Loading ...
Am reuşit, puţin câte puţin, să devenim tot mai buni observatori pasivi. Ne place foarte mult să stăm în bancă şi să urmărim ce se petrece în jurul nostru şi să-i criticăm pe cei care încearcă să devină mai mult decât simpli observatori. Nu ne mai mulţumeşte nimic când vine vorba de lucrarea altora. Ne place să fim comozi şi să aducem un aport minim. Începem să credem că Trupul are nevoie mai mult de mădulare statice şi nu de cele practice. Încercăm să găsim scuze atunci când este vorba să ne „deranjăm” puţin.
Odată cu neimplicarea, vine şi plictiseala, dispare cheful, riscăm să devenim nişte oameni tot mai reci din punct de vedere spiritual, ne transformam in simpli comentatori, nu ne mai convine nimic si nu depunem nici un efort pentru a schimba ceva. Am dori ca lucrurile să se schimbe de la sine.
Întreabă-te:
1. Sunt eu oare implicat?
2. Am eu oare dreptul să critic şi să fiu nemulţumit, observator pasiv fiind?
Doresc să vă provoc pe toţi la implicare, fie ea cât de mică. Eu cred ca dacă nu suntem mulţumiţi de ceea ce se petrece în jurul nostru trebuie să ne implicăm şi nu să criticăm.
Loading ...
Cel mai mult m-a prins urmatorul paragraf:
“Odată cu neimplicarea, vine şi plictiseala, dispare cheful, riscăm să devenim nişte oameni tot mai reci din punct de vedere spiritual, ne transformam in simpli comentatori, nu ne mai convine nimic si nu depunem nici un efort pentru a schimba ceva.”
Un mare adevar. Marturisesc ca vad aceasta problema si in viata mea.
Nu sunt de acord insa cu faptul ca incepem sa credem ca Trupul are nevoie de madulare statice. Ma indoiesc ca oamenii vor sa fie madulare statice. Daca de alta nu, asta nu e nici macar in spiritul lumii, sa nu mai vorbesc de spiritul Scripturii. Problema e mai adanca. Aceasta stare vine de undeva si ne moleseste..
Din pacate nu am nici eu raspunsul. Cert e ca trebuie sa se ridice din starea asta multi dintre noi..
Lenea… that’s the killer!
Eu cred ca e ceva mai profund. Cred ca toata starea asta vine din lipsa unei relatii adevarate cu Domnul nostru. Am ajuns niste oameni superficiali, niste crestini caldicei, iar Biserica a ajuns un spital … departe departe de acea armata glorioasa si biruitoare pt care am fost creati.
Solutia? Nu stiu cati ati auzit predicile fratelui Doru Hnatiuc din ultima vreme dar acolo e solutia: avem nevoie de o trezire spirituala. Ne-am pierdut directia si sensul si cred ca trebuie sa ne indreptam din nou la puctul 0, la Cruce. Cred ca doar de acolo ne putem gasi raspunsul. Si odata ce in viata noastra Duhul Sfant incepe sa lucreze, implicarea in slujire va fi un pas natural.
Calea nu e usoara dar eu zic ca merita si cei din naintea noastra, care au biruit pot confirma lucru acesta.
Domnul sa faca sa lumineze Fata Lui inca o data peste vietile noastre.
Va salut! Imi place ideea voastra…cu site-ul-am aflat de la Cadar.
Emi, doar ca o trezire spirituala nu se face de catre om. Incercarile pastorilor de a aduce o trezire spirituala sunt inutile. Nu asa se face. In loc sa promovam o imagine artificiala a bisericilor neo-protestante, mai bine ne-am pocai. Mai bine am fi transparenti. Mai bine am iubi.
Oh, va ma curge multa apa pe Peţa pana se vor schimba lucrurile!
Ati citit cartile lui Larry Crabb, “Inside Out” si “Connecting”? Uite un om care s-a apropiat de solutie.
Si uite ca au aparut 2 notiuni foarte importante:
1. Trezire spirituala
2. Implicare
Ce e “trezirea spirituala”, de fapt?
Ce este implicarea?
L-am trimis din greseala pe primu…
Parerea mea despre implicare,(ma gandesc ca va referiti la implicarea in lucrarea lui Dumnezeu),este ca nu te poti implica in lucrarea lui Dumnezeu decat atunci cand iti cere Dumnezeu-de aceea ii lucrarea Lui. Daca te implici in slujirea lui Dumnezeu, nu o faci pentru a combate lenea si pasivitatea. Nu cred ca doar slujirea este cea care da dinamism relatiei cu Dumnezeu…de fapt nu ati spus nici voi asta, dar cred ca “instigati”(nu in sensul rau) la slujire fara chemare. Vorbesc ca unul care nu sunt implicat in lucrare… si nici nu vreau sa ma implic inainte de vreme-fiecare are vremea lui. Cat despre critica..isi are rolul ei. Astept un raspuns…felicitari inca o data pt idee
Eu cred ca o mare pondere in aceasta pasivitate o are atitudinea noastra cu care mergem la biserica si scopul cu care mergem.. Este adevarat ca in ultima vreme se face doar prezenta.. si chiar si aceasta este sub semnul intrebarii.. doar trupul, iar gandul zboara.. si nu se mai intoarce..
Este important sa vrem sa facem o schimbare.. totul porneste din inima noastra.. acolo este campul de batalie pentru aceasta innoire.. a mintii, a inimii.. a intregului trup!
Ca sa functioneze o masinarie [trup] este nevoie chiar si de cea mai mica piulita ca altfel.. nu merge.. la fel este si in trupul lui Hristos! Daca ii tot “lasam pe altii” sa faca.. din diferite motive subiective.. si deloc valabile, atunci riscam sa devenim niste spectatori si in ceea ce priveste ralatia cu Dumnezeu!
Trezirea spirituala presupune o schimbare in decizie si atitudine a unui om care pana in acel moment nu intelegea, nu mai simtea, nu mai avea nevoie de Dumnezeu.. Era OK in starea in care se afla. Dar Dumnezeu l-a scuturat un picut si si-a dat seama ca trebuie sa se intoarca la 180 de grade si sa intre in actiune intai in viata lui si mai apoi sa aiba un impact asupra societati in care se afla prin exact ce am spus: o minte noua, o atitudine noua, o actiune noua..
Dar toata trezirea asta speirituala nu se realizeaza prin decizia unui om: ‘gata m-am decis sa ma trezesc’ ci prin interventia suverana a lui Dumnezeu si prin decizia Lui de a se apropia de omul [oamenii respectivi.
Trezire spirituala in general se refera la o masa de oameni dar poate fi si particularizata la un om care gata, s-a trezit, vrea altceva, dar nu prin el ci prin ceea ce Dumnezeu vrea sa faca in el si prin el..
Ps. Am citit cartile! ;) – sunt faine [promit!]
[idee]
Lucrarea lui Dumnezeu se desfasoara in toata lumea si in toate locurile, nu doar in biserica
[/idee]
question: de ce pui si la inceput si la sfarsit “[..]”? ;)[curiozitatea asta..]
Sunt total de acord cu tine.. eu nu m-am referit numai la cea din biserica.. [desi am exemplificat].. eu cred ca se poate aplica in toate cazurile.. Nu? :D
answer: faza cu “[...]” e o veche obisnuinta… [idee] marcheaza inceputul, iar [/idee] marcheaza sfarsitul unei idei / unui bloc de text. :)
ee hai..:) m-ai dat pe spate!
Nu-i in domeniul meu.. asa ca nu pot sa iti dau o replica pe masura..:)
Mersi pentru explicatie!
depinde pana unde se duce implicarea…......am cred ca am citit in biblie ca indemnul lui isus a fost mergeti in toata lumea shi VESTITI, asta nu inseamna stresati, sau bateti la cap, sau impuneti-va parerea, crezul shi asa mai departe…....poate de multe ori implicarea numai cu priverea este ceea ce ni se care sa facem…........
Andrei, cred ca problema pe care o vad eu, e mai degraba neascultarea chemarii, ignorarea acesteia. Nu toti suntem chemati sa ne implicam direct. Nu trebuie sa canti in cor daca nu ai chemare pentru asta. Dar de exemplu si sa sprijini in rugaciune o anume lucrare, este tot implicare. Iar asta nu cred ca tine de o Chemare speciala. Acesta este doar un exemplu. Dar cred ca sunt mai multe care ar intra in aceasta categorie.
Critica isi are rolul ei, dar doar critica moderata. Pentru ca atunci cand vi doar si critici, nu zidesti, ci darami.
Fratilor, haideti sa ne intoarcem 360 de grade de la pacat!!:P sa schimbam totu , dar sa ramana la fel.
Eu cred ar fi fain sa vedem si fapte, nu doar texte pe web. parerea mea
:)
Dani, trimiterea din Matei este pt a face uncenici care implica mult mai mult decat a vesti, implica si o actiune din partea celui caruia i s-a spus Mesajul.
Lav, perfect de acord cu tine. Trezirea nu vine de la noi, Domnul este cel care o face si tot El pune si in noi dorinta pentru o schimbare. Tot ce ii bun si orice gand bun de la El vine. El ne da dorinta si El ne da si infapturiea. La urma urmei de El avem nevoie iar implicarea ar trebui sa vina natural. El te cheama si tu intri cu El sau nu. ‘Intrebarea e: avem noi ureche pt El?
faine cuvinte… dar cel mai probabil o sa ramana la stadiul asta .. faine cuvinte! chestia ii: le aplicam sau nu? incercam sa facem o shimbare, sa stam si sa ascultam ce vrea sa ne spuna El? acceptam sau nu voia Lui? acceptam sa ne implicam?
A.E.A
O mare problema este intotdeauna practica. Vrem sa ne implicam,dar cum? Ce anume trebuie sa facem? Cand faci o lucrare pentru Dumnezeu,nu poti sa o faci oricum. Si la urma urmei, tot ceea ce facem trebuie sa facem ca pentru Domnul. Trezire spirituala? Sunt de acord! Dar prima data trebuie sa inceapa in mine si in tine. A avut loc. Si dupa aceea ce fac? O impun celorlalti? Cum ma implic? Cum aflu ce trebuie sa fac?..
Putem asemana implicarea in lucrare si ascultarea chemarii cu experienta lui Petru..umblarea pe apa.Este un act de ascultare, de credinta si curaj..este un pas pe care toti suntem chemati sa-l facem, intr-un fel sau altul!Si daca vrem sa umblam pe apa, trebuie sa coboram jos din barca..Poate ne-am prea obisnuit sa fim niste”legume de barca”; e asa de comod si comfortabil sa ramanem in barca..si totusi confortul fara provocari ne va ucide pana la urma!
Ma rog sa avem curajul sa traim la inaltimea chemarii Lui!!
Meseriasa treaba discutiile astea. Am citit curand inceputul unei carti: Disciplinele Spirituale si ii super tare, poate va raspunde la unele din intrebari. In fine, pe mine m-a impresionat din aceasta carte partea de inceput in care spune ceva de genul: “ajungem sa ne inchinam vointei noastre”. Citind toate replicile de mai sus mi-am dat seama, si aici nu vreau sa critic caci si eu sunt in aceeasi oala, ca noi toti majoritatea vrem schimbare, noi vrem, noi vrem, noi vrem, si apoi noi vrem sa nu mai pacatuim, noi vrem sa ne implicam, noi vrem sa ne luptam cu Diavolul, de ce? – ca sa fim placuti inaintea Lui Dumnezeu, nu?. Mi se pare foarte corect, dar uitam ca noi suntem cam … foarte slabi, ce sa spun suntem cea mai usoara prada inaintea Diavolului, cred ca mai usoara ca prada animalele sau ca elementele naturii caci ele Il asculta pe Domnul mai mult dedcat o facem noi, sa recunoastem asta. Ei, solutia ce aparea in carte era foarte simpla si era urmatoarea: Haideti sa ne punem in postura aceea de a-L lasa pe Dumneazeu sa lucreze la viata noastra, sa Il lasam sa ne disciplineze, sa Il lasam pe EL sa ne modeleze. Cum facem asta? pai nu degeaba a lasat Dumnezeu pe pamant: rugaciunea, postul, biblia sa o citim, ...
Ma scuzati ca am scris asa mult :)
e trist cand nu te implici si incepi sa critici dar e si mai trist si nesatisfacator atunci cand te implici fara sa fii kemat…
ralu. daca nu ai vointa arzatoare sa te implici de ce mai astepti chemare?
beni, draga, mai sus nu vb despre neimplicare totala pe ogorul Domnului ci pur si simplu implicarea la locul potrivit si momentul potrivit…Ma gandeam cat de nociv e sa nu te implici si sa critici,...dar ma gandeam cat de daunator e sa te implici unde nu trebuie si cand nu trebuie, pt ca si asta la urma urmei tot lipsa de neascultare e :)Vointa e…dar nu ca musca la zar!Mai mult, “multi sunt cei kemati dar putini sunt cei alesi”...deci, cred eu ca intai exista o kemare dupa care urmeaza vointa de a avea grija de responsabilitatea data.
Eu sunt doar curios… cum se manifesta chemarea? O simti oare “in stomac”?
Tu, cititorule, iti stii chemarea?
Salut,Redi. Sunt de acord cu ce ai scris, insa am dorit sa combat in special ultima idee din articol,care mi se pare ca duce la o implicare din dorinta de activism pt Dumnezeu,daca am inteles bine. Dumnezeu nu are nevoie de lucrarea noastra pentru El,nu are nici macar nevoie de noi. Noi avem nevoie de El si de lucrarea Lui,in noi si prin noi.Cam asta vruiam sa zic. Mersi de raspuns
si eu :D
nu stiu cat de multi oameni simt intr-adevar o chemare…poate cei mai multi au credinta ca locul in care au ajuns si in care activeaza este locul hotarat de Dumnezeu pt ei. nici eu nu ma refer la vointa musca la zar, si vointa ce o ai de multe ori poate fi si chemarea ta. ca sa nu vb de chemare ca si o manifestare cu totul speciala in trup sau si suflet:). Normal ca daca nu esti TU multumit de locul tau o sa te arunci ca musca in zar in toate partile cel mai adeasea acolo unde iti convine tie(ma refer…fiecarei persoane in dreptul ei- nu fac atac la persoana:))
atata putem face si noi macar.sa vb:)
Ca tot s-a ajuns la chemare..
Eu cred ca fiecare dintre noi are un dar [“o chemare”] numai ca nu toti sunt interesati sa si-o afle.. au ignorat pana acum acest lucru.. si acum spun ca “nu au nici o chemare”..
Daca te implici intr-o lucrare in care Dumnezeu te vrea si te-a inzestrat special cu abilitatile necesare.. atunci se va observa si binecuvantarea Sa, daca nu.. Nu este o tragedie ca nu din prima ti-ai dat seama care este “chemarea ta”.. Continui sa te rogi.. si El iti va descoperi!..
Ps. Filip, o simti nu numai in stomac ..:) pana si in maduva oaselor :D