Aş vrea să discutăm despre conceptul de încredere, cu focus pe relaţiile dintre băieţi-fete/bărbaţi-femei.
Întrebarea la care căutăm răspunsul este una delicată, cu implicaţii profunde în felul în care ne relaţionăm unii la alţii:
Continue reading ‘Despre încredere’
Ipoteza:
Dumnezeu ne vorbește, noi Îl ascultăm, iar pentru asta avem nevoie de liniște.
Șase zile pe săptămână sunt activ, mereu concentrat și foarte pasionat de ceea ce fac. În ziua a șaptea, însă, îmi doresc pace și liniște. Îmi face bine deconectarea!
Mi-a plăcut un post al lui Marius Cruceru în care spune ceva asemănător: Ziua a șaptea este mai degrabă un proces de “re-creere, re-facere, tihnire, îm-păciure, răgaz, zăbavă dulce, astîmpărare, întrerupere, liniştire”.
Întrebări despre mântuire avem multe, mult mai multe decât răspunsuri complete. În ciuda acestui fapt, nu ne vom opri niciodată din căutarea adevărului, pentru că, oricât am descoperi din el, întotdeauna va rămâne mult mai mult nedescoperit.
Ne-am construit o teologie în jurul conceptului de mântuire, unii cred că nu se poate pierde, alţii că da, iar vieţile noastre există timid în lumina acestor credinţe.
Propun o detaşare de aceste limite în interiorul cărora vieţuim. Cum ar fi dacă pe Dumnezeu nu L-ar interesa de toate tâmpeniile pe care le facem?
Continue reading ‘Despre mântuire. Partea a II-a: răspunsuri.’
Mântuirea (= salvarea de la moarte veşnică) se poate pierde?
Dacă nu, atunci indiferent cum ne-am trăi vieţile, nu mai trebuie să ne temem de iad? Ne-am asigurat viitorul în rai printr-o singură acţiune prin care am acceptat că Dumnezeu există, iar Isus a murit în locul nostru? Numele ne-au fost scrise în cartea vieţii şi nimeni şi nimic nu le poate şterge de-acolo?
Dacă da, mântuirea se poate pierde, atunci se poate recâştiga? De câte ori o putem pierde şi recâştiga? Contabilizează Dumnezeu toate faptele noastre, le pune în balanţă pe cele bune împotriva celor rele, iar dacă am dat-o rău în bară, atunci ne anulează mântuirea? Dacă apoi Îi cerem iertare şi, sincer, regretăm păcatul, ne iartă şi ne consideră din nou mântuiţi? Dar ziua următoare o facem din nou lată... iar ne simţim vinovaţi… iar cerem iertare…
Este cineva care e 100% convins… şi 80% convins, dacă vreţi… că dacă moare în momentul acesta, îşi va petrece veşnicia împreună cu Dumnezeu? Dacă da, cum?
Cum e viaţa ta?
Ţii o evidenţă a tuturor păcatelor, îţi ceri iertare pentru fiecare, în parte, iar apoi te simţi liber şi mântuit?
Te simţi vinovat(ă) când calci pe bec? Cum treci peste asta?
Despre relaţia dintre un barbat şi o femeie se poate scrie şi discuta la nesfârşit, garantat. Totuşi, oricâtă înţelepciune ar fi vărsată peste noi, se pare că nu reuşim să evităm conflictele clasice şi neînţelegerile by-the-book. Ne lovim tot mereu de diferenţele esenţiale dintre sexe şi, cu greu, prin multă comunicare, reuşim să mergem mai departe. Împreună.
Dragă cititoare, trebuie să înţelegi că barbatul e născut liber şi trăieşte în stilul “călăreţul singuratic”. Bărbatul e un armăsar care nu acceptă să fie închis între patru ziduri. Prin venele lui curge nevoia de independenţă şi libertate de mişcare. Acesta este design-ul divin după care a fost creat, fie că-ţi place sau nu şi de această trăsătură fundamentală a depins şi va depinde evoluţia rasei umane.
Bărbatul este un aventurier, un curajos-nebun-incurabil. Bărbatul “de casă”, domesticit, ajunge într-un final să fie desconsiderat de partenera lui şi devine un exemplu prost pentru copiii săi.
OK, hai să-ncepem şi povestea…
V-aţi întâlnit, v-aţi plăcut, el a fost drăguţ, amuzant şi atent, avea un job bun şi părea interesat de tine—ingrediente bune pentru un început de succes! După câteva luni…
Continue reading ‘Cats and dogs’
A fi indiferent nu este o poziţie de mijloc, ci este din start o alegere (mai mult sau mai puţin voită).
Să nu fim indiferenţi! Fiecare să cântăreasca lucrurile pentru sine şi să facă o alegere conştientă.
Cu toţii trăim sub diferite structuri de autoritate. Uneori, principiile acestor structuri intră în contradicţie cu principiile noastre şi avem de ales între a le rămâne credincioşi sau a asculta de autoritate.
Ce este autoritatea?
De ce ne supunem anumitor autorităţi?
Când este OK… nu, reformulez: Când avem responsabilitatea să ne revoltăm împotriva autorităţii?
Hai să vorbim despre autoritatea administrativă, legală, statală şi despre autoritatea spirituală (în Biserică).
Da, ai nimerit bine, esti pe reper!
Dacă ceva nu merge bine, te rugăm să ai răbdare si să încerci din nou peste câteva ore…
Apropos, logo-ul care apare acum este temporar.
Facilităti noi:
Cineva a deschis o discutie interesantă despre vise. Incepe asa:
Sunt noua pe aici. Am gasit din intamplare “Tanar crestin” , cautand ” Premonitii- ce sunt ele?” Mi-e frica de vise si mai ales de cele care cred eu ca au semnificatie rea.
Viaţa e complexă.
Viaţa e simplă.
Sunt aceste două afirmaţii aflate în antiteză sau reprezintă aceeaşi realitate, privită prin paradigme diferite?
Archive for Filip.
Loading ...
(8 votes, average: 4 out of 5) 
Loading ...
(12 votes, average: 4.42 out of 5)