Author Archive for ralu

Mândria


… cea care ne împiedică să iubim, să credem, să fim împliniţi. Plinătatea aceea de sine, în care nimeni şi nimic nu se compară cu tine şi tu eşti cel mai bun în toate, perfecţiunea întruchipată.


Exista oare situaţii în care putem spune cu adevărat că mândria, aroganţa sau orgoliul fac un bine „cuiva”? Eu aş spune categoric NU! Poate mândria fi ţinută în frâu şi controlată, poate cineva care suferă de aşa ceva sa fie efectiv vindecat?
Continue reading ‘Mândria’

Evanghelizare vs manipulare

De când ne-am născut am fost învăţaţi cum să gândim şi în ce să credem. Pt noi era (si pt unii încă mai este) adevărat ceea ce ne spuneau părinţii, învăţătorii, profesorii, liderii religioşi…. Cunosc o grămadă de oameni care încearcă să îşi impună şi chiar mai mult… să domine prin ideile şi credinţele lor oamenii din jur. Dacă nu îţi dai seama că aşa stau lucrurile, atunci ori eşti cel care manipulează ori cel manipulat.

Evanghelizarea e acea misiune pe care ne-a incredinţat-o nouă Isus,
Continue reading ‘Evanghelizare vs manipulare’

Te iubesc!

ATENŢIE cardiacilor şi romanticilor incurabili! Dublaţi-vă doza de Metoprolol, respectiv luaţi la-ndemână batistuţele parfumate!

S-a întâmplat ca acum trei zile să aud pentru prima dată aceste două cuvinte din partea mamei mele. Cuvinte scumpe, se pare, rostite “o dată-n viaţă” cuiva care avea atâta nevoie să le audă zilnic. Cică eram aproape de-a da ortu’ popii (zic ai mei – eu nu îmi aduc aminte – mai ştii? aşa o fi fost). De ce le rostim aşa de greu, de ce suntem aşa de egoişti, sunt aceste cuvinte chiar atât de scumpe?
Continue reading ‘Te iubesc!’

Ştiinţa din ziua de azi

Microchip

Ieri, la facultate, un profesor a deschis un subiect foarte important, pe lânga subiectele legate de materia respectivă. Era vorba despre microchip-urile umane implantate sub piele. Poate că aţi auzit despre aşa ceva, cel puţin din alte articole de pe net. Aceste chip-uri sunt folosite pentru identificarea persoanelor şi au dimensiunea unui bob de orez, şi sunt atât de perfecţionate, încât pot da toată informaţia genetică necesară unei investigaţii medicale, doar prin simpla expunere a microchip-ului la un aparat. Se tinde spre acest fel de analiză medicală, deoarece este mai puţin laborioasă şi mai puţin costisitoare. Odată implantat, acest microchip nu mai poate fi îndepărtat, deoarece este format dintr-o plăcuţă de litiu care, la distrugere, emană o toxicitate mare în organism, putând fi chiar letală.
Continue reading ‘Ştiinţa din ziua de azi’

Vanitas vanitatum


Uneori, în setea mea de perfecţiune, îmi doresc să trec prin moarte şi să ajung dincolo, în cealaltă lume. Şi abia atunci realizez ce frumoasă e viaţa aceasta, ce dulce poate deveni suferinţa, ce seacă poate deveni bucuria… Şi dacă toate lucrurile sunt deşertăciune şi goană după vânt, pentru ce mai trăim? Eu trăiesc pentru că întâi El m-a iubit. Tu pentru ce trăieşti?

“Nu există nici fericire nici nenorocire în lume; există doar compararea unei stări cu cealaltă şi – atâta tot. Doar cel care a simţit nefericirea cea mai cumplită e în stare sa simtă cea mai mare fericire; iar ca să îţi dai seama ce bine este să trăieşti, trebuie să-ţi fi dorit… să mori.” – Dostoievski.

Vinovat iertat


Şi eu l-am trădat pe Isus, de atâtea ori. Ba mai mult, tot eu sunt cel care I-am pus pironul în palmă, şi cu atâta înverşunare, pentru că mi-a arătat cine sunt cu adevărat, l-am pironit acolo sus… şi L-am înălţat între cer şi pământ. Tocmai când loveam pironul, mi-a sărit un strop de sânge pe faţă, încă unul şi încă unul… nu se mai termina… faţa şi mâinile mi-erau pline de sânge… Am obosit să îl mai răstignesc, am obosit să îl batjocoresc, să îl ironizez, să îi întorc spatele. Stau în faţa crucii, pe care eu I-am facut-o… sunt neputincios, vreau să mă uit la El… să îi văd suferinţa… Ce e sentimentul acesta? Mi se strânge sufletul, mi se face ghemotoc. Cui? Mie? Dar mie nu îmi pasă, mie nu mi-e frică… Hah, doar eu L-am pironit! Stăteam aşa nedumerit şi plin de sânge, când picătura finală şi-a spus cuvântul. Poate din curiozitate, am hotărât să mă uit în sus, cand picătura mi-a căzut pe frunte, era aşa de grea… mi s-a prelins până în suflet. Asta-i picătura care mi-a schimbat mie viaţa…

”I was the one … I was just sorry ever after”