Loading ...
Iar plec … iar îmi pun toate visele, viaţa, sentimentele într-un geamantan şi plec să descopăr oameni, idei, trăiri noi.
M-am obişnuit cu viaţa asta de călător, cu mersul pe jos, cu trenul, cu autocarul sau cu avionul, cu oameni, cu lupte, cu ploi şi frig în suflete. Călătoria mea a început cu ceva timp în urmă, au existat temeri, frică, neîncredere, dar am învăţat din toate că sunt Fiică, nu sclavă, că sunt din Lumină şi că NU pot fi mai puţin de atât.
Desigur, mulţi vor spune că nu înţeleg zbaterea mea, dorinţa mea de a face mai mult şi de a nu mă conforma unei societăţi care deformează, distruge imaginaţia şi te reduce la un simplu plătitor de taxe şi impozite.
De ce să mă învârt într-un cerc, când pot zbura deasupra lui?
De ce să nu fiu liberă, liberă în Isus, pentru că altă libertate nu mă interesează şi nu mă poate atrage în mrejele ei?
De data aceasta, călătoria mea presupune asumarea greşelilor trecute şi prezente pentru a nu le mai repeta în viitor, o doză mai mare de înţelepciune şi mai multă consideraţie pentru aproapele meu, omul căutător, omul conformist, omul singur, omul lipsit de speranţă, omul în toată diversitatea, frumuseţea sau complexitatea lui.
Şi asta, pentru că, într-un moment din viaţa mea, Cineva (ISUS) mi-a acordat o a doua şansă pe care eu, mărunt vas de lut, o acord azi atât de greu…
Doamne, dă-ne putere să fim mai mult ca Tine şi mai puţin ca noi, să ne asumăm atât succesele, cât şi insuccesele şi să ne trăim călătoria mereu în prezenţa Ta!
Loading ...
imi place cum scrii monya ;)
ce inseamna oare sa fim liberi?
ce inseamna sa fim mai mult ca El si mai putin ca noi??
PS…..
Foarte bune intrebarile tale, Nume Nou.
Voi incerca sa raspund la ele, dar astept si alte pareri intotdeauna am ce invata de la voi.
Sa fim mai mult ca El si mai putin ca noi inseamna sa fim mai putin egoisti, sa daruim mai mult din timpul nostru si resursele noastre celorlalti, sa iubim mai mult, sa ne rugam mai mult, sa traim mai mult pentru El…
Ma intreb, de ce oare, avand in fata ochilor nostri exemplul lui Isus, ne e asa de greu sa-l urmam?
Libertatea la care ma refeream eu in textuletul de mai sus e specifica celor care L-au acceptat pe Isus in viata lor si care aleg in viata de zi cu zi sa se impotriveasca pacatului…
Frumos exprimat gindul tau Monya…
Da, subscriu si eu felului tau de a intelege libertatea in Cristos si daca am intelege mai mult cu totii ce inseamna sa calatoresti cu Cristos pe pamint, viata crestinilor ar deveni cu siguranta o atractie pentru cei ce nu Il cunosc personal pe Isus.
Cred ca ai o relatie personala cu Isus profunda daca ai reusit sa intelegi lucrurile asa…Fii binecuvintata si mai presara din gindurile tale pe net pentru noi care suntem aici sa le citim…
Monya, daca imi permiti voi contitua povestea ta….toti facem o calatorie…si ce mult ne place sa ne-o impartasim altora, cat de placut este cand ne demonstram experienta pe care am dobandit-o in timpul unei calatorii…eu propun calatoria singuratatii…dar nu a unei singuratati patologice, ci a unei singuratati in prezenta lui Dumnezeu, premeditata de Dumnezeu, a tacerii….
.....ma plimb, e seara, o alta seara, nimic deosebit…ploua incet, e toamna, si nu e nimeni cu mine, ma bucur de singurarate, ma bucur de tacere…TACI, te rog taci, nu-mi vorbi…e bine asa in singuratate, in tacere…de ce oare?e Dumnezeu aici, si vreau sa ramana, poate daca nu tac nu-L mai aud… Si atunci mi se face dor, tot mai dor, de Domnul meu, tacere imi aprinde dorul de cer…da, cerul imi aprinde dorul…arde, acum arde!
Binecuvantata singuratate…o pretuim?
E binecuvantata singuratatea de care vorbesti tu, desi, parca, nu e singuratate, pentru ca in tacere esti tu sau eu sau fiecare dintre noi si Dumnezeu, vesnic atent la nevoile noastre.
Daca eu o pretuiesc?
Da, dar, poate, nu destul, iti multumesc ca mi-ai atras atentia asupra ei…
imi place cum compui…domnu sa te bincuvinteze…dak mai pui si altele…vreau neaparat sa le citesc ptc imi plac enorm..:))
mare pacat ca nu doreste nimeni sa fie in tandem cu noi monya, si sa ne impartaseasca din calatoriile lor…unele vestite si eroice de alt fel, nu?!
Monya, mie mi-a placut ideea cu care ai incheiat.. “să ne asumăm atât succesele, cât şi insuccesele şi să ne trăim călătoria mereu în prezenţa Ta!”.
Oare de ce ne e asa de greu sa ne asumam si insuccesele? de ce se ivesc de aici zbateri si razvratiri? mai ales atunci cand nu intelegem de unde vin insuccesele. cred ca nu intelegem de unde vin nici succesele.
Si mie imi place sa calatoresc, dar mai am multe de invata despre adevarata calatorie.
imi place cum ai scris monya…
Va multumesc mult pentru aprecieri, chiar ma incurajati sa nu ma opresc din scris.
Pot spune cu certitudine ca binecuvantarea, talentul, calatoria, succesele si insuccesele mele vin de la Dumnezeu si Ii sunt recunoscatoare pentru toate, caci din ele invat atat de mult…
Si cate mai am de invatat, nenumarate momente adunate in clepsidra uriasa numita viata!
SI EU MI-AM INTITULAT AVENTURA MEA ,CARE A INCEPUT ACUM 3 ANI ,LA FEL “CALATOR PRIN LUME “deoarece DUMNEZEU mi-a dat sansa sa lucrez in strainatate ,sa imi las copii si sotul ROMANIA ,si sa vin aici pentru a da o mina de ajutor unei familii deosebite care m-a invatat sa recunosc binecuvintarea pe care o primim de la cel care ne-a creat ,sa imi recunosc greselile dar cel mai important ,am invatat ca mindria este boala care roade in interior pe multi dintre noi,dar sint multumita ca eu incet ,incet devin mai umila si asta datorita oamenilor care m-au primit in casa lor si mi-au dat incredere in mine ,dar fara rugaciune si incredere in BUNUL DUMNEZEU ,recunosc ca nu as reusi .
Cristina iti multumesc pentru ca ne-ai impartasit o mica partea din calatoria ta…m-ai incurajat vorbindu-mi de Dumnezeul tau!
nici ideie nu am cum am ajuns pe situl aceste … dar sa stiti ca ma impresionat discutiile voastre…. sunt la scoala acuma aici in usa.. si iam tradus prietenului meu toata discutia… am vazut cum mana domnului ia atins sufletul…..
ma bucur bucur din suflet pentru aceatsa….
domnul sa va binecuvinteze….
si tu sa fii binecuvantata, victoria.
i am really thankfull to god …. he really did blessed me and he still does…. thank you very much poison heart…..
se accepta shi pareri contrare?... n-ash vrea sa va stric buna dispozitzie…
calatoria asta… nu m-am prins… e initziatica?... e turistica?... e de nevoie?...
Isus a calatorit?... eu zic ca nu f mult…
cand vorbeshti cu Dzeu in mintea ta… de unde shtii ca de fapt nu vorbeshti doar cu conshtiintza ta, cu imaginatzia ta?... mi se pare interesanta ideea de a tacea – singuratate… mergand in continuare pe ideea asta… daca taci auzi mai bine… dar cand ai de zis ceva (lui Dzeu) trebuie neaparat sa foloseshti cuvinte? oare nu shtie El ce itzi doreshti? trebuie sa-i ceri?... daca ai tacea tot timpul in mintea ta?... daca doar ai asculta, privi, simtzi?... nu vi se pare ca procesul de a pune o poveste in cuvinte sau de a verbaliza un sentiment distruge o mare parte a poveshtii sau banalizeaza sentimentul?...
licantrop…. ai niste intrebari foarte interesante… sa stii ca mai pus pe ganduri…. dar cind ai intrebat intrebarea :”“”dar cand ai de zis ceva lui d-zeu trebuie neaparat sa folosesti cuvinte?? oare nu stie el ce iti doresti?”“”” sa stii ca am aflat raspuns pe loc… daca ai citi biblia… stii intimplarea cu orbul bartimeu…
well, ce crezi caci isus nu stia ca el e orb??.. sigur caci stia dar totusi la intrebat … “ce vreai sati fac?” si sigur el a raspuns “sami capat vederea doamne”... parerea mea e ca dzeu vrea ca noi sa ii spunemi totul prin cuvinte… poate caci te contrazici cu parerea mea …. everyone has their own opinoins…
de ce vrea sa ii spunem totul prin cuvinte?
pentru caci el a fact acelasi lucru cand a fost pe pamint.. si noi trebuie sa umbam pe urmele lui….
porta..poate ca pentru ca noi sa ne constientizam gandurile, inima si dorintele…sa ajungem sa ne intelegem mai bine profunzimile…te-ai gandit vreodata cat de putin ne dorim o descoperire a noastra insine, cat de mult fugim de cuvintele revelatoare, mai ales a celor iesite din propria-ni gura!?
Victoria, raspunsul tau nu clarifica intrebarea mea. Ce inseamna: pentru ca shi noi trebuie sa umblam pe urmele Lui? Asta am intzeles, dar aceeashi intrebare ramane: de ce?
Nume Nou, acela este singurul motiv? Daca asha e, atunci de ce mai vorbim cu El? De ce nu ne conshtientizam gandurile fara sa vorbim cu Dumnezeu, printr-un simplu proces de introspectzie?
raspunsul meu tocmai asta spunea… ca este important sa utilizam cuvintele in relatia cu Dumnezeu, iar un punct de vedere este cel expus mai sus, nu vreau sa ma repet…nu ti-am inteles raspunsul…eu am impresia ca deja dadusem un raspuns…
ps. din cate imi amintes intrebarea ta era “de ce vrea sa ii spunem totul prin cuvinte?”...iar ceea ce eu am scris ofera o perspective…una dintre multele…
Oare nu e “ciudat”....poate chiar “absurd” sa-i comunic Lui prin cuvinte ce anume doresc cind El cunoaste si ce o sa-i spun eu si care sint nevoiele mele, cred ca e nu nevoie sa-i spun eu Lui cit de mult il iubesc sau cit de bine traiesc, este suficet sa-i spun totul in gind, fiind Dumnezeu am incredintarea ca poate sa-mi citeasca si gandurile. Atunci cind nu folosesti cuvinte si incerci sa “interiorizezi” gandurile, sa le duci spre o culme care de multe ori e prea inalta pentru cotidian, e mult mai bine decat sa insiri un numar finit de cuvinte.
atunci de ce mai avem cuvintele…???sunt atat de inutile, mai ales in relatie cu Dumnezeu…ce inventie absurda!!...phui..
Cuvintele sint utile atunci cind comunici cu celalalt, dar cind comunici cu Dumnezeu…....se poate si fara cuvinte. Nu conteaza cuvintele si forma sub care sint reproduse, poti sa folosesti cuvinte marete la adresa Lui dar gindurile tale sa fie intr-o alta emisfera. Gindul atunci cind e focalizat spre Dumnezeu nu poate sa fie decit acolo, in preajma Sa, dar vorbirea poate sa fie focalizata spre Dumnezeu dar in acelas timp gindurile sa fie intr-o cu totul alta parte.
e drept ca poti face greseala sa vorbesti fara sa te focalizazi asupra a ceea ce spui (lui Dumnezeu) insa asta nu inseamna ca dispretuind cuvintele ele isi pierd din marea insemnatate pe care o au…cuvantul ar trebui sa preceada pur si simplu fapta si nimic mai mult…
PS. noi, ca si fiinte umane, nu gandim niciodata decat prin cuvinte…mai ales ca nu suntem surdo-muti….si slava lui Dumnezeu pentru asta…
hm, cuvantul are doua forme: gandit shi rostit, nu? Rugaciunea shi inchinarea adevarata, asha cum este ea descrisa de Cristos este in Duh shi adevar, nu in cuvinte. Tot Cristos spune ca oamenii Il lauda prin cuvinte dar inima lor este departe de El, fapt pentru care lauda lor este inutila. Duh shi adevar presupune shi stari, trairi, in care omul nu poate exprima verbal sau “ideal” (la nivelul gandirii) ceea ce-l apasa, dar traieshte, de exemplu, vina sau exaltarea. De aceea cred ca Scriptura spune: taci inaintea Domnului, Dumnezeului tau.
Pe de alta parte, rugaciunea este menita prin latura ei ratzionala sa clarifice gandul omului pentru ca acesta sa ishi judece atitudinea. Astfel, omul discerne daca gandul sau este in duh shi adevar sau daca este doar fariseism.
De altfel, in rugaciune potzi sa te insheli singur sau sa fii sincer. Shi Iacov spune ca unii se roaga shi cer dar nu primesc pentru ca cer lucruri pe care sa le risipeasca in pofte.
deci, rugaciunea verbala sau exprimata prin cuvinte la nivel mintal, fara exprimare verbala are doua roluri: 1. sa clarifice gandul pentru ca omul sa discearna daca intr-adevar se roaga in duh shi adevar shi 2. sa implineasca porunca lui Dumnezeu shi a lui Cristos: de a comunica cu El prin rugaciune…
Porta …. sa stii ca mai convins… stau si meditez la ceia ce ai scris mai sus… and it makes perfect sense for me….
Licantrop, nu mi-ai stricat buna dispozitie, din contra…
Calatoria mea incepe de maine si e cat se poate de reala si e un dar de la Dumnezeu pentru fiica Sa, ca raspuns la o rugaciune spusa din toata inima.
Poate va fi initiatica, turistica-cu siguranta, nu de nevoie. ci mai degraba de deschidere a orizontului meu personal si, mai ales, profesional.
Aceasta calatorie face parte dintr-o binecuvantare care dureaza de 28 de ani. Ma folosesc de acest post sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa in viata mea.
Iti multumesc, Doamne, pentru lacrima si pentru zambet, pentru toate lucrurile pe care le invat zilnic de la Tine si pentru oamenii pe care ii cunosc si ii intalnesc-ei sunt comoara mea pe acest pamant!
Ii multumesc si comunitatii mele dragi care mi-a oferit un reper, un sprijin, intelegere si dragoste frateasca.
Domnul sa fie cu noi toti in calatoria noastra spre cer!
shtii…cineva ca drumul vietzii noastre..este de fapt un fel de tren…!well..drumul vietzii unui crishtian..nu e chiar atat de roz….shi atunci cand treci ptin toate framantarile shi suferintzlele ALEA.. de fapt u go deeeper!....shi se merita din plin!..so never give up
!
Jah lovaH!
am ajuns la capătul pământului … nu pot merge mai departe … dar nu încetez să-L caut pe Cel ce este Tatăl tuturor …