Loading ...
Proverbe 10:17 Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite.
Prietenii mei au de multă vreme carnete de şoferie, iar alţii le vor lua în câteva săptămani. De obicei, prima comandă a părinţilor către cei novice este ,,Încetineşte! Nu aşa repede!” Mulţi prieteni obosesc să tot audă aceste lucruri şi atât de des dar înţelepciunea, merită repetiţia.
Principiul care este real în conducere îşi găseşte aplicabilitate şi în alte aspecte ale vieţii. Când viaţa merge în direcţia greşită, o mulţime de oameni ignoră avertizarea, lipesc şi mai tare pedala de metal, şi conduc spre o prăpastie. De prea multe ori am stat pe fundul unei râpe, unde alţii au fugit distrugându-se pe ei, iar mai apoi chiar toţi din jurul lor au suferit.
Provocarea de acum nu e nici o încurajare, nici un îndemn instructiv – este o avertizare! Câţiva dintre voi conduc prea repede. Te confrunţi cu nişte probleme la care nu găseşti soluţii şi te îndrepti către prăpastie. De această avertizare trebuia să ţină cont Irod (în Marcu 6). Irod avea probleme serioase, nerezolvate şi de aceea îl asculta cu placere pe Ioan Botezătorul. La fiecare oportunitate, Ioan îl avertiza cu privire la consecinţe dar Irod continua să ia decizii neînţelepte, aşa încât a ajuns să-l omore pe Ioan (putea să spună că Ioan este mai valoros decât jumatate din împărăţie). Oricum, Irod s-a dus, noi suntem aici şi avem de facut alegeri.
– Dacă ai un păcat care persistă în viaţa ta, confruntă-te astăzi cu el. – Dacă în fundalul spiritualiţătii tale sunt multe înfrângeri, ruşini, frustrări şi când viaţa ta spirituală este doar o faţadă, rezolvă această problemă! – Dacă ai amaraciune, un duh al neiertării, şi porţi pică cuiva – te rog nu amâna, rezolv-o!Am realizat că atunci când amânăm şi vine momentul în care credem că e timpul să apăsăm frâna, în loc să facem ce ne-am propus, apasăm ambreiajul şi ne apropiem de margine.
ÎNCETINEŞTE, caută discernămant de la Dumnezeu şi curaj să iei seama la semnalele de avertisment!
Loading ...
VIATA merge in directia gresita? i don`t think so..
Dumnezeu nu se potriveste nici unui tipar. doar noi incercam sa-L incadram intre niste amarate de tipare si ne facem tot felul de reguli pentru ‘o viata de victorie’ sau ‘o viata din abundenta’... Incercand sa gaseasca un sens, oamenii isi fac reguli cum sa aiba loc timpul de inchinare de dimineata (daca mi se permite a-i spune asa), cum sa stea in biserica, cum sa vorbeasca, cum sa priveasca.. cum sa … cum sa… stiti voi. ma mir ca n-am plesnit…
creed – are you ready?.
supliment daca vreti: linkin park – numb
.macar rock-erii gandesc. si poate mai mult ca noi.
“în care credem că e timpul să apăsăm frâna, în loc să facem ce ne-am propus, apasăm ambreiajul şi ne apropiem de margine.”
:D de ce sa apasam ambreajul? mai sigur ii sa apasam acceleratia !
.poate pentru unii nu exista cineva care sa aduca mustrarea si drept urmare nu are de ce sa uite, nici de ce sa-si aduca aminte. nimic nu ofera siguranta ca sa-ti aduci aminte de mustrare inseamna sa mergi pe calea vietii. ii fi apucand-o, dar asta nu inseamna ca si mergi pe ea. Dumnezeu ne-a inzestrat cu intelepciune, cu puterea de a discerne intre bine si rau si fiecare trebuie sa ne intrebam cu cea mai mare seriozitate umbriti de o solemna constientizare… cat din tot ce fac este pentru slava Lui? este fiecare gand al meu rob ascultarii de Cristos? a cata particica din mine Il iubeste pe deplin? cu toate ca nu poti sluji ambilor stapani si Dumnezeu nu se lasa batjocorit.
suntem intr/adevar inzestratzi cu intzelepciune? sau ceea ce numim intzelepciune este tocmai lipsa ei…
Voi a-ti apuncat pe cai gresite de interpretare!despicati firu-n patru(sau alteori alt fir)si pierde-ti esenta!
oricum
articolul nu e pt voi, e pt ceilalti !
eu as vrea sa stiu despre ce probleme este vorba (cel putin la ce probleme s-a gandit autorul cand a scris)
daca vorbim numai in generalitati, fiecare intelege ce vrea si in final nu ajuta pe nimeni
eu cred ca nu exista solutii de gen “elixir”
deci in primul rand trebuie expusa problema in mod practic si la obiect ca mai apoi sa cautam si sa gasim solutia individuala la acea problema
deci nu ma incalzesc deloc sfaturi de genu “nu amana, rezolva problema!” – si nimeni nu zice nimic despre metoda practica de rezolvare
eu nu-mi permit sa discut despre intelepciune in general. mai degraba vreau sa-mi supun “intelepciunea” la test ca sa vad intradevar cat de intelept sunt atunci cand sunt pus in fata faptelor si cand mi se solicita sfatul sau cand trebuie sa decid ceva important
.era cat pe ce sa fie ‘aproape’.
.era cat pe ce sa fie ‘aproape’.
.hii…clonele aste’.. ;)
tu, numai cand trebuie sa iei ceva decizii importante vrei sa fie luate cu intelepciune, daca deciziile mici, nesemnificative le ignori iti va incurca ,,planurile mari” !
Niciodata autorul nu v-a avea timp sa-ti spuna toate problemele la care s-a gandit!
Apreciez sincertitatea ta legat de generalitati, dar cred ca e nevoie de personalizarea fiecaruia!
Fiecare sa-si faca relevanta ,,scriitura” !
Ex se stiu( intr-o parabola zice Stapanul Stiai ca…si totusi nu ai facut) generatia aceasta nu sufera de nestiinta, este una dintre cele mai informate… sufera de amanare!
Uneori articolele vor fi pline de subtilitate, de straturi alteori vor fi lucruri directe!
Partasia inceteaza? Da! asa este…
M-am intrebat si eu oare dece? si am ajuns la o concluzie. Partasia dintre noi si Dumnezeu si dintre noi unii cu altii inceteaza nu din dorinta de a nu o mai avea ci din imposibilitatea de a oferi timp pentru partasie.
Chiar daca a fost inventata masina, avionul si toate celelalte lucruri care fac ca deplasarile sa fie mai rapide nu avem mai mult timp liber, deoarece in totdeauna cautam ceva ca umplutura pentru a realiza cat mai multe.
In toata acesta alergaer nu mai avem timp sa ne planificam si o scurta partasie. De multe ori nu am timp sa ma pun si sa ma rog dupamasa , sau uneori uit. Eu zic, ar trebiu sa ne preocupe mai mult partasia. Comunicarea este un lucru vital pentru oameni, inchipuieti ca nu ai putea sa comunici cu nimeni sub nici o forma. Nu ai putea trai!. Dar atunci cum ramane cu sufletl nostru. Din incapacitatea, sau incapoabilitatea de a oferi putin timp din cele 24 de ore pentru partea spirituala, sufletul nostru se deshidrateaza si greu se mai avanta din nou in partasie intr-o relatie stransa cu Dumnezeu si cu cei din jurul nostru.
Asta e parerea mea… dar nu inseamna ca e cea mai buna, de aceea astept sa mai scrieti…
P.S. Macar pe net sa mai tinem partasia!
Emi (=
Asta e adevarata prapastie si e aproape de fiecare dintre noi
cu cat amani mai mult sa confrunti..cu atat iti va fi mai greu; cu cat incerci sa amani sa ierti..cu atat iti va fi mai greu….:)