(6 votes, average: 4.83 out of 5) 
Loading ...
Eşti adolescent, te bucuri de acest privilegiu, faci gesturi nebuneşti de copil-încă. Tot ceea ce-ţi doreşti e la un pas distanţă. Dar anii trec, şi din adolescent, te transformi într-un tânăr, în căutare, căutarea fericirii, căutarea scopului în viaţă. Urmarea firească a lucrurilor este maturitatea. Cuvânt care profanează parcă tot ce este inocent şi frumos în viaţa de până acum.
Viaţa te pune în faţa unor decizii importante; familie, prieteni, carieră, şi nimeni nu poate să ia aceste decizii în locul tău.
Avem nevoie de un Reper în viaţă, pentru a porni pe acestă cale a maturitaţii. Avem nevoie de scopuri şi ţeluri sănătoase. Reperul meu e Dumnezeu, ştiu unde trebuie să ajung, dar drumul e greu, cad şi-apoi mă ridic. De ce? Pentru că privesc spre Reperul meu.
Începând cu acest an, am luat decizii care mi-au schimbat foarte mult viaţa şi perspectiva. M-am hotărât sa devin om mare, şi am început prin a mă disciplina: trezirea de dimineaţă, eficienţa în lucru, responsabilităţi noi, echilibru in alimentaţie, management financiar. M-am săturat să fiu nehotărât, “ezit, sau nu ezit?”, vreau să-mi descopar dorinţele şi să îmi stabilesc scopurile în viaţă. Sunt la început de drum.
Vă provoc să îmi spuneţi, care credeţi ca sunt paşii necesari pentru o maturitate sănătoasă. Care sunt deciziile pe care le-aţi luat, şi v-au schimbat viaţa! Plecarea din casa părintească, schimbarea mentalităţii? Care este perspectiva unei vieţi sănătoase, şi care sunt ingredientele unei reuşite?
Eu am început prin a lua o decizie de a lucra full time la o firma. Am devenit vegetarian, sa încerc o alimentaţie mai sănătoasă. Am hotărât sa fiu fericit, şi să mor fericit.
Voi?
Loading ...
Salutari adolescentei
Viata este ca si o cale ferata, are un inceput si totodata un sfarsit, acel capat de linie. Adolescenta, sau mai bine spus bine spus ani nebuniilor, m-a(au)gasit intr-un loc atat de ne-promitator. Alegerile vietii, decizile asa presupusului “Viitor” m-au coplesit de multe ori.
Adolescenta este bine cunoscuta ca si aceea prioada in care devenim profesori, programatori, manageri, soferi, directori, politiceini, avocati, pastori, scriitori, etc., intr-o singura zi. Pentru mine, visul dorit era acela de a devenii un tamplar insa acest vis inca nu s-a intamplat. Mai degraba, visul meu a fost inlocuit cu ceva mult mai pretios. Dumnezeu m-a facut tamplar, dar un tamplar spiritual. Slujba mea, (sau locul meu de munca) este de-a a lucra cu tinerii si studenti in Marea Britanie, Belfast. Am devenit un tamplar al sufeletor omenesti, care sunt atat de iubite de Cristos.
Daca ma intrebai acum zece sau cincisprazece ani, ce doresc sa fiu, cu siguranta nu asi fi ales cu ceea ce ma ocup la ora actuala. Ceea ce este imporatant de retinut este sa incepem bine, dar mult mai important este: cum vom termina atunci cand ajungem la capatul liniei?
Ps, visul de-a deveni un tamplar adevarat inca ramane valabil, astfel adolescenta pentru mine continua
Cu stima si respect,
Cosmin Pascu
adevar.wordpress.com
La capatul liniei se va termina, in cele mai mult cazuri, asa cum s-a inceput…bine sau rau.
Oricum adolescenta nu este numai o perioada in care trebuie sa iei decizii ci si o perioada in care ne transformam. Trebuie sa avem grija in ce ne transformam, pentru ca la maturitate vom fi ceea ce am prefigurat ca vom fi in adolescenta…
De mult timp mi-am dorit sa plec de-acasa si sa fiu pe cont propriu. Mi-am spus ca din momentul in care voi avea suficienta putere financiara sa ma sustin singur 100%, voi pleca. Zis si facut :).
Lucrez si la obiceiurile pe care le am, incerc sa le imbunatatesc si sa adopt altele noi, bune pentru mine. Doua exemple, doar:
1. Alimentatie sanatoasa si echilibrata. Aici am perioade bune, dar in general inca nu am ajuns unde vreau s-ajung. Am mers prea multi ani fara griji si cu nepasare.
2. Activitate fizica zilnica, mai exact inot, la bazin, in fiecare dimineata inainte de-a merge la lucru (din fericire, bazinul e chiar pe drumul pe care merg zilnic). Munca ma tine mult pe scaun, in fata calculatorului si am nevoie de multa miscare fizica!
In plus, ma regasesc in inca o chestie pe care o spui, Manu si anume management-ul financiar, aspect la care sunt mai deficitar decat mi-as dori. Dar lucrez la asta. Cum? Am inceput prin tinerea unei evidente simple (in Excel) a veniturilor si a cheltuielilor, in speranta ca analizand datele, voi putea optimiza pe ici, pe colo. Apoi, prin evitarea unor cheltuieli care nu au de-a face cu nevoia, ci mai de graba cu moftul. Asta e partea mai “tricky”.
Si eu am schimbat multe in viata anul asta. In primul rand petrec mai putin timp cu familia (parintii si cele 2 surori), desi nu e mare distanta lucruri precum biserica sau munca ma tin departe de ei. Intr-un fel e bine, ca am mult mai multa libertate, dar uneori imi e dor de ei si trag cate o fuga pe acasa :)
Mi-am inceput activitatea de freelancer, si in curand sper sa imi fac acte(pfa) sau intr-un caz mai fericit sa ma angajez la o firma unde sa lucrez cu placere (cei care lucreaza in domeniul it, mai precis design web inteleg la ce ma refer, mai ales daca au amintiri cu anumite categorii de clienti). Odata cu asta am inceput sa ma intretin singur si financiar in mare parte, si sper sa ajung sa nu depind deloc de parinti.
Acum merg la alta biserica decat cea la care mergeam anul trecut. E mai mica, mai comoda si mai prietenoasa. Am prieteni noi, si sunt foarte fericit de fiecare data cand ma intalnesc cu ei.
Cum nu toate merg bine, stau mai prost la capitolul scoala (facultate, anui I) dar sper sa rezolv si cu asta, desi sunt constient ca o sa am cateva credite restante. La fel ca si Filip, mai am inca multe de invatat la managementul financiar, unde mai dau faliment din cand in cand :D Merci pentru ideea cu tinerea unei evidente ;)
Cosmin, ma bucur sa aud ca ai ajuns un tamplar de suflete. Cred ca e important sa ne gandim si la felul cum vrem sa sfarsim lucrurile. Cum spune apostolul Pavel, “uitati-va la sfarsitul felului lor de vietuire”. Daca nu stii unde vrei sa ajungi, nu ai prea mare idee nici de faptul cum vrei sa iti traiesti viata.
Si totusi, care sunt lucrurile de care trebuie sa tinem cont, pentru a pasi pe calea aceasta a maturitatii?
eu cred ca reperul principal dupa care trebuie sa ne luam,asa cum a spus si manu,este Hristos.adolescentza este plina de pericole…insa este plina si de dragoste si sprijin din partea Mantuitorului…exista niste lucruri esentiale pe care trebuie sa le respectam…altfel o vom lua pe o cale gresita…in primul rand exista ajutorul celor mai in varsta care ne vor ghida…insa nimeni nu stie ceea ce simti asa ca un sprijin extraordinar ar fi rugaciunea=arma nr.1.daca o luam gresit de la inceput ne putem intoarce pe calea cea buna insa atentia trebuie data luptei de zi cu zi cu cel rau.fagaduinta pe care ne-o da Domnul Iisus este ca “nicicand nu ne va lasa ,cu nici un chip nu ne va parasi!”...Domnul e totdeauna cu noi asa ca nu avem de ce ne teme…trebuie sa il iubim pe EL din adolescenta cu toata inima…sa ne bizuim toata viata pe EL…trebuie sa evitam ispita cu orice pret si mai ales locurile in care se practica pacatul…eu aceste lucruri le-am avut de spus si ma rog ca Domnul sa ne ajute sa fim ca nite jertfe sfinte si placute inaintea Lui atat in copilarie,adolescenta,maturitate…va iubesc mult in Hristos…Domnul mi-a pus pe inima sa va spun aceste lucruri si va rog sa va rugati si pt fam mea…Domnul sa va binecuvinteze…”Bucura-te tinere in tineretea ta,fii cu inima vesela cat esti tanar,umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai;dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata.Goneste orice necaz din inima ta si departeaza raul din trupul tau;caci tineretea si zorile vietii sunt trecatoare…Adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale…”(Ecleziastul 11:9,10 si 12:1)
“Caci Domnul isi intinde privirile peste tot pamantul, ca sa sprijine pe aceea a caror inima este intreaga a Lui.”(2Cronici 16:9)
“...nu te teme ,caci Eu sunt cu tine;nute uita cu ingrijorare,caci Eu te intaresc ,tot Eu iti vin in ajutor.Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.”(Isaia 41:10
nu stiu, manu, daca “urmarea fireasca a tineretii este maturizarea”:) asa ai scris parca mai sus si desi ar fi fain, cred insa ca e destul de idealist, cu accente de comic si hilar.
cred ca maturizarea este un concept de care multi se feresc pentru ca il inteleg ca pe un sinonim al responsabilitatilor si al seriozitatii, un soi de detasare de farmecul copilaresc cu care te-ai obisnuit in generatia ta. de ce sa nu iti pastrezi acesta nepasare dulce si sa nu iei prea in serios o lume care oricum incurajeaza la “lejeritate” si “strengareala”?
mi-a placut ca ai corelat maturizarea cu luarea de decizii. da, cred ca maturizarea inseamna in foarte mare parte Disciplina. Inseamna luarea de angajamente si respectarea lor. inseamna Curaj de a spune lucrurile in care crezi, si poate cu asta trebuia sa incep—-inseamna Altruism. Nu cred, si spun asta raspicat..NU CRED ca exista oameni egoisti care se pot numi maturi…
stiu ca am folosit de multe ori cuvantul “cred”. intentionat. luati-l ca si BELIEVE si nu ca si THINK THAT..ma supara ca in romana nu exista distinctia clara…
Nu poti vorbi de maturizare decat cand ai ajuns la ea.
Abordez problema dintr-un alt punct de vedere decat cel exprimat mai sus.
Se spune despre un copil ca s-a maturizat prea devreme, ca este prea matur pentru varsta lui de obicei atunci cand acesta, copilul,tanarul sau oricine , a trecut prin experiente de obicei dure, care i-au marcat existenta, care l-au speriat , care l-au pus pe ganduri.
Deodata copilul a vazut prea devreme ca exista si o alta realitate pe care el nu a stiut-o , pe care a experimentat-o brusc ,fara voia lui poate,dar care-l face sa fie mai precaut pe viitor, adica nu mai este atat de naiv ; se poate spune ca s-a maturizat intr-un anumit sens.
Este un tip de maturizare, cel al maturizarii fiziologice care vorba unei reclame :”vrei nu vrei tot la noi ajungi” , sau , vrei nu vrei tot ajungi maturi,daca ai zile , totul este ca ajungand matur la nr. de ani sa fi matur si in gandire.
Tinerilor nu va speriati de maturizare ca de ceva care implica responsabilitati in plus,
nu ,;,responsabilitati sunt toata viata, mai multe sau mai putine. mai mici sau mai mari, ele vor veni si daca vrei si daca nu vrei.
La fel ca un fruct, care are perioada lui de verdeata, si apoi se coace, tot asa suntem si noi oamenii. Ne coacem la focul mocnit sau nu, al vietii. Maturizarea este un proces cred, care se desfasoara in intreaga tinerete. Cred ca poti sa iti pastrezi acea nepasare dulce a copilariei, si totusi putini sunt cei care reusesc asta. Cred (BELIEVE) ca maturitatea e un proces necesar noua ca si oameni. Ca si copii, putem sa visam si sa ne dorim lucruri in viata, ca oameni maturi putem sa la aducem la indeplinire.
Eu sunt, si voi fi inca un copil, care viseaza cu ochii deschisi, dar vreau sa imi indeplinesc visurile..
Si ce spuneti despre maturizare?
Credeti ca maturizarea nu face parte din adolescenta? Intr-un fel aceasta nu-ti va bata la usa, ci mai degraba, va intra in viata ta fara ca tu sa-i oferi aceasta persmisiune. Maturizarea este motorul transformarii, care schimba din copil in om mare. Sigur, alegerea este si a omului! Trebuie sa folosim cerebelul
Din pacate unii aleg sa fie copii inloc de oameni maturi!
Bafta la scris tuturor,
Cosmin Pascu
Nu cred că maturitatea dă buzna peste tine. Din contră. Bate la uşă foarte timid câteodată. Maturitatea e o chestiune de alegere în dreptul fiecăruia. Era un proverb parcă, ceva de genul că cine îşi uită istoria, este condamnat să o repete. Şi e foarte valabil în cazul maturităţii. Cunosc persoane care fac aceleaşi prostii de nenumărate ori, deşi de fiecare dat cu consecinţe dureroase. Şi de fiecare dată când stau de vorbă nu observ o schimbare în atitudine la ei. Şi mai văd alte persoane care cresc într-un an cât alţii-n zece. Şi culmea e că majoritatea trec prin aceleaşi circumstanţe, deci nu poate fi vorba de diferenţe de mediu.
E pură chestiune de alegere…(părerea mea)
nu am citit ce altii au scris dar cred ca disciplina este una dintre cheile care deschid portile spre o maturitate sanatoasa..daca te poti disciplina in alegerea prioritatilor de zi cu zi vei fi biruitor..eu inca am probleme cu internetul..lol…cam prea mult timp online…si cu multe alte lucruri…cu care ma lupt in fiecare zi…fie ca Domnul sa ne ajute sa facem alegerea corecta!!
Maturizarea…hmmm, un concept deloc nou dar unul foarte real, nu numai pentru adolescenti, dar in mod special pentru ei. Consider ca maturizarea este un proces inspre binele personal cat si cel comunitar, definit cel mai bine nu de cel aflat in el, ci de Insusi Creatorul si Sustinatorul a toate.
Mi-a placut ca la un moment dat, cineva spunea ca egoistii nu pot fi considerati oameni maturi. Dimpotriva, altruistii si cei care se aseamana tot mai mult in gandire si purtare Domnului Isus, care a fost cea mai matura Fiinta pe care a cunoscut-o Universul. Potrivirea cu chipul interior al Acestuia ne confera siguranta aflarii in procesul maturizarii, nu exteriorul Acestuia care era deloc atragator, lucru pe care voi il stiti prea bine.
Mai accentuez un aspect deja mentionat. A intra in procesul maturizarii fizice nu trebuie sa faci mai nimic, insa in ce priveste maturizarea interioara e nevoie de declansarea vointei in sensul acesta. Anumite lucruri le vom invata din experienta, momente in care apar instinctele, insa cand vine vorba de o maturizare reala, e nevoie de multa constiinta si constinciozitate.
Domnul sa fie tarie tuturor in privinta aceasta!
“But maturity is for those who have trained themselves to distinguish good from evil”
Hi Mike,
How do you train? You mean, it will take me years to know the difference between good and evil?
Cosmin
Yeap!
Hmmm, think again
Cosmin
pai..adolescenta e o chestie tare ciudata..adik am doar 18 ani shi vreau sa pot schimba lumea..am inceput in primul rand sa am un skop…”fara scop shi pasiune nu exista viata”...sa ma apropii de GOd tot mai mult shi sa incerc sa imi organizez timpul..viata…sa iau anumite decizii..”decizile determina destinul”...am reushit sa iau decizile corecte?...ma simt implinita shi happy..cred k da..cu toate k am multe semne de intrebare cu privire la multe lucruri…am doar 18 ani shi vreau sa pot schimba lumea…..
dar ce se intampla cand nepasarea dulce a copilariei se transforma in ignoranta?daca tragi prea mult de acea stare care clar spune ca este – a copilariei – mai mult ca sigur ajungi ignorant.ignori ceea ce se intampla cu adevarat in jurul tau si practic ignori adevarata realitate; fara sa ma bag in realitatea indusa de mass media pt k altfel nu m-as mai opri.chiar cred ca maturitatea, asa cum a citat mike, inseamna a fii atent la semnele care iti spun ce este rau si ce este bine.si aici sunt incluse toate:puterea de a lua deciziile corecte,atribuirea responsabilitatilor,dorinta de a face schimbari, in bine de obicei,depinde iarasi cine este ghidul tau.in mare, si eu cred,ca cele mai importante schimbari sunt altruismul,curajul si disciplina..sunt lucruri fundamentale..de unde nu mai tine de noi tine de strigatul nostru si anume rugaciunea..care nu ne poate dezamagi niciodata.
...si eu “am doar 18 ani si vreau sa pot schimba lumea”...
ati citit vreodata cartea “18….si nu e timp de pierdut”. Adolescenta este o perioada importanta in viata oricarui tanar. Vrei sa ai mult succes in viata, sa fii manager, patron, tamplar….dar…daca nu ar fi cineva ca sa te pazeasca tu nu ai fi cine esti acum. AM sa va marturisesc ceva: de craciun acum doi ani stateam la geam si ma uitam afara. cerul era senin, in jur totul alb, si dintr-o data am inceput sa plang. Pentru inceput nu am stiut motivul dar am inceput sa ma rog: “tata, te rog asculta-mi rugaciunea aceasta, peste cateva zile este ziua mea si atat de mult imi doresc ca bunicul meu sa fie langa mine. Te rog Tata sa nu-l iei la Tine in cer, mai lasa-l pana la revelion.” in aceea perioada bunicul meu era bolnav avea 80 de ani (inca mai traieste). In aceea noapte cand ma rugam am rostit: cand o sa implinesc varsta de 18 ani, viata mea se va dedica total Tie. I-am promis Tatalui ca voi deveni misionara. De revelion cand miam tinut ziua bunicul meu era langa mine afara si ne uitam pe cer, cu ochii in lacrimi ca inca un an a mai trecut.
Ce am vvrut sa va spun este ca, nu este lucru mai frumos decat sa fii un tanar care isi daruiesta viata sa pentru un scop. nu trebuie sa fii misionar si sa te duci in Africa fii un misionar in casa ta, in scoala ta, maturitatea va incepe si ea sa se dezvolte, vei fi un om care va intelege ce inseamna greul(te vei maturiza si spiritual si si din punct de vedere “omenesc”)