Loading ...
“Fool me once, shame on you!
Fool me twice, shame on me!”
Suntem oameni, facem greşeli, îi rănim pe cei pe care-i iubim şi suntem nehotărâţi… Bănuiesc că pe-aici ne învârtim majoritatea şi sunt puţini cei care le fac intenţionat—ca în Cruel Intentions.
Cât de adevărat este citatul de mai sus?
Hai să ne axăm pe două tipuri de relaţii:
1. Profesională – parteneri de afaceri, angajat-patron, etc.
2. Amoroasă – el şi ea.
A doua şansă într-o relaţie profesională
Să presupunem că tu, manager fiind, ai un angajat care îţi înşeală încrederea şi te sapă pe la spate. În regulă, rupi orice legătură cu el. Dar poate că după un timp, omul revine “în sac şi în cenuşă”, îţi cere o a doua şansă, iar tu chiar ai avea nevoie de talentul lui dar ai reţineri, desigur.
Personal, în acest caz nu acord a doua şansă. Cel puţin asta e principiul. Nu neg posibilitatea unei excepţii, dar trebuie să fie tare bine întemeiată şi argumentată!
A doua şansă într-o relaţie amoroasă
Ea îl înseală pe el, sau el se trezeşte într-o zi că nu o mai vrea— şi pleacă. Dacă ea, după ce l-a înşelat, se întoarce la el cu multă părere de rău şi regret, cerându-i iertare, o va mai ierta el? Sau, în al doilea caz, dacă el se reîntoarce după un timp, cu regret că a rupt relaţia, îl va primi ea înapoi? “Grieu…”
Cred în a doua şansă. Probabilitatea e mică să o acord, respectiv să o primesc. Dar cu multă perseverenţă, transparenţă şi iubire, cred din toată inima că e posibil. Rănile vechi nu trebuie acoperite şi ignorate, ci aduse la suprafaţă şi lăsate să se vindece. Timpul nu rezolvă nimic de unul singur.
E clar: un răspuns universal nu există. Fiecare situaţie e diferită şi depinde de o mulţime de variabile.
Care sunt experienţele voastre? Aţi rănit pe cineva drag? Aţi fost iertaţi? Aţi iertat? De ce? Nu aţi iertat? De ce?
Loading ...
Sigur am ranit si eu, dar intotdeauna sa incerc sa discut despre anumite probleme fata in fata cu persoanele vizate. Am fost iertata de multe ori, dar eu am iertat de mai putine ori…
Eu sunt genul de persoana care acorda a doua sansa doar daca mi se dovedeste cu fapte (nu doar cu vorbe) ca persoana care a gresit, regreta si doreste sa-si schimbe atitudinea.
Mi-e greu sa iert nesimtirea, ipocrizia, abuzul de incredere si lipsa de respect. Cand aceste lucruri apar intr-o prietenie, incep sa ma distantez de persoana respectiva si nu mai acord o a doua sansa, pentru ca unii oameni vor doar sa profite de ceilalti si sa dea cat mai putin din ceea ce au ei (timp, prietenie, afectiune).
Imi plac oamenii care atunci cand iarta, o fac natural, fara reprosuri si fara sa-ti aminteasca o viata intreaga ca ai gresit.
E o binecuvantare sa ai astfel de oameni in jurul tau.
cam majoritatea fetelor sunt ca si tine monya, din cauza felului vostru de gandire, predominant sentimental. inca nu va acuz pentru ca nu stiu cum e mai bine. poate asa e menit sa fie.
cel putin mie mi-e foarte usor sa iert si sa trec peste, si nu ma doare sufletul cand nu mi se intoarce iertarea. ce-mi place cel mai mult e: cand ai gresit, plateste! si de acea eu cand gresesc imi vine din reflex sa inteleg ca am de plata, dar nu pot sa-mi explic, inca, de ce pot sa iert cand altii imi gresesc.
as vrea ca sa-mi raspundeti, fetelor, la o intrebare, daca va rog:
sa presupunem ca il iubiti din tot sufletul pe partenerul vostru; care ar fi acel lucru pe care nu l-ati putea ierta la el, si de ce?
(eu inca nu pot concepe cum ganditi voi, fetele, dar vad efectele, si mi-am invatat bine lectia. acum vreau doar sa vad cauza)
si sa-ti raspund filip, la dilema.
da acord o a doua sansa, nu conteaza greseala. nu acord atunci cand simt ca persoana nu se caieste, si vad ca greseala e constienta si nu involuntară. dupa un timp deprinzi simtul acesta.
in cazul in care eu sunt sef, iert rar, pentru ca vreau perfectiune. o cer colegilor si angajatilor mei, presupunand ca si eu acord perfectiune. nu concep o investitie pe jumate.
in cazul relatiilor … 1 Pentru 3 zice multe si vreau sa accentuez de acolo, “[...] dand cinste femeii ca unui vas mai slab [...]”. In zilele noastre, nu mai exista 1 pentru 3 in Biblia noastra. uitam ca trebuie sa fim calmi si smeriti, uitam ca suntem meniti pentru cer si nu prentru pamant. accentuez doar iertarea pentru femeie, pentru ca nu sunt femeie sa stiu cum gandesc ele. cam atat, deocamdata.
Multumesc, dani, dar nu e o dilema :).
Deci, Monya, daca el s-ar “pocai” pe bune, l-ai primi inapoi cu bratele deschise? Ai putea sa fii la fel de deschisa, transparenta si vulnerabila? Ai avea aceeasi incredere in el? De fapt… cu siguranta nu aceeasi. Pentru ca o experienta negativa te caleste. Hai sa spunem: mai matura.
Eu zic ca e ENORM de greu. Si, asa cum zici, e vorba despre fapte in primul rand.
.credeam shi eu in shanse..
.e mult de.atunci…
.filip, cum depistezi tu daca un om .s.a ‘pocait pe bune’?.
.unii se pricep foarte bine la a.i inshela pe altzii in aceasta privintza.. shtii tu foarte bine.
.daca un om s.a pocait pe bune vei putea shti doar la sfirshitul vietzii lui. sau.. nu vei shti niciodata.
.apropo`.. am intrat la foto. prima. sper ca eshti mindru de mine.
“Old Habits Die Hard”
Nu exista o a doua sansa in nici unul din cazurile prezentate. Exista un principiul in psihologie/psihanaliza numit “compulsie de repetitie”, sta in natura omului sa perpetueze in greseala. In viata profesionala nu exista o a doua sansa, nu exista patron care sa accepte “eroriile ” angajatului. Nu se pune problema iertarii, poti sa-l ierti la nesfarsit, asta nu ajuta cu nimic atat timp cit individul nu se schimba…..si cum “Old Habits Die Hard” e foarte greu sa te schimbi peste noapte. Intr-o relatie amoroasa nu exista o a doua sansa, aici lucrurile sint extrem de simple, egoismul si mandria individului inving emotia si sentimentul iertarii, si sincer omul care cere iertare intr-o astfel de imprejurare are nevoie de mila si nici decum de iertare. E o iluzie sa crezi ca individul “s.a ‘pocait pe bune” doar pentru ca tu i-ai cerut acest lucru [si indirect l-ai satajat cu cerinta ta].
Cum depistezi daca un om s-a pocait pe bune? As zice ca exista o latura rationala – ii vezi perseverenta si dorinta de-a reveni si, nu stiu… i-o testezi in timp? In mare parte, insa, nu ai de unde sa stii, efectiv. Un salt in necunoscut. O alegere irationala. Un risc. Merita, nu merita? Nu stiu.
(stiu, paperDoll. sunt. conteaza?)
|anonim|, ai scos o evidenta o nuanta la care nu m-am gandit cand am scris articolul: situatia in care victima ii cere calaului sa se intoarca. Aici sunt de-acord cu tine ca e implicat un anumit santaj emotional.
Dar nu crezi ca exista iertare nici in cazul in care calaul, din proprie initiativa, dupa o constientizare a greselilor sale, se intoarce?
De fapt, tu nu crezi in iertare…
.se intoarce sa ce? sa gresheasca din nou..? shi atunci let me guess… vom vorbi despre o a 3a shansa…
.nu cred ca iertarea implica neaparat acordarea unei noi shanse.
e foarte greu sa ierti si sa treci peste in totalitate, de fapt asta este adevarata iartare, sa ierti si sa uiti!
Insa ni s.a implementat asa de mult zicala: ‘te iert, dar nu te uit’ incat ni se pare normala.
In relatiile amoroase sunt anumite lucruri peste care eu personal n.as putea trece.. poate ca sunt absurda, insa sunt constienta ca oricat s.ar pocai pers respectiva in inima mea nu s.ar sterge cu buretele trecutul.
Suntem oameni si tocmai lucrul acesta ne diferentiaza de Dumnezeu.. El ne iarta si efectiv sterge trecutul nostru si nu ni.l mai aminteste. In schimb noi daca am putea sa dam un reminder permanent la cei care ne.au gresit ne.am simti ideal.
Cred in a 2 a sansa.. si imi doresc mult sa o ofer in orice domeniu.. dar sunt constienta ca relatia nu va mai fi la fel, chiar daca treci peste.. totusi privesti altfel lucrurile.
in momentul in care ierti oferi sansa automat. Daca nu oferi o noua sansa inseamna ca nu ai iertat cu adevarat.
.aiureala.
spune.mi atunci cum ierti tu de nu vrei sa mai acorzi o a doua sansa? Ce fel de iertare e aia?
‘Te iert, dar nu mai vreau sa am nici o treaba cu tine!’ – asta inseamna ca nu ai trecut peste.. si ca in realitate nu ai iertat din adancul inimii tale.
.goodluck cu datul shanselor. n.am nici cea mai mica intentzie sa incerc sa te conving de ceva. o sa mai creshti shi o sa te convingi singura. ;)
Intrebarile care sunt puse, sunt destul de personale si ating coarde sensibile ale fiecarui om; dar si articolul cred ca a fost personal in esenta.
Am tradat si am fost tradat din punct de vedere profesional..stiti ce se intampla dupa asta? pur si simplu nu mai ai nici o asteptare, incredere, si lucrurile devin reci. Ti se face lehamite, cum avem noi in popor expresia..
Si totusi, daca cred in a doua sansa? eu cred ca as oferi-o, atunci cand ma gandesc personal, chiar si in bussines, dar acum nu mai am destula energie.
Intr-o relatie amoroasa, sa dai a doua sansa trebuie sa fii nebun..nebun de legat.
..dar oare nu in asta consta dragostea adevarata? ..nebun..nebun de legat
..mie imi trece un fior cand ma gandesc la asta..
“Te iert dar nu mai vreau sa am nimic de-a face cu tine.” PaperDoll are dreptate. Iertzi, dar nu il mai primeshti in gratzii pentru ca nu vrei sa fii ranit, ranita din nou. Nu e nici o contradictzie. Cand eshti intr-o relatzie de dragoste shi cel care a greshit te-a inshelat, il potzi ierta, dar rupi relatzia de dragoste. Asta nu inseamna ca te rupi complet de el/ea. Potzi foarte bine sa ramai amic/a cu ea/el. E imposibil? Iar daca eshti foarte calma ii potzi spune fara nici o urma de nervi ca il iertzi, doar ca nu acceptzi sa continui relatzia de dragoste cu el. Nu degeaba se spune sa imprumutzi 10 perechi de ochi inainte de casnicie, ca sa vezi bine. Dupa ce te-ai casatorit dai inapoi cele 10 perechi shi dintre cei doi pe care ii ai in posesie, inchizi unul.
Apropo, ce inseamna “a doua shansa”? Nu inseamna: sa revenitzi la situatzia de inainte de gresheala? adica, daca atzi fost intr-o relatzie de dragoste sa o reinnodatzi, sau, ma rog, sa o pastratzi?
in momentul in care nu.i mai acorzi o sansa, inseamna ca nici ca amic/a nu i.o oferi..
cum sa nu? Tocmai aici e marea mirare. Ai tot dreptul sa rupi relatzia daca consideri ca tzi-a greshit. Prin gresheala ma refer la inshelare sau la altele care se aproprie prin gravitate de asha ceva. De ce nu potzi ramane prieten cu cineva care te-a inshelat? Relatzia de dragoste se intrerupe, dar prietenia nu. Mie imi suna cumplit de normal. Eu ca baiat nu vreau sa risc sa fiu inshelat din nou. Eu ca fata nu vreau sa risc sa fiu inshelata din nou. Poate ca despartzirea este modalitatea prin care cel care te-a inshelat, sau greshit sa ishi dea seama de gravitatea shi seriozitatea situatziei. In iubire potzi, intr-adevar sa pierzi tot. Potzi sa il iertzi dar nu il mai iubeshti ca shi iubit sau iubita.
pai eu nu zic ca nu este posibil. ci zic ca in momentul in care accepti sa ramai prieten cu el inseamna ca ii acorzi o sansa :) deci.. iertarea implica automat acordarea unei sanse
desigur Porta, e cel mai logic si mai sigur lucru pe care poti sa il faci. Ai tot dreptul, cum ai spus si tu. Poate de cele mai multe ori, e chiar bine, tinem cont aici de cei 10 ochi. Dar da-mi voie sa spun ca in cazurile tale, nu e vorba de dragoste, e vorba de atractie, de placere, ai fost inshelat, rupi relatia, desigur iti vei gasi alta, si lantul se mareste. e sec, e uman in acelasi timp..dar nu are nimic din sclipirea dragostei…
sa ierti? nu e chiar asa de greu..ii iertam pe ceilalti, dar sa ierti cu adevarat, cred ca e mult mai greu.
putin in offtopic:
spune ca “de la o prietenie foarte stransa se poate ajunge foarte usor la o relatie de iubire, insa de la o relatie amoroasa foarte rar se poate reveni la o relatie de prietenie.” De ce? Pentru ca este implicata aici multa durere si suferinta.
.manu, hai sa.tzi spun un secret… dragostea nu inseamna prostie. sa iubeshti shi sa iertzi nu inseamna sa te lashi calcat in picioare la infinit.
paperDoLL, am sa iti spun si eu ceva, nu stiu daca e secret..niciodata sa nu iti para rau ca ai iubit pe cineva. cred ca e o greseala foarte mare sa iti para rau
dragostea nu inseamna prostie, inseamna intelepciune..
.cineva posturi mai sus spuneai ca dragostea adevarata inseamna a fi nebun. acum spui ca inseamna intzelepciune. guess ca nu eu sint cea defecta daca nu intzeleg.
Descrierea din 1 Corinteni 13 nu tzine de nebunia dragostei ci de intzelepciunea ei. In plus acolo nu se refera la dragostea dintre un barbat shi o femeie ci la dragostea fatza de aproapele creshtinului. Iertarea nu inseamna sa continui relatzia doar pentru ca ai impresia ca iubeshti. Iubirea are nevoie de vointza. Presupune alegere. Iubeshti in ciuda certurilor care apar inevitabil, dar exista o axionomie, o lista de valori. Pentru preacurvie potzi chiar sa divortzezi. Potzi la fel de bine sa iertzi, shi am cea mai mare admiratzie pentru cei care in mod autentic iarta shi se lasa din nou vulnerabili in iubire. Pentru a trece peste insulta inshelarii itzi trebuie o credintza cat un deal. In plus, acea dragoste nu mai tzine de tine ci de Dumnezeu.
Cercul nu se largeshte shi nu e nimic uman. Dumnezeu porunceshte ca cel care preacurveshte sa fie omorat cu pietre. Cercul nu se largeshte. Noul Testament interzice pedeapsa cu moartea pentru preacurvie dar nu interzice pedeapsa capitala, administrata de organele ce au acest drept. Pentru faptele tale eshti responsabil, trebuie sa plateshti. Plata pentru inshelare e pierderea celui iubit. Cercul nu se largeshte, ci ruperea relatziei obliga la intzeleptzire shi seriozitate.
paperDoll, stiu ce am spus, si nu ma contrazic. Dragostea inseamna in acelasi timp sa fii nebun, si sa ai intelepciune, si ma refer aici desigur nu doar la dragostea dintre un barbat si o femeie. Tot timpul se isca discutii despre dragoste, si se diseca lucrurile in zeci de bucati..tocmai pentru ca dragostea este paradoxala. Eu zic ca e o nebunie adevarul scripturii si faptul ca Isus s-a jertif pentru noi, si in acelasi timp…
Porta, eu nu m-am referit la cazurile de precurvie, in care chiar si Biblia iti da dezlegare..dar cred totusi ca nu poti trata problema dragostei asa de simplu: “eh, m-a inshelat, m-a parasit. gata nu ii mai ofer nici sansa! next!”. si mergi prin viata avand astfel de experiente. pe cineva il lasi pentru motive mari, pe urmatoare persoana poate o lasi din motive si mai mici..si asa, ajung oamenii reci, seci, indiferenti.
Din motive personale, si eu imi doresc un pic de indiferenta..chiar daca sunt convins ca nu e buna. Dar inca cred, ca dragostea e cea care poate sa creada totul, sa acopere totul, sa sufere totul, si ce nebunie e totusi aici…nu-i asa Porta?
.da manu.. suna mult mai bine: ‘m.a inshelat. iert. acord a doua shansa. m.a inshelat din nou. mai iert o data. shi inca o shansa acordata. ups.. iar m.a inshelat..’ goodluck with that.
Manu, nu pot fi de acord cu tine. Tu scrii: “pe cineva il lashi pentru motive mari.” Cat de mic e motivul inshelarii? Care motiv este mai mare decat inshelarea? E drept ca ma pot gandi la cateva: imi omoara familia, imi abuzeaza copilul…dar acestea sunt pe aceeashi linie cu inshelarea. Prin inshelarea eu ma refer exclusiv la preacurvie, adica la relatzia sexuala sau ascunsa cu altcineva. Da, te poate mintzi. Asta se iarta shi se trece peste. Dar sa te inshele cu altcineva shi sa nu itzi spuna e cumplit. Iert pentru asha ceva, dar nu continui relatzia de dragoste. Daca a facut-o acum SE POATE (nu garanteaza nimeni) dar poate o va face shi altadata. Nu risc asha ceva. EU nu risc. Altzii risca. Altzii sunt mai puternici decat mine. Daca ar fi in cazul casniciei, cred ca ash ierta. Pentru asta e nevoie de mult discernamant, de maturitate. Pui in balantza multe aspecte shi consecintze. Te gandeshti la efectele asupra copiilor, daca ii ai. Daca vine inapoi shi shtii ca intr/adevar s-a schimbat, e altceva. NU exclud asha ceva. Dar la astfel de intrebari pot raspunde ce shi cum doar cei care au trecut prin astfel de tragedii.
Faptul ca dragostea crede totul nu tzine de aiureala, ci de prezumptzia de nevinovatzie…pana la proba contrarie. O cred ca nu m-a inshelat pana cand nu imi aduce cineva dovezi ca m-a inshelat. Daca m-a inshelat, dragostea iarta totul, dar asta nu inseamna sa continui relatzia de dragoste (inainte de casnicie).
Porta, inteleg situatia la care te referi. E o situatie complicata, eu nu stiu cum as proceda…e bine pentru tine, ca stii ce atitudine trebuie sa iei, ai tot respectul meu.
Eu cand am spus de a lasa si despre motive, m-am referit la relatii, si la atitudini nesanatoase in relatii, nu la motive de preacurvie.
E trendul care il vad in ziua de azi printre tineri…te plictisesti, incerci altceva. si asta desigur ma doare.
Dar vorbeam despre a doua sansa…atata timp cat noi am primit a doua sansa divina, a refuza a doua sansa pentru cineva cred ca e motiv de mandrie si nu de dragoste. Iar daca e vorba de relatii, eu nu invinui pe nimeni care nu ofera o a doua sansa, pentru ca sentimentele nu le poti forta..aici e vorba si de intelepciune, si de discernamant.
Ai intrebari despre viata?
Un site foarte interesant si recomandat tinerilor:
[cenzurat: reclama fara acordul adminilor! (dani)]
Am prieteni (baieti) pe care i-am dezamagit, precum si prieteni care m-au dezamagit. Am fost iertat, am iertat, iar relatiile merg inainte, fara ca vreunul din noi sa ramana blocat in trecut. Dar intre baieti e simplu… e mult mai simplu decat la fete.
Vad ca nu sunt singurul om categoric de pe acest site, ma bucur ca ma aflu printre voi.
La intrebarea ta, Filip, nu pot sa raspund decat la modul teoretic, pentru ca n-am trecut prin asa ceva.
Chiar daca “s-ar pocai pe bune”, nu stiu daca l-as putea primi inapoi, lupul isi schimba parul, dar naravul ba. Cum sa traiesti mai departe cu un om in care NU mai ai incredere?
Sincer, eu n-as putea…
Dani, lucrul pe care nu l-as putea ierta la el (am senzatia ca am mai discutat despre asta pe reper, dar intr-un alt context)
e minciuna-ar mai fi si altele, dar asta e lucrul peste care nu as putea trece si as opri relatia fara nici o umbra de indoiala.
De ce?
Pentru ca un om care te minte, nu te respecta si nu te merita.
Ca sa nu fiu doar o buna teoreticiana, iata un caz practic:
Am o prietena buna, chiar foarte buna-cel putin asa credeam pana nu demult-am fost persoana care i-a fost tot timpul alaturi, am trecut printr-o multime de evenimente impreuna, iar, acum, nici nu si-a mai adus aminte ca e ziua mea…si asta nu e singurul lucru care m-a facut sa ma intreb ce valoare are prietenia noastra pentru ea.
N-oi fi eu cea mai perfecta si cea mai buna prietena, dar cred ca exista o limita in prietenie: limita bunului simt si a respectului pentru celalalt.
De iertat, am iertat, dar, parca, nu mai am putere sa raman intr-o relatie superficiala care nu-mi aduce decat frustrare si suparare.
Voi ce ati face? Ati continua aceasta relatie in ideea ca aceasta persoana isi va schimba in cele din urma atitudinea sau ati pune punct prieteniei, pentru ca e obositor sa tot dai si sa nu te alegi nici macar cu un multumesc?
Eu as confrunta-o. I-as spune deschis ce cred si ce simt. As incerca sa aflu pozitia ei. Poate nu te mai vrea ca prietena. Poate nu realizeaza ce se intampla. Poate poate poate…
Poate ca valorile dupa care numim un om “cel mai bun prieten” sunt puerile. Astfel, ashteptarile noastre se bazeaza pe anumite motivatzii. Ce facem daca motivatziile nu sunt cele mai profunde? Daca cineva imi uita ziua de nashtere nici macar nu incerc sa ma chinui sa pun la indoiala credincioshia acelui om. Eu sincer cred ca potzi sa ai un prieten foarte bun, cel mai bun prieten, care sa itzi uite ziua de nashtere. Ca in spatele acelei uitari zace o gramada mare de gunoi, asta e altceva. Dar daca atzi trecut prin foc shi pucioasa impreuna shi atzi ieshit cu rani pe care in timp le-atzi vindecat impreuna, uitarea unei zile de nashtere, cel putzin mie, imi pare un lucru neglijabil. Motiv acest lucru prin urmatorul fapt: pentru mine ziua de nashtere e un lucru marunt, fapt pentru care nu ma indoiesc de credincioshia cuiva care uita ziua mea…din moment ce nu spun nimanui cand m-am nascut shi chiar daca i-am zis nu pretind sa-shi aduca aminte. Din moment ce caut sa ma asigur ca shi-a notat in calendar ziua mea, nici nu ma ashtept sa ishi aduca aminte. Altzii, cum ar fi Monya, pun mare pretz pe astfel de valori.
Insa, ceea ce am observat este ca indiferent cat de mari fapte face cineva de dragul prieteniei, in clipa in care uita un aspect marunt, minor, de trecut peste, este acuzat de nepasare, de lipsa de respect, shi de cine shtie ce altceva. Certurile se nasc din lucruri mici, nu din lucruri mari, pentru ca este greu sa cautzi valori pe care sa le urmezi shi pe care sa le ceri in altzii. Din moment ce asta nu se intampla, ne bazam pe ce ne ramane….lucrurile prea mici.
De aceea intr-o prietenie, sau intr-o relatzie de dragoste, trebuie sa ai memorie ascutzita pentru a-tzi aduce aminte de lucrurile mari pe care le-a facut el sau ea pentru tine. Este mult mai greu sa le faca pe acelea decat itzi tzina minte ziua de nashtere. Tocmai de aceea ele valoreaza mai mult decat uitarea zilei de nashtere. In plus, oamenii fac pe eroii cu vorbe in vant: itzi voi gasi o scuza oricand pentru ca te iubesc. Asha ceva se intampla rar, pentru ca se pune valoare pe lucruri mici. Valoarea prietenului nu mai este data de lucrurile mari, de sacrificii ci de lucrurile mici. De aceea, indiferent de faptele sale mare, daca tzi-a greshit in ceva mic, il decapitezi.
Nu e drept!
Eu nu decapitez pe nimeni, ci am devenit mai atenta la comportamentul celor din jurul meu.
Intr-adevar, o zi de nastere poate fi uitata-se mai intampla-exemplul de mai sus era un exemplu care ilustra faptul ca daca ne pasa de cei din jurul nostru, vom incerca intotdeauna sa le facem bucurii si sa-i facem sa se simta speciali (un simplu “La multi ani”nu este un deranj enorm).
Un om care nu e atent si la lucrurile mici, n-o sa se deranjeze sa faca nici lucrurile mari…
Mersi, Filip, pentru sfat, sa stii ca voi tine cont de el.
Nu cred ca cel care nu e atent la lucrurile mici nu se deranjeaza cu cele mari. Din contra, unii fac lucruri mari shi uita de cele mici tocmai pentru ca cele mici sunt mici. Noi suntem de vina, nu cei ce uita. Noi suntem de vina pentru ca impunem etaloane nedrepte. Ce mare lucru e o zi de nashtere. Toata societatea occidentala e bazata pe sarbatori dedicate lucrurilor mici. Daca am trai intr-o societate persecutata in care viatza se poate pierde oricand, valorile s-ar schimba. Nu am deveni “mai atentzi” cu cei din jur, nu i-am judeca aspru. Chiar daca am tzine onomastici shi in vremuri dintr-acelea, nu ar conta atat de mult, pentru am vedea ca sunt lucruri mai mari de care sa ne ocupam.
Lucrurile mari raman mari shi daca e pace in tzara shi daca e persecutzie. Problema cu pacea este ca devine permisiva. In astfel de perioade se schimba accentul pus pe valori.
Oamenii care umplu goluri in slujire, shi in societate pe care putzini se duc de bunavoie sa le umple sunt judecatzi ca mari eroi, pana cand greshesc intr-un lucru mic. Ei uita lucrurile mici pentru ca sunt mici, shi fac lucrurile mari pentru ca sunt mari. Apropo, un lucru mic in scriptura de fapt e un lucru mare.
In plus, daca tu, Monya, zici ca amintirea onomasticii este un lucru mic de ce te indoieshti de prietena ta? De ce ii pui la indoiala sinceritatea? Inseamna ca pentru tine amintirea zilei tale de nashtere este un lucru mare, nu un lucru mic. Acum, daca ea a uitat doar ziua ta de nashtere dar s-a pastrat prietena ta in toate celelalte domenii, de ce te indoieshti de ea? Daca uitarea zilei de nashtere e doar o problema dintr-un shir de lucruri greshite pe care le-a facut fatza de tine, atunci ai dreptate sa te indoieshti.
Dar, de ce ne indoim de un om in momentul in care a uitat un lucru mic, care in esentza lui este mic, chiar daca vedem ca in fiecare zi e ocupat cu lucruri mari (de care ne bucuram shi noi)?
e greu sa oferi o a doua sansa
de cele mai multe ori atunci cand eu gresesc nimeni nu-mi mai ofera o a doua sansa, atunci de ce eu sa ofer o a doua sansa? stiu k eu trebiue sa fiu diferita dar parca nu reusesc….Cik cei care te iubesc cu adevarat nu te vor face niciodata sa plangi…deci dak ma facut sa plang o data nu cred k mai merita o a doua sansa…...nu stiu poate gresesc,...cdar asta cred eu…
Ziua de nastere era doar un mic lucru mic dintr-un sir mai lung…
O saptamana binecuvantata sa aveti!
e foarte greu sa oferim o a doua sansa deoarece odata ce persoana la care tinem ne-a dezamagit,ne-a ranit si da si eu iert poate k de multe ori iert dar nu uit.imi place k persoanele care m-au dezamagit sa vada k de fapt eu nu sunt ca ele si anume sa nu mai vb sa nu ne mai vizitam sa nu ne mai sunam si chestii de genu….....dar e greu sa dai o a doua sansa pt iti e frica sa nu te dezamageasca si a doua oara si sa iti lase inca o rana in inima…......
Domnul cu voi
Rugati-va neincetat
eu nu as ierta infidelitatea intr-o relatie. in rest, iert cam tot.
Tocmai infidelitatea a fost motivul conflictului dintre Ierusalim si Dumnezeu.
EZE 16: 32 Ai fost femeia prea curva, care primeste pe straini in locul barbatului ei!
Apoi mai tarziu
EZE 16: 62 Voi face legamintul Meu cu tine, si vei sti ca Eu sint Domnul, ca sa-ti aduci aminte de trecut si sa rosesti, si sa nu mai deschizi gura de rusine, cind iti voi ierta tot ce ai facut, zice Domnul Dumnezeu.``
Daca n-ar fi iertat Mantuitorul tradarea lui Petru, n-am fi avut astazi cele doua epistole.
A ierta si a nu uita, depaseste doar pe a doua dar nu se ridica la nivelul primei.
ma intreb: catzi iarta? catzi urasc? catzi uita? în loc de “catzi” sa se puna “cine”.
Mai important decat raspunsul la intrebarea ‘catzi iarta?’ e daca eu iert. Intotdeauna e mai usor sa justificam neiertarea noastra prin neiertarea celorlalti. Ne absolva asta, stau sa ma intreb…?
Nu cred ca e util discutiei sa se particularizeze pe anumite situatii, anumite erori, greseli, pentru ca asa dezbaterile vor fi interminabile si fara o concluzie. De ce? Ceea ce tolereaza unu’ nu tolereaza celalalt. Fiecare are gradul si domeniile lui de suportabilitate; parte din asta tine de bagajul cu care te nasti, iar alta parte – din ceea ce esti dispus sa inveti pe parcursul vietii; asa ma gandesc eu.
Desigur, ne putem lua la hartza pe baza a ceea ce o persoana poate sau nu poate ierta, insa ar putea sa ramana fara ecou; pentru ca, la urma urmei, fiecare da atat cat il lasa inima; iarta pana unde simte ca poate. Daca ti se iarta mult, intelegi cum e sa te simti repus in drepturi; daca ti se iarta putin, ti se pare ca e mult ceea ce se asteapta de la tine. Nu spun ca repunerea in drepturi e necesara de fiecare data atunci cand ierti; aici e vorba de o pierdere a increderii in celalalt care poate avea loc. Fiecare stie daca mai poate acorda celuilalt incredere. Nu inseamna ca nu a avut loc iertarea, nu inseamna ca tii ura pe celalalt; inseamna ca tu, personal, nu te mai poti baza pe el si o legatura la fel de stransa nu va duce nicaieri. Vorbesc despre relatii interpresonale in general.
Cu privire la faptul ca a doua sansa va insemna, de fapt, a zecea sansa si mai bine nu o oferi de la bun inceput… Daca nu suntem dispusi sa iertam, nu suntem, de fapt, dispusi sa traim. Nu ne-am acceptat conditia de oameni inca. Daca nu ierti, rezulta ca esti mai bun decat toti si nu gresesti; rezulta ca te-ai nascut supraom. Toti gresim; nu o data; nu de o mie de ori. Cine stie de cate ori…! Aceleasi greseli le facem. Sa fim sinceri. Ne place sa nu tina lumea cont de scaparile noastre; ne sperie ca i-a putea pierde din cauza prostiei noastre; ne linisteste sa stim ca a trecut. Si cum ar putea fi altfel, din moment ce ne-am nascut imperfecti…!?
Cand acorzi a doua sansa sau nu… fiecare cu inima lui.
ce usor se vorbeste despre dragoste…un lucru atat de usor de lepadat, precum atunci cand ai ajuns la concluzia ca poate alte perechi de sosete ti s-ar potrivi mai bine masurii tale. Dragoste centrata pe sine!
Dragostea adevarata vine de sus, in orice tip de relatie, iar daca nu vine de sus nu poate trece peste orice greseala, si consider ca un crestin ar trebui sa aiba doua perechi de lumini de avarie atunci cand ar vedea ca in viata lui s-au perindat mai multe relatii, ca a iubit de nenumarate ori si ca acea dragoste nu a fost de sus.
...o a doua sansa?! de ce ar fi nevoi…unde este siguranta si decizia de la care s-a inceput relatia??
tocmai aici e problema: unde este sigurantza shi decizia de la care s-a-nceput relatzia? De ce a doua shansa: pentru exista shi relatzii care merg stramb.
Ar fi ideal sa ai o singura prietena cu care sa te shi casatoreshti. Lucrul ciudat este ca unele fete vor sa “legalizeze” relatzia (adica sa se poata spune despre tine shi ea ca suntetzi un cuplu) inainte de a o cunoashte foarte bine, shi, in consecintza ea pe tine. Rezultatele nu se lasa ashteptate. Dupa cateva luni relatzia se rupe. Motivele sunt destule, shi de cele mai multe ori sunt serioase. Pur shi simplu intzelegi ca fata sau baiatul nu se va abtzine de la o anumita conduita nici dupa casatorie. Fiind in situatzia unei prietenii, nu a unei logodne, legal, nu ai nici un fel de obligatzie fatza de ea sau de el, deci te potzi despartzi. Evident, e regretabil. Totushi e mai bine sa te despartzi atunci, decat sa trebuiasca sa induri in casnicie poveri care vor fi fost evitabile. Oricum vor veni probleme grele. Iar peste cei foarte intzeleptzi vor veni probleme crunte. Ei bine, daca nu ai cu cine le rezolva se adauga o serie intreaga de alte probleme. Daca ai cu cine vorbi shi shtii ca ai pe cine conta, orice problema poate fi dusa mult mai ushor.
De altfel, nu cred ca e sanatos sa te grabeshti in relatzii, mai ales in vremuri ca acestea, in care orice om se poate realiza foarte repede. Celor doi trebuie sa le fie clare prioritatzile. In functzie de asta intra sau nu in relatzie. A te angaja intr-o relatzie inseamna sa judeci mai multe aspecte: spirituale, intelectuale, afective, fizice shi financiare. Bine-ntzeles, ca unele le influentzeaza pe altele, dar dragostea nu e oarba, ci intzeleapta. Nu te casatoreshti cu o fata doar pentru ca asha itzi place tzie, sau doar pentru ca SIMTZI cine shtie ce pentru ea. Daca nu se aduna intelectul, cu sentimentele sa evalueze cine sunt fiecare, shi ce ishi doresc fiecare de la viatza, itzi potzi aprinde carbuni in cap, pentru ca din casnicie nu ieshi decat pe motiv de preacurvie…
so, unde este sigurantza? Eu unul nu prea cred ca sunt foarte multe lucruri sigure la inceput. Tocmai de aceea se recomanda sa treaca un anumit timp in care cei doi sa se cunoasca pentru ca sa ia decizia potrivita la momentul potrivit. In plus, relatzia se incepe, in sensul de relatzie pe care o zideshti spre casnicie, abia dupa ceva vreme.
Voi din ce perspectiva ganditi? Din aia de om sau din aia de crestin?
Nu credeti ca a gresi e omeneste?
Cine n-are pacat, sa dea primul cu piatra. Asa a zis Isus.
E normal ca e greu sa oferi o a doua sansa… dar e la fel de normal ca esti nebun de legat in fata lumii cand il urmezi pe Hristos. Nu? Atunci de ce vi se pare imposibil? Sau chiar ridicol?
Lumea de azi se uita doar la binele ei… nu mai e interesata de nimic altceva…
E ok sa dai inapoi intr-o prietenie din care nu esti sigur ce iese… dar dintr-o relatie de ani de zile, cu cel/cea cu care ai programata nunta… mi se pare aberant sa nu acorzi o a doua sansa.
Sa nu mai vorbim de casnicie…
Think twice before acting :)
laurentiu…perfect de acord cu tine…gandeste-te de 10 ori inainte de a actiona…sa ridice mana acela care a luat initiativa din prea mult zel si…drag pentru ea, prea repede!!
degeaba scuzele vin apoi…e nevoie de o recunoastere a unui comportament neintelept?! Am I right or not?!!
eu o recunosc…vina, nu greseala “omeneasca”
iertarea si a doua sansa nu sunt 2 lucruri diametral opuse. sunt diferite, dar pe aceeasi scara. a ierta inseamna a trece de la minus, la 0. o a doua sansa inseamna a trece deja la plus.faptul ca un cineva “s-a pocait” (cum atat de frumos cliseizam totul) nu e treaba noastra sa decidem. asa cum nici o a doua sansa nu “se presupune”... nu e de la sine inteleasa…
in fond toate astea sunt decizii personale, si noi traim si actionam in consecinta lor…
o a doua sansa in dragoste e curata nebunie. dar nu e plina lumea de nebuni?
unii totusi nu vor sa fie chiar asa de nebuni….de ce oare?
...oare nu pt ca le (ne) (imi) este teama ca vor fi dezamagiti din nou (de aceeasi persoana) si vor acorda o a 3a sansa?...si poate ca pt ei asta denota..slabiciune…
..totusi, cred in a2a sansa..dar e greu..foarte greu..depinde de circumstante (ma refer la contextul fiecarui caz) si de motivatie..
eu sunt o persoana care nu o data am primit a 2-a , 3-a, 4-a ….. sansa si sunt o persoana care la randul meu iert si incerc sa uit ori de cate ori vad ca o persoana se caieste intr-adevar de actiunile ei gresite. dar in unele aspecte pe care le consider vitale pt viitorul meu nu risc sa acord nici macar a 2-a sansa. am spus mai sus ca nu trec cu vederea infidelitatea intr-o relatie si mi s-a replicat ca D-zeu tocmai asta i-a iertat poporului Israel. de acord, dar eu personal nu imi risc viitorul acceptand alaturi de mine o persoana care vad ca are probleme in cel mai fundamental aspect al unei casnicii. fidelitatea… oare se poate sa ierti dar sa nu vrei sa uiti? se mai numeste asta iertare? sau iertarea implica o tasta delete pe care apesi si eviti a te mai gandi la lucrul respectiv?
“Fool me once, shame on you!
Fool me twice, shame on me!”
:))
hmm… sunt convins ca prima experientza de genu asta o avem fiecare in relatzia cu parintzii…
“daca nu eshti cuminte te duc la nenea doctoru shi-tzi da injectzie”... ha ha ha… sau… exista Mosh Craciun… sau… sau…
suntem invatzatzi cu inshelatul de mici… nush ce-i asha surprindere pt unii… shi nush ce-i asha tragedie pt unele…
e foarte bine daca iertzi… ca doar pt linishtea ta sufleteasca iertzi… e foarte bine daca potzi sa nu te complici cu a doua shansa… dar de multe ori tre sa dai o noua shansa celor de care nu potzi scapa… familie, prieteni, shefi, etc…
shi atunci invetzi ca de fapt tu eshti de vina cand eshti luat prin surprindere shi inshelat… trebuia sa fii precaut… trebuia sa nu-tzi faci iluzii… pe viitor o sa shtii ca nu potzi sa le impui tuturor standarde asha de ridicate cum ar fi “sa gandeasca”, “sa aiba o parere”, “sa fie sinceri”, “sa-shi vada de treaba lor shi de lungu nasului”, etc…
angajatzilor le trebuiesc impuse reguli shi norme metodologice, asha incat sa existe discutzii… unele se sanctzioneaza cu retzineri la salar, altele cu concedierea… e f simplu… daca e vorba de parteneri cu pozitzii egale, ar trebui facut un contract care sa defineasca obligatziile shi drepturile cat shi sanctziunile… doar nu de ieri de azi se asociaza oamenii…
adevaru-i ca se fura…
increderea o oferim unei persoane in multe domenii, multe aspecte ale vietzii… nimeni nu poate inshela pe altcineva in toate domeniile vietzii dintr-o data… ok… m-a inshelat la bani – de-acuma-nainte numar banii de doua ori… ok… m-a inshelat cu prietenul cel mai bun… de-acuma-nainte ii pun GPS pe mashina, ii citesc mesajele de pe mobil, pun detectiv part sa o urmareasca… dar am in continuare incredere s-o las cu copilul, sa faca de mancare, etc… timpul le rezolva pe toate… ori ajungem sa ne dam seama ca e mai profitabil separat, ori in timp ne schimbam shi invatzam sa avem incredere…
sec licantrop, totusi nu mai sec ca un vin sec.
imi dau si eu cu parerea. timpul nu rezolva nimic.
imi place faza cu “cei de care nu potzi scapa” :)) put a smile on my face.
oricum printre esenta se poate strecura si faptul ca in final ne dam seama ca noi suntem de vina, asta e foarte remarcabil si de apreciat, e important sa se stie de care parte se afla vina; toata lumea incearca sa de-a vina pe gena pacatoasa si bunici.
eu cred ca se poate insela in toate domeniile dintr-o data, sau pe rand, sau cum vrei tu licantrop.
Eu zic ca e inutila conversatia, fiecare da sau nu a doua sansa in functie de prea multe variabile nedefinite.
Numai bine, si mai incet cu sansele, ca poate unii ar vrea prima sansa si nu li se ofera..
O a doua sansa cind femeia a fost infedela e o greseala o spun din expierenta proprie.Nu faceti asa o greseala.A da sfaturi fara sa traiesti o astfel de experienta ci doar a da citate din BIBLIE e usor .NU doresc nimanui astfel de experiente e dureros mai ales cind tu ai fost curat.Se spune in astfel de cazuri caci vina o poarta amindoi dar nici aici nu peste tot.Sper din toata inima ca nimeni din voi sa nu ajunga aici.Sa aveti parte doar de BINECUVINTARI.
timpul le rezolva pe toate vs timpul nu rezolva nimic
timpul poate rezolva unele aspecte, poate lega unele rani, poate stinge unele scantei, dar timpul nu le rezolva PE TOATE. ceea ce e mai adanc trebuie “accesat” personal si nu lasat “de la sine”..
Uf uf… sa stii Filip ca ii greu sa ierti… mai ales pe tine insuti :D cum ar fi daca nu ne’am mai da o a2a sansa noua insine?! “Sa’ti iubesti aproapele ca pe tine insuti” macar…
Sincer, sincer in relatiile de afaceri…. nu as acorda o a 2a sansa, in dragoste e alta povese… intra inimioara in joc…
Daca ai fost inselat o data… e mai greu sa mai ai incredere. Dar sa stii ca poti invata sa ierti si sa uiti, de altfel uitarea e necesara… greu e daca se tot repeta gresala :D Dar nu e imposibil! si depinde de la caz la caz. Daca e o greseala mare… de ex: a fi inselat, mintit, daca are o viata dubla, inca o nevasta si copii… atunci eu zic ca nu e cazul sa acorzi o a 2a sansa… dar daca nu e kiar asa de grav nu trebuie sa omori o musca.
Increderea vine cu timpul… o data ce ai pierdut’o…. trebuie sa o iei de la capat. O femeie daca e inselata sau mintita, isi pierde siguranta de sine si increderea in ea, si atunci tu ca si barbat ai mai mult de lucru. Trebuie sa fii pregatit pt numeroase teste pe care trebuie sa le treci pt a demonstra ca ai invatat din greseala facuta si nu o vei mai repeta. Asta se intampla pt ca noi avem nevoie de dovezi de iubire, iar asta ar fi una dintre ele. Daca iubirea e sincera intre cei 2 atunci se poate construi din nou… dar in timp si probabil intr’un timp mai lung decat cel initial. De aceea timpul “le rezolva pe toate”.
eu am acordat o a2a sansa si nu regret deloc! E cel mai bun lucru pe care l’am facut in viata mea… si sunt fericita :)
Concluziile traite de mine:
In business, am acordat a doua sansa, din cateva motive obiective si altele subiective.
In dragoste, am facut totul pentru a primi a doua sansa, dar am stricat-o prea tare pe prima. Poate ca totusi e o chestiune de timp si daca mai astept 5 ani voi primi ceea ce doresc. Dar poate ca in 5 ani nu voi mai dori asta. De fapt, nici macar nu sunt dispus sa astept 5 ani pentru o incertitudine. E sec :p. Dar digerabil, totusi.
Incercam intotdeauna sa facem lucrurile cat mai bine putem, nu? Eu doar asa pot adormi linistit seara…
filip, ai citit gabriel garcia marquez – “dragoste in vremea holerei “? 5 ani sunt putini….:P
intr o relatie amoroasa – daca iubesti cu adevarat oferi o infinitate de sanse, pentru ca in mintea ta viata ta poate depinde de relatia cu persoana iubita.oamenii nu sunt perfecti, greselile fac parte din natura umana. iertarea este umana?eu fac greseli multe,toti gresim, poate greselile sunt relative? oamenii, in timpul vietii, invata sa nu mai greseasca, sa loveasca, sa produca durere.daca nu ierti poti sa suferi si tu. ce cautam in lume sa producem haos, durere, sa omoram speranta,viata,sa uram( cand nu ierti, inconstient, aduni in sufletul tau ura-ura disturge totul). daca nu am ierta am fii singuri fiecare, unii poate il au pe dumnezeu, altii doar pe sine si pietrele. intrebare – ce faci atunci cand nu mai esti iertat sau nu ti se mai acorda o sansa macar?simti atunci cum s-ar simti altii in cazul respectiv?! think about it. poate data ( datile viitoare vei ierta). nu cred ca cineva mi-ar zice ,,iarta-ma!’’ daca nu ar dori acest lucru.
exista si a doua sansa…...dak iubesti cu adevarat…...desi….nu sunt specialista in astfel d cazuri
!!dar eu asa cred!knd m-am desparitzit de fostul meu prieten am crezut k o sa-l pot uita
dar nici akuma n-am reusit sa-l uit.oare de ce?????zilnic ma gandesc la aceasta intrebare…:(
simplu. pentru ca nu vrei sa-l uiti si te-ai prea obisnuit cu el.
dani, simplu e un cuvant care nu se foloseste in astfel de situatii. Faptul ca tu cataloghezi problema personala a altcuiva prin cuvantul “e simplu”, nu denota prea mult maturitate. Eu iti recomand sa te gandesti un pic mai atent cand dai solutii.
din contra. e o incurajare pentru cealalta persoana sa isi dea seama sa nu complice lucrurile si sa le caute pe cele care CHIAR merita cu adevarat.
mai explicit ar fi: pentru ca nu vrei sa-l uiti, pentru ca aveti un trecut impreuna si incerci sa uiti lucrurile rele si sa le retii doar pe cele bune. asta ar fi putin mai complet la ce am zis mai sus.
manu, daca vrei sa te complici, nu ai de cat, dar nu vei obtine nimic in plus, poate doar zile amare si lenese lipsite de substanta. in principiu, lumea in care traim se bazeaza pe pel mai tare invinge si obtine. daca lore, vrea cu adevarat sa fie eficienta, cat nu e prea tarziu renunta la ce nu merita si merge mai departe. cu cat mai repede cu atat mai bine (scurt si simplu), iar daca nu vrea asta, atunci sa cladeasca la ce are. orice, dar absolut orice se poate ierta, se poate recladi, se poate modifica, se poate repara.
pentru ca i-am raspuns asa de repede si simplu e chiar idea in sine de a nu complica, de a sti ce vrea, cu cat mai repede stii ce vrei cu atat mai bine. daca ti-e alta parerea, lasa-ne s-o putem intelege ;) stiu manu prin ce ai trecut, poate de acea incerci sa zici ca simplu e un cuvant inoportun pentru situatia asta.
Sustin si eu ideea ca orice se poate ierta si de oriunde ai fi te poti ridica si poti recladi!
Dar e nevoie de o alegere, de perseverenta, de rabdare si de multa credinta ca vei obtine ceea ce vrei.
dani, recunosc ca sunt de acord cu acesta abordare: “cu cat mai repede stii ce vrei cu atat mai bine” si vreau sa completez.. cu cat actionezi mai repede in directia inspre care vrei sa mergi, cu atat mai curand vei incepe sa pasesti pe drumul care se va deschide inainte.
Desigur, nu e complicat, pare simplu, si unii oameni care au darul sa fie pragmatici (sau nesansa :P depinde din care perspectiva privesti), pot rezolva unele dileme mult mai repede si mai usor.
Din pacate suntem diferiti, la unii e mai simplu, la altii e mai complicat.
Ii doresc fiecaruia, la fel cum imi doresc si mie: mai multa credinta, mai multa dragoste, mai multa rabdare.. a doua sansa
scopul e sa ne ajutam unii pe altii, asa ca voi incerca sa-ti dau un sut in fund .. asa cel putin iti dau un imbold spre in fata, if you know what i mean.
casuta asta de reply, ma intreaba de fiecare data: Tu ce crezi?
Cred ca trebuie sa ne ajutam unii pe altii, si iti multumesc dani. Intotdeauna un sut.., trebuie sa fie un imbold inspre mai bine.
Domnul sa ne ajute pe fiecare sa iertam, nu doar de sarbatori..azi, maine si de acum in colo.
Ce inseamna Craciunul? eu cred ca inseamna o a doua sansa, pe care am primit-o noi oamenii.
Think about that… you visitors, blogers..
punct ochit, punct lovit.
eu cred k exista si a doua sansa,imposibil sa nu exista.Eu acuma traiesc intropoveste de dragoste incredibila as putea zice.am ranit am iertat am fost ierat am fost si ranit de foarte multe ori si tot impreuna suntem kiar si la departare.eu sunt in italia acuma la parintii mei si ea in romania si nu sunt parintii mei de acord cu ea,dar eu inca vb cu ea.povestea asta este deja 1 an si 3 luni si o iubesc foarte mult si nu voi renunta la ea.EXISTA MAI MULTE SANSE.Va multumesc!
Povestea mea a luat sfarsit. Concluzia: totul e relativ. :))
Faina povestea ta, fabi. Dumnezeu sa va dea putere si intelepciune amandoura!
Filip, acolo unde o poveste se sfarseste-imi pare sincer rau-e multa tristete, dar si multa experienta care ne face mai maturi.
Dar ce ziceţi de o relaţie în care partenerul nu te înşeală la propriu, dar fiind cu tine pe stradă îşi rupe gâtul după toate pipiţele, iar tu l-ai iertat de nenumărate ori pentru lipsa de respect pe care ţi-o arată, cu toate că au fost nenumărate discuţii pe tema asta ?
intr-o astfel de relatie te iei frumos si fugi
!