Șase zile pe săptămână sunt activ, mereu concentrat și foarte pasionat de ceea ce fac. În ziua a șaptea, însă, îmi doresc pace și liniște. Îmi face bine deconectarea!

Mi-a plăcut un post al lui Marius Cruceru în care spune ceva asemănător: Ziua a șaptea este mai degrabă un proces de “re-creere, re-facere, tihnire, îm-păciure, răgaz, zăbavă dulce, astîmpărare, întrerupere, liniştire”.

(more…)

Experienţele vieţii nu au bătut la uşa înţelepciunii umane, pentru a ne motiva într-un fel sau altul, că trebuie să trăim această viaţă prin subordonarea noastră asupra circumstanţelor prezente. Aici sau acolo, în jurul nostru sau departe de noi, un lucru îngrozitor îşi face apariţia în viaţa mondenă: omul trebuie să decidă, prin alegerea sa, viaţa sau moartea.

Prin moarte, acesta se întelege că sinuciderea este soluţia perfectă pentru eliminarea problemelor existente: relaţii eşuate, o viaţă neîmplinită, droguri sau alte surprize omeneşti. Prin supravieţuire, acesta îşi asumă faptul că orice ar face omul, acesta nu va înţelege, şi nici nu va putea cuprinde, scopul şi motivul existenţei sale.

(more…)

Întrebări despre mântuire avem multe, mult mai multe decât răspunsuri complete. În ciuda acestui fapt, nu ne vom opri niciodată din căutarea adevărului, pentru că, oricât am descoperi din el, întotdeauna va rămâne mult mai mult nedescoperit.

Ne-am construit o teologie în jurul conceptului de mântuire, unii cred că nu se poate pierde, alţii că da, iar vieţile noastre există timid în lumina acestor credinţe.

Propun o detaşare de aceste limite în interiorul cărora vieţuim. Cum ar fi dacă pe Dumnezeu nu L-ar interesa de toate tâmpeniile pe care le facem?

(more…)

Mântuirea (= salvarea de la moarte veşnică) se poate pierde?

Dacă nu, atunci indiferent cum ne-am trăi vieţile, nu mai trebuie să ne temem de iad? Ne-am asigurat viitorul în rai printr-o singură acţiune prin care am acceptat că Dumnezeu există, iar Isus a murit în locul nostru? Numele ne-au fost scrise în cartea vieţii şi nimeni şi nimic nu le poate şterge de-acolo?

Dacă da, mântuirea se poate pierde, atunci se poate recâştiga? De câte ori o putem pierde şi recâştiga? Contabilizează Dumnezeu toate faptele noastre, le pune în balanţă pe cele bune împotriva celor rele, iar dacă am dat-o rău în bară, atunci ne anulează mântuirea? Dacă apoi Îi cerem iertare şi, sincer, regretăm păcatul, ne iartă şi ne consideră din nou mântuiţi? Dar ziua următoare o facem din nou lată... iar ne simţim vinovaţi… iar cerem iertare…

Este cineva care e 100% convins… şi 80% convins, dacă vreţi… că dacă moare în momentul acesta, îşi va petrece veşnicia împreună cu Dumnezeu? Dacă da, cum?

Cum e viaţa ta?
Ţii o evidenţă a tuturor păcatelor, îţi ceri iertare pentru fiecare, în parte, iar apoi te simţi liber şi mântuit?
Te simţi vinovat(ă) când calci pe bec? Cum treci peste asta?

La cumpăna dintre milenii, negustorul ambulant işi târăşte taraba învechită în cele patru colţuri ale existenţei umane. Negustorul de suflete vinde mai de toate, şi mai rele şi foarte rele în schimbul valutei inestimabile: “sufletul tău”.

Dezorientat în paradoxul sloganelor, omul uită că ar trebui să dea totul pentru sufletul său, şi ca boul intrat pe aleea măcelarului, primeste orice în schimbul sufletului său. Negustorul jegos te-a citit şi-ţi cunoaste următoarea mutare. Raţionamentul lui Esau a fost pentru moment ciorba şi mai apoi blagoslova.

(more…)

Despre relaţia dintre un barbat şi o femeie se poate scrie şi discuta la nesfârşit, garantat. Totuşi, oricâtă înţelepciune ar fi vărsată peste noi, se pare că nu reuşim să evităm conflictele clasice şi neînţelegerile by-the-book. Ne lovim tot mereu de diferenţele esenţiale dintre sexe şi, cu greu, prin multă comunicare, reuşim să mergem mai departe. Împreună.

Dragă cititoare, trebuie să înţelegi că barbatul e născut liber şi trăieşte în stilul “călăreţul singuratic”. Bărbatul e un armăsar care nu acceptă să fie închis între patru ziduri. Prin venele lui curge nevoia de independenţă şi libertate de mişcare. Acesta este design-ul divin după care a fost creat, fie că-ţi place sau nu şi de această trăsătură fundamentală a depins şi va depinde evoluţia rasei umane.

Bărbatul este un aventurier, un curajos-nebun-incurabil. Bărbatul “de casă”, domesticit, ajunge într-un final să fie desconsiderat de partenera lui şi devine un exemplu prost pentru copiii săi.

OK, hai să-ncepem şi povestea…
V-aţi întâlnit, v-aţi plăcut, el a fost drăguţ, amuzant şi atent, avea un job bun şi părea interesat de tine—ingrediente bune pentru un început de succes! După câteva luni…
(more…)

După o pauză de mai bine de 1 an, avem bucuria să anunţăm că revista online TANAR CRESTIN, revistă creată de tineri pentru tineri, este relansată prin apariţia unui nou număr (nr.7). Tema generală a acestui număr este Decizia (luarea deciziilor şi importanţa lor). Puteţi citi mai multe eseuri care tratează această temă, eseuri precum: “Azi am hotărât”, “Va să zică, decizii!?”, “Despre aleşi şi alegeri”, “Decizia îţi aparţine”.
Deasemenea puteţi citi un interviu cu trupa Paradigma şi un interviu special cu 4 din cei 5 tineri care au fost implicaţi în accidentul din luna aprilie, la întoarcerea de la conferinţa Peniel Arad.

Noutatea revistei cu nr.7 este faptul că oferim cititorilor posibilitatea de a comenta articolele citite şi de a contribui cu articole pentru următorul număr al revistei, tema generală fiind legată de aspecte privind blândeţea şi bunătatea. Pot deasemenea fi trimise poezii, meditaţii, interviuri, articole pe diverse alte teme sau articole de prezentare a unor importante evenimente care au loc în mediul creştin românesc. Echipa de redacţie a revistei
Citeşte online revista TANARCRESTIN nr.7

(more…)

Emerson: Superficialii cred în noroc, realiştii în cauza şi efect.

(more…)