Înainte de ceva greu din viaţa mea, mă apucă disperarea. Atunci realizez ce puţin sunt eu, ce puţin depinde de mine şi că doar cu ajutorul lui Dumnezeu pot trece mai departe.
Viaţa te face de multe ori să dai cu capul de pereţi, să suferi, ca să te înveţe ceea ce nu vrei să înveţi. Mulţumesc Domnului că mi-a răspuns cu “nu” la rugăciunea mea. În ţara asta şi, de fapt, cam peste tot, e plin de corupţie, oameni care nu se gândesc decât la bani. Trebuia sa realizez mai bine asta si să mă obişnuiesc. Viaţa nu e roz, numai dacă ne-o facem noi aşa.
Continue reading ‘Mărunţişuri’
Va veni o zi când toţi vom înţelege şi va fi prea târziu. Pare stupid să fii umil, să dăruieşti fără să aştepţi ceva în schimb. Dar doar aşa vei găsi împlinire. E aproape imposibil să oferi dragoste când tu nu primeşti decât singurătate. E uşor să vezi lucrurile rele, să fii indignat şi deziluzionat, dar atât de dificil să le vezi pe cele bune. E adevarat că ştim să preţuim ceea ce avem numai după ce nu mai sunt . Atunci le vedem importanţa şi începem să le simţim lipsa.
Continue reading ‘Provocare’
Viaţa e frumoasă dacă ştii să observi lucrurile mărunte. Unii nu sunt fericiţi, nu zâmbesc niciodată, zicând că nu au motive. Le-ar trebui o vacanţă, un premiu uriaş la Lotto, o minune şi atunci ar zâmbi. Dar nu vă faceţi griji, nici măcar atunci nu pentru mult timp.
Continue reading ‘Zâmbesc’
Am auzit recent o povestioară, care m-a pus pe gânduri…
La un târg, fiecare a venit cu ce avea de vândut. Un fermier avea un stol întreg de prepeliţe şi legase o sfoară de piciorul fiecăreia. Celelalte capete ale sforilor erau legate de un inel lipit pe un băţ care era între ele. Prepeliţele se plimbau melancolic în cerc, în jurul băţului, precum catârii la o moară.
Nimeni nu era interesat să cumpere vreo prepeliţă, până când a apărut un tânăr, căruia i s-a făcut milă de bietele vietăţi. A întrebat preţul unei prepeliţe şi apoi i-a spus negustorului: “Vreau să le cumpăr pe toate”. Negustorul era în culmea fericirii. După ce şi-a primit banii, a fost surprins să-l audă pe tânăr spunând:
Continue reading ‘Liber… sau nu?!’
“Nimeni n-aprinde o lumină, ca s-o pună într-un loc ascuns sau sub baniţă; ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.
Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină. Dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric.
Ia seama ca lumina care este în tine să nu fie întuneric.” (Luca 11:33-35)
Cât de adevărate sunt aceste cuvinte… câtă profunzime!
Mergem la biserică, ascultăm predica şi cântăm… ne simţim atât de aproape de Dumnezeu… Apoi venim acasă şi începem să ne murdărim, uitându-ne la lucruri care nu ne aduc nici un folos.
Continue reading ‘Unde priveşti?’
Unul dintre marii duşmani ai noştri este frica. Dar aproape orice rău este un bine pervertit. Frica este unul dintre ele…
Până la un punct frica poate face un om sa fie mai atent, mai grijuliu, dar frica împinsă dincolo de acel punct poate să-l paralizeze pe om. Există o frică sănătoasă, care ne dă îndemânare şi imbold, există însă şi o frică nesănătoasă care ne jefuieşte atât de îndemânare cît şi de imbold. Frica ce ne inhibă..
Găsim în Biblie scris: “Frica de Domnul este începutul înţelepciunii” (Psalm 111:10) şi de asemenea găsim scris: “...mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ.” (Matei 25:25). Ambele sunt profund adevărate. Exista o teamă care este înţelepciune şi una care te face să-ţi îngropi talanţii în pământ!
Satan vrea să ne fie frică. El ştie că nici un rău de care ţi-e frică nu e aşa de rău ca frica însăşi. A trăi cu frică înseamnă a trăi împotriva realitaţii! De ce credeţi ca spun eu asta?
Continue reading ‘Fear … Fearless!’
Poate un creştin să fie deprimat?
Hmm… cuvintele parcă se contrazic, nu prea se potrivesc. Cu siguranţă e un semn că ceva nu e în regulă în viaţa acelui creştin şi că ceva trebuie adus în faţa Domnului… mai mult ca sigur că este un semn al păcatului din viaţa lui.
Mulţi oameni gândesc în felul acesta. Biblia nu îl confirma, ci din contră! Ilie spunea: “Acum, Doamne, ia-mi sufletul!” (1 Împăraţi 19:4). Cuvintele lui Isus, când se ruga în gradină, au fost: “Sufletul meu este cuprins de o întristare de moarte” (Matei 26:38) .
Biblia este mult mai binevoitoare decât mulţi dintre noi, arătându-ne că e în regulă să fii deprimat uneori şi dacă eşti deprimat, nu înseamnă neapărat că ceva e în neregulă cu tine.
Din păcate, mulţi dintre prietenii noştri creştini ne pot fi cei mai mari duşmani într-o astfel de situaţie (în depresie)! De ce credeţi că spun asta?
-> întrebarea de la început rămâne valabilă...
Alina E. A
Multă vreme am avut o viziune greşită aspupra vieţii. Îmi privesc viaţa şi observ în ea lucruri bune, dar şi multe rele. Şi stiu că nu e aşa cum ar trebui… Mă voi opri aici, pe margine, voi aştepta să se termine această situaţie neplăcută şi, într-una din zilele astea voi ordona totul! Aşa trebuie viaţa traita, nu?
Să nu-mi spui că tu n-ai încercat niciodată să opreşti cursul vieţii. S-o ţii în loc. Până termini şcoala, până treci examenul, până ai mai mulţi bani, până te căsătoreşti, până cresc copiii, până obţii slujba mult visată, etc. Cei mai mulţi din noi traim vieţile de parcă am face doar o repetiţie pentru adevărata viaţă. Dar, parcă viaţa e ceea ce se întâmplă în timp ce aştepţi să înceapă viaţa.
Idealizăm viaţa gândindu-ne ca dacă Dumnezeu lucrează cu adevărat în vieţile noastre, nu ni se poate întâmpla decât ceva bun. Dar… ori de câte ori suntem recunoscători pentru ceva, l-am obţinut pierzând altceva. Orice lucru bun are un preţ ...!
Alina E. A
Loading ...
Loading ...