Loading ...
Noica: pierdem ani şi la moarte cerşim o clipa
O fată care s-a născut oarbă, mută şi surdă a fost întrebată printr-un limbaj mai complex, dacă nu se plictiseşte. Răspunsul ei m-a răsculat împotriva-mi: ”Sa mă plictisesc când sunt atâţia care au nevoie de ajutorul meu?”.
Suntem o generaţie plicticoasa, însetată după lucruri noi, dinamice, interesante.
De starea aceasta sunt oare vinovaţi profii, prietenii, problemele, părinţii, păstorii sau Me (starea sufletului meu ariditate ridicată)?
Sunt misionari în ţările musulmane care lucrează pentru Domnul neimpotmoliti de mâinile şi piciorele tăiate pentru iubirea lor sacrificiala. Noi doară nu ne-om murdări pe Gucci şi Armani cu noroaiele de la sate. Mai bine stăm şi aşteptăm până vom avea elicopter şi Nissan 4×4, S class-uri, pentru că nu ne urcăm amu în troaca după care mirosim a ulei, cu clima stricată, unde cade uşa şi bonus mai trebuie şi împinsă from time-uri to time-suri.
Şi să poţi cânta sau predica rânjind te mai pune şi să plăteşti useru de motorină, şi în loc de 4 feluri de mâncare cum ai fost obişnuit, primeşti clisă. Şi apoi ce te mai afumi de la soba preistorică şi te mai şi plângi că-s numai 7 sore şi un frate.
Câtă comoditate avem, soră cu îngerul căzut.
Lene-vie, vie să ne cuprindă, să ne îmbătăm de mirosul ei îmbietor şi plicticos, în ciuda aventurii provocatoare şi raplatitoare cu har.
Cică noi avem mâini, picioare, ochi, urechi, gură. Nu avem nimic, am pierdut.Am risipit totul. Pentru ce? Pentru păcate înşelătoare, urmate de goliciune, amărăciune, vinovăţie.
Loading ...
eu cred ca are perfecta dreptate in unele lucruri…dar nu in toate
parerea mea este ca are perfecta dreptate in toate.
Nu numai perfecta dreptate, este adevarul pe fata, Dumnezeu sa binecuvinteze viata ta.
foarte multa comoditate spirituala … si mai spunem ca suntem crestini … sa ne ajute Domnul sa fim crestini cu adevarat … sa lasam plangerile … si sa ne apucam sa lucram in cel mai aspru loc , lasand la o parte orice ar putea sa ne impiedice … Domnul Isus sa binecuvinteze inimile noastre si sa ne ajute sa invatam din toate si sa luam ceea ce e bun din jur … putinul bun care a mai ramas … Amin
Eu ,personal ,traiesc aceasta realitate…adica ma simt impresurata de comoditate prea multa si “insetata dupa lucruri noi,dinamice si interesante”,cand de fapt pierd esenta nevoii mele cele mai mari…! Sunt cu totul de acord cu cele scrise…!
Personal,cred ca avem nevoie de”putina prigoana”ca sa ne revenim la “viata”in Hristos…sau putina “scuturare in strafundul inimii noastre”ca sa ne trezim si sa vedem unde ne aflam…!
Ii admir enorm pe cei care s-au decis pentru misiune,pentru a “pasi”si a trai printre cei care-i respind,ii batjocoresc si li se impotrivesc”,dar daca as fi pusa eu direct in fata acestei decizii,incep sa tremur si aproape sigur …sa ma retrag…!Cu rusine spun asta…!Doamne ai mila si indura-te…
Si pe mine “m-a rasculat impotriva-mi”raspunsul acestei fete! Si cand ma gandesc cat de folos as putea fi si eu pentru altii daca nu as mai ramane atat de nepasatoare si pasiva…!”Doamne-ajuta-mi si da putere in slabiciunile mele! AMIN!”
BUCURATE DE TOT CEA CE AI DUMNEZEU NEA DAT TALENTE CU UN SCOP BUN FOLOSESTELE SLUJIND PE ALTII
Viata are un scop … Cel mai direct, palpabil si pe care eu personal il simt in fiercare dimineata e acela de a fi fericit. Fericirea nu tine de Gucci sau Dolce&Cabana … Fericirea vine din interiorul fiecaruia si in consecinta fiecare e responsabil in mod direct de ceea ce face si de cat de fericit e. Ai dreptate … ne impotmolim de fiecare element fara sens, fara esenta, fara profunzime spirituala … desi cu o oarecare degajare de energie … Daca e Armanai si nu e Gucci, daca e verde si nu e albastru nu conteaza. Ceea ce conteaza cu adevarat e legatura existentiala intre suflete si intre Marele Arhitect si suflete … Sper ca aceasta legatura sa se intensifice pe parcursul ascenderii noastre catre planurile superioare ale existentei
asa mult ma bucur ca il am pe Dumnezeu in viata mea si k mam botezat ma bucur foarte mult. Numai Dumnezeu ne da multa bucurie si dragoste si fericire si tot ce ne trebuie lui ii cerem toate si el ne da ce ii cerem noi. Domnul sa ne ajute sa fim gata cand va veni el. Domnul sa binecuvinteze
ai perfecta dreptate…eu sunt unul care sunt tot de aceasta parere…eu ma intreb de ce tinerii nostri nu vor sa mearga in misiune cu o dacie sau in dubita unei masini mai vechi,dar ei nu stiu k Domnul Isus si apostolii au mers pe jos kilometri intregi si nu erau asa pretentiosi si atat de comozi…faceau orice pt Hristos…si Domnul le dadea biruinta….sa ne ajute Domnul ca sa intelegem k trebuie sa lasam comoditatea afara si nu mai facem pretentii…Domnul sa te binecuvanteze
GBU
Corect! Foarte corect!
Trăim o comoditate spirituală de neînchipuit până acum!
Paul Washer zicea un lucru mare, anume că cel mai mare dușman al creștinilor și al societății de astăzi este să se modernizeze! Cât adevăr…
Felicitările mele pentru articol! Binecuvântări!
Problema incepe de la relatia ta personala cu Dumnezeu
Daca tu cu adevarat te-ai oferit in bratul Domnului,El iti va schimba viata si nu vei avea aceleasi ganduri de risipa
!
!
Sunt in totalitate de acord cu ea
Eu am o mare dorinta de a-l iubi pe Isus cu aceeasi dragoste arzatoare pe care am avut-o la inceput! Nu este tot timpul asa de usor, dar trebuie sa invat sa-i multumesc Lui si pentru bune si pentru rele, si la bine si la greu… As vrea sa traiesc fiecare zi pentru Domnul meu , ca si cind ar fi ultima zi!
Haideti sa-l slujim pe El cu o inima curata, in orice imprejurime, la bine si la greu! Timpul este scurt, Domnul nostru vine si rasplata este cu El!
Haideti sa lucram impreuna in dragoste, uniti pentru aceeasi cauza!
Sa nu uitam caci viata nu este un dans pe roze!
Are perfecta dreptate traim vremurile de pe urma cu profeti falsi ,cu proroci mincinosi ,cu oameni fara dumnezeu care se cred invatatori ,cu oameni care vor doar sa profite de pe urma oamenilori sarmani si credinciosi ! Profita de oameni care doresc sa traiasca dupa modelul unic ISUS CRISTOS
Dragostea nu este doar sentiment. Asa cum convingerile se nasc din constientizari, care la randul lor se bazeaza pe informatii pe care le filtram prin ratiune si sentiment, tot asa si dragostea fata de Dumnezeu se bazeaza atat pe ratiune cat si pe sentiment, dar sentiment in sens de sentiment filtrat prin ratiune.
Astfel, Dumnezeu poate fi iubit doar daca mintea si inima sunt in acord. Dragostea include in sine constientizarea ca vor exista dezamagiri, suferinte, delasari, uscari, pe care trebuie sa le filtreze… simplu spus: dragostea sufera dar nu se prabuseste ci merge mai departe. E greu nu-i asa?
E greu, insa fara ca cele doua sa fie puse in consens, e imposibil ca dragostea sa fie una reala, adica rezistenta in timp.
Observatii pertinente. Asta a fost primul pas: sa ne deschidem ochii si sa ne vedem asa cum suntem. Insa pentru a incepe sa schimbam ceva sau, mai bine zis, pentru a ne lasa schimbati trebuie sa Il iubim nu numai pe Dumnezeu, ci sa-i iubim pe oameni. Numai o dragoste sincera, vie si dezinteresata ne poate face sa uitam de noi insine ( si de confortul nostru ) si sa ne gandim cum putem sa-i facem pe ceilalti fericiti. Eu zic ca al doilea pas ar fi sa avem vointa de a iubi.
Cine poate iubi dezinteresat pe Dumnezeu si pe oameni?
Cine poate sa isi faca vointa de a iubi?
In mod normal, nimeni. Pentru ca nu este firesc, nu este natural ca fiinte decazute sa poata iubi cum a iubit Isus Christos. Dar, intr-un mod mai ‘anormal’, lucrul asta devine foarte firesc pentru cei care se lasa umpluti de Duhul Sfant. Oameni care s-au scarbit de propriile lor intentii bune, de mica lor doza de afectiune impura, de tot ceea ce ar vrea sa foloseasca pentru a se justifica. Si care, in acelasi timp, au decis sa iubeasca altfel. Cu o dragoste divina. Care au decis sa se lase umpluti de Duhul Sfant si sa inceapa sa-I semene tot mai mult lui Christos.
Dar, paradoxal, daca ma gandesc mai bine, se poate sa ai dreptate la capitolul ‘dezinteres’. Pentru ca atunci cand ii facem pe ceilalti fericiti, ne simtim noi insine impliniti. Si atunci exista interes… interesul de a fi noi fericiti. Numai ca asta e o fericire un pic diferita. O fericire la care ajungi dupa sau chiar prin frustrare, agonie, dezamagire. Intr-o astfel de viata, dezamagirea si bucuria, tristetea si exaltarea se impeltesc atat de ingenios incat sentimentelor li se atribuie sensuri mult mai profunde si ele insele isi depasesc statutul.
Nimeni. In sensul ca nimeni nu are puterea proprie de a simti si dezvolta o dragoste pura, divina. Dar toti avem vointa ( sau asa ar trebui, daca n-am lasat-o sa se sinucida ). Si atunci toti ar trebui sa putem avea vointa de a iubi. Este vorba de alegerea noastra, de a ne lasa sau nu umpluti de Dumnezeu, si in consecinta de iubirea Lui. Dragostea, dragostea divina, este un act de vointa, mai mult decat un simplu sentiment. Sau, altfel spus, dragostea este intai un act de vointa si mai apoi un sentiment.
Si e vorba de alegere, de o alegere permanenta tocmai pentru ca noi suntem inconsecventi in ceea ce simtim.
Eu personal am exclamat de multe ori, ca si Tereza de Avila : ‘Oh, Dumnezeule, nu Te iubesc, nici nu doresc sa Te iubesc, dar vreau sa doresc sa Te iubesc!’
Daca dragostea divina este un act de vointa, inseamna ca este de natura umana, sau prin puterea omului. Dar din moment ce este divina nu poate fi umana.
Dragostea divina ar trebui sa fie de natura divina, adica din Dumnezeu. Daca este din Dumnezeu nu este din om. Asadar nu cred ca are legatura cu vointa omeneasca de a iubi, ci are a face cu harul lui Dumnezeu de a da acest tip de dragoste in urma manturii si trairii impreuna in Duhul in Dumnezeu.
Se poate ca cineva sa iubeasca “dumnezeieste” impotriva proprei vointe?
Nici eu nu cred, apolos, ca oamenii ar putea iubi dumnezeieste impotriva vointei lor. Iubirea dumnezeiasca nu este un val care te ia, pur si simplu si te poarta, fara ca tu sa-ti dai seama pe unde te duce si ce se intampla. Dimpotriva, tu o accepti si o traiesti in mod faorte constient.
@ Ciprian Simut
Dragostea nu este apanajul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ‘acapareaza’ dragostea, revarsand-o numai asupra unora. Dumnezeu este gata sa o ofere tuturor celor ce o doresc. Si in asta consta si actul de vointa.
In cadrul relatiei Dumnezeu-om, Dumnezeu nu-l va forta niciodata pe om sa iubeasca. Dar daca omul alege sa iubeasca, Dumnezeu il va umple de dragostea Sa. La fel cum Dumnezeu nu forteaza pe nimeni sa faca nimic. Poate ar fi fost mai simplu sa fim niste robotei fara libertatea de a alege si fara vointa. Dar atunci nu ar mai fi avut niciun farmec. Si stii de ce? Pentru ca dragostea nu mai are nicio frumusete atunci cand esti programat sa o simti. Si nu prea mai are frumusete nici atunci cand avem motive sa iubim.
Dragostea este o decizie. Isus Christos a decis sa moara pentru noi. Si a dus o lupta. Dumnezeu a decis sa Isi lase Fiul omorat de niste fiinte amarate. Normal ca noi nu ne comparam cu Dumnezeu. Pe Dumnezeu Il caracterizeaza dragostea, dar asta nu inseamna ca Ii este usor sa iubeasca, pentru ca dragostea asta L-a costat intotdeauna dezamagire din partea noastra. Cu atat ne este noua mai greu sa iubim. Si cu atat mai mult avem nevoie de vointa pentru a nu renunta la aceasta iubire.
Cat despre har, este darul nemeritat al lui Dumnezeu pentru noi. Dar harul nu face totul in locul nostru. Noi trebuie sa decidem daca vrem sa primim acest dar si sa traim in el. Harul nu ne este in sange, nu ne este in instinct. De asta cadem atata, si de asta avem nevoie de vointa de a ne ridica. Dupa care, prin har primim puterea de a face asta.
Si mai cred ca harul nu ne da dragostea ‘in urma trairii’ cu Dumnezeu, ci chiar la inceputul umblarii cu Dumnezeu. Prin har suntem maintuiti si nu invers. Nu primim har pentru ca am trait cu Domnul, ci traim cu Domnul datorita harului. Masura in care primim har nu este direct proportionala cu faptele noastre ( bune ). Practic, nu putem face altceva pentru a primi har si dragoste divina decat sa le vrem din tot sufletul, sa le cerem si sa le alegem in fiecare zi. Dar asta include, bineinteles, vointa.
Uite, Ciprian, asta e parerea mea. Asta e ceea ce cred si nu renunt nu pentru ca imi place sa am intotdeauna dreptate, ci pentru ca imi place sa spun ce gandesc si de ce. Si daca eu cred asa, asta nu ma impiedica sa iti respect parerea exprimandu-mi, totodata, propria parere.