(3 votes, average: 3.67 out of 5) 
Loading ...
je voudrais cet article să fie o dedicaţiune
pentru poeta Camelia Luncan
“E o ţară-n care nimic nu e ceea ce pare
Te provoc să recunoşti adevărata valoare:
E vorba de putere, advertising şi manipulare
Faptele, nu vorbele te fac să fii mare.”
Fircălind despre Richard Wurmbrand, mă trezesc a fi un grădinar pre-european, căruia i s-a năzărit să opereze trunchiuri umane. Socotesc că nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintele.
Richard Wurmbrand Este!... mare şi genial, indiferent dacă este sau nu recunoscut de prosteasca şi superficiala emisiune naţională cu oareştecare înhăituri de miştocari şi ciume de sticlă.
În urma sondajelor de opinie şi a acestei emisiuni-omisiuni, pot concluziona că majoritatea românilor sunt iubitori de telenovele şi teribilism, manele şi măscăricism.
Când am văzut cum e prezentat şi atacat Wurmbrand, mi-a venit să plâng, să vărs lacrimi. Dar m-am oprit: ‘ajunge inundaţiilor de anul acesta’. A respirat dragoste şi a biruit iubirea, iubirea călcând.
Nu cred că Richard Wurmbrand este cel mai mare român. Cred că emisiunea a avut de-a face cu o fenomenologie şturlubatică, ludică, mimozatică şi ignorantă.
Vom continua să învăţăm din teologia lui originală, din iertarea lui neurmată de complemente de mod, timp şi de loc, din trăirile lui ezoterice ale sacrificiului. El va rămâne scris, nu doar pe humusul pe care a suferit ca martir al fidei, dar şi pe cerul gurii noastre, pe cerul care se vede ziua pământându-ne de strălucirea vocii şi fiinţei lui. Pe cerul care se vede odată cu astrul selenar, comprezând că tot întunericul comunismului nu a putut să-i şteargă luciditatea şi pasiunea de Dumnezeu, dar şi în raiul nelacrimogen, unde este scris pe filele celor mai mari copii ai Domnului, datorită credinţei, smereniei şi dependenţei lor de Dumnezeul MARE!
“Istoria aruncă umbre lungi şi le măsoară,
Iar prezentu’ ne striveşte dacă vrem calea uşoară.”
Loading ...
Chiar nu înţeleg ce au unii împotriva lui, datorită faptului că e evreu.
R. Wurmbrand nu avea ce cauta in topul celor mai mari roman. Cine a dorit sa-l faca pe Wurmbrand un “mare roman” a fost animat de o habotnicie evidenta. Faptul ca o minoritate doreste sa-si faca simtita prezenta, nu e o dovada a faptului ca R. Wurmbrand a fost un mare roman. E specific unor curente crestine de a incerca sa sensibilizeze masele cu suferintele altor oameni, acest lucru s-a petrecut si in cazul lui Wurmbrand, unii au dorit prin intermediul suferintelor traite de “R. Wurmbrand” sa obtina pentru “comunitate” o mai mare popularitate. E dezgustator sa manipulezi o masa mare de oameni prin persoana lui R. Wurmbrand. Cind s-a propus R. Wurmbrand pentru campania “Mari Romani” si s-a facut lobby in diferite comunitati pentru a vota pe R. Wurmbrand, nu s-a urmarit “zeificarea unui om”, ci scoaterea din umbra a unei minoritati. Prin “Mari Romani”, Wurmbrand a devenit foarte cunoscut, el ca om, in schimb acest fapt a atras si multe antipatii, una dintre ele are legatura cu manipularea in care au cazut diverse comunitati, in special crestine. Lumea nu are nimic cu R. Wurmbrand, conteaza extrem de putin faptul ca el a fost evreu, “Mari Romani” sint oamenii care asemnea lui R.Wurmbrand au suferit [poate mai mult ca el] si n-au parasit tara atunci cind au avut ocazia, acesti oameni sint cu adevarati “Mari oameni” pentru ca n-au dorit niciodata sa fie celebrii datorita suferintelor pe care le-au indurat in anii totalitarismului.
O intrebare de “fenomenologie sturlubatica “, Oare R. Wurmbrand, prin anii petrecuti in inchisorile comuniste, nu a platit pentru faptul ca a depus o “marturie mincinoasa” intr-un proces. Un om a platit cu viata datorita “marturiei depuse de R.W.
eu cred ca nu era atat de important pentru Romania ca Wurmbrand sa iasa ‘Marele Roman’ ci participand a putut fi cunoscut de intreaga tara. A fost o sansa imensa ca lumea sa afle despre el, despre viata lui si influenta pe care a avut.o el.
Multi nici nu stiau cine este, dar astfel au descoperit o personalitate care a avut un impact asupra comunismului aici in tara si care a dezvaluit in vest ce a insemnat cu adevarat comunismul.
Si oricum daca te legi de faptul ca R.W. nu era roman, tin sa te anunt ca nici Stefan cel Mare nu a fost roman..
Stii ce a scos la iveala acest show? Ca Romania este o tara medievala.. in loc sa iasa cineva contemporan care intr.adevar este un om deosebit pentru romani, a iesti Stefan cel Mare, un om iubaret de manastiri, femei si asa mai departe.. Tinand cont de faptul ca pe primele locuri au fost numai voievozi.
Si apropo.. se chiar crede ca este ceva necurat la mijloc cu privire la rezultate.. De la locul 6 sa ajunga doar in cateva ore Stefan cel Mare la locul I ar fi insemnat ca 3 oameni pe minut sa.l voteze timp de nu stiu cate ore.. Ceea ce nu e prea plauzibil.
Multe lucruri au fost in neregula: link
Da, sunt de acord ca nu e corect ca o comunitate sa se foloseasca de ce a facut un om ca sa devina mai cunoscuta… E mare pacat ca s-a facut si asa
Desi nu-l consider un geniu, cred ca este un mare roman, cred ca merita sa fie si el acolo, printre altii Nu doar geniile merita sa fie mari romani, sunt mai multe criterii care dau dreptul ca cineva sa fie numit asa… De exemplu, dragostea sa foarte mare fata de oameni si Dumnezeu este un criteriu demn de luat in considerare!
Te rog sa ne spui mai multe despre marturia lui mincinoasa din acel proces… Mai multe detalii…
Ma gandesc ca daca ar mai trai acum Wurmbrand ar rade in hohote de tampeniile pe care le pot spune unii oameni pe seama lui.Daca a fost s-au nu a fost roman, daca a fost un mijloc de manipulare a maselor, daca a mintit intr-un proces,,,,,,si alte descoperiri de domeniul SF,,, toate astea nu fac altceva decat sa-i amuze pe cei care stiu cate ceva despre persoana lui Wurmbrand.
Eu personal l-am votat, dar nu mi-am votat cultul din care fac parte ci am votat omul de la care cu adevarat am ce invata, omul care avea valoarea morala de zece ori mai mare decat cei zece din marea finala.
Nu avea nevoie Wurmbrand sa fie cel mai mare roman, pentru ca nu avea cum sa ajunga intr-o tara in care valorile pe care le promova el sunt subiect de mistocarii.El a promovat dragostea si respectul , iertarea fara resentimente, pe cand in Romania anului 2006 se promoveaza cu totul altceva:ura, razbunare, hotie si alte acte mizerabile.Nu cumva era anormal intr-o astfel de tara cu astfel de prioritati sa castige un om ca el?
Dar totusi e bine ca am avut un castigator:mic la stat mare la sfat si moral…......
In concluzie, ca trebuie sa plec, cine se apuca sa-l judece pe Wurmbrand ar trebui intai sa se uite in oglinda si dupa aceea sa vorbeasca.
Cred ca R. Wurmbrand ar plange cind ar vedea habotnicia unora dintre voi. Pentru cei care citesc printre randuri, NU Wurmbrand a “manipulat” masele, ci cei care au sustinut/propsus pe omul Wurmbrant pentru campania “Mari Romani” au manipulat in mod grotesc “naivitatea” unora. Daca pentru unii istoria ii un domeniu “SF”, sa incerce pe viitor sa se abtina. Documentati-va inainte de a critica, studiati putin perioada in care R.Wurmbrand a gravitat cu comunismul, si pe urma veniti si sustineti-va punctul de vedere. Valorile promovate de R.Wurnbrant sint universale, problema e ca unii care vorbesc cu atat patos de aceste valori si de R.Wurmbrant le-au uitat. A arata adevarul despre un om, asa cum a fost el in viata, cu bune si rele, nu implica notiunea de judecata, daca pentru unii acest demers apare sub forma judecatii, ii problema lor personala.
rautacios esti tu..anonimule :P :)) ce te zbati tu atata pt ce zice altu? lasa-i cu “habotnicia” lor cu tot ca pot posta ce vor :)) (opa…acuma imi dau seama ca te critic pe tine si eu fac acelasi lucru:))))))
Pe anonim il deranjeaza concurenta neoprotestanta. Ce-ar fi ca pentru fiecare minciuna trasnita, sa petreci in inchisoare, cate 1% din timpul total alocat intemnitarii lui R. Wurmbrand?
Mare har caci crestinismul nu se masoara cu unitati papale si nici patriarhale.
nici pastorale…
Nu ma deranjeaza “concurenta neoprotestanta”. Nu sint crestin si implicit nu solidarizez cu un curent anume, ma intereseaza extrem de putin conflictele existente intre diverse curente crestine. Adevarata problema, care macina neincetat crestinatatea, dar care ramane intodeauna suspendata undeva la periferia crestinatatii, este ascunderea “adevarului” si “manipularea maselor” prin false “adevaruri”. Cazul Wurmbrand se inscrie in tiparul clasic folosit de “Biserica” pentru a manipula sufletele pioase. Eu n-am pus in discutie omul Wurmbrand, am pus in discutie doar cateva aspecte care au legatura cu modul in care unele comunitati au apelat la suferintele si viata unui om pentru a iesi din “umbra”. Daca a fost un mare roman R.Wurmbrand, ma intereseaza extrem de putin. A incerca sa faci dintr-un om simplu un mare om, e un proces extrem de dificil, oricum “Biserica” are experienta necesara de a face dintr-un “anonim” o mare personalitate a umanitatii.
|anonim| , eu iti inteleg sau incerc sa iti inteleg punctul de vedere. nu ma leg de tine. ci pur si simplu ma intreb in ce lume traiesti.. facand abstractie de religii si chestii… manipulare intalnesti la tot pasul. eu prin manipulare inteleg incercarea de a intoarce lucrurile in favoarea ta sau de a incerca sa schimbi actiunile sau gandirea cuiva in directia dorita de tine. eu nu cred ca despre asta e vorba aici. adica prin faptul ca eu consider o persoana ca fiind deosebita nu vad cum te-as manipula. eu personal oricum nu chem oamenii la o religie ci la o relatie cu D-zeu. si cred ca iar ne indepartam de subiect. :))
Manipulare = 4. Intranz. Fig. A întrebuinţa diverse mijloace (incorecte) pentru a reuşi într-o acţiune.
cuvantul manipulare nu are sens pozitiv in nici o actiune a ei.
manipularea maselor se practica in orice religie! sa fim seriosi si sa nu fugim de asta, mai bine recunoastem. dar ce facem in seunda cand am reusit sa demascam asta, si ajungem noi la putere si suntem datori sa conducem masele? cum le vom conduce? alt scop al religiilor si puterilor sunt banii.
si eu sunt de acord cu anonim la faza asta. nu trebuia sa ajunga wurmbrand, in topul BBC-ului. un crestin adevarat nu prin asta se face remarcat. da, si patriotismul defineste ce om esti.
Era comunista a fost cel mai mult identificata cu anticrestinismul. Albania s-a declarata in 1967 pe sine, primul stat ateist din lume. Foloseau comunistii manipularea?
Imi amintesc si acum de biletelele continand slogane comuniste, primite pe Campia Libertatii din Blaj, slogane care la aprinderea unor lampi distincte, trebuiau strigate frenetic la discursul Stejarului din Scornicesti.
Sa crezi intr-o minciuna iti trebuie o doza enorma de credinta. Si dracii cred si se infioara, deci toata lumea crede cate ceva.
Sa crezi in Adevar, ai nevoie de doua lucruri
Credinta nu e din lumea aceasta.
Credinta nu e din lumea aceasta si nu shade bine paganilor
Adevarul este ” Concordanţă între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realităţii în gândire; ceea ce corespunde realităţii, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate” [dexonline]. Credinta este opusa Adevarului, pentru ca obiectul credintei nu este unul aflat in sfera lucrurilor concrete si imediate ale existentei umane. E un non-sens sa spui “sa crezi in adevar”, nu e nevoie de credinta atunci cand facem referire la “adevar”. Credinta vine dintr-o cu totul alta sfera decit “adevarul”.
Totalitarismul s-a folosit si de manipulare, dar intr-o masura extrem de mica. In totalitarism ateismul se promova prin reprimarea celor care incercau sa se opuna politicii totalitariste. Nu cred ca mai era necesara manipularea maselor, politica de reprimare a celor care sau opus totalitarismului era una de stat.
“Credinta nu e din lumea asta si “NU SADE BINE PAGANILOR”
Ce spui tu nu e departe de ce spunea Tertulian “Credo quia absurdum, credo quia ineptum”, din pacate prin acest gen de afirmatii apare la lumina si caracterul resentimentar existent in crestinism, caracter oarecum opus celor spuse de Iisus despre “aproapele tau” . Crezi ca exista o deosebire de rang intre credinta ta intr-un singur Zeu si credinta tribului Ta-ta-thi din New South Wales [Australia] ?
Nu exista o deosebire fundamentala intre ce crezi tu si ce cred cei din tribul Ta-ta-thi din Australia [e doar un ex]. Singura deosebire este “obiectul” credintei, tu crezi intr-un singur zeu, ei cred tot intr-un singur zeu, doar ca forma zeului in care ei cred este una diferita de Zeul tau. Credinta nu este apanajul crestinatatii, e o insulta la adresa altor religii si credinte sa spui “Credinta nu e din lumea aceasta si nu shade bine paganilor”, si Paganii cred in Zeu si Zei.
Orice dictzionar este pana la un punct “manipulat” de anumite curente ideologice. Dex-ul a fost scris de un grup de ingineri. Nici unul dintre cei care au facut dex-ul dinainte de revolutzie nu era lingvist.
Credintza nu poate fi definita corect decat in cadrul in care apare, adica in biblie. Credintza in Dumnezeul biblic este definita in Efeseni shi in Evrei. Ea nu tzine de nici o structura ideologica pentru a se defini. De altfel, ea are tot dreptul de a defini credintza cum vrea ea. Cel care alege sa creada, sa creada. Cel care alege sa nu creada, sa nu creada.
Daca dupa ce omul moare vine intunericul, toata lumea pierde, pentru ca nu mai ramane nimic din om care sa ii arate celui care a pierdut ca a avut dreptate. Dar daca dupa moarte vine intr-adevar viatza veshnica shi tot ce tzine de ea, atunci pierd doar cei care nu au crezut.
In plus, de ce ar fi credintza creshtina o insulta? Oare nu au fost creshtinii persecutatzi shi omoratzi pentru ca nu faceau nimic altceva decat sa marturiseasca credintza? Cronicile ce ne-au ramas din vremea primelor persecutzii dovedesc ca creshtinii era pashnici. De ce sa omori un om pentru ca e pashnic? Nu are sens. Pana sa ajunga biserica sa persecute trece un pic de vreme, shi e drept, biserica nu ar fi trebuit niciodata sa persecute. Dar tot asha cum religiile pagane au provocat moartea multor creshtini, pot shi eu pretinde ca este o insulta la adresa cugetului meu sa mi se interzica sa vorbesc despre credintza mea oricui vreau eu. La fel are libertatea oricine sa imi vorbeasca despre ce vrea. Eu am libertatea de a refuza sa il ascult, la fel cum are shi el aceeashi libertate. Cine vrea sa creada, sa creada, cine nu, nu.
daca creshtinismul este chiar atat de imposibil, atunci de ce este atat de diferit de celelalte religii? Diferentza nu este doar de forma, ci shi de esentza. Ceea ce crede un creshtin este fundamental diferit de ceea ce crede cel din tribul ta ta thi. Esentza creshtinismului este semnificatzia shi functzia jertfei lui Cristos, care lipseshte din credintza tribului. Cursurile de religie comparata arata asemanarile shi diferentzele dintre creshtinism shi alte religii. Forma poate fi asemenatoare, dar esentza difera fundamental de la o religie la alta.
Credinta nu poate sa fie definita de Biblie. Biblia poate definii doar “Credinta Crestina”, la fel cum Tora defineste credinta iudaismului si Coranul credinta islamismului. “Pariul gen B. Pascal”, expus de tine Porta, nu e prea edificator. Poate din frica fata de moarte au luat fiinta multe lucruri, printre care si credinta intr-o continuare a existentei vietii dupa incetarea vietii fizice.
“Credinta crestina” poate sa insulte doar atunci cind este inteleasa gresit. Problema e ca unii crestini nu cunosc foarte bine ce semnificatia cuvantului “credinta”. Multi cred ca credinta intr-un Dumnezeu etern si iubitor este propovaduita doar de crestinism, total fals, ba mai mult, multi cred ca doar in crestinism exista o “CREDINTA ADEVARATA”, EXTREM DE FALS ! Sa nu se uite un lucru esential, orice religie si credinta sustine ca detine “CREDINTA ADEVARATA”, atunci cine are dreptate ?
Credinta, de orice natura [in Dumnezeu, Zei, totem], a existat in orice civilizatie care a luat forma pe acest pamant. Acest fapt [nevoia omului de a crede in ceva] se datoreaza unui zone specializata in mistica si revelatii aflata pe lobii temporali ai creierului uman. Aceasta zona a creierului se dezvolta incurajata la inceput [in starea de embrion] de factori genetici iar ulterior de educatia religioasa. Idea de Dumnezeu [Zeu] apartine ratiunii, dar se afla in interdependenta cu acea zona, asa cum si ideea de mancare sau de sex, care apartin tot ratiunii sunt in stransa legatura cu zonele pe creier care se ocupa cu astfel de instincte. Singura diferenta este ca acele instincte isi au sediul in zone arhaice ale creierului, in timp ce instinctul credintei isi are sediul intr-o zona elevata cum este neocortexul si de aici si diferenta de calitate intre un instinct pana la urma cultural si altele animale. Asta sustine “Stiinta” despre “Credinta”.
Crestinismul nu este imposibil si nu este diferit fata de alte religii. Noi plasam crestinismul undeva deasupra altor religii datorita faptului ca am fost educati si crescuti intr-un sistem care are la baza credinta intr-un singur Dumnezeu. Europa ramane patria crestinismului si e de la sine inteles de ce crestinii sustin “superioritatea credintei lor” fata de alte religii, e o chestiune cit se poate de normala, asta face si iudaistul, musulmanul sau budistul. Tu spui ca e o mare diferenta intre ce cred crestinii si ce cred cei din tribul Ta-ta-thi din Australia, diferenta nu e data de esenta , asa cum spui tu, diferenta este data de “obiectul” credintei, in fond si tu si cei din tribul respectiv credeti in ceva, faptul ca tu crezi si ei cred in ceva este esenta “credintei” .
Ps. Daca Dictionarul Explicativ al Limbii Romane a fost “manipulat” de un grup de ingineri …..atunci ma pot muta in Congo.
Promit ca nu o sa mai scriu atat de mult si promit ca o sa scriu doar desptre R Wurmbrand.
Nici nu am spus ca Biblia descrie alta credintza decat pe cea creshtina. De aceea am shi spus ca cine vrea sa creada asta sa o faca, cine nu nu. Pariul pascalian, intr-adevar nu este edificator, pentru ca nu pe el se bazeaza dogma creshtina. De fapt, adevarata intrebare este cea pe care ai pus-o tu: cine are dreptate?
E drept, shi alte religii afirma ca detzin credintza adevarata shi chiar adevarul, ba chiar shi un oarecare dumnezeu unic. Totushi, prin mesajul legat de Cristos shi semnificatzia crucii, creshtinismul este unic.
Potzi afirma cu sigurantza ca relatzia dintre creier shi formarea viziunii religioase este intocmai asha cum ai descris-o? Se bazeaza demonstratzia ta pe date infailibile? Cei care au studiat fenomenul sunt absolut siguri ca acesta este mecanismul?
Raman langa afirmatzia mea: ceea ce Noul Testament cere unui creshtin nu poate fi infaptuit in esentza de nici un om care nu este nascut din nou. Nu a existat nici un om, nu exista shi nici nu va exista vreodata un om care sa poata sa impleaneasca shi sa traiasca dupa principiile biblice decat daca este nascut din nou. Un om nu poate fi mantuit decat daca este nascut din nou. Aceasta nashtere din nou inseamna locuirea lui de catre Dumnezeu Duhul Sfant.
Raman shi langa afirmatzia: diferentza dintre orice alta credintza shi cea creshtina este de esentza. Obiectul ishi are importantza prin specificitate, adica prin elementele care il separa de orice alt obiect. Chiar daca credintza mantuitoare se foloseshte de ratziune in primul rand, apoi de sentiment, ea este din exterior venita in om. Mantuirea nu tzine de nici un fel de om.
Nu europa este patria creshtinismului ci Ierusalimul dintre anii 30-70. Iau ca repere aceshti ani pentru ca primul marcheaza terminarea lucrarii de pe pamant a lui Cristos, iar al doilea marcheaza distrugerea Templului din ierusalim shi fortzarea plecarii ucenicilor in alte regiuni. De fapt denumirea de “creshtin” a fost data de paganii din Antiohia celor care il urmau pe Cristos.
ps. dictzionarul vechi a fost scris in timpul unui regim care a cenzurat mult, fapt pentru care a fost cenzurat shi dex-ul. Nu putea contzine definitzii care nu erau conforme cu doctrina comunista. Oricum, dictzionarele sunt doar pe post de ghid, pentru ca ele ofera o anumita definitzie data intr-un anumit context. Un dictzionar cu adevarat serios ar trebui sa dea definitzii care sa cuprinda o istorie a dezvoltarii termenului. De aceea se recomanda tratatele despre dezvoltarea anumitor istorica shi culturala a termenilor.
Din nou, anonim, o dezbatere care pentru mine este de mare folos. Cinste celor carora le pasa.
anomim…te rog spune-mi daca am inteles bine… tu afirmi ca credinta crestina nu este adevarata credinta, si crestinii gresesc cand fac o astfel de afirmatie?
mi-ar placea sa-ti raspund doar ca vreau mai intai sa inteleg mai bine pozitia ta!
Adevarul despre care eu vorbeam nu este o notiune abstracta ci este o persoana. Si in acest punct Dex-ul nimereste pe langa.
IOAN 14: 6 Isus i-a zis: ,,Eu sint calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decit prin Mine.
Exista multe credinte asa cum exista bani veritabili si bani falsi. Niciodata n-a aparut falsul inaintea originalului. Pentru imitatie trebuie sa existe un model. Definitia credintei originale o gasimin in Evrei 11.
EVR 11: 1 Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile cari nu se vad.
La fel se petrece si cu muzica. Noi afirmam ca muzica e venita din cer si data oamenilor ca instrument de exprimare a sentimentelor. Dar exista muzica satanica, cu toate ca Dumnezeu n-a creat muzica satanica. Satan a pervertit originalul. Credinta se naste in urma asimilarii informatiei. Felul credintei adevarata sau falsa depinde de sursa informatiei primite.
Cat am locuit in Romania, n-am intalnit nici un turc pentru a ma convinge personal ca imperiul Otoman a existat si lupta de la Rovine in 1394, 10 Octombrie a avut loc cu adevarat. Astazi lucrez cu unii turci si pot afla lucruri interesante despre istoria lor.
Am crezut atunci deoarece am citit in cartea de istorie. Puteam sa nu cred si eventual ramaneam repetent la istorie, dar aceasta n-ar fi schimba cu nimic istoria Romaniei.
A crede sau a nu crede n-are nimic de-a face cu cei din jurul tau. Consecinta e una strict personala si nu are repercursiuni colective.
Sa luam un exemplu utopic.
Credinta adevarata nu se defineste cu dictionare explicative romanesti. Niciodata n-ai sa inveti functiunile unui aparat Sony DVD recorder, folosind cartea de instructiuni pentru Dacia 1300.
Din moment ce credinta a fost data sfintilor in dar, singurul manual explicativ al credintei ramane Biblia.
Anonim, dexul uneori e limitat, vorbeste de adevar din ipostaza comunista, vezi rugaciune sau alte chestiuni spirituale si vei realiza….
ma gandesc sa vb despre adevar intr-un topos viitor pe care il gandesc acum….
A fi mare sau a nu fi, nu depinde de tine ci de faptele tale, mai ales post-mortem.
O lista de abilitati care te-ar putea catapulta pe primul loc, valabila cel putin la noi in Viena.
daca ma gandesc mai bine…cam ai dreptate dani :) poate sar prea repede inainte sa analizez situatia ;)
Porta, sint de acord cu tine “Crestinismul este unic”, dar este unic in masura in care si alte religii revendica aceasta unicitate, e foarte adevarat ca doar crestinismul pretinde ca intemeietorul sau a invins moartea, restul marilor religii [iudaismul, budismul-hinduismul, islamismul] n-au pretins acest lucru niciodata. Despre relatia “creier- si formarea viziunii religioase” am prezentat doar un mic rezumat, procesul e mult mai vast si complex, dar in linii mari procesul respectiv se petrece asa cum l-am prezentat. Principiile biblice sint prezente si in alte religii, Iisus nu a fost primul intemeietor de religie care a vorbit despre “iubirea aproapelui”. Exista in lume fiinte care nu cunosc cine ii Iisus, poate nici macar nu cred in Dumnezeu, dar care involuntar respecta “principiile biblice”. “Binele” nu se poate identifica cu “morala crestina” sau “principiile biblice”. Despre mantuire si “nasterea din nou” [Stari de Constiinta Schimbata] nu pot sa spun prea mult, atat timp cit unele aspecte cuprinse in aceste notiuni sint foarte “interpretabile”. Esenta credintei este cuprinsa in “a crede” si nu “in ce anume crezi”, tu spui ca diferenta dintre credinta crestina si alte credinte ii data de esenta, eu spus ca esenta credintelor este cuprinsa in “a crede” si nu in obiectul credintei [Dumnezeu, Iisus, Buddha]. Ierusalimul nu a fost niciodata patria crestismului si nici nu cred ca o sa fie vreodata, comunitatea primilor crestini care a existat la Ierusalim pana in anul 70 d.HR, era o comunitate mica, o “secta” asa cum a descris-o Flavius Josephus. Patria crestinismului, unde crestinismul s-a impus foarte rapid si traieste si astazi este Europa. Porta sper sa nu ma intelegi gresit, nu doresc o polemica, eu doar am dorit sa prezint si alt punct de vedere fata de cel exprimat de tine.
Nume Nou, din punctul meu de vedere nu exista o “Credinta Adevarata”, exista doar credinte care pretind ca “poseda” adevarata credinta. Si crestinii gresesc cind spun ca detin “Credinta adevarata”, daca ii “credinta” nu mai e nevoie de o demostatie stiintifica a credintei si implicit de sintagma “Credinta Adevarata”.
Come_to_Earth, am inteles punctul tau de vedere, dar notiunea de “Adevar” nu poate sa fie definita de Biblie. Teologia Sistematica a “imprumutat” din filozofia clasica o sumedenie de concepte, unul din aceste concepte este conceptul de Adevar. Problema insa e alta, odada cu imprumutatea acestui concept i s-a dat si o alta semnificatie. Aceasta semnificatie este una gresita si ea se gaseste in toate cartile de teologie sistematica, tot asa s-a petrecut si cu conceptul de “transcendenta”. Exemplul tau se inscrie in linia pariului pascalian, nu cred ca se poate “Demostra” existenta lui Dumnezeu prin asemnea “pariuri”, in fond ratiunea noastra nu poate sa cuprinda si sa inteleaga esenta dinvinitatii.
Ps.
Emanuel astept cu nerabdare toposul viitor si scuze pentru ca am scris atat de mult.
ok..deci sa vedem anonim..acum eu am o problema, daca socot Scriptura drept scriere venita de la Dumnezeu, scrisa de oameni sub inspiratia directa a lui Dumnezeu, si prin analogie o scriere din partea creatorului cerului si al pamantului..daca plec de la aceasta premisa in analiza religiilor lumii, in analiza cuvintelor gasite in cartea Sfanta, atunci cand afirm ca nimeni nu poate avea pretentia sa spuna ca, credinta crestina este singura autentica (ca sa nu spunem adevarata) eu intampin o dificultate…Scriptura aceasta insasi vorbeste despre credinta in Isus Hristos drept singura mantuitoate, Isus Hr. se afirma pe sine ca Adevar, iar printr-o analogie simpla ajung repede la concluzia ca cel care crede in El ajunge (automat) sa creda in adevar…deci sa aiba o credinta reala, autentica…adevarata…
nu stiu daca sunt suficient de coerent in exprimarea ideilor?!
mi se pare o problema oarecum simpla de matematica, problema care pentru a fi rezolvata are nevoie doar de o expunere cuprinzatoare a datelor detinute…
Nume Nou, nu poti sa analizezi alte religii si sa emiti judecati asupra lor, judecati de genul “Aceasta religie ii gresita” avand la baza doar o scriere, fie ea si Biblia. Daca faci acest lucru atunci rapunsul pe care o sa-l oferi o sa fie unul extrem de subiectiv. Analiza altor religii nu se face prin ceea ce spune Biblia despre ele, in fond si Coranul, Tora si alte texte sacre sustin ce spune Biblia si Noul Testament, exclusivitatea asupra mantuirii. Tu spui ca Biblia ii o carte Sfanta, care s-a scris sub inspiratia directa a lui Dumnezeu, pentru mine acest lucru nu ii atat de adevarat precum lasi tu sa se inteleaga, apropo stii cand a fost scrisa pentru prima data “Biblia” [Tora]. Daca credinta in Iisus este una mantuitoare tine excluvis de subiectivitate, pentru unii credinta mantuitoare poate sa fie doar in Dumnezeu sau “nimicul omnipotent”, fiecare are dreptul sa decida in dreptul sau in ce anume crede ca o sa gaseasca mantuirea. Din punctul meu de vedere Credinta nu poate sa fie identificata cu Adevarul, adevarul tine intodeauna de sfera lucrurilor concrete [verificabile]. Credinta [religioasa] are ca obiect “ceva” ce se afla dincolo de sfera lucrului concret si adevarat, acel “dincolo” nu poate sa fie demostrat si implicit nici inteles pe deplin de mintea umana. Pentru mine lucrurile nu sint chiar atat de simple, poate n-am inteles eu exact exemplul tau.
discutia aceasta se poate intinde foarte mult…avand in vedere ca nu plecam de la aceleasi premise… si in acest caz mi se pare foarte normal sa avem opinii diferite tocmai pentru ca nu plecam de la aceleasi premise…
PS. insa ti-am inteles argumentul platonicesc…
Intzelegerea exhaustiva nu este o premisa a credintzei creshtine. Nici noi nu sustzinem ca il putem intzelege exhaustiv pe Dumnezeu. E imposibil. Mai mult, sustzinem ca Dumnezeu nu poate fi analizat de metodele shtiintzifice, care nici ele nu sunt definitive shi infailibile.
Ceea ce insa spunem noi este Dumnezeu lucreaza de cele mai multe ori diametral opus ashteptarilor omului. Uneori lucreaza cu uneletele pe care omul le intzelege shi astfel unele aspecte ale creshtinismului sunt pe intzelesul oricarui om. De altfel, Scriptura poate fi intzeleasa de orice om pentru a primi mantuirea.
In ultima instantza noi credem ca Dumnezeu locuieshte in noi, cum nu locuieshte in nici un alt om care nu este mantuit chiar daca Dumnezeu poate lucra cu orice om de pe fatza pamantului, indiferent de starea lui. Prin faptul ca suntem locuitzi de Dumnezeu shi prin faptul ca implinim in puterea Duhului Sfant lucrarile lui Dumnezeu shi pazim poruncile Lui, prin aceeashi putere, spunem ca Il cunoashtem, atat cat Se lasa El descoperit mintzii umane.
Astfel, noi spunem ca patrundem cu cunoashterea intr-o zona la care nu are acces nici o alta religie, pentru ca nici una nu cauta un Dumnezeu asha cum este Dumnezeul biblic. Coranul accepta doar ca Isus este un profet important, dar nu ca este Fiul lui Dumnezeu, sau Mantuitorul omenirii.
In plus, oricine poate sa creada ce vrea. Aici e marea libertate a omului. Totushi, punand una langa alta toate religiile mari, prin comparatzie obiectiva (deshi este imposibil sa priveshti obiectiv la vreo religie pentru ca eshti conditzionat, ca om, de un anumit set de idei) creshtinismul apare diferit de toate (cel putzin diferit) prin pretentziile de mantuire pe care le ofera printr-un Dumnezeu care S-a intrupat shi care este singurul mantuitor. Faptele bune nu sunt fapte bune decat daca au ca shi fundament credintza in Cristos.
Shtiu cum s-a scris Vechiul Testament, shi shtiu shi despre variantele de text care par sa nege inspiratzia divina. Lumea academica critica, de ceva vreme, metodele shcolii liberale de interpretare a textului, care pierde teren.
este un raspuns foarte scurt, nu tocmai potrivit unei discutzii atat de grele.
Premisa de baza pentru mine ii obiectivitatea, de aceea incerc sa aduc argumente acolo unde constat ca exista o doza mare de subiectivitate, a nu se intelege ca subiectivitatea e gresita in esenta ei. E foarte adevarat ca operam cu “premise” total diferite, dar faptul ca eu plec de la “logica” spre Dumnezeu si tu de la Credinta in Dumnezeu spre om, nu exclude dialogul, chiar daca diferite opinii expimate sint in contradictoriu, atat timp cit sintem in dialog consider ca este “un bine” pentru fiecarem faptul ca conversam. Argumentul meu nu este unul de origine “platonica”, poate mai mult de origine aristotelica [Aristotel punand bazele logicii].
Porta, sint de acord cu tine, Dumnezeu nu poate sa fie analizat de stiinta, dar credinta [de orice natura] poate sa fie analizata de catre stiinta [neuropsihologia].
Porta, o intrebare. Dumnezeu este izvorul vietii si creatorul universului, dar El este infinit, inaccesibil, incomprehensibil, El este necunoscut [neantul, nimicul (in sens metafizic), pentru inteligenta noastra], atunci nu este gresit sa concepem faptul ca “noi credem ca Dumnezeu locuieshte in noi”, oare nu ar fi El profanat daca s-ar afla in legatura directa cu “lumea” (creatura). Nu crezi ca este putin contradictoriu ce sustine Noul Testament in legatura cu “coborarea” Creatorului in creatura, pentru mine e putin paradoxal acest lucru, in Vechiul Testament nu exista o “cobarare si locuire” a Zeului suprem in fiinta creata.
Cunoasterea oferita de diferite experiente “mistice”, care au la baza interactiunea dintre Duhul Sfant si Om [pentru mine sint doar Stari de Constiinta Schimbata], ofera o “cunoastere a realitatii” sub o alta forma, dar sa stii ca acest gen de experiente exista si in alte religii.
Faptele bune nu pot sa fie decit fapte bune, ce spui tu Porta se incadreaza in tiparul clasic “exclusivist/dogma” pe care Biserica la impus maselor. Nu cred ca Dumnezeu ramane indiferent fata de faptele bune [morale] ale unui individ, chiar daca individul in cauza nu crede in Dumnezeu. Daca Dumnezeu “inchide ochii” la asemenea lucruri, atunci nu este Dumnezeu. “Iubeste-ti aproapele” [nu numai in relatia Om-Om dar si in relatia Dumnezeu-Om] se afla dincolo de “capsula numita religie” [dogma].
Nu cred ca este vreo problema daca Dumnezeu se coboare in trup sau daca locuieshte in om. Materia este compromisa, dar a fost creata de Dumnezeu. Materia in sine nu este rea tocmai pentru ca Dumnezeu a creat-o. Omul a facut-o rea prin alegere. Impactul alegerii omului de a nu asculta de porunca lui Dumnezeu este activ shi acum. Observi ca pornesc de la premisa creatziei din nimic shi a crearii omului de catre Dumnezeu. Dumnezeu S-a intrupat shi a luat natura umana dar fara pacat, pentru ca nu a fost conceput de catre om ci de Duhul Sfant din materie trupeasca. Scopul intruparii nu este de sorginte umana ci de sorginte divina. Ash avea dubii in legatura cu un Dumnezeu care nu poate interactziona direct cu lumea chiar daca este rea. Pentru mine un astfel de Dumnezeu este un Dumnezeu slab, incomplet. Daca, pe de alta parte, este capabil sa lucreze direct cu natura, chiar sa locuiasca in om, atunci se defineshte pe Sine ca atotputernic. Materia, chiar daca este rea, nu Ii poate sta in calea implinirii vointzei Sale. Daca ar sta atunci materia ar fi cel putzin la fel de puternica precum Dumnezeu, daca nu cumva mai puternica, pentru ca Ii stavileshte planurile, sau vointza.
Dumnezeu vorbeshte in Vechiul Testament, in Isaia, ca faptele bune ale omului sunt ca o carpa murdara, fapt pentru care faptele bune nu au valoare salvifica pentru DUmnezeu decat daca “izvorasc” ca urmare a cunoashterii adevarate a lui Dumnezeu. O astfel de cunoashtere nu poate avea loc decat daca Dumnezeu se arata omului intr-un anume mod. El a avut initziativa de a Se arata, de a Se revela, oricarui om, nu invers. Orice cautare a omului dupa Dumnezeu este o urmare a interventziei Lui in om. Observi shi aici ca pornesc de la ideea ca Dumnezeu este initziatorul oricarui contact nemarginit cu El.
Nici eu nu cred ca DUmnezeu inchide ochii la faptele omului, dar in noul testament Cristos Se adreseaza celor care au lucrat cu puterile pe care Dumnezeu le da omului (scoate draci, vindecari, etc) shi le spune: “plecatzi de la Mine, voi cei ce lucratzi faradelegea, nu v-am cunoscut.” Cred ca Dumnezeu vede shi judeca. De altfel, tot in Noul Testament Apostolul Pavel spune ca cei care au murit fara sa cunoasca Legea dar care din fire au facut faptele Legii vor fi judecatzi (nu rasplatitzi sau mantuitzi) dupa faptele lor. De altfel shi cei mantuitzi vor da socoteala de faptele shi fiecare vorba dar nu pentru a fi condamnatzi ci pentru a primi o rasplata mai mare sau mai mica.
Shi aici observi ca pornesc de la premisa ca intreaga Scriptura este inspirata de Dumnezeu.
Porunca iubeshte-tzi aproapele ca pe tine insutzi urmeaza dupa porunca: Iubeshte-L pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau shi cu tot cugetul tau. O astfel de iubire este imposibila decat daca DUmnezeu intra in contact cu omul. Abia dupa o astfel de implinire a iubirii poate omul sa iubeasca aproapele. O face din convingere ca e bine, nu pentru o vorba buna sau o rasplata. De aceea faptele bune sunt considerate ca atare, deci demne de a fi rasplatite, doar in contextul cunoashterii lui Dumnezeu, o cunoashtere nemijlocita.
Este o mare problema daca Dumnezeu se “coboara” si locuieste in “materie”. E un act lipsit de logica si putin condradictoriu cu cele ce spune Biblia despre El. Cum poate un Dumnezeu Sfant sa “locuiasca” intr-o forma care are la baza “tarana pacatoasa” si traieste intr-un mod sau altul in pacat ? In acest sens am spus El se profaneaza pe Sine, de aceea eu cred ca Dumnezeu in relatia cu omul opereaza cu diferite atribute pe care le are si nicidecum nu sta in fiinta creata. Cazul lui Iisus nu poate sa fie generalizat la orice fiinta, tu ai spus – “noi credem ca Dumnezeu locuieshte in noi”, in acest sens am spus ca e putin “ilogic” ca Dumnezeu sa locuiasca intr-o fiinta supusa in mod constat pacatului. Daca D-zeu nu interactioneaza in mod direct cu Omul, acest fapt nu-l face pe Dumnezeu sa fie limitat, El fiind SFANT se Limiteaza pe Sine si nu interactioneaza in mod direct cu natura pacatoasa.
In legatura cu “Iubirea Aproapelui”, cred ca am fost inteles gresit. Eu am avut in vedere urmatorul lucru: Multi cred ca Porunca “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” se refera doar om, nu e chiar asa, aceasta porunca are legatura si cu Relatia Dumnzeu-Om, in acest sens Dumnezeu iubeste chiar si pe cel care respecta involuntar principiile morale dar care nu crede in El. Eu cred ca omul poate sa-si iubeasca aproapele si fara sa cunoasca cele doua porunci formulate de Iisus, daca lucrurile n-ar sta asa, atunci lumea asta s-ar dezintegra in mod automat. E foarte fals sa credem ca “iubirea aproapelui” a fost popovaduita doar de Iisus si ca aceasta “lege” exista doar in crestinism, aceasta lege exista si cele mai primitive societati, de fapt e prima regula de la care s-a plecat atunci cind s-a format o societate, o societate care nu garanteaza respectul fata de celalat, este o societate destinata esecului.
Pota, exista ceva in ultimul tau mesaj care ma determina sa adresez o noua intrebare. Te citez pe tine si pe urma adresez intrebarea; “O face din convingere ca e bine, nu pentru o vorba buna sau o rasplata.”. Intrebarea este urmatoarea : Conceptul de “rasplata” [atat de des propovaduit in Noul Testament] nu anuleaza “neconditionatul” [iubirea apropelui] prin insasi definitiile cuvintelor. O persoana cu adevarat morala(chiar si in sensul crestin), se spune ca este una care poate si trebuie sa iubeasca semenii neconditionat(“ca pe tine insuti” cum spune Iisus). Totusi, aceiasi religie crestina posteaza rasplata cereasca pentru savarsirea faptelor bune, inclusiv iubirea sincera, care automat anuleaza neconditionatul in ratiunea umana. Deci este un conflict in rationamentul fondatorilor crestinismului. Odata ce stim asta, intreb: Poate fi prototipul individului crestin moral?..chiar si in sensul crestin? Sau cumva poate fi cel mult sociabil.
Richard Wurmbrand? Daca a fost un mare roman? e putin spus. Wurmbrand a fost un mare om a lui Dumnezeu, dar un om care si-a iubit poporul, care i-a dorit binele, caruia i-a parut rau de el… Nu-mi vine sa cred ca romanii il considera pe Stefan cel Mare drept cel mai mare roman, cand acesta era “mai degraba varsatoriu de sange” spun cronicile. Richard Wurmbrand i-a castigat pe toti cu dragoste, cu iubire. Domnia sa spunea: “Religia crestina consta in a fii imbatat de DRAGOSTE”. Acesta a fost subiectul, tema, gandul preferat al dansului…Pacat ca romanii nu stiu sa aprecieze ce e mai bun, calitatea, ci pe ei ii intereseaza cantitatea, cu cat sunt mai multi e mai bine. De asta e mersul acum… Totusi in mintea multora dintre noi Wurmbrand ramane mai mult decat un mare roman…
Iubirea aproapelui se cere din perspectiva lui Dumnezeu. Iubind faptasul dar detestand fapta. Dumnezeu este dragostea perfecta dar in acelasi timp este si judecatorul.
Isus a spus pilda samirteanului milos, tocmai pentru a defini notiune de aproape Dupa parerea ta, ar trebui sa privesc absent la cineva care da buzna in casa mea, si sa-l mai si cinstesc chiar daca-mi ucide vreun copil. Trebuie sa-l intelegi pe Dumnezeu ca sa-i intelegi iubirea neconditionata si el se lasa gasit numai de cautatori.
Richard W a fost roman dragii mei si chiar nu conteaza daca a avut sange de evreu!Am avut ocazia sa citesc si eu o carte de-a dansului si va zic sincer ca m-a impresionat profund ceea ce am citit acolo!Inainte sa judecati interesati-va cine ce si cum!Sa nu credeti ca fac parte din vreo comunitate crestina din contra sunt ortodoxa…dar credinta e mai importanta decat religia fiecaruia!Credinta ne duce in Rai nu religia si deci nu judecati ca sa nu fiti judecati!Lasati rautatea la o parte ca suntem oameni nu animale!Dar daca nu puteti sa nu judecati atunci ar fi mai bine sa incepeti prin a va judeca pe voi insiva nu pe altii!Singurul care are dreptul de a judeca e numai BUNUL D-ZEU nu noi oamenii!
alexia, nu face sens sa spui “nu fac parte din vreo comunitate crestina din contra sunt ortodoxa”.
Trebuie sa-ti aduc aminte ca si sfantul apostol Petru s-a lepadat de Iisus.
Citeste te rog Matei 26:73 – Peste putin, cei ce stăteau acolo, s’au apropiat, şi au zis lui Petru: ,,Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.``-
Dragul meu florinb,ai perfecta dreptate in ceea ce spui,insa te intreb eu oare preotul la spovedanie nu ne intreaba “JUDECI PE CINEVA!?AI VORBIT URAT PE CINEVA!?ESTI CERTAT CU CINEVA!?”
!!INTERESEAZA-TE TE ROG!
Sincera sa fiu pe mine m-a intrebat parintele aceste lucruri…pe tine nu?
Hai sa ne gandim mai bine
Am trait acest lucru pe pielea mea si sincer nu e un sentiment placut insa si eu sunt om si la randul meu am judecat si inca mai judec!
Dar daca vrei iti mai dau un exemplu:cine conduce opera din Viena!?E roman din TM cu sange de evreu dar romanii se bucura cand acest om se lauda ca e ROMAN
alexia, exemplul cu apostolul Petru a avut menirea de a te face sa nu te simti prea rau in incercarea mea de a te corecta. Dar tu ai inteles ca vreau sa te judec! Eu demult nu mai judec pe nimeni nici chiar pe mine insumi.
Dar sa revenim la subiectul acestui post.
R.W. nu este doar roman, nu este doar evreu, nu este doar un pastor reformat, ci este UNIVERSAL. Si aceasta nu doar pt ca ajuns cunoscut in afara Romaniei ca un simbol al suferintei sub dictatura comunista, ci mai mult pt ca, acolo in inchisoare, a reusit sa treaca de barierele confesionale, nemaitinand cont de “catolic” sau “ortodox” sau “protestant”.
Si tu Alexia ai incercat sa ne spui ca, citind ceva din scrierile lui, ai trecut de aceste bariere de ordin religios. In realitate, din exprimarea ta, reiese destul de clar ca nu este asa.
R.W. nu apartine de “vreo comunitate crestina”.
Adu-ti aminte ce au spus niste oameni simpli marelui apostol:
“Vorba te da de gol”
Imi pare rau ca ti-am lasat impresia ca m-a deranjat comentariul tau referitor la ceea ce a zis apostolul Pavel insa chiar nu m-am referit la aceste fel de “JUDECATA”!Am zis ca si eu am fost si sunt inca judecata de oameni dar si eu judec si stiu ca nu e bine
De fapt intrebarea mea este:”Religia sau credinta te duc in RAI?”
Am auzit multe comentarii cum ca ortodocsii sunt,penticostalii sunt,adventistii sunt!Ce ar fi daca nu ne-ar mai interesa atat de mult religia altora!?Daca ne-am accepta asa cum suntem cu bune si rele?Cred ca ar fi mult mai bine!
Ortodocsii sustin ca “sectele crestine”(NU INTERPRETA,ASTEA SUNT VB UNUI PREOT) SUNT FIARA si invers!Ei bine eu nu cred ca suntem in masura sa zicem cine merge in rai si cine in iad!Nu crezi?Deci de asta am zis ca de fapt nu avem dreptul de a judeca !
Da, in principiu sunt de acord cu tine.
Mantuirea apartine lui Dumnezeu, nu omului.
A judeca pe cineva inseamna a-l baga in IAD.
In RAI vor merge nu doar cei sfinti, dar si pacatosii iertati (si sfintiti).
Aici e frumusetea Evangheliei.
Cat de crestin a fost, sau cat de multa teologie a stiut talharul care a fost rastignit impreuna cu Iisus si caruia i s-a promis RAIUL?
Nu credinta de dragul credintei duce in RAI, ci Iisus care este centrul si esenta credintei.
Pai vezi…cine se gandea ca acel talhar va ajunge in Rai?Dar el a crezut in Domnul nostru Isus Hristos si in ultima clipa a fost mantuit!Deci trebuie sa crezi si sa incerci sa faci cat mai putine fapte rele.Perfect nu e nici un om,ca vb ta,pana si apostolul Pavel s-a lepadat de Domnul Isus,dar trebuie sa incercam sa fim mai buni,mai curati in fata lui D-zeu,nu in fata oamenilor si sa iubim atat cat putem persoanele care ne judeca(asta daca putem).Daca citim in Biblie la apocalipsa vedem ca sfarsitul e aproape si noi parca ne indepartam mai mult de D-zeu,in loc sa ne apropiem.Pacatuim atat de mult incat uneori ma intreb,oare cat ne mai suporta D-zeu pe pamantul acesta!?Raspunsul este,pana se va implini ceea ce a fost scris!Ei bine deja in Germania si in Canada se plateste(in anumite orase nu peste tot)cu amprenta!Hai sa ne uitam ce scrie si parca parca se apropie de ceea ce este scris!
Intrebarea mea e DE CE NU INCERCAM SA FACEM UN BINE IN LOC SA FACEM RAU?De ce sa judecam pe cineva cand nu avem acest drept.Acest R.W. a trait pana acum cativa ani(nu stiu exact cat) si noi acum incepem sa il judecam pt ceva produs nu de el(Dumnezeu sa il odihneasca in pace)ci de altii!Fiecare are dreptul la parere dar hai sa nu mai judecam!Asta m-a determinat sa scriu pt ca nu mi s-a parut corect!
este Petru … nu Pavel
Cineva spunea ca tablourile celebre sunt de fapt un joc de lumini si umbre …
Unii se grabesc sa atraga atentia asupra erorilor inerente ale Scripturilor … dar eu unul apreciez enorm faptul ca ele prezinta pe oameni asa cum sunt ei … si cu erori.
Da scuze pt greseala dar probabil din cauza oboselii,a stresului si din cauza sarcinii mai gresesc si eu!Nimeni nu e perfect!
Hello there!
Felicitari pentru baby!
Iata o veste buna, in asentiment cu sarbatorile.
Mersi frumos pt felicitari!Acest bebelus e un dar de la D-zeu!Pacat ca unii tatici nu gandesc asa!::-)))
Am observat ca iti place sa iti dai cu parerea si deci iti recomand un site super [click aici] acolo vei gasi o multime de subiecte interesante!Te invit si pe tine si sa sti ca sunt si persoane de sex masculin!Poate poti ajuta si tu cu un sfat sau o mustrare!
O zi buna iti doresc
Am citit putin din si despre Richard Wurbrand.
Ce cred eu despre acest Om SI FAMILIA SA este ca :
A fost un mare OM
A trait o viata pe care nu oricne o poate trai.
A avut un caracter puternic, a trait cu credinta in suflet in orice clipa,si nu in ultimul rand : L-a luat pe Isus Cristos in serios .
Cred ca mai sunt martiri si astazi,misionari in tarile unde crestinii sunt omorati .
Ca sa putem comenta un subiect trebuie sa stim despre ce vorbim , sa cunoastem bine. Ca sa ne dam cu parerea asta este altceva. este libertatea de exprimare pentru oricine. Totul este sa ai unde-ti spune opiniile ,ca aici ia acest loc.
Tarziu ma trezesc, ca nu mai intrai pe site de vreme buna. Discutie si argumente interesante. S-a dat definitia adevarului si toti au considerat ca aceasta [fie ea data chiar si de dexonline] defavorizeaza credinta. Ei bine, redau definitia:
“ADEVẮR, adevăruri, s.n. 1. Concordanţă între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realităţii în gândire; ceea ce corespunde realităţii, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate.”
Adevarul e cel care corespunde realitatii, da? Ceea ce a existat, exista, s-a intamplat. Mi se pare foarte just. Exista o restrictie pentru natura realitatii? Eu una nu o vad; ma refer la realitate vizibila si realitate invizibila [sau concreta si abstracta]. Amandoua sunt realitati. Sentimentul de frica [nexteriorizat, sa spunem] este mai putin real pentru ca nu e concret? Sentimentul de bine pe care il traiesti cand te plimbi primavara pe sub copaci e mai putin real pentru ca nu il poti prinde cu mana? Atunci nu putem numi realitate numai ce vezi cu ochii si ce atingi cu mana, ci tot ceea ce se intampla.
Daca vrem sa ne referim la realitatea concreta, existenta lui Isus in istorie, a actelor Lui este sustinuta de dovezi suficiente. Trebuie doar citite.
Iar in privinta realitatii invizibile, doar pentru ca nu Il putem vedea cu ochiul liber pe Dumnezeu [ca face parte din realitatea invizibila oamenilor] nu inseamna ca El nu exista. Experienta pe care o are omul care intra intr-o relatie cu Dumnezeu nu poate fi negata, ea are loc si efectele ei sunt vizibile.
Aceasta despre adevar. nu ma intind, ca nu am guma. :)
Pentru a vedea Adevarul [si cel pe care nu il vedem], nu e suficienta ratiunea. Ea merge pana la un punct; de acolo incolo… “daca am avea credinta macar cat un bob de mustar…” :)
Camix
Nu credinţa e necesară pentru a vedea Adevarul invizibil ci prezenţa Duhului Sfânt. Credinţa e un dar de la Dumnezeu, iar Duhul este Cel care îl dă. De altfel, nu putem crede în Dumnezeu decât prin Duhul care Îl cunoaşte pe Dumnezeu aşa cum nici un om nu-L poate cunoaşte de unul singur. Abia după aceea … dacă am avea credinţă cât un bob de muştar…
Deci omul nu este responsabil deloc pentru credinta sau necredinta lui? Daca totul vine de la Duhul Sfant si omul nu-L poate cunoaste pe Dumnezeu de unul singur, inseamna ca nu poate fi tras la raspundere. Si totusi, la sfasitul tuturor, este judecat.
Camix
Nu, n-am spus asta. Am spus doar că în momentul iniţial al credinţei mântuitoare omul nu poate face nimic decât dacă Dumnezeu îl luminează. După ce acceptă credinţa, în puterea Duhului Sfânt, face anumite alegeri pentru care va da socoteală. Omul rămâne responsabil toată viaţa pentru faptele sale pentru că având în el Duhul Sfânt, deci dispune de puterea necesară în Duhul pentru a nu păcătui totuşi de prea multe ori alege să păcătuiască. Deci, va fi judecat şi răsplătit după faptele sale. Dacă credinţa este un dar, nu este din om. Dar se întîmplă acelaşi lucru ca şi în Vechiul Testament, când Dumnezeu le prezintă evreilor binecuvântările şi blestemele apoi îi pune să aleagă. Îi îndeamnă să aleagă binele şi viaţa ca să trăiască. Deci, evreii înainte de a alege ştiau care sunt termenii. La fel e şi cu noi. Dumnezeu ne vorbeşte prin predici, prin Scriptură, prin diferite experienţe (totuşi Scriptura este unealta cea mai ascuţită) Duhul ne face conştienţi de păcat. Cunoscând despre Dumnezeu în acest mod sunt luminaţi. În aceste condiţii trebuie să alegem. Dacă alegem mântuirea, foarte bine. Dar credinţa este de la Dumnezeu, nu din om. Omul nu se poate mândri că ar fi făcut ceva esenţial pentru mântuirea sa decât că a ales pe Dumnezeu sau nu.
În plus nici un om nu este fără cunoştinţă de Dumnezeu. La întrebarea: dar cei care nu au auzit niciodată evanghelia li se va ţine în socoteală păcatele? – nu pot răspunde decât că Legea le este descoperită în inimă şi ei aleg să facă sau să nu facă ceea ce le spune inima. Asta înseamnă că Dumnezeu le face de cunoscu într-o formă sau alta standardele sale. Totuşi Scriptura spune că aceşti oameni vor fi judecaţi după faptele lor. Nu spune că vor fi răsplătiţi. Dar, nu ştim toate răspunsurile.
sa mai spun si eu ceva .
A fi sau a nu fi din categ ” Mari romani”.
In ceea ce-l priveste pe Wurdbrand ,el trebuie inclus in categoria ucenicilor dl. Isus din zilele noastre. ma rog era noastra.
Wurbrand cel care a scris cu sange despre Dl Isus este demn de un respect sacru.
Atat .
In data de 24 03.2007 a fost Comemorarea zilei de nastere a martirului pentru credinta in Domul isus Hristos : Richard Wurbrand.
Viata si marturia acestui pastor lutheran ne mobilizeaza, ne impulsioneaza pe Calea Domului Isus. Cuvintele mele sunt prea sarace sa exprime valoarea acestui om.
Traim in vremuri ,in care credinta este libera inca.nu se stie pana cand.
Fratilor sa-L marturisim pe Dl Isus, nu mai este mult si El va reveni.
A fost doar un om care a crezut in D-zeu, nu-l transforma intr-un sfant.
A crezut doar? sau a trait credinta Domnului Isus.
Adunarea Sfintilor.
Da, cei care sunt ai Lui se numesc sfinti; pare foarte mult dar asa ne spune Hristos, Fiti sfinti caci Eu sunt sfant si smerit cu inima.,
Noi suntem numiţi sfinţi prin neprihănirea lui Cristos.
Un citat din BIBLIE
Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns , fie bine , fie rau.Eclesiastul c 12 v 14.
Eu nu am darul comentariilor.
Daca cineva indemnat de Duhul lui Dumnezeu poate sa spuna ceva mai mult decat se intelege din acest pasaj este liber sa o faca.
Domnul sa fie slavit in veci.
Dupa parerea ta “anonim” cine sunt sfintii contemporani? Poate dai si-un citat biblic.
XXXXX,
care judecată? Cea de la sfârşitul veacurilor? Cea din timpul vieţii? Cine va merge la această judecată? Are echivalent în NT? De ce nu sunt judecate şi lucrurile neascunse?