUI, RAZELOR SOLARE, FULGERELOR etc.
DACA AI RASPUNS CUM CRED CA AR RASPUNDE ORICE OM RATIONAL AI INTELEGE CA TOT CE E IN JURUL NOSTRU, SI MAI ALES FIINTELE VII, CE SA MAI SPUNEM DE OAMENI NU POT FII ROLUL INTAMPLARII. PANA ACUM NU S-A PUTUT CREEA O FIINTA VIE DIN MATERIE MOARTA, SI NICI INTELIGENTA ARTIFICIALA NU SE POATE CREEA.
DOVEZILE SUNT MAI MULT DECAT CLARE, CA VREM SAU NU SA LE ACCEPTAM DEPINDE DE FIECARE DINTRE NOI.
SPER CA TI-AM FOST DE AJUTOR SI TI-AM OFERIT UN PUNCT DE PLECARE, UN REPER, PENTRU CA VAD IN TINE POTENTIAL PRIN FAPTUL CA AI STAT SA SCRII ATATEA POSTURI INSEAMNA CA TE INTERESEAZA.
Daca umbli dupa reguli concepute de tine, si sa n-ai impact in generatia careia ii apartii, ma tem ca traiesti degeaba. Daca Arhimede n-ar fi avut impact asupra generatiei sale, astazi eram lipsiti de multe cunostinte matematice, fizice si astronomice. Cum am fi putut calcula o ipotenuza sau cateta fara teoria lui Pitagora. Legile au fost acolo, ele trebuiau doar descoperite.
Cred ca am mai spus-o si risc sa ma repet, Dumnezeu nu se explica in Biblie asa cum ar dori unii sa citeasca. El e absolut, se prezinta in Biblie iar cunoasterea Lui nu poate fi realizata prin forte proprii. Duhul Sfant e cel care realizeaza iluminarea in a intelege existenta lui Dumnezeu.
Daca nu-l ai, ai nevoie de cineva care-l cunoaste, bunaoara Filip care la descurcat pe Famen in interpretarea scripturii.
Viata este o suita de trairi, bune si rele, fericire si durere, iubire si ura, toate sunt date pentru a invata ceva din ele, sa intelegem cu adevarat ce inseamna fiecare simtire pe care o simtim, fiecare gand care il gandim, fiecare lacrima pe care o plangem, fiecare sarut pe care il savuram, diecare clipa care se scurge inevitabil din limitata noastra viata din acest plan fizic de existenta. numai prin contemplare si adevarata intelegere a eului nostru si a ceea ce mintea, trupul si sufletul nostru pot indeplinii atunci cand lucreaza in armonie perfecta, putem atinge intregul nostru potential si ne putem intelege scopul in aceasta viata. prin intelegerea noastra reusim sa intelegem universul si astfel vom reusi sa pasim inca o treapta in directia ascendenta a evolutiei noastre ca fiinte spirituale. intelegerea mea subiectiva a vietii pe aceasta lume este aceea ca noi suntem dati pe Pamantul acesta sa invatam sa iubim pe aproapele nostru, pe noi insine si pe Dumnezeu. Sunt convins de faptul ca aceasta viata este un simplu pas in evolutia noastra spirituala. Viata ne este data de catre Tata, pacatele ne sunt sterse de catre Fiu, iar intelegerea pentru “inaltarea” noastra este data de catre Duhul Sfant. Avem o capacitate imensa, iar faptul ca studiile au aratat ca ne folosim doar cateva procente din potentialul maxim al creierului nostru reprezinta o garantie a faptului ca pentru a reusi a Il intelege pe Dumnezeu si in acelasi timp scopul existentei noastre, trebuie sa evoluam fizic, mental si spiritual pentru a fi pregatiti de a face fata adevarului suprem.