Eşti adolescent, te bucuri de acest privilegiu, faci gesturi nebuneşti de copil-încă. Tot ceea ce-ţi doreşti e la un pas distanţă. Dar anii trec, şi din adolescent, te transformi într-un tânăr, în căutare, căutarea fericirii, căutarea scopului în viaţă. Urmarea firească a lucrurilor este maturitatea. Cuvânt care profanează parcă tot ce este inocent şi frumos în viaţa de până acum.
Viaţa te pune în faţa unor decizii importante; familie, prieteni, carieră, şi nimeni nu poate să ia aceste decizii în locul tău.
Avem nevoie de un Reper în viaţă, pentru a porni pe acestă cale a maturitaţii. Avem nevoie de scopuri şi ţeluri sănătoase. Reperul meu e Dumnezeu, ştiu unde trebuie să ajung, dar drumul e greu, cad şi-apoi mă ridic. De ce? Pentru că privesc spre Reperul meu.

Continue reading ‘Paşi spre maturitate’