Experienţele vieţii nu au bătut la uşa înţelepciunii umane, pentru a ne motiva într-un fel sau altul, că trebuie să trăim această viaţă prin subordonarea noastră asupra circumstanţelor prezente. Aici sau acolo, în jurul nostru sau departe de noi, un lucru îngrozitor îşi face apariţia în viaţa mondenă: omul trebuie să decidă, prin alegerea sa, viaţa sau moartea.
Prin moarte, acesta se întelege că sinuciderea este soluţia perfectă pentru eliminarea problemelor existente: relaţii eşuate, o viaţă neîmplinită, droguri sau alte surprize omeneşti. Prin supravieţuire, acesta îşi asumă faptul că orice ar face omul, acesta nu va înţelege, şi nici nu va putea cuprinde, scopul şi motivul existenţei sale.
Continue reading ‘Sinucidere sau supravieţuire?’
La cumpăna dintre milenii, negustorul ambulant işi târăşte taraba învechită în cele patru colţuri ale existenţei umane. Negustorul de suflete vinde mai de toate, şi mai rele şi foarte rele în schimbul valutei inestimabile: “sufletul tău”.
Dezorientat în paradoxul sloganelor, omul uită că ar trebui să dea totul pentru sufletul său, şi ca boul intrat pe aleea măcelarului, primeste orice în schimbul sufletului său. Negustorul jegos te-a citit şi-ţi cunoaste următoarea mutare. Raţionamentul lui Esau a fost pentru moment ciorba şi mai apoi blagoslova.
Continue reading ‘Negustorul de suflete’
Să fiu sincer, de fel sunt creştin mai mult cu numele, încă parcă dominat de “schisma” aia spirituală dintre “sacrul” de duminica şi “profanul” din restul săptămânii, realitate care ne caracterizează cam la mulţi vieţile. Dar, pentru că încă mai visez să ajung un creştin “practicant”, şi credinţa asta creştină să aibă relevanţă în toate domeniile vieţii mele, îmi iau câteodată “curajul” să merg până-n pânzele albe doar-doar de-L găsesc pe Dumnezeu, voia Lui, în ceea ce mă doare (chiar dacă poate că lucrurile respective încă nu sunt realităţi personale – deci ar mai putea suferi amânare, dar mă gândesc să încep să adun de acum principii pentru zile negre).
Continue reading ‘Daţi Cezarului ce-i al lui…’
Războaiele… o invenţie umană, un lucru care stă în natura umană, un lucru care a ieşit la iveala de când lumea. Sunt convins că nici unul dintre voi nu este de-acord cu războaiele.
Cu toate acestea, ar trebui să privim mai atent la efectele războaielor, să le privim fără prejudecata: “sunt un lucru rău şi fără folos”. Nu ştiu câti dintre voi ştiu care sunt efectele celui de-al 2-lea război mondial.
Continue reading ‘Războaie şi consecinţe’
Na că a trecut şi a treia zi de Paşte, asta înseamnă că anu’ ăsta Paştele au fost exact în weekendu’ care a trecut. Trist, şi am încercat să sărbatoresc, şi am reuşit, da’ de ce, nu-mi mai aduc aminte, în schimb îmi aduc aminte că am sărbătorit Paştele de Florii şi n-am mai lăsat nimic pentru Paşte, ce Paşte, care Paşte, Paştele l-au sărbătorit creştinii ăia care cred în Isus, da’ şi eu cred, da cred, cred că cred. Mă duc să verific. Totuşi, până vin înapoi, pregătiţi pietrele… Sunt vinovat – vinovat de ce? Nu contează, sunt vinovat şi gata, luaţi piatra şi daţi… Nu puteţi? Da, ştiam, toţi sunteţi vinovaţi, vinovaţi, atât de vinovaţi că nu o să ştiţi care în care să daţi… Deci nu puteţi da? Hai încercaţi, insist, iau asupra mea vina voastră şi o duc sub mormanul de pietre. Dar nu pot, n-am drept de autor, a luat-o Altu’ odata, de mult, cre’ că tot de Paşte. Păi în cazul ăsta nu-mi mai rămâne decât să aştept Crăciunul. Aşa că Merry Christmas!
Până atunci o sa încerc să scap de vină. Lăsaţi pietrele josssssssssssssss…
(14 votes, average: 3.71 out of 5) 
Loading ...
Loading ...